Tag Archives: crossover

PEUGEOT 3008 GT


 

Pixar al mașinilor

La fiecare nou model Peugeot reușește să impresioneze. Încă încerc să mă lămuresc dacă eu sunt cel ce s-a schimbat sau dacă Peugeot și-a recăpătat chi-ul pierdut acum câteva decenii. Este suficient totuși să vă uitați la vechiul model 3008 ca să vedeți cât de mult s-a schimbat marca. Dacă pentru vechiul model nici nu mă oboseam să ridic ochii din telefon, pentru noul model…phew…vă spun imediat.

 

Noul 3008 a fost prezentat la sfârșitul anului, iar vânzările au început în ianuarie 2017. Acum vine o statistica interesantă, până în martie au fost comandate 100.000 de unități, jumătate dintre ele de către persoane care nu au mai deținut un Peugeot în trecut. Jumătate! Dacă asta nu e marca faptului că faci ceva bine, atunci nu știu ce ar putea fi.

 

 

Acum, obiectiv vorbind, mașina pe care o testăm este una dintre cele mai interesante din clasă. Nu mă pot pronunța vehement asupra frumuseții, pentru că știm cu toții că unor oameni diferiți le plac lucruri diferite, dar pentru mine arată foarte bine. Are cu siguranță cel mai bun interior – aici nu încape discuție.

 

De ce cred că e atât de bună?

 

Pentru că este cu adevărat un ansamblu reușit de lucruri care îmi plac. Să începem cu exteriorul. Cu toții percepeam mașinile produse de Peugeot ca fiind pur feminine (Ne-a învățat Maximilian – 206 e numărul, Peugeot e marca) cu zambetul larg și gol al grilei radiatorului, finețea unghiurilor, farurile care păreau date cu rimel…etc. 3008 este cu totul diferit, deși păstrează din excentricitatea mărcii, este muscular – linia paralelă cu solul formată de capotă cu baza geamurilor, grila înaltă, botul drept. Totul inspiră putere și curaj. Dacă nu aș știi că vine fără tracțiune integrală aș fi sigur că pot urca toți munții cu ea. Combinația în două tonuri de culori – cu plafonul și stâlpii ABC negrii, inserții de crom – emană prospețime și modernism. Îmi plac în mod deosebit stopurile spate venite la 5008 și modul în care fundalul întunecat se amestecă în schema de culoare a mașinii. Magic.

 

Întreg pachetul este de o eleganță subtilă. Este genul de lucru după care te uiți fără să poți arăta exact ce anume te atrage. Este combinația. Este acel ceva.

 

 

Interiorul este pe gustul meu. Un viitor al HUD-urilor și al graficelor curate – gen cel prezentat în filmul Oblivion. Fiecare linie e curată și venită dintr-un viitor unde parca eroarea și veșnicele crashuri și ecrane albastre ale terorii au fost îngropate de un perfecționism electronic. Ador interfața și i-Cockpitul și butoanele de avion. Îmi aduce aminte pe Citroen DS5 – probabil singura altă mașină unde m-am simțit așa – învăluit într-un viitor confortabil, în siguranță și veșnic cu zâmbetul pe față. Am văzut în poze că Audi ar mai face ceva interesant la interioare, dar cum nu am mers cu niciuna nu mă pot pronunța.

 

Îmi place foarte tare volanul mic și știu că am glumit cândva că următoarele Peugeoturi se vor conduce din ceva ce seamănă cu rotița din care reglezi volumul, dar chiar e potrivit. După, toate volanele par așa mari…inutil de mari.

 

 

Grafica de pe sistemul de infotainment este absolut sublimă. Animațiile sunt mai bune ca la unele jocuri video și totul este extrem de plăcut. După o vreme te obișnuiești și cu selectorul de viteze care arată ca un … paloș pe cale să devină erect, dar încă nu a ajuns acolo. Sunt două lucruri care nu îmi plac – sau care sunt ușor deranjante. Padelele de pe volan neterminate – efectiv o padela taiata pe jumate pentru fiecare mașină pare să fi fost strategia aici. Și în al doilea rând că setările de climă necesită prea multe apăsări de butoane. Punând totul pe un singur ecran poate suna ergonomic, dar sacrifică ușurința de operare. Pentru majoritatea lucrurilor e ok, dar eu am găsit asta cu clima ca fiind ușor nepotrivită.

 

 

La drum

 

Nu știu exact cum fac, dar în ultima vreme mi se pare că Peugeot nimerește setarea suspensiei cu o precizie incredibilă. Este ajustată perfect între confort și sportivitate. A nu se înțelege că 3008 este o mașină sportivă, dar este suficient de fermă cât să nu fie un jeleu pe șosea și suficient de confortabilă cât să te simți acasă. Suficient nu e cuvântul potrivit – este mai mult decât decent pe ambele paliere – asta e și surprinzător. Multe mașini sunt 20% confort 80% sportivitate sau invers. 3008 este 70% confort 60% sportivitate.

 

 

Aș face o eternitate de drumuri lungi în mașina asta. Nici nu știu dacă are legătură cu ținuta de drum sau cu vibe-ul pe care mi-l dă interiorul, cert este că este una din mașinile alea din care aproape nu mai vrei să te dai jos. În care vrei să te urci să mergi până la Mega care se află la 500 de metri distanță – doar că tu ocolești parcul ca să ajungi acolo.

 

Chiar mi se întâmplă să văd câte un 3008 în trafic și să mă treacă două gânduri – invidie și apreciere. Dau din cap simbolic – da, ai făcut alegerea corectă.

 

 

Am avut șansa să merg pe zăpadă și să folosesc rotița magică despre care Peugeot spune că înlocuiește sistemul de tracțiune integrală. Practic oferă mai multe moduri de rulare, printre care și teren alunecos și adaptează modul în care sistemul de control al tracțiunii răspunde la teren și la pierderea tracțiunii. O să vă spun realitatea – cateva briz-brizuri electronice nu vor înlocui patru roți motoare niciodată, dar pentru majoritatea situațiilor în care tu sau eu am avea nevoie de așa ceva, tracțiunea integrală e overkill. Face mașina grea, mai gurmandă în ceea ce privește carburantul, mai complicată. Rotița asta e cam tot ce ai nevoie ca să ieși din parcare iarna, ca să te duci la țară să vezi grâul, ca să ajungi aproape de pârtie.

 

Peugeot ne arată că nu și-a pierdut din finețe cu scaunele cu masaj. Acestea au un mod care se numește Cat Paw – gheruțe de pisică și credeți-mă, este 100% ca și cum o pisică ar merge pe spatele tău înainte și înapoi. Epic.

 

 

Îmi place că ușile acoperă pragurile, astfel că nu te murdărești de nororiul prin care ai trecut, când te urci sau când te dai jos din mașină. Chiar nu știu de ce nu e practică comună, dacă nu îmi păsa mergeam singur prin noroi, nu era nevoie să mi-l iau de pe praguri.

 

Concluzie

 

Dacă cineva mi-ar zice să îmi dau Civic-ul și să primesc mașina asta cu condiția să o țin minim 8 ani, nu aș ezita. Chiar este atât de plăcută. Chiar aș cumpăra una. Chiar sper să mergeți la un test-drive dacă sunteți în căutare de o mașină pe clasa asta. Vă promit că veniți curioși și plecați cu un Peugeot.

 

Click aici pentru versiuni.

 

Drive-test Mercedes-Benz GLA 200d


img_0761

 

Bună frumoaso, am impresia că ne-am mai întâlnit

 

Prezentat inițial sub forma unui concept la Salonul Auto de la Shanghai în 2013, GLA a fost lansat în același an la Salonul Auto de la Frankfurt. Acesta reprezintă cel mai mic vehicul mare din oferta Mercedes Benz, și, vă vine să credeți sau nu, acest lucru rezultă și din numele său. Da, și eu am crezut că Mercedes își denumește mașinile extrăgând litere dintr-un vas precum extrage Rădmăneştean bile la 6/49 – complet aleator – PMP, USR, PSD, …ETC. Se pare că nu e chiar așa. Conform noilor standarde Mercedes în nomenclatură, GL reprezintă prefixul pentru orice vehicul off-road/SUV, G-ul venind de la „geländewagen” (a se citi mașină care merge prin noroi cum merge pe asfalt), iar L-ul…L-ul este acolo de umplutură…cam ca ler-ul lui Hrușcă. După primele două caractere urmează ierarhizarea, în ordine alfabetică. Astfel A este cel mai mic.

 

Sunt sigur că în copilărie vi s-a spus că semănați ori cu mama, ori cu tata și vă tot uitați în oglindă și vi se părea că toată lume delirează și că nu aveți nicio treabă cu niciunul din ei…e, cu GLA nu e deloc așa. Seamănă leit cu A-Klass, pe care se bazează. Iar asta e un lucru foarte bun, pentru că A-Klass este extrem de arătos.

 

img_0771

 

Mercedes-Benz încearcă se ne spună, atât prin nomenclatură cât și prin comunicate că GLA este un SUV. Pasionații vă vor spune că este un cross-over compact de lux. Realitatea este că GLA este micuț…este atât de micuț că rivalii săi par dintr-o clasă mai mare. Poate l-au dat părinții devreme la școală. Ideea este că acesta este foarte apropiat de A-Klass ca dimensiuni, beneficiind în schimb de o gardă la sol mai înaltă, o suspensie mai moale și o atitudine mai off-roady. I-ai putea spune A-Klass ALLROAD, dacă denumirea n-ar fi brevetată de un rival.

 

Mergem la un suc pe Dorobanți sau ne cățărăm pe munte?

 

Ok. Să începem cu cele mai stridente atuuri pe care GLA le poate scoate pe masă. Designul exterior…încă îmi amintesc când clasa A era doar un concept și eu salivam pe tastatura calculatorului. Câte forme. Câte linii. GLA este, probabil, cea mai frumoasă mașină din clasă (și sunt un mare fan Evoque). Întoarce capete pe stradă, este mai lată decât pare în poze. Totul pare să curgă, nu avem colțuri, nu avem forme fade. Fiecare element este acolo să încânte ochiul. Nu știu cu ce îl plătesc cei de la Mercedes pe băiatul care le desenează mașinile (probabil în fete virgine sau ceva), dar merită toți banii. Rareori am întâlnit un design curajos care să nu dividă opinii la tot pasul. În cazul lui GLA nu am auzit o părere negativă despre cum arată.

 

img_0776

 

Din anumite unghiuri, mai ales în varianta albă, îmi aduce aminte de elfii din Lord of the Rings. Înțelepți și viteji, deși se luptau cu legiuni de orci împuțiți, totdeauna terminau lupta de ziceai că sunt într-o reclamă la Ariel. Așa calcă și mașinuța asta pe pământ, scârbită de gropi și poluare, cu temere să nu își murdărească jantele…venită parcă din altă lume.

 

În interior lucrurile frumoase continuă. Volanul este foarte plăcut, materialele dau senzația de calitate. Ador orificiile prin care vine aer cald (sau rece, după anotimp). Ador scaunele – care, trebuie să precizez, că au dezavantajul de a crea o senzație de claustrofobie pasagerilor din spate, care nu pot vedea drumul. Habitaclul este plin de LED-uri, care pot fi configurate într-o varietate de culori și intensități. În momentul în care stingi motorul, lumina ambientală schimbă în mod continuu culorile. Parcă te anunță că vine Crăciunul – luminițe, cadouașe, inimioare mov.

 

Întreaga avalanșă de estetică și frumos se oprește brusc în display-ul central. Încerc să mă obișnuiesc cu el de ani buni, dar nu reușesc. Arată ca o ramă fotografică de la un magazin de chinezării. Marginea display-ului este atât de mare că ai putea să o împodobești. Ne bucurăm, totuși, că grafica este de înaltă rezoluție și că meniul este suficient de intuitiv.

 

img_0779

 

În imediata apropiere, găsim senzorii de parcare – o baghetă sticloasă pe care se aprind niște LED-uri în partea stângă sau dreaptă pe măsură ce te apropii de obstacole – cu fața. Indicatorul pentru partea din spate se poate vedea doar în oglinda retrovizoare. Ok, nu am nimic cu alegerea pentru senzori, doar că cei din față nu prea sunt vizibili din cauza display-ului care se interpune între ei și șofer. Mercedes a făcut efortul să creeze în meniul sistemului de infotainment o pagină în care, pe o machetă a mașinii, îți este prezentat în timp real unghiul roților din față, așa că sunt sigur că putea să facă o interfață grafică și pentru senzorii de parcare.

 

Mă bucur că am terminat cu problemele astea două, pentru că îmi stăteau pe limbă. Restul interiorului, în schimb, este excelent. Totul este confortabil și plăcut. Poziția la volan este una înaltă, specifică mașinilor cu prefix GL. În spate este suficient loc pentru diferite chestii și activități.

 

Puteți găsi atenția Mercedes în diferite locuri, cum ar fi capitonaj pe interiorul buzunarelor de la uși, LED-uri, cusuturi, tot felul de ușițe și sertărașe care se închid încet într-o liniște profundă.

 

Ne place la bordul lui GLA.

 

Să mergem și la o plimbare

 

Să vedem și cum se conduce micul GLA. În tot timpul cât am mers cu ea, mi s-a părut că emană o atitudine citadină. Nu am avut ocazia să ies de pe asfalt. Sunt convins că s-ar descurca, în anumite limite. Dar mașina pare să se simtă bine în oraș. Pe străduțe lăturalnice pline de istorie. Șasiul este excelent. Direcția este incisvă…dar lipsită de orice feedback.

 

img_0795

 

Se simte plăcut, suficient de agilă pentru clasa ei. Cutia de viteze este configurată pentru maximul de confort. Toate schimbările se petrec insesizabil. Deși mai are momente de ezitare, acestea sunt rare. Există un ușor delay dacă schimbi în modul manual, dar cine are nevoie de modul manual?

 

Per total este o mașină plăcută în condus…dacă nu ar exista un inconvenient, supărător, dar, din fericire, evitabil: motorizarea.

 

GLA 200d este echipat cu un motor de 2100 cmc, diesel, care produce 134 de cai putere. Din păcate, în versiunea cu tracțiune integrală 4motion, mașina cântărește peste 1600 de kg, ceea ce face caii să pară maltratați. S-ar putea să aveți probleme cu protecția animalelor, dacă alegeți motorizarea asta.

 

img_0800

 

Motorul este zgomotos la ralanti, reușind să înfrângă izolarea fonică a lui Mercedes, iar în mers este…cum să zic…no, ghinion. Graba nu îl caracterizează și dacă ar fi să aibă un motto, acesta ar fi „Grăbește-te încet”.

 

În concluzie, sfatul meu este să nu stricați o mașină bună cu motorizarea cea mai ieftină (și nici a doua cea mai ieftină…se pare că există și GLA180d care nu poate fi cumpărat cu sistemul de tracțiune integrală). Vă rog…sunt atâtea lucruri minunate care vi se pot întâmpla conducând mașina asta, că sunt sigur că nu vreți să povestiți nepoților cum v-ați petrecut adolescența într-o depășire. Scoateți cei 2616 euro în plus pentru GLA220d și bucurați-vă de o mașină excelentă.

 

Final de întâlnire. Sărut în fața ușii de la intrare.

 

Mercedes a reușit să producă cea mai frumoasă mașină din segment într-un pachet compact, drăguț, stilat și cu un interior premium. Nouă ne place. Doar că are nevoie de un motor pe măsură.

 

 

Configurați-vă un model AICI și aflați dacă superbul GLA e suficient de mic pentru a avea loc în bugetul dumneavoastră.