La volanul Ferrari-ului 458 Challenge, Horaţiu Ionescu Cristea a câştigat Trofeul Păltiniş, cea de-a două etapă a campionatului Naţional de Viteză în Coastă Dunlop, şi este bucuros că peste câteva zile va reveni pe traseul său favorit din România, Drumul Poienii. Pe lângă faptul că în acest an se va disputa pe un traseu mărit cu 2 km, mai aproape de idealul lui, Marele Premiu al Oraşului Braşov are pentru Horaţiu o însemnătate specială, omagiind memoria unchiului său, legendarul Eugeniu Ionescu Cristea. Mai jos veţi găsi un interviu cu Horaţiu Ionescu la câteva zile inainte de Marele Premiu al Oraşului Braşov, programat pentru zilele de 17-18 iunie 2016.
Felicitări pentru victoria de la Păltiniş! Cum a fost la etapa sibiană?
Mulţumesc! A fost o cursă OK din punctul meu de vedere. Mi-a plăcut mult traseul. Este adevărat că pe traseu au fost nişte mici valuri care au creat nişte foarte mari valuri, dar în opinia mea nu era nimic ieşit din comun. Este un loc foarte bun pentru a face o cursă. Am mers bine acolo şi cred că a câştigat cel care a greşit cel mai puţin.
Deja ai destule curse la activ cu noua maşină. Cum merge aceasta?
După cum s-a văzut, este o maşină mai polivalentă decât s-ar fi aşteptat toată lumea. Este Ferrari 458 Challange fără modificări, aşa cum a venit de la mama ei, dar care mie îmi produce o satsfactie extraordinară atunci când o pilotez. Dacă stăm să analizăm cifrele, sigur că nu stă prea bine în comparaţie cu tendinţele de acum din grupa H. Maşina e puţin cam grea, nu are suficient de mulţi cai putere, dar uite că echilibrul global al maşini este unul bun. Şi cel mai important, îmi da o senzaţie nemaipomenită când merg cu ea.
Urmează Marele Premiu al Oraşului Braşov, care şi în acest an este Memorial Eugeniu Ionescu Cristea. Cu ce gânduri vii la Braşov?
Se ştie că Poiana este traseul meu favorit. Întotdeauna merg acolo cu bucurie şi în special în acest an, pentru cei doi km în plus care fac o diferenţa în pilotaj şi în plăcerea de a pilota. Eu zic că orice pilot, pasionat de motorsport, trebuie să se bucure de fiecare kilometru în plus pe care îl poate face, mai ales pe un traseu atât de frumos cum este Drumul Poienii.
Tu întotdeauna ţi-ai dorit “Poiana lungă”…
În generaţia actuală sunt doi piloţi care au debutat pe Poiana lungă de 12 km, în ’92, eu şi Edu. Pentru mine asta însemna Coastă. Să ajungem de la 7,8,10 km la curse cu lungimi chiar mai mici de 4 km nu este chiar o fericire. Cel puţin ăsta este punctul meu de vedere. În rest, nu am aşteptări foarte mari. Am văzut că anul trecut băieţii au coborât bine sub timpii mei din 2014 şi bănuiesc că de anul trecut au mai lucrat la maşini, în timp ce maşina mea este aceeaşi din 2014. Deci, dacă ar fi să ne uităm pe hârtie nu voi avea nicio şansă. Dar repet, îmi face o plăcere nebună să pilotez pe acest traseu, mai ales că am aşa un feeling că de anul viitor vom reveni la 5 km dacă nu chiar şi la mai puţin. Se pare că asta este tendinţa pe la noi.
Totuşi, cei care anul trecut se aflau pe primele poziţii nu au avut un început de sezon 2016 prea bun. Cum vezi lupta la vârf şi ce ţi-ai propus tu în acest an?
Este cunoscut faptul că de foarte mult timp eu am renunţat la urmărirea unui titlu naţional, din unele motivaţii personale. Următoarea mea cursă programată este Sinaia, deci nu voi participa la Râncă. Scopul meu nu este urmărirea vreunui titlu. Merg acolo unde îmi place cel mai mult şi unde pot să îmi permit. Ei au început anul mai greu, cu maşinile pe care în fiecare an le mai lucrează puţin, care sunt şi foarte împinse, deci e normal să aibă ceva probleme de fiabilitate. Eu îmi doresc ca la Braşov să funcţioneze toate. Toţi cei care mă cunosc ştiu că nu m-aş bucura şi nu aş specula ghinioanele adversarilor decât atunci când este inevitabil. Nu m-am gândit niciodată să îmi bazez cucerirea unui titlu pe baza faptului că ceilalţi ar avea probleme. Nu mă interesează absolut deloc acest aspect. Şi după cum am mai spus, nu voi face toate cursele nici în anul acesta.
În alte rânduri ne spuneai că şi unchiul tău, regretatul Eugeniu Ionescu Cristea, iubea acest traseu…
Când ajungi să ai nişte ani de curse şi nişte păreri formate pe baza unei experiante reale despre ce înseamnă cursele, n-ai cum să nu iubeşti un aşa traseu. Este extraordinar de frumos, de complet. Este şi de maşină, şi de motor, de ţinută de drum, este şi foarte mult de pilotaj. Le are pe toate, este foarte greu să găseşti aşa ceva. Este un traseu demn de campionatul european. Este unic şi din punct de vedere al aşezării, plecând practic din oraş. Din păcate nu ştim să punem în valoare acest traseu. Nu mă refer doar la discuţiile din ultimele zile dintre piloţi, ci şi la nivel organizatoric. Poiana trebuia să fie cursă în campionatul european de ani de zile. La cum se prezintă acum, ar mai fi trebuit puse doar nişte glisiere în anumite locuri, pentru a fi mai catolici decât papa. În 2009, când a venit triplul campion european Franz Tschager la cursa de la Râşnov, urcam pe aici în Poiană şi el întreba “de ce nu faceţi cursa asta?”. Aşadar, sigur că şi Genu iubea această cursa. Întotdeauna era o referinţă să vezi Poiana, să vezi ce se întâmplă pe Poiană. Pentru noi este evident că Poiana este “traseul de Coasta”.
