Tag Archives: familie

Renault Koleos 4×4

 

Noul rege al spațiului

 

O să recunosc că am petrecut ultima jumătate de oră dinainte de a mă apuca să scriu acest articol căutând etimologia cuvântului Koleos, mai ales că ultima dată când am făcut asta cu Renault (pt. Kadjar) mi s-a părut destul de interesant. Nu am găsit absolut nimic despre numele ăsta, dar căutările pe google/wiktionary mi-au arătat că κολεός (citit Koleos) înseamnă *teacă*…sau *vagin*. Dap…o să trecem peste acest moment stânjenitor în istoria alegerilor de nume pentru modele de mașini și o să vă spun că… (Acum am probleme cu cacofonia CĂ KOLEOS) modelul analizat este o mașină de familie, cu capacități off-road, adresat persoanelor care au nevoie de spațiu muuult.

 

 

Este o mașină foarte bine croșetată pentru publicul ei țintă cu o singură excepție – nu poate fi configurată într-o versiune cu 7 scaune. Dar să fim serioși, câți oameni au 20 de copii în România și vor considera acest lucru un minus? În mod evident spațiul interior este mult mai bine utilizat pentru a căra absolut tot ce ai prin casă în fiecare concediu.

 

Spațiul interior este larg pe toate axele, spațiul pentru picioare fiind excelent atât în față cât și în spate. Chiar și scaunul din mijloc se bucură de abolirea torturii (deși înțeleg că poate avea probleme cu spațiul pentru cap pe modelele cu acoperiș panoramic).

 

 

Portbagajul are 458 de litri cu scaunele ridicate, nefiind cel mai mare din clasă, dar cred că este suficient mai ales că având în vedere spațiul interior mai poți să arunci din bagaje și peste copiii din spate. Mi-ar fi plăcut ca posibilitățile de rabatare a scaunelor din spate să fie în formatul 40/20/40, însă trebuie să ne mulțumim cu 60/40.

 

Am făcut o excursie a excesului culinar în zona Covasnei și m-am bucurat foarte tare că portbagajul este plat, ceea ce face ușoară încarcarea tonelor de oaie (de conopidă, pentru vegani) și de vin, dar mi-a plăcut că folosește un senzor pentru deschiderea portbagajului atunci când ai mâinile ocupate (cheia în buzunar și te faci că îi dai cu șutul în … bara spate).

 

Emoții și drum

 

Din punct de vedere al designului exterior, aceasta seamănă cu literalmente toate celelalte mașini Renault în producție – Megane, bifat; Talisman, bifat; Kadjar, bifat. Asta nu e un lucru rău cât timp designul este unul bun – și acesta cred că este cazul – conferă o identitate mărcii și este ușor de recunoscut. Ne plac farurile în forma literei C și stopurile prelungite pe spate, precum și profilul lateral. În interior lucrurile se păstrează la fel ca la modelele amintite mai sus – un instrumentar de bord digital customizabil care îmi place, o tabletă centrală de control care nu îmi place (dar se pare că sunt singur în părerea asta, așa că…), spații de stocare suficiente, scaune cu o formă excelentă, etc.

 

 

Aș vrea să detaliez puțin partea cu tableta de pe consola centrală. Există mai multe versiuni, în funcție de nivelul de echipare – o chestie de 4.2 inch despre care nu o să vorbim (deși probabil e o alegere înțeleaptă) și două mărimi pentru sistemul R-Link – de 7 și 8.7 inch. Mărimea nu mi se pare că este foarte relevantă aici, problema mea este că genul ăsta de abordare lipsește consola centrală de orice formă. La fel se întâmplă și la Tesla. Toată consola centrală arată ca un colț de șifonier. Mi-e dor de butoane. Mai ales că ecranele tactile sunt destul de greu de nimerit cu degetul în mers. Peste toate se adaugă faptul că majoritatea touch-screenurilor din mediul auto nu sunt foarte rapide în răspuns și meniul nu este tocmai intuitiv. Poveste: eram în modul Hartă, al meniului, și am vrut să caut o destinație. În stânga, un buton ce avea o lupă desenată pe el – Search, îmi zic – apăs pe el și surpriză, este butonul care activează butoanele de zoom +/- pe hartă. Oricum, ceea ce spun este că îmi e dor de puțină fantezie în domeniul consolelor centrale (îmi place, de exemplu ce a făcut Velar).

 

Mergând mai departe, dieselachele (e prima oara când scriu așa ceva) de 170 și ceva de cai se comportă excelent. Nu cred că aș accepta un motor mai mic să tragă mașina asta după el și nici nu am simțit nevoia de un motor mai mare. Partenerul de viață al acestui motor este o cutie de viteze automată de tip CVT – prima de acest tip pe care am tolerat-o fără eforturi. Poate fi de la faptul că încearcă să mă mintă că schimbă viteze, dar chiar este plăcută, nu instigă motorul la zgomot excesiv și e suficient de deșteaptă să își ascundă adevărata natură. Așa că pentru toți haterii CVT, vă spun cu mâna pe inimă, puteți conviețui cu cutia asta fără probleme.

 

 

Volanul este ușor, fiind foarte asistat, dar păstrează o doză corectă de feedback. Întreg ansamblul este construit pentru confort, mai puțin suspensia, care putea fi puțin mai moale. Cu toate astea, respect că mașina nu este un jeleu pe curbe și că se ține bine așa că mă bucur că suspensia nu este puțin mai moale.

 

Personalitate

 

Mașina vine cu toate briz-briz-urile și toate funcționează ok. Auto-parking, Adaptive Cruise Control, Blind Spot Warning, volan încălzit. You name it. Sigur, toate pe bani, dar sunt acolo dacă aveți nevoie de ele.

 

Îmi place foarte tare micile chestii anti-uituci, cum ar fi faptul că mașina se închide singură în secunda în care te îndepărtezi de ea cu cheia în buzunar. Cu toate astea mi-ar plăcea să știe când există un pasager în mașină, pe scaunul din dreapta (mai ales că are senzor în scaun pentru a activa avertizarea de centură de siguranță) și să nu se închidă cu el în mașină.

 

 

Sistemul multimedia funcționează ok, legăturile bluetooth fiind în general stabile – cu o singură excepție enervantă. Sistemul își pierde mințile când simte un iPhone conectat. Asculți muzică prin Bluetooth de la telefon – cum și-a băgat un prieten iPhone-ul la încărcat cu mașina a uitat că exiști, a uitat că există bluetooth, muzică, tot și trece pe memoria internă a iPhone-ului.  Dar de ceeee?!!! Și cum prietenul meu scotea și băga la loc telefonul că nu îi ajungea cablul să stea pe Whatsapp – tot drumul a trebuit să reconectez muzica.

 

Restul sistemelor funcționează foarte bine și nu am întâmpinat nicio problemă în utilizarea lor.

 

Concluzie

 

Koleos este un autoturism excelent pentru cei ce au nevoie de spațiu, ce vor să nu se împotmolească iarna sau când se duc la rude în vizită și care vor o mașină care să se conducă bine și în care să se simtă confortabil. Ah, și pentru cei care au de la 32200 de euro de cheltuit pentru treaba asta. Pentru toți ceilalți există Kadjar.

 

 

BMW 218d Gran Tourer

dsc_0075

 

Nu e chiar BMW-ul tipic cu care v-am obișnuit

Este pentru prima dată când BMW încearcă să facă un MPV. Este un pic amuzant. O mașină de familie de la un producător care s-a străduit să își construiască o imagine pictată în epitete precum libertate, sportivitate, dorință etc. Seria 2 Gran Tourer este bazat pe modelul Active Tourer (de care se poate deosebi cu greu), și încă de la prima vedere vă puteți da seama că este cel mai puțin dezirabil BMW de pe piață. Este mai lung și mai înalt și per total mai mare decât Active Tourer pentru că modelul acesta poate acomoda 7 persoane.

Poate face BMW o mașină de familie decentă? Urmează să vedem.

 

Prima impresie

Nu cred că știu vreun autoturism din clasa asta care să arate bine. E în natura acestui tip de vehicul să nu trezească iubiri pătimașe peste noapte. Am încercat să îl analizez din toate părție și cred că pot să spun că are niște unghiuri bune. Din față, de exemplu, cred că este ok. Mă distrează că tocmai aspectul îl face drăguțel. Este rățușca cea urâtă din gama de modele BMW și asta trezește o simpatie. Mi se pare amuzant că modelul ăsta se numește Seria 2, deși denumirea asta face referire la un model coupe, micuț și super sportiv, singurul element comun între cele două mașini fiind sigla (Gran Tourer este construit pe platformă de MINI).

 

img_0868

 

Motivul pentru care mașinile din clasa asta nu își pot găsi filosofia estetică este faptul că e greu să nimerești proporțiile. Bine, cred că nimeni nici nu a încercat, pentru că toate MPV-urile sunt exagerat de înalte. Adică înțeleg nevoia de spațiu și practicalitate, dar nu am vazut pe nimeni să își pună bagajele în cap. Indiferent cât de înalți sunt ocupanții, în mașinile de genul ăsta poți să zbori cu MIG-ul pe deasupra lor în mașină.

 

A doua impresie

La volan, totul arată BMW-ish predominant seriile mai mici. Găsim levierul inutil de mare pe care l-am văzut pe X1, un selector „EcoPro-Comfort-Sport” nou și drăguț, displayul central excelent și multe multe LED-uri configurabile în doar două culori – alb și portocaliu. Vreau să vă spun că eu sunt un mare fan al LED-urilor folosite de BMW. Mi se pare că dau o lumină difuză foarte plăcută și spre deosebire de alți producători care ascund sursa de lumină lăsând să se vadă doar reflexii, BMW are și LED-uri la vedere, care luminează printr-o bandă dintr-un fel  de acrilic (vezi ușile) și care creează o atmosferă ca din filmul TRON. Chiar sporesc impresa de premium și te fac să aștepți cu nerăbdare să vină noaptea să se aprindă. Mi-ar plăcea să pot să le configurez în mai multe culori. Deși, dacă stau să mă gândesc bine, mai bine să mă restricționeze în configurare decât să mă lase să le pun roz.

 

img_0854

 

După ce te pui în mișcare, imediat recunoști stilul caracteristic BMW. Nu aș putea afirma că este sportiv, dar este cu siguranță mai sportiv decât multe alte modele ale concurenței. Ba chiar începe să îmi placă. Dacă uiți faptul că ai jumătate de autobuz în spate, s-ar putea să ți se pară că ești într-un BMW tipic. Chiar se conduce excelent, direcția e precisă și chiar dacă există puțin ruliu (cauzat probabil de înălțimea excesivă) comportamentul dinamic este mult peste decent.

 

Motorizarea de pe 218d face suta de kilometri pe oră în vreo nouă secunde jumătate, dar pare mult mai rapid de atât. Mai mult, este confortabil de condus la drum lung, se comportă admirabil la viteze de autostradă, zgomotul produs de vânt fiind la un nivel tolerant.

 

img_0850

 

A fost nevoie de un drum spre Ploiești să mă conving că am avut dreptate – chiar are un unghi bun din față – pentru că toată lumea se dădea din calea mea ca și cum aș fi condus un Seria 5.

 

Practicalitate

Ok, nu e punctul meu forte, pentru că ideea mea de practicalitate în casă este un spătar de scaun pe care să îmi pun toate hainele, dar mă voi strădui să vă împărtășesc o opinie. În cabină sunt presărate tot felul de locșoare în care să îți pui chestiile, buzunarele ușilor sunt suficient de încăpătoare. Locurile din spate îți oferă spațiu excelent pentru orice fel de activități sportive. Sincer, cred că poți sta în picioare.

Portbagajul, cu rândul trei de scaune pliat este de-a dreptul uriaș. Înăuntru găsim tot felul de sisteme de prindere să îți asiguri încărcătura.

Pentru mămici, rândul doi de scaune ne oferă două poziții dotate cu sisteme isofix pentru a prinde scaunele de copii.

 

img_0873

 

Nu are legătură cu practicalitatea, dar trebuie să vă luați opțiunea cu plafon de sticlă!

Și acum, momentul așteptat de toată lumea: rândul trei de scaune. Ca să îl scoți la iveală trebuie să rabatezi mai întâi rândul doi. Poți face asta fie apăsând niște comutatoare electronice aflate în portbagaj, fie trăgând de niște panglici roșii tot din portbagaj. Atenție, levierele de pe umerii scaunelor sunt pentru a le da la o parte și a premite accesul pe rândul din spate. După ce rabatezi rândul doi, tragi de niște mânerașe pe podeaua portbagajului și ta-da!!! avem al treilea rând de scaune. Recomand mămicilor să nu se îmbrace în fustă pentru efectuarea acestei operațiuni.

 

img_0865

 

Scaunele din spate au și cupholder și pentru cei ce le vor ocupa – îți poți băga picioarele ușor sub scaunele din față pentru a stoarce mai mult spațiu. În principiu, pe aceste scaune vor sta copiii. Poți căra și adulți, spațiul la cap fiind mai mult decât suficient, doar că va trebui să le tăiați picioarele de la genunchi. Dar nemții s-au gândit și la asta: în portbagajul ce rămâne după ridicarea rândului trei de scaune, există un compartiment sub podea, unde poți pune acoperământul acela extensibil al portbagajului (care se dă jos pentru a putea ridica scaunele) sau gambele adulților transportați pe scaunele din spate. Genial!

 

Merită?

Accesibilitatea modelului este știrbită de prețul ridicat, dar dacă aveți nevoie de un monovolum și vă doriți de la acesta confort, sportivitate și materiale premium, nu prea aveți alte opțiuni.