monovolum Archives - Motorsport News

Nu e chiar BMW-ul tipic cu care v-am obișnuit

Este pentru prima dată când BMW încearcă să facă un MPV. Este un pic amuzant. O mașină de familie de la un producător care s-a străduit să își construiască o imagine pictată în epitete precum libertate, sportivitate, dorință etc. Seria 2 Gran Tourer este bazat pe modelul Active Tourer (de care se poate deosebi cu greu), și încă de la prima vedere vă puteți da seama că este cel mai puțin dezirabil BMW de pe piață. Este mai lung și mai înalt și per total mai mare decât Active Tourer pentru că modelul acesta poate acomoda 7 persoane.

Poate face BMW o mașină de familie decentă? Urmează să vedem.

Prima impresie

Nu cred că știu vreun autoturism din clasa asta care să arate bine. E în natura acestui tip de vehicul să nu trezească iubiri pătimașe peste noapte. Am încercat să îl analizez din toate părție și cred că pot să spun că are niște unghiuri bune. Din față, de exemplu, cred că este ok. Mă distrează că tocmai aspectul îl face drăguțel. Este rățușca cea urâtă din gama de modele BMW și asta trezește o simpatie. Mi se pare amuzant că modelul ăsta se numește Seria 2, deși denumirea asta face referire la un model coupe, micuț și super sportiv, singurul element comun între cele două mașini fiind sigla (Gran Tourer este construit pe platformă de MINI).

Motivul pentru care mașinile din clasa asta nu își pot găsi filosofia estetică este faptul că e greu să nimerești proporțiile. Bine, cred că nimeni nici nu a încercat, pentru că toate MPV-urile sunt exagerat de înalte. Adică înțeleg nevoia de spațiu și practicalitate, dar nu am vazut pe nimeni să își pună bagajele în cap. Indiferent cât de înalți sunt ocupanții, în mașinile de genul ăsta poți să zbori cu MIG-ul pe deasupra lor în mașină.

A doua impresie

La volan, totul arată BMW-ish predominant seriile mai mici. Găsim levierul inutil de mare pe care l-am văzut pe X1, un selector „EcoPro-Comfort-Sport” nou și drăguț, displayul central excelent și multe multe LED-uri configurabile în doar două culori – alb și portocaliu. Vreau să vă spun că eu sunt un mare fan al LED-urilor folosite de BMW. Mi se pare că dau o lumină difuză foarte plăcută și spre deosebire de alți producători care ascund sursa de lumină lăsând să se vadă doar reflexii, BMW are și LED-uri la vedere, care luminează printr-o bandă dintr-un fel de acrilic (vezi ușile) și care creează o atmosferă ca din filmul TRON. Chiar sporesc impresa de premium și te fac să aștepți cu nerăbdare să vină noaptea să se aprindă. Mi-ar plăcea să pot să le configurez în mai multe culori. Deși, dacă stau să mă gândesc bine, mai bine să mă restricționeze în configurare decât să mă lase să le pun roz.

După ce te pui în mișcare, imediat recunoști stilul caracteristic BMW. Nu aș putea afirma că este sportiv, dar este cu siguranță mai sportiv decât multe alte modele ale concurenței. Ba chiar începe să îmi placă. Dacă uiți faptul că ai jumătate de autobuz în spate, s-ar putea să ți se pară că ești într-un BMW tipic. Chiar se conduce excelent, direcția e precisă și chiar dacă există puțin ruliu (cauzat probabil de înălțimea excesivă) comportamentul dinamic este mult peste decent.

Motorizarea de pe 218d face suta de kilometri pe oră în vreo nouă secunde jumătate, dar pare mult mai rapid de atât. Mai mult, este confortabil de condus la drum lung, se comportă admirabil la viteze de autostradă, zgomotul produs de vânt fiind la un nivel tolerant.

A fost nevoie de un drum spre Ploiești să mă conving că am avut dreptate – chiar are un unghi bun din față – pentru că toată lumea se dădea din calea mea ca și cum aș fi condus un Seria 5.

Practicalitate

Ok, nu e punctul meu forte, pentru că ideea mea de practicalitate în casă este un spătar de scaun pe care să îmi pun toate hainele, dar mă voi strădui să vă împărtășesc o opinie. În cabină sunt presărate tot felul de locșoare în care să îți pui chestiile, buzunarele ușilor sunt suficient de încăpătoare. Locurile din spate îți oferă spațiu excelent pentru orice fel de activități sportive. Sincer, cred că poți sta în picioare.

Portbagajul, cu rândul trei de scaune pliat este de-a dreptul uriaș. Înăuntru găsim tot felul de sisteme de prindere să îți asiguri încărcătura.

Pentru mămici, rândul doi de scaune ne oferă două poziții dotate cu sisteme isofix pentru a prinde scaunele de copii.

Nu are legătură cu practicalitatea, dar trebuie să vă luați opțiunea cu plafon de sticlă!

Și acum, momentul așteptat de toată lumea: rândul trei de scaune. Ca să îl scoți la iveală trebuie să rabatezi mai întâi rândul doi. Poți face asta fie apăsând niște comutatoare electronice aflate în portbagaj, fie trăgând de niște panglici roșii tot din portbagaj. Atenție, levierele de pe umerii scaunelor sunt pentru a le da la o parte și a premite accesul pe rândul din spate. După ce rabatezi rândul doi, tragi de niște mânerașe pe podeaua portbagajului și ta-da!!! avem al treilea rând de scaune. Recomand mămicilor să nu se îmbrace în fustă pentru efectuarea acestei operațiuni.

Scaunele din spate au și cupholder și pentru cei ce le vor ocupa – îți poți băga picioarele ușor sub scaunele din față pentru a stoarce mai mult spațiu. În principiu, pe aceste scaune vor sta copiii. Poți căra și adulți, spațiul la cap fiind mai mult decât suficient, doar că va trebui să le tăiați picioarele de la genunchi. Dar nemții s-au gândit și la asta: în portbagajul ce rămâne după ridicarea rândului trei de scaune, există un compartiment sub podea, unde poți pune acoperământul acela extensibil al portbagajului (care se dă jos pentru a putea ridica scaunele) sau gambele adulților transportați pe scaunele din spate. Genial!

Merită?

Accesibilitatea modelului este știrbită de prețul ridicat, dar dacă aveți nevoie de un monovolum și vă doriți de la acesta confort, sportivitate și materiale premium, nu prea aveți alte opțiuni.

Astazi o sa incercam altceva! Dupa peste 100 de modele diferite de masini, am ajuns la concluzia ca, printre noi, sunt destul de multe persoane pe care nu le intereseaza absolut deloc „sufletul” unei masini! Da suna dezamagitor, dar asa este. Singura noastra speranta, a iubitorilor de masini, este ca numarul acestora sa nu devina mai mare decat al nostru. Sau a devenit deja?

Pentru cei care nu pun mare pret pe estetica unei masini ci doar pe rafinament si performante, sau care nu se asteapta de la o masina decat sa-i transporte din punctul A in punctul B, daca se poate cat mai multe persoane si bagaje in acelasi timp si la costuri minime, ei bine am gasit solutia! Logic ca este vorba despre Dacia Lodgy, ca doar apare in poze. Dar sa vedem si de ce acest monovolum este solutia cea mai potrivita.

In cele mai multe situatii, automobilul nu este decat un banal mijloc de transport asa ca multi vor spune ca au nevoie de unul care sa aiba cel mai bun raport dintre calitate-spatiu-performante, dar mai ales pret! Pretul este cel care dicteaza din ce in ce mai mult in ziua de astazi succesul unui model. Si, asa cum par a spune cei de la Dacia, lasati orice speranta la intrare! Nu are rost sa cautati un concurent real pentru Lodgy, pentru ca nu exista! Va pierdeti timpul, pe bune acum.

Am petrecut alaturi de Dacia Lodgy doua saptamani si peste 1.500 de kilometri. Am ajuns si pana la Balea Cascada cu ea si mai ca as fi incercat sa urc pana la Balea Lac daca drumul nu era inchis J Lodgy nu este o masina nici prea urata, nici prea frumoasa, ci cat se poate de neutra. Asadar, daca nu ati remarcat-o pana acum, vom trece foarte usor peste asta, intrucat nici Lodgy nu si-a propus sa iasa prea mult in evidenta la capitolul acesta.

La fel stau lucrurile si la interior, unde totusi avem parte de cateva plusuri semnificative fata de ceea ce Dacia ne obisnuise pana la aparitia lui Lodgy. Habitaclul este simplu dar foarte practic. Nu va veti rupe gatul cautand prea mult vreun gadget mai mult sau mai putin util. Lodgy are strictul necesar, ba chiar putin mai mult, daca optati pentru unele dotari suplimentare ale caror preturi nu sunt deloc astronomice. Totul este la locul sau, acolo unde te astepti sa fie, inclusiv comenzile geamurilor electrice! Multumim Dacia, dar data viitoare fa te rog putin mai bine si monteaza si un led J

Toate materialele din plastic sunt destul de dure si par a fi construite sa reziste la trecerea anilor iar o mare parte din ele au o textura in relief placuta la atingere, asemanator sau daca nu chiar identic cu cele de pe unele modele japoneze.

Desi scaunele iti confera o tinuta inalta, indiferent de locul pe care-l ocupi, acestea au un nivel corect de confort si spatele nu-ti va mai obosi la fel de repede ca in cazul primei generatii de Logan. In ciuda acestei inaltimi, deasupra capului ramane un spatiu enorm, care-ti creaza senzatia ca esti un mic pestisor intr-un ocean. Cred ca asta este punctul forte a lui Lodgy, alaturi de vizibilitate, suprafata vitrata generoasa si accesul usor in orice zona a masinii. Spatiul interior este formidabil si este greu sa nu fi sedus.

Dacia Lodgy este si primul model al constructorului de la Mioveni care beneficiaza de o plansa de bord specifica, si nu o reutilizeaza pe cea de pe Logan, Sandero sau Duster. Acest lucru a permis amplasarea unui sistem de navigatie pe centrul consolei, care este disponibil pe lista dotarilor suplimentare. Interfata acestuia, cat si a a sistemului audio pentru echiparea de baza, este una simpla si logica, chiar mai buna decat cea a sistemelor TomTom de pe Renault.

Avand 4,5 metri lungime, Dacia Lodgy are aceasi dimensiune cu cea a lui…Renault Espace lansat in 1997. Si portbagajul este pe masura: 827 litri in versiunea cu 5 scaune sau 2.617 atunci cand pliati randul doi. Sunt cifre comparabile in continuare cu cele de pe Espace si lipsite de concurenta, mai ales la capitolul pret.

Sub capota, micul motor diesel de 1.5 litri nu este vreun varf de segment la capitolul putere, dar acesta se achita bine de toate indatoririle. Daca nu obisnuiesti sa patinezi prea mult ambreiajul la plecare, motorul va incepe sa se anime inca de la 1.500 rpm. Eu am si avut noroc sa am la dispozitie versiunea de 110 cai putere, cea mai puternica din gama Lodgy. Cum se descurca cu 5 sau 7 persoane si bagajele acestora nu stiu, dar nici nu mi-as face griji prea multe. Am parcurs mai demult acelasi traseu pana la Balea Lac cu un MCV alaturi de 6 prieteni si nu ne-a facut nimeni pensionari in parcare. Fiind o masina pentru care pretul cat mai redus a fost unul dintre obiective, insonorizarea nu este extraordinara, dar chiar si asa, doar la relanti va veti aduce aminte ca aveti un diesel sub capota motorului. In rest, calatoriile sunt agreabile si nu esti nevoit sa dai muzica prea tare.

Tinuta de drum este tipica pentru constructorul roman. Suspensia este confortabila si supla, avand o cursa destul de lunga a amortizoarelor, caracteristica specifica pentru tarile cu drumuri nu asa bune, cum este si cazul Romaniei. Totusi, pentru a evita anumite neplaceri, puntea spate are o setare mai dura. Condusa spre limitele sale, Lodgy poate supravira, insa sistemul ESP isi face foarte repede si bine simtita prezenta.

Dacia Lodgy este un model 100% rational si care reprezinta o alternativa perfecta pentru cei alergici la masini second-hand. Este o masina practica, economica si care utilizeaza solutii tehnice probate, chiar daca uneori putin invechite. Aceasta simplitate, care lipseste al naibii de mult masinilor din zilele noastre, ii asigura o fiabilitate foarte buna si o robustete indelungata, lucruri pe care fostii posesori de Dacia le apreciaza. Acest produs al constructorului din Romania, dar fabricat in Maroc la Tanger, este una dintre afacerile bune ale momentului. Este inutil sa cauti in alta parte, daca nu-ti doresti o mica senzualitate de la masina ta.