In urma cu vreo 10 ani, pe vremea cand Schumi facea legea in F1, nu mai aveai loc de fanii germanului. Putini adevarati, dintre cei care sustinusera mereu Ferrari, ori il placusera pe Michael inca de la inceput, si multi de conjunctura. Culmea, cei din urma erau si cei mai “agresivi”. Refuzau sa vada sforile lui Bernie si apreciau drept normale derapajele de la litera regulamentului, menite sa-l ajute sa mai bifeze un record, si le radeau in nas celor care sustineau pe altcineva, indiferent de numele acestuia sau al echipei pe care o servea.
La vremea respectiva mi-am atras multe antipatii, pentru ca l-am laudat pe Schumi atunci cand si-a probat talentul incontestabil, dar am criticat multe dintre jocurile de culise sau minciunile pe care si-a construit cariera. Debutul record, pe care cifrele nu-l confirmau. Masina neconforma pusa la dispozitia sa de Briatore. Modul in care a fost construit Dream Team-ul Ferrari. Incidentele cu Hill si Villeneuve. Auto-piedica pe care si-a pus-o echipa de la Maranello atunci cand Irvine, fie si doar printr-o conjunctura fericita, era in situatia de a readuce Scuderia, dupa doua decenii, in fruntea ierarhiilor. Si lista poate continua.
Insa, asa cum spune un bun prieten de-al meu, “cat e roata de patrata, tot se-nvarte ea o data”. Schumi s-a reintors in Formula 1 sa construiasca o echipa. De aceasta data, spre deosebire de anii ’90, nu mai are spatele asigurat. Iar rezultatele, iata, nu mai vin. Din omul-record a ramas doar prima particula, omul. Unul cu talent si calitati incontestabile, dar care, se vede cu ochiul liber, in conditiile in care si altii au dreptul sa si le puna in valoare eforturile, trebuie sa lupte pentru a urca spre varful ierarhiei. Eu am ramas acelasi. Ii respect truda de a face din echipa Mercedes un jucator important in Formula 1 si sunt sigur ca in anii care vin vom regasi, in rezultate, eforturile sale. Dupa cum ii respect si pe cei care i-au ramas suporteri. Dar nu pot sa nu observ cat de putini sunt si sa nu ma intreb (recunosc, cu ironie) unde sunt fanii lui Schumi? Si evident, ma gandesc la fanii aceia de conjunctura, cei carora romanul le-a spus aplaudaci. As putea baga mana-n foc ca sunt cei care acum cinstesc fiecare succes al lui Vettel.
Pe fanii lui Schumi i-am vazut ani la rind la Budapesta, erau fani de fotbal convertiti, cu tot atita bun-simt.
Dar esti cam rautacios cu cei adevarati, care si acum iti vor aminti cite titluri si victorii are baronul rosu.
Nu am fost niciodata fanul lui Schumi. Tocmai din cauza vehementei cu care era sustinut de genul acesta de aplaudaci. Am tinut cu Coulthard, cu Hakkinen, cu Raikkonen, cu Kubica doar cu Scumacher nu. Interesant mi se pare ca acum imi doresc o victorie pentru el. Doar una. Ca sa se confirme ca toti anii in care ne-am plictisit in fata televizoarelor a fost dominatia unui mare talent. Si nu o manarie, o constructie a unui campion artificial.