Tag Archives: bugete

Rich man`s world


Este stiut faptul ca bugetele din motorsport sunt uneori astronomice din mai multe puncte de vedere, iar tinerele talente trebuie sa-si gaseasca parteneri puternici sau sa vina cu bani de acasa in drumul lor spre Formula 1.

 

Iarna, atunci cand timpul pare ca sta in loc pentru lumea sporturilor cu motor, este sezonul cel mai agitat pentru echipe. Acestea incearca sa definitiveze discutiile incepute cu partenerii si sponsorii lor si de multe ori in acest lucru consta succesul din timpul sezonului urmator.

 

Astazi vorbim despre lumea monoposturilor. Ne-am documentat putin vizavi de aceste costuri ale diferitelor competitii aflate pe scara catre F1 si am constatat ca sumele sunt exorbitante!

 

 

Formula Ford: €100,000

Fosti campioni: Ayrton Senna, Jenson Button, Eddie Irvine;

Formula Ford este de regula prima treapta pe care o urmeaza un pilot care si-a incheiat socotelile cu lumea kartingului. Aceasta competitie se desfasoara in mai multe tari, insa cea din Marea Britanie este cea mai cunoscuta. Monoposturile sunt prevazute cu motoare de 1.6 litri si cu slick-uri, iar campionatul este alcatuit din 8 etape a cate trei curse, care au loc pe circuite celebre precum Silverstone, Brands Hatch sau Zandvoort. Un sezon in acest campionat costa minim 100 000 euro.

 

 

Formula BMW: €300,000

Fosti campioni: Sebastian Vettel, Nico Hulkenberg, Nico Rosberg;

Urmatorul pas catre Formula 1 obisnuia sa fie Formula BMW, dar importanta acestui campionat a avut de suferit in ultimii ani. In 2007 de exemplu, Formula BMW se desfasura in SUA, Marea Britanie, Asia si Germania, iar anul trecut s-a concentrat in Europa si zona Pacificului. Cei de la BMW si-au retras sprijinul, implicandu-se mai mult in DTM si WRC prin subsidiara MINI, insa campionatul despre care vorbim a continuat in Asia sub denumirea JK Racing Asia Series iar in Germania se cheam acum Formula BMW Talent Cup. In 2010 un sezon complet in Formula BMW costa aproximativ 300 000 euro.

 

 

Formula Renault 2.0: €350,000

Fosti campioni: Felipe Massa, Kamui Kobayashi, Pedro de la Rosa;

Facand parte pana nu demult din celebra World Series by Renault, Formula Renault 2.0 reprezinta un pas mic in materie de performanta fata de Formula BMW. Desfasurat in Europa, campionatul reprezinta in acelasi timp un fel de suport pentru sora mai mare, Formula Renault 3.5, sase etape fiind prevazute in calendar. Un sezon costa aproximativ 350 000 euro.

 

 

British Formula 3: €400,000

Fosti campioni: Jaime Alguersuari, Daniel Ricciardo, Takuma Sato, Rubens Barrichello;

Formula 3 din Anglia este una dintre cele mai longevive competitii pentru tinerele talente, primul sezon al acestui campionat desfasurandu-se in 1951. Inca din acel an multe campionate asemanatoare au fost organizate si in alte tari. Cresterea in importanta a seriilor GP2 sau GP3 din ultimii ani a insemnat in mare parte uciderea Formulei 3 din Anglia si nu numai. Un sezon intr-un astfel de campionat costa aproximativ 400 000 euro.

 

 

Formula 2: €260,000

Fosti campioni: Andy Soucek, Dean Stoneman, Mirko Bortolotti;

Conceptul original al Formulei 2 s-a metamorfozat in ultimii ani in Formula 3000 si mai apoi in GP2 incepand cu 2005. Transformarea a fost una de succes, insa revitalizarea acestui campionat facuta de Max Mosley in 2009 si promovat drept o varianta mai ieftina a GP2-ului, nu a reusit sa atraga prea multe talente la start. Monoposturile sunt propulsate de niste motoare Audi de 1.8 litri, dezvoltate de catre cei de la Williams iar castigatorul are ocazia sa testeze alaturi de acestia o masina de Formula 1. Desi marketingul spune ca aici este anticamera Formulei 1, niciunul dintre campioni nu a semnat vreun contract cu o echipa din F1 ( campionul sezonului inaugural din GP2 a concurat in F1 in anul urmator) si multi piloti privesc aceasta serie ca pe o pierdere de timp si de bani ai sponsorilor. Un sezon costa aproximativ 260.000 euro.

 

 

GP3 series: €600,000

Fosti campioni: Esteban Gutierrez, Valtteri Bottas;

Desi a luat fiinta in urma cu doi ani de zile,  GP3 este deja supranumit pepiniera celor din GP2, unul dintre fostii piloti testand un monopost F1 chiar intr-un weekend de cursa ( Robert Wickens). Multi dintre absolventii din 2010 au promovat in GP2, inclusiv campionul Esteban Gutierrez, ei primind laude din partea team-managerilor din Formula 1. Monoposturile au la baza niste sasiuri Dallara si sunt prevazute cu motoare Renault de 2 litri. Un sezon aici costa aproximativ 600 000 euro.

 

 

Auto GP: €600,000

Fosti campioni: Felipe Massa, Romain Grosjean

Campionatul a debutat initial drept o versiune italieneasca de Formula 3000 inanul 1999, suferind mai multe schimbari de nume, Auto GP fiind cel actual inca din 2010. Monoposturile utilizate sunt cele din prima generatie de A1GP, avand la baza un sasiu Lola si niste motoare V8 de 3.4 litriZytek. Calendarul prevede etape pe circuite celebre precum cele de la Monza sau cel de la Spa, insa nu este foarte atractiv pentru aspirantii de Formula 1. Un sezon costa aproximativ 600 000 euro.

 

 

F3 euroseries: €600,000

Fosti campioni: Lewis Hamilton, Paul di Resta, Nico Hulkenberg;

Inaugurat in 2003, F3 Euroseries a avut aproape instant un impact major, fiind perceput ca un pas obligatoriu intre Formula BMW si GP2. Echipele au de ales intre motoare de 2 litri furnizate de catre cei de la Mercedes sau Volkswagen care sunt montate pe sasiuri Dallara. Cursele se desfasoara in acelasi weekend cu cele din DTM insa doar trei dintre etape au loc pe circuite pe care se desfasoara si cele din Formula 1. Un sezon costa aproximativ 600 000 euro.

 

 

 

Formula Renault 3.5 (World series By Renault): €750,000

Fosti campioni: Fernando Alonso, Robert Kubica, Heikki Kovalainen;

Costurile ridicate din GP2 au facut ca acest campionat, cunoscut mai degraba sub denumirea de World Series by Renault, sa redevina important in ultimii ani. Pilotii isi programeaza cariera cu un sezon in Formula Renault 3.5 datorita costurilor mai reduse, a timpului mai mare petrecut pe pista si a vizibilitatii pentru sponsori. Biletele de acces la curse sunt gratuite iar recordul de audienta este detinut de o etapa desfasurata la Silverstone, la care au fost prezenti peste 120 000 de spectatori. Un sezon complet costa aproximativ 750 000 euro.

 

 

GP2 series: €1,800,000

Fosti campioni: Lewis Hamilton, Nico Rosberg, Timo Glock;

Inca de la lansarea sa din 2005, GP2 a devenit in mod incontestabil cel mai bun campionat suport pentru Formula 1, toti campionii ( cu exceptia unuia) concurand ulterior in F1. „Sora” din Asia s-a derulat de-a lungul a doar patru sezoane, insa campionatul de GP2 propriu-zis este un real succes. Costurile ridicate raman in continuare o problema sensibila, pilotii talentati dar fara sprijin financiar avand o sarcina mai dificila de indeplinit pentru a participa aici. Sasiurile Dallara sunt dotate cu motoare Renault de 4 litri, iar monoposturile sunt cu doar 10% mai lente decat cele de F1. Un sezon complet costa 1.800.000 euro.

 

 

Formula 1: €3,000,000 (HRT) – €40,000,000 (Ferrari)

Fosti campioni: Sebastian Vettel, Lewis Hamilton, Fernando Alonso;

Dupa ce pilotii reusesc sa-si asigure bugetele pentru campionatele inferioare de-a lungul „junioratului”, acestia nu au timp sa respire foarte mult. Un loc intr-o echipa precum HRT te costa aproximativ 3 milioane de euro, iar cei de la Virgin iti vor cere 5 milioane. Urcand pe scara valorilor de aici, un sezon la Toro Rosso costa 10 milioane de euro iar unul la Renault costa 12 milioane de euro. Daca vrei sa-l detronezi pe Fernando Alonso de la Ferrari, cei de la Santander te vor sprijini cu peste 40 de milioane de euro. Cu siguranta, Formula 1 nu se rezuma doar la talentul pilotilor!

La toti ni-i greu…


Toti pilotii se lovesc de problema asta. Absolut toti. Daca au bani de acasa sau luati imprumut, daca au sponsori sau nu, toti se plang de lipsa banilor. De cat de greu este sa faci rost de bani ca sa te dai in curse. Si au dreptate, e un sport scump si bani obtii foarte foarte greu.

Culmea e ca de multe ori ii auzi plangandu-se pe cei care cheltuie zeci de mii de euro mai mult decat pe cei care isi iau de la gura ca sa plateasca o inscriere. In conditiile in care primii nu cheltuiesc din buzunarul lor. Dar asta este o caracteristica romaneasca si o atitudine de bon ton in ultima vreme. Sa te plangi. Dar sa te plangi, mai nene, indiferent de cum o duci. Stai de vorba cu un om care nu are nici cea mai mica problema financiara, traieste pe picior mare de cand il cunosti si el iti spune ca toata lumea a ramas fara bani. Ca e greu. Iti vine sa ii tragi un sut in mecla si sa-l pui sa se descurce cu 200 de euro pe luna. Cand el cheltuie atat pe o pereche de adidasi. Lunar.

Pilotii insa, indiferent cat de grase sponsorizari au la un moment dat, nu pot sa stea linistiti ca banii vor veni si la anul sau chiar si pentru cursa urmatoare. Ei trebuie in permanenta sa umble prin birouri de patroni sa ceara ajutor financiar ca sa continue sportul pe care il practica.

Una din greselile pe care le fac pilotii si cei din jurul lor este sa considere ca motorsportul este un sport obidit, marginalizat si ca patronii sunt cam prosti ca nu vad potentialul acestei discipline. Merg chiar si mai departe si zic nimeni nu face nimic pentru tinerii astia care au talent, sa-i sustina, sa-i ajute cumva sa se lanseze…”. Nu e chiar asa. Granita dintre moft sau nebunie si talent adevarat este destul de subtire in motorsport. Si acum, sincer, daca ai fi un om cu bani multi si cu multe afaceri prospere si ai vrea sa ajuti niste sportivi sa-si continue sau sa-si lanseze cariera, ce ai face? Ai da 100.000 de euro unui echipaj de raliu ca sa se lupte pentru un loc pe podiumul grupei A sau ai da banii astia unui lot de canotaj. Cu 20 de sportivi in el. Eu cred ca oricare de acolo ar manca jar sa primeasca 5000 de euro pentru un sezon. Si nu vorbim de campioni mondiali. Ca nici pentru echipajul din raliu nu se punea problema de concursuri in afara. Multi dintre atleti, gimnasti, poloisti s-ar antrena ca nebunii si cu o mie de euro. Asta daca vorbim de ajutor dezinteresat pentru sportivi.

In motorsport mai e si piatra de incercare cea mai grea: cum garantezi ca in prima curba nu faci masina zob si te intorci acasa cu o gaura in buget cat sapte ipoteci? Pai nu ai cum. Iar sa asiguri masina pentru curse te costa asa de mult ca intram in niste bugete astronomice.

Mai departe. Te duci la om in birou si ii prezinti un dosar de sponsorizare. Tu zici ca e bun, ca e cu podiumuri, cu rezultate. Si esti intrebat cu ce ma ajuta pe mine in vanzari ca tu o sa urci de cateva ori pe podium?”. Si chiar asa. Aici vin de obicei marii filosofi si ti-o trantesc: “Ajuta la imagine! Veti fi asociat cu performanta, cu un sport spectaculos, ce nu intelegeti?”.

Tipule, ia-ti tu dosarul asta de aici si vezi-ti tu de liniutzele tale ca decat sa-ti dau tie 5000 de euro ca sa-i toci pe gume, softuri, suspensii si pe prietenii tai pseudo-mecanici mai bine ii dau la smurd sau la o gradinita” Ti se pare corect? Mie da.

Si daca as accepta ca potentialii sponsori sunt asa de prosti cum ne place sa declaram, atunci nici pilotii nu sunt departe. Nici ei nu au auzit de un manager sau de un PR.  Stiu, nu isi permit. Dar predica din domeniile astea si se vor sa le faca ei pe toate. Aici avem cateva contraexemple de care ma bucur foarte mult ca exista. Ca pilotii cu pricina sunt cam altii decat cei care ar merita sa beneficieze de serviciile unor profesionisti, este o cu totul alta problema.

Dar fie si asa. Esti pilot, iti mai repari singur masina, te cam descurci tu cum poti. Cum faci totusi rost de bani?

Simplu. Ai doua posibilitati. Prima este sa iti revizuiesti dosarul de sponsorizare si sa oferi lucruri cuantificabile in bani. Expunerea in presa este probabil cea mai importanta. Dar aici trebuie sa spui unde, in ce ziar, la ce emisiune, cat de mari vor fi articolele, cat de mari pozele, unde se va spune numele sponsorului, etc. Mare atentie! Un articol pe o jumatate de pagina de ziar in care se pomeneste numele unui sponsor printre alti sponsori nu valoreaza cat o macheta de publicitate de aceeasi dimensiune.

Mai mult, ar fi bine sa te oferi sa faci si treaba sponsorului cu banii pe care ii iei de la el. Adica flyere, newslettere, comunicate, invitatii etc. Nu trebuie sa uiti de evenimente adiacente, de expunere a masinii in diverse locatii, interviuri, PR personal si cate si mai cate. Uitati-va la Manu Mihalache. El face bine ce face si parteneriatul cu Respsol este unul dintre cele mai profesioniste din cate exista acum la noi. Asa cum se vede el din pozitia unui cumparator de uleiuri din popor.

Si pe urma ai cea de-a doua posibilitate. Ai cunostinte, pile si relatii si cand acestia iti trosnesc 20.000 de euro pe masa tu le dai inapoi 10.000. Fara usi inchise in nas, fara drumuri facute aiurea. Direct si la obiect. Eu iti dau atat, tu imi dai inapoi atat. Si atunci ne cam doare undeva de adevaratul efect al sponsorizarii. Din pacate cele mai multe asa se fac. Si decat sa primesti tu 5000 de euro pe bune ca sa te chinui sa termini un sezon pe podiumul N2 la coasta mai bine primeste altul 50.000 ca sa-si poata termina casa de la munte domnul director de marketing sau director general. Chiar daca tu ai fi facut mai mult PR cu 5000 decat a facut celalalt cu 50.000…, fie, cu 25.000, ca atat a ajuns la el.

Dar parca am mai vorbit noi despre sponsorizari si am zis cam aceleasi lucruri. Asta este, nu e prima oara cand ne repetam dar nici nu cred ca au fost cele mai prost gestionate cinci minute pe care le-am petrecut impreuna.

Ce faci, bestie?


La nivel declarativ suntem toti admiratorii oamenilor de bun simt. Adica a acelora care sunt bine educati, saluta frumos, isi cer scuze cand gresesc si se ridica de pe scaun ca sa-l ofere celor batrani. Parca ceva ne impinge de la spate sa ii imitam pe bunici sau pe parinti care spuneau si ei aceleasi lucruri.

De ceva vreme insa s-a instaurat un nou curent. Acela al admiratiei celor care reusesc prin tupeu, prin a fi descurcareti intr-un sens mai putin legal, prin atitudini de genul “ma dai afara pe usa iti intru pe geam”. E si normal. Fostii bisnitari, acum mari oameni de afaceri, se plimba cu X6 alb, cu bunaciuni de femei langa ei si ii vezi toata ziua pe terase tastand pe Iphone. Ei inchiriaza vile in vacantele de pe malul marii si se imbraca de la magazine de firma.  Si toti ravnim la ce au ei! Nu vreau sa aud comentarii cum ca de fapt voi ravniti la o viata intru invataturile de la biserica cu piosenie, modestie si buna cuviinta ca nu tine. Tine doar ca X6-le sa fie un Lexus IS negru, pitipoanca sa fie o Natalie Portman si Iphone-ul sa fie…, ma rog, asta poate sa ramana asa.

Dar daca ravnim la un astfel de potential financiar nu inseamna ca ravnim si la felul in care a fost obtinut. Gresit. Tot mai mult alunecam pe panta aceasta in care nu mai e important sa inveti la scoala, sa iti vezi de treaba la serviciu si sa iubesti o singura femeie toata viata. Nu! Ceea ce conteaza e scoala strazii  (sau a vietii cum le place “lor” sa spuna), sa iti mearga mintea la combinatii si sa treci prin cat mai multe asternuturi. Loialitatea nu e o valoare doar daca previne interventia unor institutii de control in viata celor apropiati. In rest, legea tunului dat la momentul maxim.

Buuun. Cum sta treaba insa cu performantele sportive? Si mai ales cu cele din motorsport. Nu vorbim neaparat de Romania unde toata lumea da teapa la toata lumea dar este si prietena cu toata lumea. Vorbim de cei care ajung in varf si de atitudinea lor… atat cat suntem lasati sa o vedem.

Cand cineva greseste ne dorim sa-si ceara scuze, nu? Dar daca cineva ca Alonso sau Vettel greseste, oare ne mai dorim sa-si ceara scuze? Un performer este genul de om care sa isi vada lungul nasului si sa plece capul cand e cazul? Da, asa ar trebui. Dar oare ar ajunge campion cineva care se scuza cand ii taie calea cuiva, care sta la coada linistit pana ii vine randul si care declara ca mai are mult de invatat pana sa se bata pentru titlu? Eu zic ca nu.

Ogier va ajunge departe pentru ca se crede mai bun ca Leob. Si nu il intereseaza de Citroen si de palmaresul extraterestrului. Daca Citroen i-ar fi impus rol de pilot secund s-ar fi dus la Ford. Ce loialitate, ce locotenent, ce conteaza ca si asa Loeb se va retrage? El vrea titlul acum. Vrea victoria in raliul asta. Si daca Leob abandoneaza pun pariu ca o sa vad un ranjet la Ogier!

Una din conditiile sa ajungi sus de tot este sa nu iti pese de ce e in jurul tau. Sa te uiti doar in directia in care vrei sa mergi si niciodata inapoi sau lateral. Sa fii atat de tare incat, constient ca provoci suferinta celor din jur, sa mergi mai departe. Sa fii in permanenta la marginea obsesiei si a tenacitatii machiavelice. Daca faci praf masina de concurs sa consideri ca e normal ca echipa sa-ti dea alta in cel mai scurt timp. Ca e normal ca echipa sa munceasca toata noaptea ca tu sa o ai pregatita  dimineata cand intarzii din cauza ca te-ai certat cu prietena ta. Iar daca ai un coechipier sa iti doresti in permanenta sa il surclasezi sau daca se poate sa il domini in asa hal incat sa abandoneze motorsportul din motive psihice.

Si daca ii admir pe campioni pentru determinarea lor de ce nu raman consecvent si cu cei care fac la fel in viata de zi cu zi? Pentru ca in viata cotidiana nu exista competitie si toti avem pusa deoparte fericirea de care avem nevoie. Pentru ca banii si aroganta nu sunt un barometru pentru implinire cu toate ca ne lasam prostiti ca e asa.  Pentru ca in viata de zi cu zi nu e normal sa te uiti peste umar in permanenta sa vezi daca nu cumva cineva ravneste la postul tau, la prietena ta, la ceasul tau si e pe cale sa ti le ia. Pentru ca cei mai multi sunt cacanari in viata si incompetenti in curse. Cand am putea fi bestii in concurs si gentlemani in afara lui.

Buget si atitudine de fotbalist


“Dar castigi ceva din curse?” sunt intrebat in permanenta. Sunt oameni care nu prea au tangenta cu motorsportul dar nu sunt neaparat inculti. Imi vine sa le dau un sut in fund totusi de fiecare data cand aud intrebarea asta. Daca spui ca faci atletism sau inot sau calarie, nimeni nu te intreaba daca castigi bani. Mai putin daca faci fotbal, atunci e clar. Faci bani si daca esti ultimul bou din divizia a zecea.

Hmm, fotbal. Sportul asta a reusit sa monopolizeze toate ziarele, toate stirile sportive de la noi. In ziua in care a fost doborat recordul mondial la 100m plat, stirile de la Protv il aratau pe Olaroiu cum coboara dintr-o masina si se indreapta spre terenul de joc. Stirea era despre cum Olaroiu a coborat din masina si s-a indreptat mai grabit ca de obicei catre terenul de joc. Bestial! Mi-a venit sa dau un sut direct pe centrul televizorului.

Cand vine vorba de motorsport, e liniste totala. Nimeni nu zice mai nimic. Doar daca e vreo echipa care are un om de PR si un buget de PR aferent. Si atunci masinile sunt tunate, pilotii sunt soferi si cursa din jurul casei poporului e un raliu. Nu si daca PR-ul e Berti Panaiot. Atunci stirile sunt corecte. Ma rog, bine e oricum numai  sa se vorbeasca.

Deci nu prea se scrie, nu se dau stiri. Exista doar acele cateva mii de oameni extraordinar de pasionati care vin intotdeauna la curse si aproape ca pilotii ii cunosc pe toti. In timp, multi dintre acesti pasionati devin piloti. Si cercul se inchide. Si atunci de unde sa se castige bani? Din sponsorizari, stiu. Dar banii pe care ii fac cu nesimtire fotbalistii nu sunt din sponsorizari. Sunt din contracte. La fel cum face si o handbalista de la Oltchim. Asa cum face si Ogier sau Hanninen. Dar ei sunt din tari unde motorsportul este o disciplina sportiva ca oricare alta. Nu o nebunie a catorva sariti de pe fix.

Treaba cu motorsportul e ca nu prea ai cum sa ajungi pilot platit si pe deasupra e si foarte scump. Cel mai scump. Daca vrei sa joci tenis, iti iei o racheta, niste mingi si cu 50 de lei iti inchiriezi un teren. Daca vrei sa schiezi iti inchiriezi tot cu 50 de lei niste schiuri si bete si te poti da la vale, in plug. Daca esti mai smecher cobori in slalom si ai echipamentul tau. De 2000 de euro. Si esti king of the hill cu el. La coasta, care e cam cea mai ieftina, fara 50.000 de euro nu prea ai cum sa ajungi vreodata king of the hill. Poti insa cu mai putin sa ajungi un fel de soldier of the hill. Asa cum am fost multi.

Si ajungem din nou la fotbal. Iti iei cu cinci lei o minge, pui doua pietre si poti juca o miuta. Si poti trage cate suturi vrei pe poarta. Pentru ca tot tu te duci dupa minge. Si toata miscarea asta nu costa nimic. Si toti copiii  joaca fotbal in curtea scolii, in curtea blocului, in camera de zi. Si tot al doilea barbat se duce miercuri seara la un fotbal cu baietii.

Ca sa fii pilot iti trebuie masina, cauciucuri, echipament, scoala de pilotaj, licenta, taxa de inscriere etc. Si nu vorbim de un cauciuc de 50 de lei. Vorbim de unul de 200 de euro. Si nu vorbim de un trening. Vorbim de un costum de… nici nu vreau sa ma gandesc cat am dat pe echipamentul meu ca-mi dau singur un sut in cap. Si toate astea nu si le permite oricine. Multi din cei care le fac  nu si le permit dar le fac oricum. Pentru ca sunt pasionati. Si cand sunt intrebati ce pasiuni au, ei spun cursele de masini. Si toti cad pe spate. Chiar daca la masa sunt rugbisti, atleti si tenismeni, pilotul va fi privit cel mai intens si mai admirativ.

Asa ca mi-ar placea sa nu mai intrebe lumea daca un pilot castiga ceva din pasiunea asta! De cele mai multe ori cheltuie in nestire. De la el, de la mama, de la prieteni, de la sponsori. Cei care pun intrebarea asta sigur nu au imprumutat bani unui pilot. In cazurile fericite, cand se trage linie, un pilot e pe zero. Si doar cateva cazuri ultra-fericite sunt cele in care chiar se fac bani din pilotaj. As vrea sa vad eu fotbalistul care da din banii lui ca sa joace fotbal.

Acum, o spun cu mana pe inima ca si eu joc fotbal din cand in cand. Mai mult de dragul miscarii. Ultima oara mi-am luat un sut direct in mecla. Dar motorsport nu poti face asa, cand ai chef, intr-o miercuri, cu baietii. Eventual karting. Culmea e ca tocmai fotbalistii daca vor si-ar permite sa faca motorsport. Si Florentin Petre sta ca un exemplu in acest sens. Sau ca un ghimpe. Pentru ca m-a batut cu mai putin de o secunda la Campulung, de aia. Da il prind eu odata si cand ii trag un sut….