În arşiţa cockpitului

Echipajele celor 161 de maşini care au luat startul în ediţia 2012 a Raliului Dakar, când caravana a pornit – la 1 ianuarie – din Mar del Plata spre linia de sosire din Lima, au avut de înfruntat o mare provocare. După mai bine de 8.300 kilometri şi 15 zile mai târziu, mai mult de jumătate din echipaje au fost obligate să abandoneze. Încă o dată, cel mai dur raliu din lume şi-a tras partea leului.

În momentul în care au ajuns la sosire, fiecare pilot al principalelor cinci echipaje a petrecut aproape 40 de ore în spatele volanului – au căutat cel mai bun traseu pe parcursul celor 14 probe speciale, s-au ferit de problemele de natură tehnică, au ţinut adversarii la respect şi au înregistrat cel mai bun timp. 40 de ore de stres la cote maxime. Dar ei au fost cei norocoşi. Piloţii din partea a doua a clasamentului s-au aflat în cockpit pentru mai bine de 80 de ore.

Echipa din spatele echipei

În noiembrie, echipa X-raid a trimis, cu vaporul, peste 50 de tone de materiale, destinaţia fiind America de Sud. Această logistică a inclus cele cinci MINI ALL4 Racing şi pneuri de rezervă – în total 500 de bucăţi -, precum şi nenumărate piese de rezervă necesare din cauza gradului de uzură pe care materialele îl suportă în cel mai dificil raliu din lume.

Zece camioane de asistenţă au fost în acţiune pentru echipa X-raid de-a lungul Raliului Dakar. Acestea s-au alăturat caravanei Dakarului, care s-a mutat de la o etapă la alta pentru ca echipa să-şi poată ridica un nou bivuac aproape în fiecare zi. Camioanele nu conţin numai piesele de rezervă, ci şi birouri, ateliere şi bucătării care au rolul de a face echipa să se simtă ca acasă.

Acesta este un factor important: condusul modelelor MINI ALL4 Racing nu este singura operaţiune care necesită o cooperare maximă – echipa de asistenţă este şi ea ocupată de dimineaţă până seara. Pe timpul nopţii, maşinile sunt pregătite pentru startul din dimineaţa următoare. Şi toţi cei care muncesc din greu trebuie să fie pregătiţi la cote maxime. Din acest motiv, echipa X-raid a luat în containere mai bine de 11.000 de meniuri. Şi pentru că în Dakar nu există nici curăţători stradali, nici colecţionari de deşeuri, echipa a pus în bagaj şi 500 de saci imenşi pentru gunoiul menajer.

Raliul extremelor

Raliul Dakar este unul al extremelor. Nu doar oamenii şi maşinile îşi ating limita supremă – atât peisajul întâlnit de-a lungul celor peste 8.000 de kilometri, cât şi traseul sunt fenomenale şi contrastează de la o zi la alta.

Prima zi a competiţiei a purtat sportivii de-a lungul fantasticelor plaje de pe coasta Oceanului Atlantic, cu punctul terminus la Santa Rosa de la Pampa. Ziua următoare, traseul a devenit mai prăfuit, iar terenul a fost unul mai accidentat, după care piloţii au avut de traversat anumite secţiuni cu apă şi mocirlă în drum spre Chilecito.

În ziua a cincea, dunele albe de la Fiambalá au urmat unor secţiuni cu macadam şi nisip roşu. Apoi au venit Anzii, şi odată cu ei zăpada, a cărei victimă a fost proba specială din ziua a şasea. După aceea, peisajul a cuprins nisip, nisip şi iarăşi nisip în cea mai aridă regiune de pe mapamond, Deşertul Atacama, până când Raliul Dakar a ajuns, în cele din urmă, la ţărmul Pacificului, în Iquique.

MINI All4 Racing

Dar ce se află sub caroseria acestei uzine a Raliului Dakar, care şi-a dovedit deja capacitatea de a evolua la cel mai înalt nivel de-a lungul numeroaselor teste şi a celor două săptămâni de competiţie? “În mare parte, maşina se bazează pe modelul original”, a declarat directorul general X-raid, Sven Quandt, “chiar dacă are dimensiunile mărite cu cinci procente”. În cadrul acestui volum suplimentar, echipa X-raid a utilizat experienţa acumulată la ediţia 2011 a Raliului Dakar pentru a optimiza capacitatea maşinii de a fi performantă atunci când se confruntă cu provocările acestui clasic al anduranţei.

Creat pentru raliuri.

Nu mai trebuie menţionat că sufletul acestui MINI ALL4 Racing este motorul. Propulsorul twin-turbo, cu o capacitate de 2.993 centimetri cubi, este bazat pe motorul de serie BMW şi generează peste 315 CP la 4000 rpm. Aceasta face ca MINI ALL4 Racing să atingă o viteză maximă de peste 180 km/h. Astfel, piloţii au avut posibilitatea de a rula cu acceleraţia la maximum, în special pe probele speciale rapide din deschiderea ediţiei 2012 a Raliului Dakar, care în mare parte s-au desfăşurat pe un teren compact.

“Şasiul modelului MINI ALL4 Racing furnizează baza perfectă pentru modificările necesare utilizării în raliuri”, a declarat Quandt. “Ampatamentul versiunii de serie era deja unul corespunzător, iar MINI este recunoscut ca un automobil destul de lat. Aceasta a însemnat că a trebuit să facă doar câteva modificări.” Un cadru cu structură tubulară a format caroseria, în timp ce fibra de carbon este elementul dominant al şasiului. Structura în caz de răsturnare este realizată din ţevi de oţel standard, cu diametrul de 50 milimetri, şi în mare parte este ataşată caroseriei. Celula anexată a pasagerilor este singura componentă a maşinii care nu poate fi scoasă, în timp ce restul lucrurilor pot fi dezasamblate separat în părţi individuale. În interiorul maşinii, există un bord separat pentru pilot şi pentru navigator. Este locul de unde îşi iau toate informaţiile cu privire la performanţele maşinii.

Schimbarea vitezelor, aproape fără ambreiaj.

MINI ALL4 Racing este echipat cu o transmisie secvenţială, cu şase trepte, cu şase viteze pentru mers înainte şi una pentru marşarier. Când maşina se pune în mişcare, vitezele sunt schimbate cu ajutorul unui ambreiaj AP Racing, un ambreiaj sinterizat din producţia de serie. Odată ce maşina este în mişcare, este posibilă schimbarea vitezelor fără utilizarea ambreiajului. Aceasta contribuie la o economie de timp.

Şasiul MINI ALL4 Racing este şi el o capodoperă. Quandt îl descrie ca fiind “extrem de complex”. “Foarte puţine şasiuri sunt supuse unor asemenea provocări. Prin comparaţie, Formula 1 sau Campionatul Mondial de raliuri sunt soluţii simple.” Amortizoarele de la MINI ALL4 Racing pot fi configurate pentru viteze ridicate sau joase, în timp ce şi ruliul maşinii poate fi ajustat.

Pentru că tijele pistoanelor se mişcă până la şapte metri pe secundă (Quandt: “aceste date sunt de patru-cinci metri la MINI WRC şi de aproximativ un metru la un monopost de Formula 1), frecarea implicată necesită şi un nivel ridicat de răcire, în special la viteze mari. Din acest motiv, amortizoarele sunt echipate cu un rezervor care răceşte uleiul pentru acestea (patru pe fiecare puncte).

Marca Mini şi-a câştigat celebritatea în anii ‘60, cu trei victorii spectaculoase în prestigiosul Raliu Monte Carlo. Acum MINI se impune în cea mai dificilă cursă de anduranţă din lume – Raliul Dakar.  Stéphane Peterhansel şi X-raid Team au câştigat ediţia 2012 a Raliului Dakar cu modelul MINI ALL4 Racing. Pilotul francez are în palmares 10 victorii, dintre care 6 cu motocicletă şi 4 cu un automobil.

Stéphane Peterhansel cunoaşte Raliul Dakar. El ştie că învingătorul nu este declarat până când ultima etapă nu se încheie. Traseul este prea plin de capcane şi competitorii sunt prea buni pentru a putea sărbători în avans. Acesta este motivul pentru care Stéphane nu a acceptat niciun fel de felicitări în avans la bivuacul dinaintea ultimei zile a competiţiei – chiar dacă deţinea un avans de aproape 43 de minute în faţa coechipierului Joan “Nani” Roma, aflat pe locul al doilea în clasamentul general tot cu un MINI ALL4 Racing.

Nu era prea încrezător nici cu privire la faptul că următorul contracandidat la victoria finală, Giniel de Villiers, era la peste o oră şi 15 minute în spatele lui. “Simt de parcă m-aş afla în continuare în cursă“, a spus Stéphane. “Mai este o probă specială de 30 kilometri şi am putea avea o problemă tehnică. Încă îmi ţin răsuflarea. Voi respira normal în momentul în care voi urca pe podium.“

Fără îndoială, cele 24 de ore fără oxigen au dat rezultate pentru Stéphane. După ultimii 29 de kilometri competitivi ai Raliul Dakar 2012, de la Pisco la Lima, a devenit oficial: câştigătorul este Stéphane Peterhansel.

Stéphane nu şi-a asumat niciun fel de riscuri în cea de-a 14-a şi ultimă etapă. Faptul că a terminat speciala (câştigată de Robby Gordon) pe locul al zecelea nu a mai contat, datorită avansului confortabil pe care îl deţinea în clasamentul general şi cu care a pornit în ziua finală. La sfârşit, cronometrul a arătat un timp total de 38h44:56. Atât a durat parcurgerea celor aproape 4.000 de kilometri de sectoare cronometrate, de la Mar del Plata (Argentina) în capitala statului Peru, Lima.

De asemenea, a fost cea de-a zecea victorie reuşită de Stéphane în clasamentul general al Raliului Dakar. Ultima dată când s-a impus a fost în 2007. Niciun alt pilot nu a obţinut mai multe triumfuri decât Stéphane în ierarhia generală a competiţiei. “Când ştiu cât de dificil este să câştigi Dakar, este incredibil că eu am reuşit să obţin zece succese. A trecut mult timp de la ultima izbândă, am aşteptat cinci ani pentru a mă impune din nou”, a spus câştigătorul. “Faptul că am obţinut victoria şi pe continentul sud-american este o mare uşurare, este printre cele mai bune victorii ale mele. Câştigarea raliului pentru Team X-raid face lucrurile şi mai speciale, din moment ce Sven Quandt a aşteptat acest succes de mai mulţi ani. Nu ştiu ce ar trebui să fac pentru a reuşit altă victorie. Depăşirea acestui record va fi o misiune dificilă – pentru ceilalţi!“

Echipa X-raid a reuşit spargerea unei noi bariere ca urmare a succesului obţinut de Stéphane. A fost cel dintâi succes în Dakar pentru echipa X-raid, aflată la cea de-a zecea participare. Aşa că au fost numeroase motive de sărbătoare. “Să câştigi cel mai dur raliu din lume este ceva cu totul special. Este victoria pe care ne-o dorim de foarte multă vreme. Felicitării lui Stéphane pentru cel de-al zecelea succes al lui în Dakar. Încă o dată, el a demonstrat ce pilot remarcabil poate fi. Desigur, nu putem să nu-l felicităm şi pe navigatorul său, Jean-Paul Cottret“, a declarat directorul echipei, Sven Quandt.

Quandt a înscris cinci MINI ALL4 Racing în această ediţie a Raliului Dakar. Faptul că toate cele cinci maşini au ajuns la sosire demonstrează fiabilitatea deosebită a modelului MINI ALL4 Racing, precum şi calitatea echipei X-raid. Quandt: “Vreau să le mulţumesc tuturor piloţilor şi navigatorilor, dar şi întregii echipe X-raid pentru efortul extraordinar pe care l-au făcut. Ei au făcut ca prima victorie în Dakar din istoria echipei X-raid să devină realitate“.

Per total, rezultatul este unul cu adevărat impresionant. Toţi piloţii MINI ALL4 Racing s-au clasat în Top 10. Joan “Nani” Roma a încheiat al doilea, iar Leonid Noviţki a fost al patrulea, în timp ce Ricardo Leal dos Santos şi Krzysztof Holowczyc au ocupat locurile al optulea, respectiv al zecelea în clasamentul general. De-a lungul întregii competiţii, unul din modelele MINI ale echipei X-raid s-a aflat în vârful ierarhiei generale.

Clasamentul final al Raliului Dakar 2012

1. Stéphane Peterhansel – Jean-Paul Cottret    Franţa – Franţa / MINI ALL4 Racing    38h54:46
2. Joan “Nani” Roma – Michel Périn    Spania – Franţa / MINI ALL 4 Racing    +41:56
3. Giniel de Villiers – Dirk von Zitzewitz    Africa de Sud – Germania / Toyota Pickup Hilux    +1h13:25
4. Leonid Noviţki – Andreas Schulz    Rusia – Germania / MINI ALL 4 Racing    +2h11:54
5. Robby Gordon – Johnny Campbell    SUA – SUA / Hummer H3    +2h16:53
…
8. Ricardo Leal dos Santos – Paulo Fiuza    Portugalia – Portugalia / MINI ALL4 Racing    +5h03:18
…
10. Krzysztof Holowczyc – Jean-Marc Fortin    Polonia – Belgia / MINI ALL4 Racing    +6h59:38

Echipa X-raid a câştigat opt etape astfel: Leonid Noviţki – 1 (1), Joan “Nani” Roma – 3 (3, 8, 10), Stéphane Peterhansel – 3 (4, 12, 13), Krzysztof Holowczyc – 1 (5). Etapa a şasea a fost anulată.

Emanuel – Mani – Gyenes și Marcel Butuza alături de cei trei membri ai echipei de asistență au ajuns pe 15 ianuarie la Lima punctul de finiș al Dakar 2012. După 8.300 de km și două săptămâni în care au trecut prin Pampas, au traversat munții Anzi și Atacama, cel mai arid deșert din lume, Mani Gyenes a terminat raliul pe locul 17 în clasamentul general, iar Marcel Butuza a adus echipei cel de-al treilea podium la clasa Maraton. Pilotul brașovean a încheiat raliul pe doi la clasa unde nu este permisă schimbarea motorului și ocupă locul 44 în clasamentul general.

Aventura Dakar 2012 a debutat oficial pe 1 ianuarie în Mar del Plata (Argentina) și a continuat timp de două săptămâni făcându-i pe concurenți să-și depășească limitele în peisaje care mai ales în Atacama pe mulți i-au făcut să se gândească la Africa. Au fost 8.300 de km la categoria moto, peste jumătate dintre aceștia fiind reprezentați de probele speciale, au fost zile în care riderii erau nevoiți să se trezească la 4.30 dimineaţă și să concureze la ora amiezii la temperaturi ce depășeau 45 de grade Celsius. Noul echipament de concurs, respectiv motocicletele KTM 450 RR, a reprezentat o noutate absolută pentru întreaga echipă, iar Marcel Butuza și-a asumat riscul de a concura la clasa Maraton în pofida necunoscutelor pe care le avea în față. În ziua de odihnă de la Copiapo, la jumătatea raliului, Marcel era liderul categoriei și întreaga echipă spera că motocicleta va rezista până la final. O schimbare a motorului ar fi dus la descalificarea din clasa Maraton și la pierderea unor poziții importante în clasamentul general.

În cele din urmă, chiar dacă ultimele zile din raliu au fost mai grele decât se așteptau majoritatea concurenților și au fost nevoiți să treacă și peste o etapă maraton (nu a fost permisă intervenția echipei de asistență), ambii rideri Vectra Racing Team au ajuns la Lima. Pe podiumul din capitala statului Peru, Mani Gyenes a urcat din postura de ocupant al locului 17 la general. Acesta este cel mai bun rezultat al unui pilot român în clasamentul general al Dakar-ului, iar pilotul sătmărean a dovedit că locul lui este în primii 20 de piloți din acest raliu. Practic, Mani s-a clasat în top 20 atât în 2011 când a ocupat locul 18, cât și în acest an. De altfel, clasarea de la ediția precedentă a fost cea care l-a trimis automat pe lista piloților de Elită ai Amaury Sport Organisation, organizatorul Dakar-ului.

De-a lungul întregului raliu, Marcel Butuza s-a luptat pentru câștigarea clasei Maraton cu Daniel Willemsen (Honda), olandezul care în 2011 a obținut cel de-al 9-lea titlu mondial la motocros cu ataș. În ziua de odihnă, Marcel avea un avans de peste 20 de minute în fața sa, însă aflarea la prima ediție a Dakar-ului cu noua motocicletă nu i-a permis pilotului brașovean să forțeze, având în vedere că motorul trebuia menajat pentru a ajunge la finiș. Locul doi obținut de Marcel Butuza i-a adus echipei Vectra Racing cel de-al treilea podium la clasa Maraton. Frans Verhoeven în 2009 a câștigat această clasă pe o motocicletă Vectra, iar în 2011, Mani Gyenes și-a trecut în palmares victoria. Ambele victorii au fost obținute cu modelul KTM 690 Rally.

Marcel Butuza (Locul 2 Maraton, 44 la general): ”A fost un raliu greu în care mi-am asumat un risc destul de mare când am decis să concurez la clasa Maraton cu o motocicletă pe care nu am mai mers până la acest Dakar. Mă bucur că în aceste condiții am reușit să îmi îmbunătățesc performanța de anul trecut când am terminat pe 6 la Maraton. Le mulțumesc colegilor din echipa de asistență pentru că fără susținerea lui Liviu, Romeo și Rolf nu puteam ajunge în Lima.”

Mani Gyenes (Locul 17 la general): ”Mă bucur că am ajuns la Lima. Nu credeam că organizatorii ne-au pregătit zile atât de grele în Peru, însă anul acesta am traversat Atacama de la sud la nord și a fost cu adevărat impresionant. A fost un raliu dificil pentru toți din echipă având în vedere că am concurat cu noile motoare de 450 cmc. Liviu, Romeo și Rolf – membri echipei de asistență – ne-au ajutat foarte mult în acest Dakar datorită lor am reușit să ajungem la finiş.”

Cea de-a 4-a ediție a raliului Dakar găzduită de America de Sud a fost câștigată la cateogoria moto de francezul Cyril Despres. Pilotul KTM fiind cunoscut fanilor din România datorită celor trei victorii de la Red Bull Romaniacs – cel mai dificil raliu hard enduro ce se desfășoară anual la Sibiu. Membrii echipei Vectra Racing vor reveni în România miercuri 18 ianuarie ora 19:15, urmând să ajungă pe Aeroportul Otopeni cu o aeronavă Air France de pe ruta Paris – București.