Tag Archives: performante

Volkswagen si raliurile

In fine, Volkswagen intra cu pasi apasati in lumea mare a raliurilor. Cunoastem deja masina, ba chiar si unul dintre piloti, Nasser Al-Attiyah, proiectul capatand pe zi ce trece tot mai mult contur. Putini sunt insa cei care stiu ca pentru compania germana lumea buna a raliurilor nu reprezinta o necunoscuta absoluta.

 

 

In anii ’50 si ’60 modelul Beetle, inscris de echipe private, a castigat Safari de 3 ori in 10 ani. Apoi, Porsche-Salzburg a apelat, la inceputul anilor ’70, la Bjorn Waldegard si Tony Fall pentru a pilota Beetle 1302S in Campionatul Mondial. Si au obtinut puncte in competitii precum Acropolis sau Austrian Alpine. Si, probabil, daca nu venea criza din ’73 proiectul continua.

 

 

Dupa incheierea perioadei de criza, conducerea grupului a mers pe Audi si tehnologia Quattro, dar si pe Golf, profitand de aparitia GTI-ului, dar si de faptul ca lumea raliurilor cunostea o invazie a modelelor cu acelasi tipar, precum Fiesta, Renault 5 Alpine, Audi 80 sau Fiat Ritmo. Si au urmat aparitii atat in competitii clasice, cat si in rallycross, cu rezultate notabile. Un exemplu este Raliul Suediei din 1983, atunci cand, dupa patru Audi Quattro sosea noul Golf 1.8 de 168 CP, care, firesc, se impunea la Grupa A. Sau succesul din 1986, atunci cand cu versiunea de 1804 cmc, 16 valve, de 194 CP, Kenneth Eriksson castiga FIA World Cup pentru masinile de Grupa A.

 

 

La finele aceluiasi an insa, regulile se sechimbau, Grupa A inlocuind Grupa B. N-a fost insa o veste buna, asa cum v-ati putea inchipui, pentru ca marea majoritate a constructorilor au optat pentru dezvoltarea masinilor turbo cu patru roti motrice. Volkswagen avea sa concureze in 2WD Challenge, pe care a castigat-o gratie aceluiasi Eriksson (care l-a invins cu 19 puncte pe Ragnotti-Renault), cel care se impunea si in runda de calificare pentru Campionatul Mondial, derulata in Cote d’Ivoire, acesta fiind si unicul succes la acest nivel pentru VW.

 

 

 

Ulterior, VW a avut aparitii episodice in WRC si, firesc, rezultatele nu puteau sa fie la cel mai inalt nivel. Totusi, modelele companiei germane izbuteau sa prinda si podiumul din Safari (1989-Stig Blomqvist), Noua Zeelanda (1990-Erwin Weber). Apoi in competitii aveau sa apara doar versiuni preparate de firme specializate sustinute de importatori, insa fara rezultate notabile la nivel mondial.

 

 

De-acum insa, incepe o noua epoca. Dupa cinci decenii in care mai mult a incercat marea cu degetul, Volkswagen face, iata, pasul decisiv catre WRC. Si, tinand cont de ambitiile constructorului german, care-si propune sa urce pe prima pozitie in ierarhia producatorilor mondiali, este clar ca va trata si acest proiect cu meticulozitatea caracteristica natiei.

Mai bine sa ai ce regreta

Intotdeauna vrei mai mult. Iti merge bine, reusesti sa faci ceva ce ti se parea foarte greu si acum consideri ca e cat se poate de normal sa iti iasa si datile viitoare. Cu efort si mai mic. Hm, gresit.

 

 

Doar pentru ca te-ai mobilizat o data nu inseamna ca sortii vor fi cu tine la nesfarsit. Doar pentru ca iti ies pasentele la coasta nu inseamna sa treci in raliuri.  Nu zic sa ramai vesnic pe probele de coasta dar gandeste-te de trei ori inainte sa crezi ca la nivele superioare ale sportului iti va fi la fel de usor sa performezi.

 

 

Stiu ca acum cativa vor spune “Pai daca ne gandim asa nu o sa ajunga nici un roman in wrc. Nu poti progresa cu atitudinea asta. Sa stai in banca ta si sa te limitezi la cat ai reusit pana acum. E o atitudine antisportiva. Trebuie sa vrei tot mai mult”. Asa e. Dar nu vorbim de atletism sau de alpinism. Vorbim de curse de masini. Unde talentul tau joaca un rol mult mai mic decat in alte sporturi.

 

 

Cand te joci pe playstation ajungi sa faci record pe o proba. Il bati pe Leob. Si vrei mai mult. Dai restart. Si iesi in prima curba. Dai din nou restart. Si iesi la mijlocul probei. Iar in urmatoarele 149 de incercari nu termini niciodata. Tot dai restart in speranta ca iti va iesi o tura magnifica. Ei bine. In realitate nu poti sa dai restart. Cand simti ca te ia curajul pe sus ar fi bine sa te calmezi. In 99% din cazuri.  Cei care fac mari performante stiu cand sunt in fata acelui rest de 1%. Nu e nici o reteta. Pur si simplu simt ca toate s-au aliniat si pornesc ca din tun spre victorie. Dar sunt si cei care au facut-o dauna totala si nimeni nu a mai auzit de ei dupa aceea. De ei nu ne prea aducem aminte cand atacam cu curaj un viraj de mare viteza. De fapt, nici nu cred ca ar trebui sa facem asta. Daca o balbai, e si mai rau.

 

 

Doar asta vreau sa spun. Nu trebuie sa spui nu intotdeauna cand iti tremura picioarele la gandul ca iti mai trebuie o jumatate de secunda. Sau cand te gandesti sa faci un raliu de macadam. Ci sa ai in vedere tot spectrul posibilitatilor care te asteapta. Si sa risti cand esti sigur ca vrei asta. Atunci nu o sa-ti para rau ca ai dat-o de gard. Dar daca dupa ce ai “pus-o pe tigle” iti spui “Ce idiot sunt! Nu puteam sta in banca mea?” atunci e bai. Trebuie sa iti spui “Asta e. Am incercat!”

 

 

Acum, daca iti permite timpul, adu-ti aminte de cate ori ai regretat ca ai incercat si nu ti-a iesit. Si ai iesit sifonat. Pe urma de cate ori ai regretat ca nu ai incercat si ti-ai dat palme…. Exact. Se darama cam tot ce am zis mai sus!