Tag Archives: fani

Fumurile lui Mitraşcă

Vali Porcisteanu s-a suparat pe ceilalti campioni

6 Comments

La o televiziune locala din Bacau, Vali Porcisteanu vorbea de zor despre motorsport. Moderatorul era un clasic al genului. Suparat pe toata lumea, pe arbitri, pe antrenori, pe autoritati, pe lipsa de interes, pe strategie si de ce nu, si pe presedintele tarii.  Nu am vazut toata emisiunea dar am prins urmatoarea frustrare a lui Vali: “Nu e corect sa fie atatia campioni, toata lumea a campioana in tara asta. Ar trebui sa se stie ca doar unul e Campion National. Si ala e Campionul National de Raliuri”. Hopaaa.

 

Iti dai seama ca atat ne-a trebuit. Mie si lui Costi. Proaspat incoronati campioni ai unor clase obscure in viziunea unui campion de raliuri. Adica cum adica? Bine, Vali, ca acum cand ai ajuns in varf, te dezici de cei care fac pasii pe care i-ai facut si tu! Ca nu e primul an in care ai intrat in curse. Ntz, ntz, nu e frumos! In anii in care iti rupeai gatul cu Saxo-ul de 1.6 ai fi sarit direct la gatul celui care ar fi zis ce zici tu acum.  

 

Normal ca Vali a fost in biroul unui sponsor. Si a spus. “ Draga domnule investitor in imagine prin motorsport, da-mi te rog 100.000 de euro sa ma bat pentru titlul de campion” . La care domnul investitor i-a raspuns “ draga Vali, au mai fost vreo zece piloti la mine si mi-au cerut doar cateva mii de euro si ei erau deja campioni”.

foto: rally.ro

Ca Vali vorbea sa se bata la varf in raliuri si ceilalti erau campioni la ACR sau la clasa A3 la coasta e o mica mare diferenta pe care domnul sponsor nu o stapanea. Nu o stapanea din cauza Elenei Hirtan, a unui PR inexistent de la FRAS, a lui Mircea Sandu care plateste televiziunile sa dea doar stiri din fotbal si a celorlalti piloti si organizatori de curse care nu facem la randul nostru mare lucru pentru mediatizare. Cel putin Vali a mers peste tot. La toate posturile posibile si imposibile sa vorbeasca despre raliuri. A fost si a vorbit la emisiuni care nu aveau nici macar 50 de oameni care sa faca audienta.

 

Si atunci e normal ca Vali sa fie suparat.  Dar asta nu inseamna sa desconsidere micutii campioni ai altor divizii din motorsport, acum ca el a ajuns sus. Il iertam pentru ca are carisma, are energie si toti am vrut ca el sa iasa campion. Cred ca si adversarii lui si-au dorit in secret ca Vali sa castige. Noi insa speram ca Vali sa ramana acelasi si sa fie Vettel-ul nostru. Cel care il va intrece pe Titi la numar de titluri si de victorii de etapa … si la prieteni pe Facebook, na!

 

Asadar, inca nu suntem suparati pe Vali. Dar am tras un prim semnal de alarma! 

Observator

Unde-s fanii lui Schumi?

2 Comments

 

 

In urma cu vreo 10 ani, pe vremea cand Schumi facea legea in F1, nu mai aveai loc de fanii germanului. Putini adevarati, dintre cei care sustinusera mereu Ferrari, ori il placusera pe Michael inca de la inceput, si multi de conjunctura. Culmea, cei din urma erau si cei mai “agresivi”. Refuzau sa vada sforile lui Bernie si apreciau drept normale derapajele de la litera regulamentului, menite sa-l ajute sa mai bifeze un record, si le radeau in nas celor care sustineau pe altcineva, indiferent de numele acestuia sau al echipei pe care o servea.

 

 

La vremea respectiva mi-am atras multe antipatii, pentru ca l-am laudat pe Schumi atunci cand si-a probat talentul incontestabil, dar am criticat multe dintre jocurile de culise sau minciunile pe care si-a construit cariera. Debutul record, pe care cifrele nu-l confirmau. Masina neconforma pusa la dispozitia sa de Briatore. Modul in care a fost construit Dream Team-ul Ferrari. Incidentele cu Hill si Villeneuve. Auto-piedica pe care si-a pus-o echipa de la Maranello atunci cand Irvine, fie si doar printr-o conjunctura fericita, era in situatia de a readuce Scuderia, dupa doua decenii, in fruntea ierarhiilor. Si lista poate continua.

 

 

Insa, asa cum spune un bun prieten de-al meu, “cat e roata de patrata, tot se-nvarte ea o data”. Schumi s-a reintors in Formula 1 sa construiasca o echipa. De aceasta data, spre deosebire de anii ’90, nu mai are spatele asigurat. Iar rezultatele, iata, nu mai vin. Din omul-record a ramas doar prima particula, omul. Unul cu talent si calitati incontestabile, dar care, se vede cu ochiul liber, in conditiile in care si altii au dreptul sa si le puna in valoare eforturile, trebuie sa lupte pentru a urca spre varful ierarhiei. Eu am ramas acelasi. Ii respect truda de a face din echipa Mercedes un jucator important in Formula 1 si sunt sigur ca in anii care vin vom regasi, in rezultate, eforturile sale. Dupa cum ii respect si pe cei care i-au ramas suporteri. Dar nu pot sa nu observ cat de putini sunt si sa nu ma intreb (recunosc, cu ironie) unde sunt fanii lui Schumi? Si evident, ma gandesc la fanii aceia de conjunctura, cei carora romanul le-a spus aplaudaci. As putea baga mana-n foc ca sunt cei care acum cinstesc fiecare succes al lui Vettel.

 

Fumurile lui Mitraşcă

Drogul omului obisnuit

2 Comments

Bun…. Accept! Suntem cativa nebuni dupa raliuri si care facem lucruri foarte tampite ca sa fim langa curse. Si nu suntem putini. Dar mai sunt si altii, nu la fel de dusi cu pluta. Si acesti oameni , ma intreb eu, de ce ar vrea sa se duca sa vada un raliu sau o coasta? Pentru ca e evident, chiar merg sa fie pe probe.

I-am vazut. Nu mananca neaparat masini de curse pe paine. Nu le curge benzina in sange si nu stiu pe de rost toata lista de piloti si copiloti din campionat. Si totusi se trezesc la ore la care nici iarba nu creste, se duc pe ploaie si pe frig zeci de kilometri doar ca proba sa se anuleze. Sa vada doar o trecere in regim de concurs dupa alte cinci ore de dardait si racit cobza.

Ceva ii atrage si e mai mult decat simplul spectacol al unor masini care tuna. E adevarat ca am vazut si probe pe care nu exista tipenie de om. Doar doi politisti, un fotograf si un cioban. Dar pe alte probe, de-a lungul a 20 de km au fost mai multi decat la un meci de fotbal. Si e clar ca nu toti erau rude, prieteni sau fani inraiti ai echipajelor.

Eu cred ca tocmai acesti spectatori sunt cei mai importanti. Cei care fac sponsorizarile sa fie de ordinul zecilor de milioane in motorsportul international. Cei care-si duc copii sa vada masinile de curse sau copii care-si tarasc parintii sa vada masinile acelea colorate.

Exista un drog, o defulare, o placere enorma in a fi aproape de niste masini ca cele de pe strada care merg la limita. Stii cum e sa fii la volan, stii cum e sa apesi pe pedala si ce simti cand iti fuge masina intr-o curba. Si atunci cei din masinile de curse devin idolii tai. Pentru ca ei fac ceea ce tu iti doresti de atatea ori dar nu poti si nici nu ai voie.

Jucam fotbal o data pe saptamana, de obiecei marti seara. Baschet, o data la luna. Ski, o data pe an iar de alergat dimineata inainte de program ne chinuim de ani buni sa ne mobilizam. Si interesul pentru sporturile astea e direct proportional cu frecventa cu care le practicam. Dar de sofat, o facem in fiecare zi. Cateva ore poate. Momentele in care ne dorim sa-i dam talpa si sa spulberam o coloana de zece masini in cinci secunde sunt foarte dese. Cei care au supercaruri nu ne intereseaza, nu sunt din categoria noastra, dar cei cu masini asemanatoare sunt cei cu care interactionam, cu care ne certam si cu care ne luam la semafor.

Modelele din care sunt derivate masinile de raliu sunt cele pe care le intalnim pe strada. Nu sunt monoposturi. Nu sunt elicoptere. Ne putem usor imagina ca suntem noi in ele si mergem ca vantul. Si probabil de aceea stateau acei oameni sa-i vada pe Claudiu David si pe Alex Filip cum scot untul din Polo si din Saxo.

La cursele de coasta avem o oportunitate extraordinara. Sa luam in dreapta cate un invitat. Daca ar fi dupa mine, nu as lasa masina cu scaun in dreapta fara un invitat la primele urcari. Si daca s-ar putea sa fie cat mai des din randul spectatorilor. Stiu ca sunt formalitati de trecut, echipamente de oferit si altele dar merita. Un spectator care vine la o cursa doar sa priveasca si primeste o surpriza ca aceasta va ramane intotdeauna un fan al motorsportului. Si pe un drum lung de consecinte, gestul sau strategia aceasta ar aduce multe beneficii.

Sigur ca acum ma identific cu oamenii de pe margine care doar privesc cursele. Pentru ca toti ne tragem din categoria asta, a oamenilor care ii vad pe piloti ca pe niste eroi. Pentru ca pilotii depasesc in permanenta limitele …  care pe strada se strang tot mai mult in jurul nostru. Si ne sufoca.