Toti pilotii se lovesc de problema asta. Absolut toti. Daca au bani de acasa sau luati imprumut, daca au sponsori sau nu, toti se plang de lipsa banilor. De cat de greu este sa faci rost de bani ca sa te dai in curse. Si au dreptate, e un sport scump si bani obtii foarte foarte greu.
Culmea e ca de multe ori ii auzi plangandu-se pe cei care cheltuie zeci de mii de euro mai mult decat pe cei care isi iau de la gura ca sa plateasca o inscriere. In conditiile in care primii nu cheltuiesc din buzunarul lor. Dar asta este o caracteristica romaneasca si o atitudine de bon ton in ultima vreme. Sa te plangi. Dar sa te plangi, mai nene, indiferent de cum o duci. Stai de vorba cu un om care nu are nici cea mai mica problema financiara, traieste pe picior mare de cand il cunosti si el iti spune ca toata lumea a ramas fara bani. Ca e greu. Iti vine sa ii tragi un sut in mecla si sa-l pui sa se descurce cu 200 de euro pe luna. Cand el cheltuie atat pe o pereche de adidasi. Lunar.
Pilotii insa, indiferent cat de grase sponsorizari au la un moment dat, nu pot sa stea linistiti ca banii vor veni si la anul sau chiar si pentru cursa urmatoare. Ei trebuie in permanenta sa umble prin birouri de patroni sa ceara ajutor financiar ca sa continue sportul pe care il practica.
Una din greselile pe care le fac pilotii si cei din jurul lor este sa considere ca motorsportul este un sport obidit, marginalizat si ca patronii sunt cam prosti ca nu vad potentialul acestei discipline. Merg chiar si mai departe si zic “nimeni nu face nimic pentru tinerii astia care au talent, sa-i sustina, sa-i ajute cumva sa se lanseze…”. Nu e chiar asa. Granita dintre moft sau nebunie si talent adevarat este destul de subtire in motorsport. Si acum, sincer, daca ai fi un om cu bani multi si cu multe afaceri prospere si ai vrea sa ajuti niste sportivi sa-si continue sau sa-si lanseze cariera, ce ai face? Ai da 100.000 de euro unui echipaj de raliu ca sa se lupte pentru un loc pe podiumul grupei A sau ai da banii astia unui lot de canotaj. Cu 20 de sportivi in el. Eu cred ca oricare de acolo ar manca jar sa primeasca 5000 de euro pentru un sezon. Si nu vorbim de campioni mondiali. Ca nici pentru echipajul din raliu nu se punea problema de concursuri in afara. Multi dintre atleti, gimnasti, poloisti s-ar antrena ca nebunii si cu o mie de euro. Asta daca vorbim de ajutor dezinteresat pentru sportivi.
In motorsport mai e si piatra de incercare cea mai grea: cum garantezi ca in prima curba nu faci masina zob si te intorci acasa cu o gaura in buget cat sapte ipoteci? Pai nu ai cum. Iar sa asiguri masina pentru curse te costa asa de mult ca intram in niste bugete astronomice.
Mai departe. Te duci la om in birou si ii prezinti un dosar de sponsorizare. Tu zici ca e bun, ca e cu podiumuri, cu rezultate. Si esti intrebat “cu ce ma ajuta pe mine in vanzari ca tu o sa urci de cateva ori pe podium?”. Si chiar asa. Aici vin de obicei marii filosofi si ti-o trantesc: “Ajuta la imagine! Veti fi asociat cu performanta, cu un sport spectaculos, ce nu intelegeti?”.
“Tipule, ia-ti tu dosarul asta de aici si vezi-ti tu de liniutzele tale ca decat sa-ti dau tie 5000 de euro ca sa-i toci pe gume, softuri, suspensii si pe prietenii tai pseudo-mecanici mai bine ii dau la smurd sau la o gradinita” Ti se pare corect? Mie da.
Si daca as accepta ca potentialii sponsori sunt asa de prosti cum ne place sa declaram, atunci nici pilotii nu sunt departe. Nici ei nu au auzit de un manager sau de un PR. Stiu, nu isi permit. Dar predica din domeniile astea si se vor sa le faca ei pe toate. Aici avem cateva contraexemple de care ma bucur foarte mult ca exista. Ca pilotii cu pricina sunt cam altii decat cei care ar merita sa beneficieze de serviciile unor profesionisti, este o cu totul alta problema.
Dar fie si asa. Esti pilot, iti mai repari singur masina, te cam descurci tu cum poti. Cum faci totusi rost de bani?
Simplu. Ai doua posibilitati. Prima este sa iti revizuiesti dosarul de sponsorizare si sa oferi lucruri cuantificabile in bani. Expunerea in presa este probabil cea mai importanta. Dar aici trebuie sa spui unde, in ce ziar, la ce emisiune, cat de mari vor fi articolele, cat de mari pozele, unde se va spune numele sponsorului, etc. Mare atentie! Un articol pe o jumatate de pagina de ziar in care se pomeneste numele unui sponsor printre alti sponsori nu valoreaza cat o macheta de publicitate de aceeasi dimensiune.
Mai mult, ar fi bine sa te oferi sa faci si treaba sponsorului cu banii pe care ii iei de la el. Adica flyere, newslettere, comunicate, invitatii etc. Nu trebuie sa uiti de evenimente adiacente, de expunere a masinii in diverse locatii, interviuri, PR personal si cate si mai cate. Uitati-va la Manu Mihalache. El face bine ce face si parteneriatul cu Respsol este unul dintre cele mai profesioniste din cate exista acum la noi. Asa cum se vede el din pozitia unui cumparator de uleiuri din popor.
Si pe urma ai cea de-a doua posibilitate. Ai cunostinte, pile si relatii si cand acestia iti trosnesc 20.000 de euro pe masa tu le dai inapoi 10.000. Fara usi inchise in nas, fara drumuri facute aiurea. Direct si la obiect. Eu iti dau atat, tu imi dai inapoi atat. Si atunci ne cam doare undeva de adevaratul efect al sponsorizarii. Din pacate cele mai multe asa se fac. Si decat sa primesti tu 5000 de euro pe bune ca sa te chinui sa termini un sezon pe podiumul N2 la coasta mai bine primeste altul 50.000 ca sa-si poata termina casa de la munte domnul director de marketing sau director general. Chiar daca tu ai fi facut mai mult PR cu 5000 decat a facut celalalt cu 50.000…, fie, cu 25.000, ca atat a ajuns la el.
Dar parca am mai vorbit noi despre sponsorizari si am zis cam aceleasi lucruri. Asta este, nu e prima oara cand ne repetam dar nici nu cred ca au fost cele mai prost gestionate cinci minute pe care le-am petrecut impreuna.