Unde naiba m-am dus?

Cand nu aveam nici bani, nici experienta si niciun plan, mergeam la curse cu sufletul curat. Mergeam sa ma bat si sa aduc masina acasa. Dormeam pe o saltea intr-o camera din casa lui Radu Ortelecan care imi facea cinste cu pizza si imi dadea supa facuta de sotia lui. Ma sfatuiam cu Vlad Teodor cum sa iau virajul care inchide de doua ori de la Ranca si asta era. Sarac cu duhul. Imparteam masina cu oricine ma ajuta cu un leu sau avea nevoie de un rezultat si ajungeam acasa fara sa stiu cum dracu o sa fac sa ajung la urmatoarea cursa. Dar ajungeam. Si mergeam din ce in ce mai tare.

 

Acum am sustinere, prieteni, hoteluri, echipa, putere, PR, aproape tot ce imi doresc. Mare atentie, aproape tot. Ar trebui asadar sa mut muntii, sa ma duc de parca ar fi ultima mea cursa, sa-l bat pe Ghisoi si pe Prepelita si pe Ghinea cu un pilotaj la limita si numai pentru ca eu nu am doi mecanici in spate. Ci doi importatori, un dealer, un service si o gramada de oameni care fac lucruri pentru mine.

 

In schimb eu ma duc mai incet ca un forleiter la recunoasteri! Reperez zonele de risc ale fiecarui traseu si le sacrific in spiritul unei false maturitati. Si ce e mai grav, m-am inrait! M-am sacalizat. Vad doar oportunitati si nu bucurii, oameni din presa si nu prieteni, adversari si nu colegi. Dintr-o data, lumea mea calda si prietenoasa a costasilor s-a transformat intr-o jungla a celor care tintesc podiumuri si sponsorizari.

 

Nu am crezut niciodata vorba care spune ca oamenii saraci sunt generosi si cei bogati zgarciti pentru ca am zis ca e o vorba inventata de cei saraci ca “sa se mai scoata” cumva. Dar vad ca un adevar este. Si totusi, de ce as fi alt om, doar pentru ca imi merge bine? De ce sa nu fiu acelasi dar si mai cald, mai bun… pentru ca mi-e mai bine?

Foto: Sorin Pop – Rallyzoom.ro

Probabil ca la un moment dat am hotarat ca sunt dispus sa-mi vand sufletul diavolului ca sa ajung sus. Acolo unde e Keleti si Porcisteanu, unde e Grigorescu si Alex Filip. Si probabil ca am crezut ca nimeni nu poate sa ajunga atat de sus fara sa nu se inraiasca, sa nu fie un pitbull care musca tot ce prinde si ii da la o parte pe cei care ii stau in cale. Si nu sta de vorba cu cei mici… pentru ca nu are timp. Are un drum important in sus. Gresit. Atat de gresit!

 

Nu vreau sa ajung asa niciunde. Vreau inapoi la cursele mele sincere, fara cort, cu rotile de ploaie in portbagaj, cu inima cat un purice ca nu am cu ce plati inscrierea dar cu Marco Tempestini care-mi spune “tu mergi tare cu Ibiza ta”! Am fost cel mai fericit cand mi-a spus asta. A fost ca si cum as fi luat premiul cel mare. Acum , Marco ma intreaba doar de ce nu mai scriu. Pentru ca nu mai sunt pilot, Marco! Sunt om de marketing, sunt PR, sunt insarcinat sa am grija de buget, sa generez imagine si notorietate pentru echipa. Si stim foarte bine ca rezultatele nu aduc sponsori, expunerea aduce si incadrarea in buget.

 

Interesant cum inteleg acum cateva lucruri despre perfromantele altor piloti. Cat de eronat este sa judecam prestatia unui pilot doar dupa cum il vedem ca se arunca pe viraje. Nu vedem decat cum Giri merge mult mai incet decat altii cu S2000. Dar nu ne gandim ce buget are, cat e de stresat daca o loveste sau care e planul lui pentru anul in curs. Nu vedem decat cum Vali s-a stins dupa primele doua raliuri de anul asta. Nu ne gandim ca poate I s-a pus in vedere ca nu mai are voie sa iasa in decor sau ca poate o iesire in decor poate insemna 40,000 euro pe care pur si simplu nu ii are. Nu vedem decat cum Adi Dragan merge mai incet decat un pieton in plimbare si il categorisim un pampalau. Dar poate si-a construit strategia in felul asta. Sa mearga la conservare cu orice pret pentru ca e singura lui sansa. Si uite-l lider la clasa 6. Nu e Vlad Cosma, nici Bereczki si nici Stratieva. E Adi Dragan. Si noi ne batem joc de el. Si toti acesti piloti, cu mai mult sau mai putin talent, ajung sa piloteze la 90%, 75 % sau chiar 30% din potentiaul lor din cauze care uneori le scapa chiar propriei lor introspectii. Si pot parea plictisiti, aroganti, fitosi cand de fapt in spate sunt griji, neputinte, frustrari.   

 

Asa ca m-am hotarat! Consolarea mea sta in speranta ca m-am inrait pentru ca simt ca bat pasul pe loc. Ca nu ma pot concentra la curse din cauze “politice”. Anul asta e mai important ca bugetul sa nu fie depasit decat sa iau locul I in loc de locul III dar cu 5000 de euro cheltuiti in plus. Stiu ca adevaratul sportiv se vede atunci cand da de greu sau mai rau, cand da de bine. De aceea, masura nevoii de a ajunge sus o va da o simpla alegere. Sa continui sa activez in motorsport si atat sau sa ma folosesc de tot ce am eu mai bun si sa ajung sa ma lupt la varf, de adevaratelea. Nu cu frica, nu cu bugetele in buzunar, nu cu reportaje la TV in cap. Eu cu mine la start si cu o masina pe care sa o cheme Ruxi, Luisa sau Imelda. Nu credeam ca o sa ajung sa spun asta dar mi-e dor sa-mi fie foame!   

23 thoughts on “Unde naiba m-am dus?”

  1. Plat, ca de obicei. Si atitudinea cu care expui platitudinile este de cel putin un vicecampion mondial in WRC, ca tot avem unul pe la noi…

  2. Andrei, un sportiv se recunoaste prin performante, un om prin caracter. Tin minte cand imi spuneai razand "eu inca am probleme cu abordarea virajelor, la ce mi-ar trebui un autoblocant?". Erau vremurile cand mergeai cu placere si cu relaxarea ca nu-ti poti depasi bugetul pentru ca nu-l aveai si nu prea aveai cui da socoteala. Acum esti un pilot care a trecut de la stadiul de "merge tare" la "merge bine". Si pentru ca ai inceput sa mergi bine, poti sa fii mai sigur pe tine si pe bugetul tau. Oricum, economii stii sa faci si poti face. Mai ramane sa vezi daca din economiile alea or sa fie si ceva rezultate. In alta ordine de idei am constatat pe propria-mi piele, cu placere, ca odata ce ai fost (sau ai ramas) in breasla presei auto, fostii sau actualii colegi te vor ajuta daca pot. Daca nu cu o sponsorizare, atunci cel putin cu un articol sau cu un "Bravo Andrei!". Invata din nou sa te bucuri de acel "bravo Andrei" si iti va reveni si starea de bine pe care o aveai cand dormeai pe o saltea si nu stiai cu ce-ti vei plati taxa de inscriere. Eu iti spun "Bravo Andrei" atat pentru cum mergi cat si pentru cum scrii.

  3. …Andrei…este doar o etapa, asta de acuma, de drumul cel lung spre performanta adevarata…cu tine si limitele tale!
    Si etapa mai grea va a fi cela de acepta nivelul tau maxim…si sa fi in stare sa "speculezi" pe el…sa iti depasesti mai mult !
    Sa treaca, cum a trecut la aproape toata lumea…dar sa zambesti si sa iti distrezi cu "tupeul" tau de analiza lumea noastra, fara frica sa pierdi ceva'…fara frica ca ala numai ma ajuta, daca zic "adevarul" de el…pe fumurile, este o medicina importanta sa remai in echilibrul…ca om, pilot, PR…sau ce vreai tu !

    Si mai mult…eu am dor de "fumurile"…si find foarte egoist, ca toti piloti…asta este cel mai important !!! 🙂

    Sa sti, ca tot mergi tare cu Ruxi…mai putin "desordonat" dar tot tare…dar si eu ma astept mai mult de la tine !

  4. Sa stii ca putini sunt in stare sa aprecieze o autocritica adevarata. Bravo tie pt tot ceea ce ai scris! E un pas mare chiar si sa-ti dai seama ce si unde gresesti. E bine ca ti-ai dat seama de lucrurile astea in loc sa cauti scuze pentru lipsa de rezultate sau o urrcare mai slaba sau o iesire in decor…etc.

  5. Stii, eu prin 2004-2005 ii auzeam pe George Morar, Ioji Ferenti etc. vorbind la posturile TV locale despre lipsa de sponsori, cum se dau ei pe banii lor etc. Si-mi spuneam "bai, ce mi-as dori sa am si eu problemele lor, sa ma plang pe la TV de lipsa sponsorilor". Ciudat, nu? O spuneam doar din dorinta de a ajunge sa particip si atat, SA FIU ACOLO, asta ma interesa! In 2006 am debutat la coasta ( pe banii mei, normal ), in 2007 la raliu, tot pe banii mei. Si am ajuns la aceleasi declaratii la TV-urile locale ca si ei. Si stii care e culmea?!? Ma bucuram! Ma bucuram sa am probleme de genul asta, numai pt ca am fost acolo si m-am dat alaturi de ei, chiar daca numai cateva etape si fara rezultate. Toate sponsorizarile primite dupa aceea le-am folosit sa-mi acopar datoriile deja facute si nu m-am mai putut da.
    Morala : Andrei, bucura-te ca esti acolo, ca poti sa te dai, ca poti sa simti ceea ce-ai visat atata vreme si ( oricat de ciudat ar suna ) bucura-te ca ai "problemele" pe care le ai.

  6. Eu zic sa citesti cateva articole mai in spate si sa vezi unde ai ajuns….." un oarecare Mitrasca"…..

  7. Bravo Andrei da-i inainte!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Asteptam sa faci o schimbare cand o sa te bata si Loganele… 🙂 🙂 🙂

  8. Eu zic: Bravo Andrei! si nu e tot , as putea sa zic mult mai multe, de bine binenteles, dar eu zic doar atat: sunt persoane la Timisoara care indiferent de ce scrii sau de rezultate sau de ……..cauze 'politice' sau cum o bate vantul , te apreciaza pe tine ca OM. Multa bafta!

  9. Asa se intimpla cind e mai mult calcul , decit pasiune.
    Articolul mi se pare de valoare , iar simplul fapt ca-ti pui astfel de intrebari face ca problema sa fie pe jumatate rezolvata.

Comments are closed.