Category Archives: Lectia de istorie

Lectia de istorie

Istoria WRC de la inceputuri pana azi – partea a-III-a

Grupa A urmeaza memorabilei grupe B care atragea milioane de oameni pe marginea probelor speciale si aproape depasise ca popularitate Formula 1, misiune greu de finalizat. Masinile au devenit similare cu automobilele de strada si aveau doar modificari ale suspensiei, franelor si un rollbar, iar motorul era lasat la urma. Grupa A si-a desfasurat primul sezon in 1986 cand suedezul Kenneth Eriksson devenea campion mondial la volanul unui Volkswagen Golf GTI.

Imediat dupa raliul Elvetiei, Lancia incepe pregatirea modelului Integrale de grupa A pentru sezonul urmator, model care a facut legea in Campionatul Mondial. Biasion considera noul model “mai bun pe asfalt si la fel de bun pe macadam”. Lancia Delta a castigat 6 titluri consecutive la constructori din 1987 pana in 1992. Acest succes al marcii Lancia este cu atat mai impresionant cu cat urmatoarele clasate ca numar de titluri, numim aici Citroen si Peugeot, au doar 5 titluri.

Protagonistii sezonului 1987 au fost Biasion si Allen, dar titlul a fost castigat de surprinzatorul Kankkunen care aduce un nou suflu raliurilor prin stilul sau precis si sigur de a pilota.

Campionul sfarsitului anilor 90 este Miki Biasion cu a sa Lancia Delta Integrale care a ajutat echipa Lancia in a obtine al zecelea titlu mondial al constructorilor, o performanta impresionanta care nu a fost egalata pana azi.  Lancia a fost vedeta in campionatul constructorilor si in prima parte a anilor 90 prin castigarea titlului in 1990, 1991 si 1992.

Dupa retragerea Lancia japonezii au reusit sa se impuna, astfel marci ca Toyota, Mitsubishi si Subaru au inceput sa castige titluri, iar piloti precum nordicul Tommi Makinen, toreadorul Carlos Sainz sau spectaculosul Colin McRae domina istoria anilor 90 prin spectaculozitatea stilurilor de pilotaj si a numarului aproximativ egal de victorii dobandit in toata cariera.

In 1990 si 1992 in fruntea clasamentului general al pilotilor s-a aflat Carlos Sainz pe modelul Toyota Celica GT-Four al Toyota Team Europe. Carlos Sainz inca uimeste prin stilul unic de a pilota, prin rapiditatea corecturilor de trasa pe care le face si prin miscarea aproape incredibil de rapida a volanului, chiar si in liniile drepte,iar masina merge drept si scoate niste timpi impresionanti .

In 1991 Mr KKK reuseste sa ia ultimul titlu al constructorilor pentru impresionanta echipa Lancia, iar in 1993 se muta la Toyota Team Europe alaturi de care castiga titlul in acelasi an, ultimul titlu al acestuia.

Istoria Toyota continua in anii ce urmeaza prin castigarea titlurilor la piloti prin Didier Auriol in 1994 si la constructori in 1993 si 1994.

In 1995 titlul a fost castigat de regretatul Colin McRae, care a adus echipa Subaru in fruntea ierarhiei si la Constructori, loc unde s-a mentinut si in urmatorii 2 ani.

Anul 1997 a dus la aparitia primelor modele WRC, dar Tommi Makinen nu s-a lasat impresionat de aceste noi modele si a reusit cu al sau Mitsubishi Lancer Evolution sa castige 4 titluri mondiale consecutive in 1996, 1997, 1998 si 1999. Datorita incapacitatii manageriale a echipei de a ii aduce un coechipier care sa puncteze constant nu au putut profita de rapiditatea modelului Lancer Evolution si nu au reusit decat un titlu al constructorilor in 1998.

Campionatul din 1998 a avut un deznodamant dramatic , printr-o lupta fantastica data intre Tommi Makinen si Carlos Sainz. Sainz avea de recuperat 2 puncte fata de Makinen la ultima etapa pentru a castiga titlul. La sfarsitul zilei secunde Makinen iese in decor, rupe roata dreapta spate si abandoneaza. Cu Makinen abandonat si in drum spre Finlanda, Sainz era castigator. Norocul nu a fost insa de partea lui Sainz cand, cu 500 metri inainte de finalul raliului motorul Toyotei cedeaza, iar titlul devine astfel imposibil de castigat de catre acesta. Makinen primeste un telefon de la fratele lui sa se intoarca din aeroport deoarece Sainz a abandonat. Crezand ca este o gluma vrea sa inchida, dar este asigurat ca este foarte real. La sfarsit, Makinen devine campion mondial.

Lectia de istorie

Istoria WRC de la inceputuri pana azi – partea a-II-a

In 1979 se legalizeaza posibilitatea adopatarii tractiunii integrale. In anii 80 spectaculoasele masini cu tractiune spate se vad inlocuite de automobilele cu tractiune integrala, solutie care la prima vedere parea prea complicata pentru a reusi sa fie si eficienta.

Audi a scos primul model cu tractiune integrala in 1982. Ceilalti constructori vazand eficienta tractiunii integrale au inceput sa isi dezvolte proiectele proprii de automobile cu tractiune integrala.

Regulamentul grupei B a fost adoptat in 1982 si datorita permisivitatii lui a permis crearea unor monstri mecanici, cum ar fi Lancia Delta S4 care a participat la Marele Premiu de F1 de la Estoril unde a reusit obtinerea locului 6 in calificari.

Audi a obtinut titlul constructorilor in 1982 si 1984 si titlul pilotilor in 1983 prin Hannu Mikkola si in 1984 prin Stig Blomqvist. In 1982 se inregistreaza cea mai buna performanta a unei femei in raliuri, Michele Mouton, care este foarte aproape de a castiga titlul, dar il pierde in ultima etapa in fata lui Walter Rohrl, la volanul unui Opel Ascona 400.

In 1984 este lansat Peugeot 205 T16, masina care era tinta tuturor celorlalti constructori, un automobil cu motor amplasat central si o tractiune integrala eficienta. Peugeot a introdus o noua notiune in raliuri, greutatea redusa. Desi motorul dezvolta la inceput aproximativ 325 CP, putin, in comparatie cu puternicele, aproximativ 500 CP, dar greoaiele Audi Quattro.

In 1985 titlul se parea ca va merge spre Ari Vatanen, dar un accident urat in Raliul Argentinei l-a vazut privat de titlul suprem, care i-a revenit in acel an coechipierului si conationalului sau Timo Salonen. Anul 1985 a consemnat si decesul italianului Attilio Bettega in Turul Corsicii cu Lancia 037.

Anul 1986 a confirmat suprematia Lancia in raliuri prin aparitia legendarei Lancia Delta S4 care se baza pe vehiculul de serie, cu toate ca semana foarte putin cu acesta. Lancia Delta S4 avea dubla supraalimentare prin compresor la turatii joase pana cand intra turbina la turatii inalte. Modelul S4 raporta un 0-96 in 2.3 s pe macadam. Sezonul 1986 a tras un semnal de alarma asupra puterii prea mari a automobilelor de concurs prin iesirea in décor a lui Joachim Santos, accident care a dus la moartea a 3 spectatori si peste 30 de raniti. In Turul Corsicii si-a pierdut viata si Henri Toivonen, alaturi de copilotul sau Sergio Cresto cand, dupa o saritura de pe stanca, automobilul a luat foc. La numai cateva ore, federatia a decis interzicerea automobilelor de grupa B pentru sezonul 1987. Titlul anului 1986 a fost decis la masa verde prin anularea rezultatului Raliului de la San Remo, al finlandezului Markko Allen. In urma acestei decizii, titlul i-a revenit lui Juha Kankkunen,

httpv://www.youtube.com/watch?v=G5GrL11LAec

Lectia de istorie

Istoria WRC de la inceputuri pana azi – partea I

Istoria a ceea ce inseamna astazi World Rally Championship incepe la Monte Carlo cu raliul 42 ème Rallye Automobile de Monte-Carlo, pe 19 ianuarie 1973. La acea vreme era un campionat mondial al constructorilor, inceput in 1970, intitulat International Championship for Manufacturers. Competitorii campionatului mondial de la acea vreme erau: Renault, Fiat, Ford, Volvo, Saab, Nissan, Citroen si BMW.

Prima echipa campioana mondiala a fost Renault, cu modelul Alpine A110, care a luat titlul cu un avans covarsitor de 63 puncte in fata urmatorilor clasati Fiat, si Ford.

In urmatorii 3 ani Lancia a obtinut cununa cu lauri cu modelul Stratos, echipat cu motorul Ferrari V6, automobil special creat pentru a participa in campionatul mondial. In anii 1977 si 1978 a fost pentru prima data cand s-a intocmit un clasament al pilotilor FIA Cup Drivers, clasament in fruntea caruia s-a aflat italianul Sandro Munari, respectiv finalndezul Markku Alen, clasament care nu se premia la sfarsit de an cu titlul de campion mondial.

Anul 1979 a marcat acordarea si titlului de campion mondial al pilotilor, titlu castigat de suedezul Bjorn Waldegard, care a castigat in fata finlandezului Hannu Mikkola la doar un singur punct.

Titlul de campion mondial la constructori a fost castigat de Fiat, cu modelul 131 Abarth in anii 1977, 1978 si 1980 si de Ford cu modelul Escort RS 1800 in 1979, iar Talbot a castigat cu modelul Sunbeam Lotus, in 1981. Urmatorii campioni mondiali au fost germanul Walter Rohrl cu Fiat si finlandezul Ari Vatanen cu Opel.

httpv://www.youtube.com/watch?v=sHi3fLihWZI

Lectia de istorie

Ce inseamna un raliu?

Raliul este o competitie sportiva cu automobile care are loc pe drumuri publice sau private, cu masini de productie  modificate sau masini special construite, dar legale pe drumurile publice. Acest tip de competitie se deosebeste de celelalte pentru ca nu are loc pe un circuit ci se desfasoara de la un punct la altul, iar participantii si copilotii piloteaza masinile intre diferite puncte de control ( pe probe speciale), plecand la un anumit interval de la unul sau mai multe puncte de plecare.

Raliurile pot fi castigate datorita vitezei pe probele speciale sau a unui timp predeterminat intre probe.

Exista 2 tipuri de raliu: raliuri formate din probe speciale si raliuri ce se desfasoara in trafic deschis . Inca din 1960, probele speciale de raliu au fost latura profesionala a motorsportului.

Sunt bazate pe viteza si au loc pe sectiuni de drum inchise circulatiei publice.

Drumurile pot varia de la portiuni de asfalt,  la drumuri forestiere, de la gheata si zapada pana la desert, fiecare din acestea creand o adevarata provocare atat pentru echipa cat si pentru echipaj.

Starea imprevizibila a probelor speciale si dificultatea lor, precum si faptul ca masinile seamana foarte mult cu cele legale, conduc la atragerea unui numar mare de spectatori mai ales in Europa si Asia, unde aceste competitii se bucura de un real succes.

Raliurile desfasurate in trafic deschis reprezinta forma originala a raliurilor, tinute pe autostrazi deschise traficului, amprenta punandu-se mai mult pe viteza corecta, timpi optimi si navigare. Masinilor le era testata fiabilitatea pe drumurile grele si traversarea unor distante lungi.

In prezent, aceste evenimente sunt in mare parte pentru amatori. Sunt cateva astfel de tipuri de raliuri care testeaza acuratetea, navigarea sau rezolvarea unor probleme. Dintre acestea enumeram: Raliul Timp-Viteza-Distanta (testeaza abilitatea de a sta pe traseu si de a avea un timp bun), un alt tip este Pan-Am sau Monte Carlo (testeaza navigatia) , iar Raliul Gimmick testeaza logica si poate unul dintre cele mai cunoscute si mai vechi Raliul Mille Miglia.

A face un raliu este un sport foarte popular la origini, find reprezentat de cluburile auto. Oameni interesati sa se implice in lumea raliurilor sunt incurajati sa se alature cluburilor auto. Cluburile desfasoara raliurile pe drumurile publice, accentul find pus pe navigare si munca de echipa. Aceste aptitudini sunt absolut necesare pentru cine vrea sa progreseze si sa ajunga la evenimente de o clasa mai inalta.

Raliul este unic si datorita alegerii locatiei unde si cand va avea loc. Raliurile au loc pe toate suprafetele si in orice conditii: asfalt, macadam, zapada sau gheata, cateodata intalnite in combinatie, in functie de raliu. Raliurile se desfasoara pe parcursul intregului an in orice climat, fie geros, calduros sau ploios. Aceste caracteristici contribuie la notiunea de “piloti de top”, acestia find cei mai buni experti din lume in stapanirea unei masini.

Datorita probelor speciale care pot pune probleme pilotilor, tipurile diferite de drum precum si o tractiune mai scazuta fata de cursele de circuit, fac ca pilotii de raliuri sa fie mult mai incordati decat pilotii de circuit.

Un raliu tipic este compus din probe speciale de 30-50 de km,  care impreuna alcatuiesc intraga competitie auto ce are loc pe parcursul unui weekend. Probele de legatura (necronometrate) sunt cele in care masinile de raliu trebuie sa ajunga cu propria forta la urmatoarea proba, interventia echipei aspra masinii in caz de avarie fiind strict interzisa. Unele evenimente contin probe super speciale, unde 2 piloti pornesc in acelasi timp pe 2 drumuri paralele. Aceste probe, ridiculizate in trecut de multi critici, au cunoscut in ultimul timp o dezvoltare foarte mare, rolul acestor probe super speciale fiind de oferirea unui spectacol foarte apreciat de lumea prezenta la aceste evenimente, aceste probe neavand un impact asupra clasamentului general al raliului.

Tinute de-a lungul unei zile unui weekend sau o saptamana, castigatorul raliului este cel care are cel mai mic timp combinat intre probele speciale si probele super speciale.