Category Archives: Omul si masina

Alex si SLK

Dupa incursiunea in anii ’90 alaturi de Florin si al sau Barchetta, astazi avem parte de un nou roadster in rubrica noastra. Alex (32) a ales un Mercedes SLK pentru zilele insorite, dar mult mai apropiat de uzul zilnic pe intreaga perioada a anului, datorita hard-top-ului cu care este echipat.   

 

  1. De ce SLK si povestea din spatele achizitionarii?

O poveste propriu-zisa nu exista, nu pot spune ca mi-am dorit din copilarie SLK (nici nu exista modelul atunci), insa mi-am dorit o masina altfel, intotdeauna am fost adeptul masinilor altfel decat cele pe care le vedem zi de zi pe strazi, iar de data asta am optat pt o masina mai mult decat altfel, daca mi se permite o exprimare plastica.

 

In alta ordine de idei, mi-au placut intotdeauna masinile cabrio, pe care le vedeam cu precadere in filme, si am decis sa achizitionez una intocmai.

Criteriul de selectie a fost sa fie hardtop, sa fie intretinuta si nu neaparat full, prietenii ma stiu ca imi place sa ‘’bricolez’’, astfel incat daca nu as fi gasit-o cu toate optionalele posibile, nu ar fi fost o problema.

 

Ulterior, documentandu-ma, a inceput sa ma incante idea unei cutii automate, alaturandu-se astfel, celorlalte criterii pe baza carora aveam sa filtrez cautarile. Am aflat surprins intr-un mod placut ca pe motorul pe care il voiam (1.8 kompressor), s-a montat o singura cutie automata, aceeasi care se regasea atat pe SLK 55 AMG cat si pe celelalte modele AMG ale Mercedes, o cutie automata in 5 rapoarte inainte si 2 pentru marche-arriere (da, ati citit bine, doua viteze de mers inapoi) si care rezista la un cuplu de pana la 1000Nm. Nu stiu pe voi, dar pe mine ca factori teoretici m-au impresionat detaliile astea 😊.

Intamplator, m-am oprit la acest SLK R171 din 2005, pe care l-am gasit in Bucuresti si la fel de intamplator la un coleg de breasla, fan cabrio.

Achizitia a avut loc intr-o zi ploioasa de primavara, prima oara cand am vazut masina decapotata fiind intr-o parcare subterana a unui mall din Bucuresti 😊

 

Si, iata-ma posesor de SLK, o masina care avea sa-mi ofere mai mult decat un portofel aproape de game-over, doua locuri si un portbagaj cat pentru un sac de cartofi, o masina pe al carei principal atuu aveam sa il descopar abia dupa ce aveam sa o conduc decapotata in serile calde sau pe virajele Transfagarasanului.

  1. Ce iti place la masina si ce ai schimba?

Inainte de a intra in detalii usor tehnice, pentru ca imi place sa ‘’pun surubelnita’’ pe masini, fara indoiala imi place senzatia pe care ti-o ofera atunci cand o conduci, pana sa am SLK-ul, nu mai condusesem o decapotabila si in consecinta habar nu aveam ce inseamna sa zambesti ca un idiot cand esti in spatele volanului, cu asta cred ca am spus tot referitor la senzatia pe care ti-o ofera un cabrio.

Revenind la surubelnita, am constatat ca este o masina extrem de misto construita, cu simtul raspunderii, aspect care poate deveni enervant, tinand cont ca gasesti suruburi si acolo unde te-ai astepta mai putin, si nu clipsuri de plastic. Si nu am fost niciodata sustinator sau vreun fanatic al masinilor nemtesti.

 

Imi place pentru ca, desi are ceva ani si aproape 170.000 km, totul functioneaza asa cum ar trebui sa functioneze, desi e o masina care a rulat ceva pe drumurile patriei si nu pot spune ca a fost ingrijita asa cum as fi ingrijit-o eu, ca un obsedat ce sunt. Dar recuperam!

Nu-mi place pentru ca, avand toate optionalele care se puteau pune pe ea, eu nu am prea multe pe care sa i le mai pot adauga sau face, in afara jantelor mai mari si niste paddle shifters de pe un E Class W212, nu i-am facut mai nimic. Ca n-am ce! Si cand spun asta, am niste flashback-uri cu reclama aia la medicamente, cu domnul trecut de prima tinerete care sterge la Mustangul ala rosu din ’65…

  1. Ce sfaturi ai pentru cineva care isi doreste un astfel de model?

Pai in primul rand e o masina pe care fara indoiala o alegi fiindca iti place si pentru ca iti ofera zambetul ala de care aminteam mai devreme, punct. Nu incerca sa ii cauti o justificare, nu e de naveta, nu e pentru carat bagaje, nu e practica, scopul ei e sa te faca sa te deconectezi si sa zambesti, ca un idiot, da.

Un aspect de luat in considerare la achizitie, si aici ma refer la motorul de sub capota SLK-ului meu, este verificarea distributiei pe lant, care la rece are un rontait ce dispare in cateva secunde. Din pacate nici eu nu am scapat si a trebuit sa schimb atat distributia cat si preventiv pinioanele axelor cu came, ceea ce poate deveni complicat din mai multe considerente. Cutia automata cel putin pana acum, pare bullet-proof, asa ca la capitolul grup motopropulsor, cam atat. In rest, clasicele verificari care se fac oricarei masini inainte de cumparare, nimic special…

 

  1. Masina la care visezi?

Daca e sa ma refer strict la masina, nu e neaparat vis tinand cont ca pretul nu e chiar prohibitiv, insa as mentiona Mitsubishi Lancer Evo 8 sau 9, desi nu s-ar justifica in prezent sa am asa ceva. Dar ca sa raspund la intrebare, visul s-ar contura luand in considerare si garajul aferent, utilat cu tot ce trebuie, Evo inside, si cel mai important, timpul liber necesar, cu care, in ultima vreme, nu sunt chiar prieten. Si o vitrina frigorifica cu bere!

Florin si Barchetta

Saptamana trecuta Bogdan ne impartasea povestea despre masina sa Porsche Boxter. Astazi a venit randul lui Florin (32) sa ne povesteasca cum masina de pe posterul din copilarie a devenit realitate.  

 

  1. De ce Barchetta si povestea din spatele achizitionarii?

As spune ca povestea incepe inca din copilarie. Cred ca aveam 9 ani, eram innebunit dupa masini, ca orice pustan, si ai mei nu prea aveau bani de jucarii, plus ca nici nu se gaseau, dar imi cumparau reviste auto. Intr-una din ele am gasit un poster imens, (asa imi parea mie la varsta aceea), cu un Fiat Barchetta. Asta se intampla prin ’96. Eram pur si simplu fascinat de masina, mi se parea incredibila.

Cu timpul am uitat de masina care mi-a marcat copilaria. Si ajungem in urma cu 2 ani cand am avut ocazia sa merg cu Bogdan si sa vad ce inseamna o masina cabrio. Ce-i  drept un Porsche Boxster nu se compara cu o Barchetta, dar dupa o ora deja masina copilariei era mai actuala decat oricand si nu mai parea doar un vis. 

Pur si simplu eram setat pe masina, cautam poze, deja imi imaginam cum o sa fie la volan, entuziasmul din copilarie revenise la cote maxime.

 

Am inceput sa caut, ce probleme sunt, unde pot gasi piese, ce costuri de intretinere necesita, cum se repara, cum se desface, unde pot s-o repar, si tot asa. Au trecut aproape 7 luni, ce-i drept nu am vrut  sa o cumpar iarna, pentru ca probabil as fi stat afara in zapada sa mesteresc la ea si am gasit masina pe internet, chiar in Bucuresti.  Sincer, eram sceptic la inceput ca voi putea aduce pe roti, o masina italieneasca veche de peste 20 de ani, de la Timisoara pana la Bucuresti fara sa raman in drum, din aceasta cauza am si preferat sa o iau din capitala.

Masina pe care am gasit-o, nu era in cea mai buna stare, ii lipseau multe plastice, carora nu le-am dat importanta la inceput, dar pe parcurs am descoperit ca este mai ieftin sa-i faci o revizie decat sa-i cumperi doua bucati de plastic. A fost dragoste la prima vedere cu prima masina pe care am vazut-o. Recunosc, intotdeauna mi-a placut ca o masina sa nu fie perfecta sa pot adauga eu ceva din personalitatea mea. Am cumparat-o si nici astazi nu regret, cred ca ea m-a ales pe mine. Daca era sa aleg o masina perfecta cred ca nu mai era acelasi entuziasm. Sa lucrezi la masina si sa ai satisfactia muncii este greu de descris in cuvinte.

 

  1. Ce iti place la masina si ce ai schimba?

 

Cred ca lucrul cel mai important este ca ma face sa ma deconectez de la munca si de la stres, este o oaza de relaxare, cat despre masina in sine, toata lumea o admira si asta iti da o senzatie foarte misto.

Pentru o masina mica si usoara, fabricata in ‘97 imi place cum merge, cred ca are suficienta putere incat sa starneasca soferul din tine, sa mergi mai tare pe viraje si sa te bucuri de vremea frumoasa.

Dupa un an de zile pot spune ca masina este 90% la stadiu care mi-l doream, dar Barchetta ramane totusi o italianca, cateodata mai incapatanata si care mereu iti cere atentie. Designul este punctul forte al acestui model si este o masina care imediat iese in evidenta.

  1. Ce sfaturi ai pentru cineva care isi doreste un astfel de model?

 

Pentru cei care-si doresc o astfel de masina, eu zic ca in principal conteaza de la cine o cumperi si daca a avut grija de ea. Personal nu am avut parte de asa ceva, masina avand luneta sparta, softopul avea o uzura excesiva, precum si multe plastice lipsa si kitchioase la interior, consola era plina de stickere imitatie de carbon, scaunele erau agatate cu mici rupturi, se vedea ca masina nu a fost ingrijita.

 

As mai spune sa fie atenti cum se prezinta softop-ul, ca tot ziceam de el, sa fie in stare buna. Personal nu am gasit in Bucuresti nicio firma specializata pe asa ceva, doar “Dorel” care se scarpina in cap si-mi oferea un pret de vindeai masina ca sa schimbi panza. Personal am ales varianta DIY, l-am comandat din Germania, l-am montat eu si cu fratele meu si pot spune ca arata impecabil, nu mai vorbesc de satisfactia mea si de faptul ca acum arata cu totul altfel masina.

Un alt aspect este rugina, fiind o masina de peste 20 de ani, masinile cabrio tind sa lase apa sa se infiltreze mai usor decat la o masina capotata, in special la aripile spate.

Si la partea electrica trebuie avut grija, ca orice masina Made in Italy nu se dezice de la astfel de probleme, nu de putine ori mi s-a intamplat ca geamurile electrice sa nu se mai ridice fix cand ti-e lumea mai draga, dar de cele mai multe ori isi revin singure dupa cateva minute….italian style 😊.

 

Personal ma consider norocos ca am avut langa mine prietenii care m-au ambitionat, impulsionat si incurajat sa imbunatatesc masina acolo unde trebuie si sa o duc la stadiul la care este astazi.

Daca cineva chiar isi doreste o astfel de masina trebuie sa fie pregatit de o investitie suplimentara si rabdator, pentru ca poate nu este cea mai fiabila din lume, dar cred ca acesta este farmecul unei masini vechi cu personalitate. Sfatul meu, sa o aleaga cu sufletul, iar restul se rezolva…

 

  1. Masina la care visezi?

 

Visez la prea multe din pacate sau din fericire, probabil ca primul de pe lista este un Citroen DS mi se pare o masina, de fapt e putin spus “masina” este o opera de arta, pe care sper sa apuc macar pana la batranete sa o am si sa am grija de ea sau ea de mine 😊.

Tot in lista retro, dupa Citroen s-ar afla Volksawagen Karmann Ghia, Opel GT, Alfa Romeo Junior, Lancia Delta Integrale, Lancia Fulvia.

 

Momentan, lasand masinile retro la o parte, sper sa fac pasul cat mai curand la un BMW Z4, pentru ca senzatia pe care o ai cu un cabriolet este greu de egalat cu altceva.

Bogdan si Boxster

Cu siguranta formatul acestei rubrici nu este unul inedit sau inovator. Nu ne dorim asta. Ceea ce, insa, va fi inedit vor fi povestile oamenilor si a unor decizii care i-au adus alaturi de masina mult visata sau de o masina la care nici nu visau. Masinile prezentate vor fi, in marea majoritate, masini utilizate cu precadere in weekend sau in afara orelor in care majoritatea dintre noi “alergam” pentru a ne asigura traiul.  

 

Startul rubricii il va da Bogdan (36), care ne va impartasi povestea sa si experienta cu Porsche Boxster.

  1. De ce Porsche?

Porsche e Porsche 😊.

De mic am fost pasionat de masini, de simulatoare auto, si chiar am avut ocazia sa incep sa conduc (nu pe drumuri publice😊, inca de pe la 10 ani).

La inceputul anilor ’90, accesul la informatie era destul de restrans, mai prindeam cate o revista uitata de nemtii care veneau in concedii pe litoral, si eram maniac cu guma “Turbo” nu pentru gust, ci pentru “surprizele cu masini”. Nu imi pot explica de ce am ramas fixat catre modelele Porsche 959 (din ce tin minte, era singurul Porsche din colectie), Ferrari Testarossa si Isdera Spyder.

Peste cativa ani (adica dupa revolutie), au inceput si la noi sa apara revistele auto, si am avut o colectie destul de mare cu AutoPro, si ori de cate ori se prezenta un model Porsche, imi spuneam, in gand de cele mai multe ori, ca la un moment dat voi avea o astfel de masina. Ma fascina totul. De la motoarele racite cu aer, pana la cele mai mici detalii (contacul pe partea stanga, oglinzile asimetrice) plus faptul ca este o masina cu care poti rula zi de zi atat in oras cat si pe un circuit.

 

  1. Cum ai ales modelul si povestea din spatele achizitionarii?

Ma pasioneaza foarte mult masinile din anii ’90, si lista mea, nu in ordinea preferintelor 😊, arata astfel: Mercedes 600 SEL W140, Porsche Boxster 986 si Mercedes CLK.

A trebuit sa exclud 600 SEL datorita taxelor mari, si atunci au ramas doua optiuni: CLK sau Boxster. La un moment dat, bugetul meu s-a schimbat si m-am putut orienta mai usor catre Boxster.

De ce Boxster? Voiam un cabrio dar nu as fi zis NU unui roadster, sa ma pot destresa, sa imi faca placere cand o conduc, si o masina cu istorie si personalitate. Un alt motiv, cum am spus si mai sus, am fost fascinat de Porsche, si undeva prin ’99 cred, elev la liceu fiind, un coleg tocmai ce primise un Porsche Boxster Negru NOU! In momentul in care l-am vazut parcat in fata liceului, aproape ca mi-am jurat ca la un moment dat in viata asta, voi avea o astfel de masina😊.

 

Povestea din spatele achizitionarii este destul de funny. Ca orice roman care vrea o masina SH, am inceput sa caut incontinuu pe mobile.de, mi-am setat un buget, mi-am facut o lista cu masini pe care as vrea sa le vad, si intr-o dimineata, il sun pe Edi, “Hai sa mergem in Germania sa iau un Boxster!”.

Ajungem la aeroport, fix ca la gara, buna ziua, vrem si noi 2 bilete. Dupa ceva insistente am reusit, pana la urma, sa gasim 2 bilete cu destinatia Dusseldorf, cu toate ca vroiam sa mergem la Dortmund (ii multumesc pe aceasta cale baiatului care ne-a ajutat atunci, poate citeste). Si aici incepe aventura.

Am avut 3 zile in care am vazut 3 masini in 3 orase diferite, masini care sau erau prea cazute, sau lovite pe toate partile, sau nu justificau sub nicio forma pretul comparat cu starea in care se regaseau. Cel mai tare a fost o doamna la un dealer, nu stia o boaba de engleza, noi nu stiam o boaba de germana, masina arata bine la prima vedere, dar uitandu-ne in detaliu, fusese lovita pe toate partile, volanul stramb, si incercam cumva sa ne intelegem cu ea la pret, pana cand mi-am dat 2 palme, si am plecat instant pentru ca nu puteam sa dau banii pe un Porsche lovit, indreptat si cu volanul stramb 😊 Asa se intampla cand iei o masina cu sufletul si nu cu mintea, nu mai judeci normal. 

 

Ne intoarcem oarecum dezamagiti acasa, aceiasi aventura cu biletele de avion, luate de pe o zi pe alta (cand ne-am dat seama ca nu o sa ne intorcem cu masina si sper exasperarea lui Edi care ura sa zboare), si fix cum am aterizat, am sunat un “vanzator de buna credinta, roman” sa ne arate masina pe care dorea sa o vanda. Fara a generaliza, in stilul pur romanesc, “samsarul” incerca sa ne vanda o masina cu 130.000 mile, ca fiind cu 130.000 km, si dezamagirea a fost si mai mare.

 

Cautarile au continuat, si cum urma o excursie la Stuttgart si Nurgburgring (programata), am zis sa imbin utilul cu placutul si sa mai vad inca o masina, vanduta de un dealer care doar cu asta se ocupa, comercializarea masinilor din anii 90 in general, masini cu kilometri foarte putini, istoric, si cu o stare generala ireprosabila, evident si bugetul era mult peste ceea ce imi propusesem eu.

 

Zis si facut, am deturnat un pic vizita la muzeele Porsche si Mercedes, si tot cu Edi, am fost si am vazut masina. Ne-a placut din prima, cei de acolo ne-au dat cheile si ne-au spus sa mergem cu ea cu mentiunea sa avem grija la radare 😊. Am observat cateva mici imperfectiuni pe care cei de la dealer s-au angajat sa le rezolve, am dat avansul, i-am rugat sa imi faca si revizia, urmand ca in 2 saptamani sa pot veni sa o iau dupa ce avea TUV-ul facut. (fiind luna august toti erau in concedii si a durat putin mai mult intreg procesul).

 

Am revenit dupa 2 saptamani, impreuna cu un alt prieten (Razvan), am platit restul de bani si am pornit la drum. Cu greu realizam ca este masina la care am visat, si pe care o aduc acasa, eu, pe roti ,urmand sa ma bucur de ea multi ani de acum inainte.

Bogdan’s Boxster
  1. Ce iti place la el si ce ai schimba?

Felul cum arata, cum se conduce, cum se aude, cum intoarce priviri pe strada, cum se simte pe circuit, din punctul meu de vedere este o masina completa, o masina cu personalitate, care te face sa uiti de toate grijile si stresul de zi cu zi. Si da, pot spune ca imi place absolut tot!

 

Boxsterul meu, este similar cu masina care a aparut in toate cataloagele vremii, culoare argintie si interiorul rosu/visiniu, rotile pe 17”, si o pot spune, chiar daca suna fortat, arata mai bine decat cea expusa la muzeul Porsche 😊.

Boxster Porsche Museum

Ca sa iti raspund la intrebare, nu as schimba nimic la ea, este fix asa cum a iesit din fabrica si asa va ramane😊

 

  1. Ce sfaturi ai pentru cineva care isi doreste un astfel de model?

 

Sa nu uite ca vor sa achizitioneze un Porsche, si preturile de genul 8-10k pot parea atractive, insa cu siguranta masinile nu vor fi intr-o stare buna. Este foarte important cum a fost intretinuta masina din toate punctele de vedere, mare atentie la scurgerile venite din zona motorului, precum si la sistemul de “decapotare”. Nu ma consider o persoana tehnica, de aceea, recomand sa aveti pe cineva oarecum tehnic inainte de a achizitiona masina. Si, intotdeauna este mai bine sa mai fie inca o pereche de ochi la momentul achizitiei.

 

De asemenea, motoarele de 2.5 au fost ceva mai fiabile decat cele de 2.7 sau 3.2, si din punct de vedere al taxelor iesi oricum mai bine, iar diferenta intre 2.5 si 2.7 este prea putin notabila.

 

  1. Masina la care visezi?

Nu este una singura, si daca tot vorbim de vise foarte indepartate in momentul de fata:

Anii 90:

Porsche 993 Turbo S

Ferrari Testarossa

Lamborghini Diablo VT

Dodge Viper 98

Mercedes 600 SEL W140

 

Modele actuale:

Porsche 911 GT2 RS

Ferrari FKX

Lamborghini Aventador Spider

Mercedes G65 si S65 AMG

Fiat 500 Ferrari Edition