La nivel declarativ suntem toti admiratorii oamenilor de bun simt. Adica a acelora care sunt bine educati, saluta frumos, isi cer scuze cand gresesc si se ridica de pe scaun ca sa-l ofere celor batrani. Parca ceva ne impinge de la spate sa ii imitam pe bunici sau pe parinti care spuneau si ei aceleasi lucruri.
De ceva vreme insa s-a instaurat un nou curent. Acela al admiratiei celor care reusesc prin tupeu, prin a fi descurcareti intr-un sens mai putin legal, prin atitudini de genul “ma dai afara pe usa iti intru pe geam”. E si normal. Fostii bisnitari, acum mari oameni de afaceri, se plimba cu X6 alb, cu bunaciuni de femei langa ei si ii vezi toata ziua pe terase tastand pe Iphone. Ei inchiriaza vile in vacantele de pe malul marii si se imbraca de la magazine de firma. Si toti ravnim la ce au ei! Nu vreau sa aud comentarii cum ca de fapt voi ravniti la o viata intru invataturile de la biserica cu piosenie, modestie si buna cuviinta ca nu tine. Tine doar ca X6-le sa fie un Lexus IS negru, pitipoanca sa fie o Natalie Portman si Iphone-ul sa fie…, ma rog, asta poate sa ramana asa.
Dar daca ravnim la un astfel de potential financiar nu inseamna ca ravnim si la felul in care a fost obtinut. Gresit. Tot mai mult alunecam pe panta aceasta in care nu mai e important sa inveti la scoala, sa iti vezi de treaba la serviciu si sa iubesti o singura femeie toata viata. Nu! Ceea ce conteaza e scoala strazii (sau a vietii cum le place “lor” sa spuna), sa iti mearga mintea la combinatii si sa treci prin cat mai multe asternuturi. Loialitatea nu e o valoare doar daca previne interventia unor institutii de control in viata celor apropiati. In rest, legea tunului dat la momentul maxim.
Buuun. Cum sta treaba insa cu performantele sportive? Si mai ales cu cele din motorsport. Nu vorbim neaparat de Romania unde toata lumea da teapa la toata lumea dar este si prietena cu toata lumea. Vorbim de cei care ajung in varf si de atitudinea lor… atat cat suntem lasati sa o vedem.
Cand cineva greseste ne dorim sa-si ceara scuze, nu? Dar daca cineva ca Alonso sau Vettel greseste, oare ne mai dorim sa-si ceara scuze? Un performer este genul de om care sa isi vada lungul nasului si sa plece capul cand e cazul? Da, asa ar trebui. Dar oare ar ajunge campion cineva care se scuza cand ii taie calea cuiva, care sta la coada linistit pana ii vine randul si care declara ca mai are mult de invatat pana sa se bata pentru titlu? Eu zic ca nu.
Ogier va ajunge departe pentru ca se crede mai bun ca Leob. Si nu il intereseaza de Citroen si de palmaresul extraterestrului. Daca Citroen i-ar fi impus rol de pilot secund s-ar fi dus la Ford. Ce loialitate, ce locotenent, ce conteaza ca si asa Loeb se va retrage? El vrea titlul acum. Vrea victoria in raliul asta. Si daca Leob abandoneaza pun pariu ca o sa vad un ranjet la Ogier!
Una din conditiile sa ajungi sus de tot este sa nu iti pese de ce e in jurul tau. Sa te uiti doar in directia in care vrei sa mergi si niciodata inapoi sau lateral. Sa fii atat de tare incat, constient ca provoci suferinta celor din jur, sa mergi mai departe. Sa fii in permanenta la marginea obsesiei si a tenacitatii machiavelice. Daca faci praf masina de concurs sa consideri ca e normal ca echipa sa-ti dea alta in cel mai scurt timp. Ca e normal ca echipa sa munceasca toata noaptea ca tu sa o ai pregatita dimineata cand intarzii din cauza ca te-ai certat cu prietena ta. Iar daca ai un coechipier sa iti doresti in permanenta sa il surclasezi sau daca se poate sa il domini in asa hal incat sa abandoneze motorsportul din motive psihice.
Si daca ii admir pe campioni pentru determinarea lor de ce nu raman consecvent si cu cei care fac la fel in viata de zi cu zi? Pentru ca in viata cotidiana nu exista competitie si toti avem pusa deoparte fericirea de care avem nevoie. Pentru ca banii si aroganta nu sunt un barometru pentru implinire cu toate ca ne lasam prostiti ca e asa. Pentru ca in viata de zi cu zi nu e normal sa te uiti peste umar in permanenta sa vezi daca nu cumva cineva ravneste la postul tau, la prietena ta, la ceasul tau si e pe cale sa ti le ia. Pentru ca cei mai multi sunt cacanari in viata si incompetenti in curse. Cand am putea fi bestii in concurs si gentlemani in afara lui.