Cactus….Cactus peste tot
Mi-au plăcut din totdeauna lucrurile diferite. Uneori chiar dacă nu îmbunătățesc cu nimic o soluție consacrată. Cred că umanitatea este și despre frumos și diferit, nu doar despre utilitarism. Poate și din acest motiv am fost mereu un fan al vechilor mașini Citroen, din vremurile când mașinile erau desenate de disgneri nu de bilanțul contabil și de studiile de piață. O vreme când să încerci să schimbi normalul era ceva normal. Este exact ca în cazul telefoanelor mobile, dacă în prezent toate sunt niște dreptunghiuri cu cât mai mult ecran, înainte aveam telefoane ca Motorola Aura, Nokia N-Gage sau Nokia 7280.
Se pare că în ultima vreme Citroen încearcă să revină la aceste vremuri. Totul a început cu o încercare timidă numită Cactus. Bazându-se pe un model (C4) care a devenit faimos pentru modul avangardist în care arăta spatele versiunii coupe, aceasta s-a tot domilit și germanizat în ultimele iterații. Acum, una din variante se întorcea la origini. Arăta ca nimic din ce văzusem până atunci. Nou și modern și în același timp familiar și prietenos. Prețul atractiv și unicitatea a făctut din acest model unul de succes, motiv pentru care astăzi ne bucurăm de răspândirea unui nou val de curaj și în alte modele ale mărcii – astăzi, Citoren C3.
Întotdeauna am considerat că în segmentul mic, producătorii au multă libertate în alegerea unor elemente de extravaganță pentru mașinile lor, publicul țintă fiind mult mai larg și mai variat decât în cazul segmentelor premium. Mă bucur să văd modele care sar din tipar.
Cum e când îl privești?
Sunt un mare fun al noului design. Are ceva din viitor…luminile de zi cu LED-uri super subțiri și farurile pe mai multe nivele. Totul arată curat și precis, fără să rămână fără suflet. Este viitorul din Futurama nu din Equilibrium. Deși finuț și jucăuș, designul pare robust. Și este. Sunt mici elemente care adaugă unicitate pachetului, dar care au și un rol practic. Umflăturile de la uși sunt protecție pentru nesimțiții care folosesc mașina ta ca opritor pentru ușile de la mașina lor. Bările au elemente ample care pot fi înlocuite separat. E o mașină care ar putea supraviețui cu brio junglei Bucureștene. Desenul stopurilor, grilei față, totul pare făcut atent și desenat de un artist. Nimic nu e refolosit. Nimic nu este generic. E ca un costum croit pe dimensiunile tale. Chiar ar fi putut să îți dea opțiunea să îți scrie numele pe praguri.
Interiorul continuă același trend. Mașina de test avea o combinație de textil cu piele maronie. Pentru o mașină din segmentul ăsta chiar te simți într-o geantă Louis Vuiton. Chiar și mânerele de la uși arată ca un mâner de poșetă. E un loc drăguț în care să fii. Chiar și plasticul subțire și tare de pe uși are formă, adâncituri. Nimic nu e trasat din riglă. Desenul gurilor de aerisire din interior seamănă cu modelul de pe grila de la radiator. Volanul este ușor aplatizat și colorat în două tonuri…și un pic de piano black (că deh…n-ai piano black la interior nu exiști). Peste tot unde te uiți sunt forme ușor rotunjite: spații de depozitare, cadrane instrumente bord…
Un alt lucru de care sunt foarte încântat este modul în care arată displayul central. Sunt mulți cei care astăzi atașează o tabletă fără să o mai integreze în bord. Ce au făcut cei de la Citroen aici, este ceva intermediar. Displayul nu este integrat în bord, dar nici nu este aruncat în grabă. Face parte dintr-o structură mai amplă ce cuprinde și butoane pentru dezaburire și avarii. E curat, liniar. Toate butoanele sunt capacitive. Nicio excrescență, nicio denivelare. Și, peste toate astea, designul grafic la meniu este absolut superb. Linii curate și subțiri, toată grafica în trei culori – roșu, alb, negru. Sublim. Stilul grafic se extinde și la instrumentele de bord. Vă veți bucura de interfață, pentru că absolut toate funcțiile mașinii se controlează de aici – de la climă la Apple CarPlay, funcțiile mașinii, absolut tot. Sunt puține sisteme de infotainment auto care să îmi placă, pentru că de obicei, sunt cu 10 ani în urma pieței de electronice.
Cum se conduce?
Modelul pe care îl testăm este un diesel, suficient de puternic pentru majoritatea călătoriilor pe care le vei face. Impresionant este că extraurban am scos un consum constant de 4.0l/100 de km, fără să avem o grijă deosebită la ritm, dar fără să fim agresivi cu accelerația. M-am bucurat în fiecare seară de bucata enormă de sticlă care s-a așternut pe plafon. Mașina este ușor rigidă, dar absoarbe ok imperfecțiunile șoselei. Ba chiar e și decent insonorizată. Mi-ar fi plăcut să existe ceva mai masiv pe care să pun cotul în zona consolei centrale, mânerul scaunului șoferului aducând a autovit…anii 2000.
Mi-aș fi dorit poate mai multă putere. Poate să fie mai joasă. O cursă mai scurtă a schimbătorului de viteze. E clar. Mi-aș fi dorit un VTS. Sper ca Citroen să se hotărască cândva să facă o versiune sportivă a mașinii ăsteia. Chiar o merită. Și sunt sigur că o știți și voi dacă ați văzut cum ar trebui să arate versiune de raliu.
Da. Da. Da.
Este perfectă mașina asta? Că nu prea am vorbit de rău. Nici pe departe. Calitatea plasticelor la interior este sub așteptări. Totul este tare. Unele lucruri mai troncăne când te lovești de ele. Aerul condiționat putea fi mai potent. Dar nimic din toate astea nu contează pentru că prețul de pornire, cu tot cu TVA este de 9600 de euro. Mai pune puțin ajutor guvernamental prin prime de casare și prețul de start cu tot cu TVA este de 7900 de euro. Și la banii ăștia, putea să vină cu trei roți și fără un far…că tot e chilipir.
