Tag Archives: grupa B

Volkswagen si raliurile


In fine, Volkswagen intra cu pasi apasati in lumea mare a raliurilor. Cunoastem deja masina, ba chiar si unul dintre piloti, Nasser Al-Attiyah, proiectul capatand pe zi ce trece tot mai mult contur. Putini sunt insa cei care stiu ca pentru compania germana lumea buna a raliurilor nu reprezinta o necunoscuta absoluta.

 

 

In anii ’50 si ’60 modelul Beetle, inscris de echipe private, a castigat Safari de 3 ori in 10 ani. Apoi, Porsche-Salzburg a apelat, la inceputul anilor ’70, la Bjorn Waldegard si Tony Fall pentru a pilota Beetle 1302S in Campionatul Mondial. Si au obtinut puncte in competitii precum Acropolis sau Austrian Alpine. Si, probabil, daca nu venea criza din ’73 proiectul continua.

 

 

Dupa incheierea perioadei de criza, conducerea grupului a mers pe Audi si tehnologia Quattro, dar si pe Golf, profitand de aparitia GTI-ului, dar si de faptul ca lumea raliurilor cunostea o invazie a modelelor cu acelasi tipar, precum Fiesta, Renault 5 Alpine, Audi 80 sau Fiat Ritmo. Si au urmat aparitii atat in competitii clasice, cat si in rallycross, cu rezultate notabile. Un exemplu este Raliul Suediei din 1983, atunci cand, dupa patru Audi Quattro sosea noul Golf 1.8 de 168 CP, care, firesc, se impunea la Grupa A. Sau succesul din 1986, atunci cand cu versiunea de 1804 cmc, 16 valve, de 194 CP, Kenneth Eriksson castiga FIA World Cup pentru masinile de Grupa A.

 

 

La finele aceluiasi an insa, regulile se sechimbau, Grupa A inlocuind Grupa B. N-a fost insa o veste buna, asa cum v-ati putea inchipui, pentru ca marea majoritate a constructorilor au optat pentru dezvoltarea masinilor turbo cu patru roti motrice. Volkswagen avea sa concureze in 2WD Challenge, pe care a castigat-o gratie aceluiasi Eriksson (care l-a invins cu 19 puncte pe Ragnotti-Renault), cel care se impunea si in runda de calificare pentru Campionatul Mondial, derulata in Cote d’Ivoire, acesta fiind si unicul succes la acest nivel pentru VW.

 

 

 

Ulterior, VW a avut aparitii episodice in WRC si, firesc, rezultatele nu puteau sa fie la cel mai inalt nivel. Totusi, modelele companiei germane izbuteau sa prinda si podiumul din Safari (1989-Stig Blomqvist), Noua Zeelanda (1990-Erwin Weber). Apoi in competitii aveau sa apara doar versiuni preparate de firme specializate sustinute de importatori, insa fara rezultate notabile la nivel mondial.

 

 

De-acum insa, incepe o noua epoca. Dupa cinci decenii in care mai mult a incercat marea cu degetul, Volkswagen face, iata, pasul decisiv catre WRC. Si, tinand cont de ambitiile constructorului german, care-si propune sa urce pe prima pozitie in ierarhia producatorilor mondiali, este clar ca va trata si acest proiect cu meticulozitatea caracteristica natiei.

Istoria WRC de la inceputuri pana azi – partea a-II-a


In 1979 se legalizeaza posibilitatea adopatarii tractiunii integrale. In anii 80 spectaculoasele masini cu tractiune spate se vad inlocuite de automobilele cu tractiune integrala, solutie care la prima vedere parea prea complicata pentru a reusi sa fie si eficienta.

Audi a scos primul model cu tractiune integrala in 1982. Ceilalti constructori vazand eficienta tractiunii integrale au inceput sa isi dezvolte proiectele proprii de automobile cu tractiune integrala.

Regulamentul grupei B a fost adoptat in 1982 si datorita permisivitatii lui a permis crearea unor monstri mecanici, cum ar fi Lancia Delta S4 care a participat la Marele Premiu de F1 de la Estoril unde a reusit obtinerea locului 6 in calificari.

Audi a obtinut titlul constructorilor in 1982 si 1984 si titlul pilotilor in 1983 prin Hannu Mikkola si in 1984 prin Stig Blomqvist. In 1982 se inregistreaza cea mai buna performanta a unei femei in raliuri, Michele Mouton, care este foarte aproape de a castiga titlul, dar il pierde in ultima etapa in fata lui Walter Rohrl, la volanul unui Opel Ascona 400.

In 1984 este lansat Peugeot 205 T16, masina care era tinta tuturor celorlalti constructori, un automobil cu motor amplasat central si o tractiune integrala eficienta. Peugeot a introdus o noua notiune in raliuri, greutatea redusa. Desi motorul dezvolta la inceput aproximativ 325 CP, putin, in comparatie cu puternicele, aproximativ 500 CP, dar greoaiele Audi Quattro.

In 1985 titlul se parea ca va merge spre Ari Vatanen, dar un accident urat in Raliul Argentinei l-a vazut privat de titlul suprem, care i-a revenit in acel an coechipierului si conationalului sau Timo Salonen. Anul 1985 a consemnat si decesul italianului Attilio Bettega in Turul Corsicii cu Lancia 037.

Anul 1986 a confirmat suprematia Lancia in raliuri prin aparitia legendarei Lancia Delta S4 care se baza pe vehiculul de serie, cu toate ca semana foarte putin cu acesta. Lancia Delta S4 avea dubla supraalimentare prin compresor la turatii joase pana cand intra turbina la turatii inalte. Modelul S4 raporta un 0-96 in 2.3 s pe macadam. Sezonul 1986 a tras un semnal de alarma asupra puterii prea mari a automobilelor de concurs prin iesirea in décor a lui Joachim Santos, accident care a dus la moartea a 3 spectatori si peste 30 de raniti. In Turul Corsicii si-a pierdut viata si Henri Toivonen, alaturi de copilotul sau Sergio Cresto cand, dupa o saritura de pe stanca, automobilul a luat foc. La numai cateva ore, federatia a decis interzicerea automobilelor de grupa B pentru sezonul 1987. Titlul anului 1986 a fost decis la masa verde prin anularea rezultatului Raliului de la San Remo, al finlandezului Markko Allen. In urma acestei decizii, titlul i-a revenit lui Juha Kankkunen,

httpv://www.youtube.com/watch?v=G5GrL11LAec