Instinctul de conservare este probabil cel mai folositor software pe care il avem. Mergi ca nebunul pe proba, te dai jos din masina si spui “Am mers plin acolo”. Dar te uiti pe filmare si vezi ca ai luat piciorul de pe acceleratie. De fapt tu il tineai acolo, apasat, dar instictul a fost mai puternic si a refacut comanda. La fel e si cand vrei sa te arunci in cap in bazin de la 10 metri inaltime. Te cacai zece minute si pana la urma bagi o “bomba”. Si tot la fel ar trebui sa fie si cand injuri un alt sofer care iti taie calea. Si ii arati semnul victoriei injumatatit. Dar atunci prostia ta e mai mare ca instinctul de conservare si dupa ani buni in care ti-ai perfectionat atitudinea de mare dobitoc se intampla inevitabilul. Se dau jos trei handralai din masina, te scot prin geam si iti dau o mama de bataie sora cu moartea. Ti-ai meritat-o. Daca ascultai de instictul de conservare, erai binemersi.
Povesti despre cum s-au schimbat pilotii dupa un accident major am tot auzit. Din pacate am auzit mai mult pareri ale soferilot de strada. Cum ca Porcisteanu a nebun, si el chiar daca ar face-o muci tot la fel de tare ar merge si dupa aceea. Ca Edwin Keleti s-a pleostit dupa accidentul de la Campulung. Ca Raikkonen e si el sarit de pe fix dar oricum nu are stresul banilor. Ideea e ca se vorbeste foarte mult de instinctul de conservare sau de frica unor zone in care poti sa cazi in rapa sau sa te lovesti la viteze mari de pomi sau capeti de pod. Pilotii insa nu sunt atat de ingroziti de accidente care sa le pericliteze viata. Sunt doar corecti si atenti cu posibile astfel de zone… Din ce am vazut eu.
Sincer, din putina mea experienta, pot sa spun ca nu m-am lovit de nicio frica pentru sanatatea mea ci doar ca pocnesc masina. Pe de alta parte s-ar putea ca ea, frica, sa fie acolo fara ca eu sa-mi dau seama. Ceea ce pot sa spun sigur e ca din fata televiorului sau de pe marginea probei se vede cu totul altfel ce face pilotul fata de ce este in sufletul lui.
Cand mi s-a spus ca s-a vazut clar ca m-am enervat si ca am mai umblat la masina de am mers ca nebunul atunci am fost mai linistit in cusca mea. Si masina era aceeasi. La fel e si cu adrenalina. Toata lumea, dar absolut toata lumea imi spune despre adrenalina de care ma bucur eu cand concurez. Ca ei inteleg cat de misto e sa-ti “descarci” adrenalina in felul asta si multe altele despre subiectul asta. Doar eu stau ca prostul si ma minunez ca nu e deloc asa. E mult mai putina adrenalina, mult mai putina nebunie decat spun cei de pe margine. Eu unul ma duc la curse pentru competitie, pentru sport, pentru exclusivitate. Nu pentru adrenalina. Ma duc pentru ca cele mai multe lucruri din afara masinii de concurs ma fac sa ma simt ca un leu in cusca. Iar acolo, intre barile din jurul meu, in scaunul in care nu pot sa ma misc nici un centimetru, ma simt liber. Liber sa iau deciziile cele mai instinctive.
Credit foto: Mircea Rosca
"When you're racing, it's life. Anything that happens before or after is just waiting." -Steve McQueen -Le Mans(1971)
bine spus draga Andrei, din nou bine spus!
Bun bun fumu' asta;)
"infumuratu" ….cred ca ar trebui sa scrii mai multe despre ce simt pilotii si de ce "se dau in curse" Ce e asta ?Sport , distractie, frustrari, complexe de inferioritate,nevoie de celebritate, sau cum spui iluzia libertatii???
Daca vreti ca cei de pe margine sa incerce macar sa simta ceea ce simtiti voi, incercati sa ii luati in dreapta pe shakedown-uri. Sau pe unde se poate.
Cat despre accidentele serioase, intr-adevar acestea te fac sa fii in general mai prudent, mai atent si mai … fricos. Ma rog, nu e chiar cuvantul potrivit.
Nu, Marius, nu e asa. Ii iei langa tine si se … rahatesc in pantaloni de frica. Tu confunzi taletul unui pilot cu restul oameniior.Ca exemplu, ca sa intelegi f corect ce spun: am pus intr-o barca cu vele un pilot de avioane de vanatoare cu familia lui si s-a speriat la fel ca sotia lui de faptul ca se inclina barca mult pe rafalele de vant. Reactia nu tine de putere ci de talent. Eu ma pricep la barci, el se pricepe la avioane de vanatoare, tu te pricepi la masini de curse. Poate ca nu imi umplu paltalonii cu rahat daca pilotez un avion de lupta, dar sigur-sigur: cine urca in masina uni pilot de curse se simte nashpa daca nu e facut sa devina (macar) candva…. piot. De avion, de masina, de velier, nu asta conteaza. Conteaza ca daca iti urci iubita in masina vei reusi doar sa o sperii. Pe lumea asta treaba se chema blocaj afectiv. O pierzi exact cand crezi ca o cashtigi si iti imaginezi ca incepe sa te inteleaga cu pasiunea ta cu tot.
Ceea ce vreau sa spun este ca descrierea prin articole a ceea ce simte un pilot are mai mult efect decat experienta fizica a celui sau a celei de pe scaunul din dreapta. Iubita, prieten, sora, nu-i pune in masina ta din dorinta de a-i ajuta sa te inteleaga, vei obtine doar efectul opus. Motivul pt care Marius a dat acel indemn e o exceptie.El a fost norocos, viata zice insa ca e corect exact invers: nu incerca sa-i faci sa te inteleaga pe cei care sunt total diferiti de tine. Spune-le cum e, dar nu-i face sa traiasca la fel ca tine. Vei reusi doar sa le produci frica.
Daca ar fi sa ma gandesc care vreau sa fie ultimele mele cuvinte in lumea asta as repeta ce spune Andrei aici: "Cand mi s-a spus ca s-a vazut clar ca m-am enervat si ca am mai umblat la masina de am mers ca nebunul atunci am fost mai linistit in cusca mea. Si masina era aceeasi. La fel e si cu adrenalina. Toata lumea, dar absolut toata lumea imi spune despre adrenalina de care ma bucur eu cand concurez. Ca ei inteleg cat de misto e sa-ti “descarci” adrenalina in felul asta si multe altele despre subiectul asta. Doar eu stau ca prostul si ma minunez ca nu e deloc asa. E mult mai putina adrenalina, mult mai putina nebunie decat spun cei de pe margine. Eu unul ma duc la curse pentru competitie, pentru sport, pentru exclusivitate. Nu pentru adrenalina. Ma duc pentru ca cele mai multe lucruri din afara masinii de concurs ma fac sa ma simt ca un leu in cusca. Iar acolo, intre barile din jurul meu, in scaunul in care nu pot sa ma misc nici un centimetru, ma simt liber. Liber sa iau deciziile cele mai instinctive."
Cuvinte din frazele lui sunt puse anapoda, dar cine vrea, intelege totusi corect. Nici macar eu nu pot spune asa ceva mai bine dacat omul asta, Andrei: "Ma duc pentru ca cele mai multe lucruri din afara masinii de concurs ma fac sa ma simt ca un leu in cusca." , asta e cea mai destapta fraza de pa Pamant. Lasa-o balta cu Evrica si alte alea, baga in capul tau fraza asta si vei fi multumit pe deplin.Daca intelegi ce a zis flacaul asta atunci stiii totul.Evident, asta ar trebui sa te faca sa te intrebi daca eu stiu totul… Rasp: fireste ca NU, dar stiu mult, mult de tot.
MENE, nu te doare mana sa scrii atata! ???Nu spun ca scrii prostii dar concentreaza ca lumea nu are timp.