A doua cursă la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro (Brazilia) şi a doua medalie pentru Alessandro Zanardi (Italia): după ce a câştigat aurul în proba la contratimpul de miercuri, sportivul în vârstă de 49 de ani şi-a asigurat argintul la finalul unei curse palpitante de fond pe şosea în categoria handbike H5. A fost o zi specială, pentru că, în urmă cu 15 ani – 15 septembrie 2001 -, Zanardi şi-a pierdut ambele picioare într-un accident într-o cursă suferit la Lausitzring, în Germania, în cadrul campionatului CART (IndyCar). Deseori, el numeşte această zi ca fiind “a doua zi de naştere” după ce a supravieţuit acelui accident teribil.
De la revenire, Zanardi a reuşit multe perfromanţe senzaţionale, cu multe medalii paralimpice şi de campion mondial la handbike, dar şi paritcipări remarcabile cu BMW în Campionatul Mondial de Turisme (FIA WTCC), Blancpain GT Series sau Cursa 24h de la Spa. Acum, 15 ani mai târziu, el a câştigat un total de cinci medalii la Jocurile Paralimpice* (trei de aur şi două de argint) şi opt titluri la Campionatele mondiale de paraciclism.
Aşa cum Zanardi a prevăzut, cursa de fond pe şosea, desfăşurată pe distanţa de 60 de kilometri la Pontal – în apropiere de Rio -, a fost un adevărat thriller, decis la capătul unui sprint pe ultimii 200 de metri. Grupul fruntaş a stat compact pe parcursul întregii distanţe, până când sportivii au intrat pe ultima linie dreaptă, după un ac de păr foarte strâns. La ieşirea din ultimul viraj, Zanardi era al doilea, iar sprintul care a urmat a fost un duel pasionant cu rivalul şi bunul său prieten Ernst van Dyk (Africa de Sud). În final, a trecut linia de sosire la doar câteva sutimi de secundă de sud-african, câştigând medalia de argint. Primul gest al lui Zanardi după cursă a fost să-l felicite pe van Dyk, bătându-l pe umăr pe prietenul său la doar câţiva metri după linia de sosire. Bronzul i-a revenit lui Jetze Plat (Olanda), care a încheiat chiar în urma lui van Dyk şi a lui Zanardi. Remarcabil este că toţi trei au fost înregistraţi cu acelaşi timp, 1h37:49.
“În primul rând, vreau să-l felicit pe Ernst van Dyk pentru câştigarea unei medalii de aur deosebită. Şi-a demonstrat toate calităţile de sprinter, iar astăzi a fost mai puternic decât mine. Fără îndoială, este fantastic pentru mine că am putut câştiga medalia de argint“, a spus Zanardi. “A fost o cursă dificilă. Daţi-mi voie să explic: uneori nu-ţi poţi controla emoţiile, iar ieri, când am realizat că am câştigat aurul, am fost foarte mândru, dar am căzut din punct de vedere psihologic. Toată presiunea pe care mi-am impus-o, dar pe care am încercat să o ignoră continuu, a apăsat pe umerii mei. Aşa că în această dimineaţă nu eram în starea potrivită pentru cursă, cea care te împinge de la spate, care te face să uiţi că ai dormit mai puţin şi care te ajută să nu simţi durerea din muşchi. Aşa că ziua nu a început aşa cum am sperat. Mă simţeam gol la început şi a fost o cursă obositoare pentru mine. Dar, în ciuda acestui fapt, am reuşit totuşi să fac o cursă foarte bună – şi sunt mândru de acest lucru. Să aduc acasă medalia de argint în aceste circumstanţe este o realizare mare şi fantastică. Aşa că sunt fericit.“
A treia şi ultima competiţie pentru Zanardi la Rio va fi proba de ştafetă, alături de coechipierii din echipa Italiei, care va avea loc vineri, 16 septembrie. Misiunea lui: să ducă acasă încă o medalie de aur.
“Simt că sunt din nou în starea pentru cursă“, a accentuat Zanardi. “Iar acum nu este doar motivaţia de a o face doar pentru mine. Acum, concurez pentru echipă şi pentru ţara mea. Şi vă promit: voi da maximum posibil, motiv pentru care cred că avem o şansă mare de a încheia cursa de mâine cu un mare zâmbet.“
Cursa de ştafetă are loc în cursul după-amiezei, după ora locală – ora 21.30 (ora României).
