All posts by Răzvan Codorean

În prim-plan, familia!

Nu poți să te dedici motorsportului fără sprijinul celor dragi. Ai nevoie de înțelegerea și suportul lor pornind de la asumarea costurilor induse de acest domeniu, la acelea legate de lungile perioade în care pasiunea te ține departe de casă. Fără să mai punem la socoteală, în cazul concurenților, emoțiile induse de fiecare kilometru parcurs la limită într-un sport în care pericolul este omniprezent. Așadar, fie că îi regăsești în parcul de service sau pe marginea probelor speciale, fie că aleg sau sunt obligați să stea, fizic, departe, dar cu sufletul și gândul acolo, în miezul evenimentelor, cei care fac parte din familia fiecărui sportiv, mecanic, arbitru, jurnalist, sunt parte din acest fenomen.

La acest lucru s-au gândit și Cătălin Grigoriu și Adi Răspopa. Și au decis să-l reamintească tuturor printr-un proiect aparte pus în practică în acest sfârșit de săptămână, în centrul Bucureștiului, cu prilejul Trofeului Bucuresti 1 UniCredit Leasing Powered By Opel, ultima etapă a Campionatului Național de Super Rally. Cei doi, sportivi cu un bogat palmares în întrecerile interne de raliuri, au decis să ia parte împreună la competiție, urmând să ”împartă” timpul petrecut la volanul modelului Ford Fiesta R5. Și nu oricum. Cătălin o va avea alături pe soția sa, Raluca, în ceea ce poate să fie un preambul pentru un echipaj care să devină o constantă în CNRD, iar Adi va proceda la fel, avand-o în dreapta pe Luiza, alături de care a transformat în ultimii ani Raliul Moldovei Bacău într-un eveniment de referință inclusiv pe plan balcanic și european.

 

Evoluția celor două inedite echipaje care fac parte din acest proiect poate fi urmărită sâmbătă, pe Bulevardul Kiseleff, începând cu ora 7:30. Programul competiției propune manșele de concurs pentru toate clasele între orele 10-13, apoi, finalele, în intervalul orar 13:15-14:30, pentru ca de la 15 la 16:30, cei mai rapizi 12 piloți să-și dispute trofeul ”The Best of Super Rally- București1”.

Cat mai rezista Bernie?

Calendarul. Acordul Concorde neparafat si, implicit, incertitudinile legate de situatia financiara a echipelor. Apoi numeroasele procese aflate pe rol de-a lungul si de-a latul planetei si in care sunt implicati cativa dintre jucatorii importanti ai F1. In fine, regulamentul din 2014. O lista impresionanta de lucruri care au fost (sau mai sunt) in ceata si care probeaza ca epoca Bernie Ecclestone se apropie de sfarsit.

ecclestone

Chiar daca numai Marussia nu a semnat Acordul Concorde, mentinand astfel starea de incertitudine, nu de-acolo vine pericolul, ci de la Ferrari. Luca di Montezemolo a spus deja ca Formula 1 are nevoie de o alta viziune, mai moderna. Mai mult, nu s-a sfiit sa spuna ca simte ca a sosit momentul in care trebuie sa i se multumeasca lui Bernie si pozitia de boss al Marelui Circ sa fie preluata de un om mai tanar. De ce aceasta schimbare de atitudine?

 

Nu, nu pentru ca de aceasta data Luca di Montezemolo nu a mai reusit sa obtina privilegii suplimentare din partea lui Bernie, asa cum s-a intamplat mereu in ultimele doua decenii. Ecclestone are o varsta si nu este exclus ca foarte curand sa cedeze sefia. Or, daca tot apare un nou boss al F1, seful Ferrari ar prefera sa stabileasca noii termeni ai Acordului Concorde cu acesta. Mai ales ca este vorba de unii care urmeaza sa fie valabili pana in 2020. Si-atunci sustine din umbra rebelii de la Marussia, sperand ca Bernie, presat de toate acele probleme amintite deja la inceputul acestor randuri, va ceda suprematia. Sigur, Ecclestone nu a fugit nicicand din fata provocarilor, si probabil nu o va face nici acum. Pana cand insa?

Si-acum, fara Loeb, cine?

Dupa 166 de starturi si 77 de victorii (ultima venita chiar in acest an, la Monte Carlo), Sebastien Loeb nu se va afla la startul intrecerii din Mexic. Deja se implica in proiectele post-WRC, intrecerile de anduranta si WTCC, iar in aceasta saptamana va urmari de acasa lupta pe care o vor da pentru victorie cei care i-au fost ani de zile rivali. Ultima data cand s-a mai intamplat sa asiste la disputa mexicana de la distanta, modelele Citroen nu erau rosii ci albastre, Xsara WRC evoluand sub culorile privatilor de la Kronos Racing, dar el nu a putut merge in Mexic pentru ca isi rupsese bratul dupa ce cazuse de pe motocicleta. 
 
Loeb Mexic 2012
 
Asadar, dupa sase ani in care Seb a dominat intrecerea, duminica vom avea parte de un nou invingator. Mai mult, o sa fie vorba de o premiera absoluta, pentru ca in afara lui Loeb singurii piloti care au in palmares victoria in Mexic sunt alte doua nume care nu se vor regasi la start, Markko Martin si Petter Solberg. Dar cine? Sa fie Ogier? Polo R WRC nu s-a miscat rau in Suedia, dar este pregatit pentru conditiile speciale din Mexic? Dar cei de la Ford, care au dovedit anul trecut progrese remarcabile, vor izbuti sa intrerupa seria celor de la Citroen?
 
Nu mai este mult si vom afla.

Sezonul zvonurilor

Ca de fiecare data, si in acest an luna iunie reprezinta momentul de start pentru zvonurile legate de valsul transferurilor. Fara indoiala, Lewis Hamilton, al carui contract este scadent, este subiectul preferat in acest sens, insa, cel putin pentru moment, acesta incearca sa-si ascunda intentiile. Cel putin asa a facut-o la Montreal, atunci cand a declarat ca el se gandeste doar la pilotaj si ca de viitorul sau se ocupa oamenii din echipa care-l manageriaza. Nu-l contrazicem, dar hai sa vedem si care ar fi optiunile sale.

 

Drumul catre Ferrari pare inchis. Din pricina lui Alonso in primul rand. Apoi pentru ca exista deja un zvon legat de o posibila trecere a lui Vettel in tabara italienilor incepand cu 2014. O alta varianta poate sa fie refacerea perechii cu Rosberg. La Mercedes. Insa vor avea conducatorii echipei germane puterea sa-i spuna lui Michael Schumacher ca nu mai au nevoie de el? 

 

Sa presupunem ca da si ca vom avea o pereche Lewis-Nico la Mercedes. Ei bine, de aici incepe valsul. Pentru ca Michael ar putea sa-si doreasca sa continue si-atunci, pentru ca in general opiniile lui Bernie sunt respectate, iar acesta a spus ca si-ar dori sa vada un cuplu al asilor germani la Red Bull, Christian Horner i-ar putea oferi un contract. Sacrificat: Webber. 

 

Dar, oare, chiar o sa fie vorba de sacrificiu? N-as spune. Pentru ca daca la Ferrari nu este loc pentru Hamilton, pentru Webber poate sa existe. Alonso, cel despre care se spune ca are mai multa putere in cadrul echipei chiar si comparand cu epoca Schumi, isi doreste un coechipier rapid, pe post de iepure. Iar conducerea echipei nu ar spune nu. Pentru ca ar putea sa-l scoata pe Fernando din zona de confort, pentru ca ar marca o premiera (primul australian din istorie care piloteaza pentru Scuderie), dar si pentru ca ar putea beneficia de un cuplu capabil sa aduca titlul constructorilor. 

 

Asadar, Mark ar avea o solutie la indemana, iar aceasta nu este una oarecare. Dar, are motive sa plece? In principiu, da. Are deja 36 de ani si a petrecut 6 la actuala sa echipa. Daca s-a gandit vreodata sa schimbe echipa, atunci acum este momentul sa o faca. Altfel, probabil ca nu va avea de ales decat intre team-uri de mana a doua, si, evident, nu este varianta ideala. 

 

Fara indoiala, pentru moment, acest lant de schimbari nu reprezinta decat un scenariu. Unul plauzibil insa, asa ca merita sa asteptam saptamanile care urmeaza pentru a descoperi in ce masura va deveni au ba realitate. Intre timp, fireste, puteti gasi si voi alte variante. Si poate ni le impartasiti in comentarii…

Rubens isi pune numele pe o lista plina de ”legende”

Editia din acest an a Indy Car, care va debuta in acest final de sapatamana, il va avea la start, dupa cum probabil stiti deja, si pe Rubens Barrichello. Un prilej sa privim in istoria competitiei de peste Ocean si sa ne amintim de numele cele mai grele din F1 care au cautat gloria pe circuitele americane.

 

 

Emerson Fittipaldi


La capatul unei cariere in F1 in care a adunat doua titluri mondiale si doua pozitii secunde, Emerson a stat departe de circuite timp de patru ani. Apoi insa, la 38 de ani, a decis ca merita sa dea curs ofertei venite din America. A strans 22 de victorii (prima dintre ele, la Michigan, in 1985), a castigat titlul, in 1989, si si-a trecut in cont doua succese in Indy 500, in  ’89 si ’93, ultima dintre ele in fata unui alt nume mare din F1, Nigel Mansell. Avea sa se retraga la 49 de ani, dupa un accident suferit, in 1996, culmea, tot la Michigan, acolo unde triumfase intaia data in Indy.

 


Alex Zanardi


Spre deosebire de Fittipaldi, italianul nu a spus mare lucru in ”Marele Circ”. A concurat intre 1991 si 1994 pentru Jordan, Minardi si Lotus, fara sa bifeze vreun sezon complet, iar in 1999 pentru Williams, fara sa adune vreun punct. In America insa a dat lovitura cu echipa Chip Ganassi Racing, izbutind, in sezoanele 1996-98, 15 victorii si doua titluri in Champ Car. Dupa dezastruosul sezon cu Williams a revenit in America, la Mo Nunn Racing, insa inainte sa reuseasca sa-si relanseze cariera a avut acel accident de pe Lausitzring care l-a obligat sa renunte la intrecerile de monoposturi.

 

 

Mario Andretti


In cazul sau au fost mai intai intrecerile din SUA, cu trei titluri si o victorie in Indy500, iar apoi F1. Insa, dupa ce si-a terminat cariera in ”Marele Circ”, acolo unde a bifat o cununa cu lauri, Mario a revenit in America, a castigat Champ Car la 44 de ani si avea sa obtina ultimul sau succes in 1993, la varsta de 53 de ani!

 

 

Fara indoiala, acesta este un Top 3. Lista este insa mult mai lunga. Sa ne amintim, spre exemplu, de Mansell, cel care a ales America intr-un moment in care era campion mondial, dupa ce Williams anuntase ca l-a luat pe Prost, iar britanicul stia ca avea sanse mici sa obtina un volan in fata lui Senna. De un Eddie Cheever, unul dintre putinii americani care au vizat mai intai F1 si apoi competitiile din tara sa natala, un Teo Fabi care in 1984 pilota simultan in ”Marele Circ” si Indy, ori legendarii Ascari, Clark, Brabham, Stewart sau Hulme.

Ecclestone nu sta cu mainile in san

Intr-un moment in care WRC are probleme sa gaseasca un promotor si sa-si asigure mediatizarea, in Formula 1 lucrurile se schimba radical din punct de vedere tehnologic. Si nu ma refer aici la materialul de concurs, ci la infrastructura, marturie fiind ultimul acord semnat de Formula One Management cu Tata Communication.

 

Un acord care ofera “Marelui Circ” accesul la cea mai extinsa retea globala de comunicatii. Una capabila sa transfere informatii (Trans-Atlantic si Trans-Pacific) cu viteze de 1T pe secunda! In plus, pe langa faptul ca toate cele 20 de locatii ale F1 urmeaza sa fie integrate in acest sistem, Tata Communication va asigura si serviciile de hosting si content delivery pentru serverele Formula One Management si pentru portalul Formula1.com, cel din urma avand un trafic de 4 milioane de utilizatori unici in weekendurile curselor.

 

 

Veti spune ca un astfel de acord este posibil si pentru ca Formula 1 nu este WRC. Este un alt tip de spectacol, mult mai usor de urmarit de fanii aflati la fata locului si mult mai telegenic. Perfect de acord. Insa, mai important cand vine vorba de astfel de contracte, este un alt atu. Bernie Ecclestone. Un om care a stiut sa transforme aceasta competitie intr-un business profitabil. Pentru el, dar si pentru toti cei care activeaza in aceasta competitie. Iar acest lucru se simte deja de mai bine de doua decenii. Pe Bernie nu l-a speriat nimic. A facut lucrurile sa functioneze independent de numele angrenate in intrecere (piloti, constructori, motoristi sau furnizori de pneuri).

 

La fel s-a intamplat si cand a venit vorba de a trece cu bine peste momentul disparitiei din F1 a reclamei producatorilor de tutun. Sau, mai recent, a efectelor recesiunii. Sigur, au existat variatii in ceea ce priveste banii existenti in aceasta competitie. Ori la capitolul audienta si profitabilitate. Dar, lucrurile s-au miscat in continuare, “Marele Circ” a ajuns sa dea reprezentatii in locatii noi, pe circuite ultra-moderne, reinnoite sau recent construite.

 

Iar acum, iata, sa mai faca un pas pentru a-si asigura viitorul in domeniul IT si al comunicatiilor. Un semn clar ca Bernie, in pofida succesului pe care F1 il are, ori a varstei si averii sale, nu sta vreo clipa cu mainile in san. Este constient ca trebuie sa mute mereu pentru ca intrecerea pe care o pastoreste sa aiba viitorul asigurat si profita de orice oportunitate pentru a muta decisiv.

Examenul lui Kimi

Cu numai cateva saptamani inainte de a semna contractul care il readuce in Formula 1, Kimi vorbea despre atmosfera din WRC si despre faptul ca aici a gasit o lume- incluzand jurnalistii- mult mai atenta la performantele si realizarile din intreceri decat la lucrurile de culise.

 

Este drept, are dreptate, insa, pe de alta parte sunt sigur ca stie mai bine ca mine ca fie si doar statutul de pilot in F1 (ca sa nu vorbesc de acela de campion mondial) inseamna automat ascensiunea intr-un grup select de oameni, grup care, evident, este permanent in atentia presei.

 

Si cand spun presa, ma gandesc la tot ceea ce inseamna media, ca tip de suport, dar si la intreg spectrul de publicatii, de la cele de motorsport sau sport, la cele economice, ori de la cele de stiri, la cele care vaneaza senzationalul. Asa ca, revenind in Marele Circ, sarcina sa este deloc usoara.

 

 

Va trebui sa isi reintre in mana din punctul de vedere al performantelor pe circuit intr-un context in care de la plecarea sa lucrurile s-au schimbat atat din punctul de vedere al regulamentului, cat si in ceea ce priveste raportul de forte. Iar acest lucru va trebui sa il faca sub ochii necrutatori ai mediei si, implicit, al publicului, care nu ii va masura rezultatele precum la sosirea in WRC, acordandu-i circumstante prin prisma faptului ca este vorba de un alt tip de competitie decat cel din care provenea, ci pornind de la premisa ca este un pilot care are in palmares titlul mondial.

 

Si este mai mult ca sigur ca va avea parte si de critici. Astfel ca, in acest context, stiute fiind “clinciurile” din trecut, intrebarea care se pune este daca va reusi sa se stapaneasca si sa se concentreze asupra lucrurilor pe care le are de facut pe circuit. Cei de la Renault (in fine, Lotus Renault…) spun ca sunt increzatori legat de acest aspect si afirma ca sunt convinsi ca au cooptat in echipa un Raikkonen maturizat de experientele din ultimii ani.

 

Astfel ca mingea este in terenul lui Kimi, finlandezul trebuind sa confirme increderea acordata. Acesta este marele sau examen, iar daca-l va trece, cu siguranta, chiar si daca nu va castiga vreo cursa in viitorul apropiat, sansele de a avea o cariera de succes in Formula 1 in aceasta noua etapa vor creste substantial.

Constructorul Ross Brawn

Va mai aduceti aminte de inceputul anilor 90? Ferrari uitase gustul succesului si a decis ca este momentul reconstructiei. Si a schimbat totul, apeland in acest proces si la sprijinul din umbra al lui Bernie. Luca di Montezemolo, omul cu Coppa del Mondo 90. Apoi Jean Todt, Schumacher, Byrne si Brawn. Incet-incet lucurile au inceput sa se schimbe, iar dupa cativa ani nu numai ca au venit succesele, ci chiar, mai mult, Scuderia a avut parte de o perioada fenomenala in care a insirat succesele precum margelele pe ata. Fara a minimiza cumva contributia celorlalti, trebuie spus ca in succesul acelui proiect o importanta enorma a avut-o Brawn, cel care, sa nu uitam, a fost mereu strategul, pozitie pe care nu i-a contestat-o nimeni.

 

 

Ei bine, iata, Brawn a luat-o de la capat in noiembrie 2007. Si a cladit iar, caramida cu caramida. In 2008 i-a convins pe niponi sa nu arunce banii pe un monopost care sa le aduca doar cateva pozitii fruntase, ci in dezvoltarea unei masini castigatoare pentru 2009, atunci cand regulamentul se schimba. A fost o dubla lovitura, pentru ca, pe langa succesul lui Brawn GP, a venit si propunerea lui Mercedes, care a decis sa cumpere aceasta structura. Iar de-atunci procesul a continuat permanent, ultima dovada fiind inregimentarea lui Aldo Costa si Geoff Willis. Sunt mutarile care au avut darul de a-i aduce zambetul pe fata lui Ross, semn ca de-acum lucrurile se vor schimba mult in bine.

 

Sigur, sa nu asteptati o metamorfoza venita peste noapte, insa va anunt de-acum ca va trebui sa va obisnuiti cu un Mercedes care castiga curse. Iar apoi, sa nu va mire daca veti descoperi ca va avea forta de a se bate pentru titlul mondial, semn ca Ross Brawn, constructorul, a mai dat o lovitura.

Efectul Seb

Loeb a rămas la Citroen. Măcar un an, pentru că în noul contract, valabil până în 2013, se precizează și faptul că Seb ar putea să se oprească și după un sezon. La prima vedere am putea spune că anunțul făcut public înaintea Raliului  Germaniei are darul de a limpezi apele la bursa transferurilor din WRC. Însă lucrurile nu stau deloc așa.

 

 

Motivul este Ogier. Chiar dacă nu a avut tăria de a o recunoaște public până la momentul în care colegul său a semnat  noul contract, Seb 2 își dorea să rămână stăpân în ograda Citroen. Iar acest statut privilegiat era garantat de despărțirea francezilor de Loeb, caz în care el și Quesnel urmau să facă legea. Problema a apărut după victoria septuplului campion mondial în Finlanda, momentul care l-a făcut să elimine ideea retragerii și s-a întâlnit cu cei de la Volkswagen. Oficialii companiei Citroen au avut în față perspectiva de a pierde ambasadorul mărcii, au luat taurul de coarne, și au pus lucrurile la punct. Nu numai că au prelungit acordul cu Loeb, ci l-au pus la punct și pe Quesnel, eliminând din discuție posibilitatea ca piloții echipei să lupte pentru victorie.Și ca totul să fie clar, a venit și poziția oficială: ”Nu am discutat despre asta, dar un contract pe doi ani cu septuplul campion mondial este un semn clar al implicării noastre”, a spus Jean-Marc Gales, membru al Consiliului Director al grupului Peugeot Citroen, cel care a avut sarcina de a purta  negocierile cu Loeb.

 

 

Normal, noua perspectivă nu i-a căzut deloc bine lui Ogier, care, în Germania, nici măcar nu a mai încercat să își spună  diplomat punctul de vedere. Ba chiar mai mult, știind că are contract valabil pentru anul viitor, a forțat nota, declarând despre Loeb că este un plângăcios care are nevoie de ordine de echipă pentru a se impune. Numai că nu a obținut ce a vrut, adică revenirea lui Quesnel în poziția de a gestiona lucrurile în echipă, ci a reușit să-i enerveze pe Gales&Co.  Reacția a venit imediat: “Ogier are un contract cu noi în acest an, dar nu vreau să comentez despre 2012 şi 2013. Cea mai probabilă alternativă pentru Ogier ar fi un loc la Ford în sezonul viitor, iar directorul echipei Malcolm Wilson a  declarat că va discuta cu francezul.” Și uite așa, apele s-au învolburat din nou.

 

Dacă Ogier ajunge la Ford, spune Wilson, rămâne un singur finlandez. Or, cum Latvala încă mai are contract, iar al lui Hirvonen expiră, cel mai probabil acesta urmează să fie Jari-Matti. Cu atât mai mult cu cât după ce a ratat titlul mondial pentru un singur punct, în 2009, în contextul în care înaintea etapei finale din Marea Britanie era lider, Mikko nu a mai adunat decât două victorii. În plus, ritmul său a avut de suferit simțitor și ca urmare a accidentului de anul trecut, din Finlanda, iar erorile de pilotaj decisive s-au tot adunat, cel mai recent și notoriu exemplu fiind cel consemnat tot la  Hirvonen acasă, anul acesta.

 

 

Mutarea lui Seb2 la echipa lui Wilson aduce două semne de întrebare. Cine vine la Citroen, alături de Loeb, și ce face Hirvonen. La prima întrebare văd ca soluții Bouffier sau Neuville. În ceea ce-l privește pe Mikko, ar avea ca posibilități trecerea la MINI, alături de un Richards pentru care a mai concurat în startul carierei, sau la Volkswagen, echipă care-și dorește un pilot cu experiență. Numai că, în cărți la echipa germană este și Petter Solberg, iar acesta are de partea sa mai multe atuuri: a fost campion mondial, are un plus de experiență în dezvoltarea mașinii și, nu în ultimul rând, charismă.

 

 

Și, iată cum apele bursei transferurilor nu s-au limpezit deloc, semnele de întrebare privind configurația finală a   echipelor pe care le vor alinia începând din 2012 principalii constructori implicați în WRC încă persistând. În ceea ce  ne privește, este un motiv în plus să ne concentrăm atenția în săptămânile care vin către această competiție,   spectacolul fiind garantat nu doar de probele speciale, ci și de bursa transferurilor.

Excepția de la regulă

În lumea raliurilor de top circulă o vorbă potrivit căreia dacă dorești performanțe de top atunci musai trebuie să apelezi la un finlandez. Nici nu este de mirare ținând cont de numărul mare de staruri pe care această țară le-a oferit de-a lungul timpului. Însă, părerea mea, ideea trebuie să aibă parte și de ceva completări. Mai întâi pentru că WRC nu se dispută exclusiv pe macadam, iar pe asfalt nordicii nu mai au aceeași vigoare. Până și dacă ne referim la numele mari provenite din această țară atunci când vorbim de succese pe această suprafață performanțele nefiind o constantă. Însă, dacă vorbim despre actuala garnitură a celor de la Ford, lucrurile stau chiar mai rău, putând vorbi chiar de excepția de la regulă.

Înaintea Raliului Germaniei, Malcolm Wilson spunea că este încrezător în capacitatea echipei sale de a obține o victorie pe asfalt în acest sezon. Realitatea din teren l-a contrazis însă. Ba mai mult, băieții săi nu numai că nu s-au apropiat de cei doi Seb, ci nu au putut să-i facă față nici lui Sordo. Așa că afirmația lui Wilson are iz de utopie, singura situație în care echipa sa ar putea avea motive să destupe șampania fiind aceea în care ghinionul i-ar lovi crunt pe adversari. Sau dacă, iată că sunt nevoit să mă repet, Wilson va schimba garnitura. Și, pentru că am vorbit de finlandezi, aș avea o sugestie: Hanninen!