Tag Archives: 328

La multi ani Marin Dumitrescu!

Marin Dumitrescu

Maestru emerit al sportului, decorat de Preşedinţia României în 2012 cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios, rang de Cavaler, multiplu campion national al Romaniei cu peste 30 de titluri de campion in raliu, viteza in coasta si circuit, Marin Dumitrescu isi serbeaza astazi ziua de nastere.

Cursa vietii mele | Trailer from EvlSkillz on Vimeo.

Marin Dumitrescu este unul dintre pionierii raliului românesc, cu o carieră care se întinde pe mai bine de 30 de ani şi o gamă variată de competiţii, de la cursele de motociclism până la raliu. El a acumulat peste 30 de titluri de campion, ultimul fiind obţinut chiar în anul de retragere, 1976, cu un model Dacia – Campion Naţional Clasa VI în campionatul de viteză în coastă.

 

Pentru cei care isi doresc sa afle mai mult despre frumoasa poveste a multiplului campion, Marin Dumitrescu, acestia vor avea la dispozitie DVD-ul “CURSA VIETII MELE” care va fi disponibil in curand in magazinele de specialitate. 

CURSA VIETII MELE este calatoria pe care o veti putea face inapoi in timp alaturi de maestrul emerit al sportului, Marin Dumitrescu, in frumoasa lume a motorsportului, un drum care a intersectat, influentat si creat destine de campioni si, nu in ultimul rand, de oameni.

BMW 328, eroii pierduţi – o istorie a pasiunii pentru viteză

Ediţia 1940 a Mille Miglia a fost punctul culminant al carierei BMW 328, modelul care a marcat puternic imaginea mărcii pentru următoarele decenii. Acesta a fost nu numai unul dintre cele mai frumoase automobile sport din perioada interbelică, ci şi cel mai de succes model sport pe circuitele Europei în anii ’30. Combinaţia între ţinută de drum remarcabilă şi puterea impresionantă a motorului l-au făcut să fie dorit de mulţi piloţi şi să ofere clienţilor privaţi sentimentul pur al condusului unui roadster.

BMW 328 Aviatorilor

Modelul care a marcat destinul mărcii a fost popular şi în scena motorsportului românesc. Petre Cristea a semnat cu BMW 328 victorii internaţionale remarcabile şi este prezentat la loc de cinste în cadrul muzeului BMW din München. Mulţi alţi piloţi români aveau să participe cu succes în competiţii naţionale, faimosul Alexandru Papană stabilea recordul Bucureşti-Braşov în numai o oră şi 38 de minute. În acelaşi timp, în perioada internaţională a marelului premiu al Bucureştiului (1937-1939), de fiecare dată un BMW 328 a triumfat la cel puţin o categorie.

 

Modelul care a semnat cea mai importantă victorie de până atunci a BMW, cursa Mille Miglia în 1940, are o poveste cu adevărat spectaculoasă. Pierdut şi regăsit de mai multe ori, inclusiv în Statele Unite, acum este prezentat la loc de cinste muzeul BMW din München, alături de performanţele lui Petre Cristea.

 

1. Începuturile 328. Un automobil pentru prietenii companiei

Spre sfârşitul anului 1935 o mică broşură care dezvăluia existenţa unui nou automobil sport – cunoscut drept “Typ 328” – cu motor de doi litri, a circulat într-un grup restrâns de oameni. În mod intenţionat, automobilul a beneficiat de o descriere sumară şi s-au evitat referirile la performanţe şi viteză. Broşura nu s-a dorit a fi decât un aperitiv pentru “prietenii companiei”; nu s-a făcut nici un anunţ pentru presă.

 

Jurnaliştii au rămas muţi de uimire atunci când s-au întâlnit pentru prima dată cu automobilul, în paddockul de la Nürburgring, la 13 iunie 1936. Acolo, Ernst Henne se pregătea să concureze cu 328 în International Eifelrennen (Cursa Eifel), cursă programată a doua zi. Deţinătorul recordului mondial pentru motociclete şi-a depăşit adversarii pe linia de start şi imediat s-a îndepărtat de pluton. Henne avea să încheie cursa pe prima poziţie cu o viteză medie record: 101,5 km/h. Această demonstraţie de forţă oferită de 328, cu o victorie importantă încă de la momentul debutului, i-a făcut pe comentatori să vorbească cu entuziasm despre viitorul maşinilor sport germane. Cu toate acestea, puţini au fost cei care şi-au dat seama că asistaseră la începutul unei noi ere.

 

Victoriile au început să apară
Cea de-a doua victorie pentru 328 a fost obţinut în august, când H.J. Aldington – importator BMW britanic –a spulberat competiţia în cursa Schleißheimer Dreiecksrennen. Apoi, Aldington a insistat pe lângă conducerea BMW să ofere maşinii o nouă şansă de a concura în afara Germaniei. Astfel, trei prototipuri au fost trimise în Irlanda pentru Tourist Trophy, unde au purtat culorile verzi ale Frazer Nash BMW. La final monopolizau podiumului. 328 lansase tăvălugul, iar lunile următoare aveau să fie obţinute multe alte victorii. Cele trei automobile de preproducţie au fost pe rând responsabile pentru victorie, la volanul lor aflându-se diferiţi piloţi.

 

Clienţii privaţi au fost obligaţi să aştepte, pentru că ritmul producţiei era unul lent; primele maşini au fost livrate clienţilor abia în aprilie 1937. A trebuit să treacă exact un an de la debutul cu Henne până când primul proprietar privat al unui BMW 328 a putut să-şi testeze noua achiziţie într-o cursă. La ediţia din 1937 a Eifelrennen, deja nouă competitori cu BMW 328 s-au aflat pe grilă pentru a se lupta pentru victorie. De-a lungul anilor ce au urmat, alte automobile au avut doar câteva încercări timide de a înfrunta modelele BMW. Aceşti îndrăzneţi solitari au fost sortiţi eşecului întrucât BMW 328 domina circuitele din Germania. Una dintre acestea, remarcabilă pentru motosportul din România, se consuma în 1939 tot în celebra Eifelrennen. Atunci, Petre Cristea, cu un BMW 328 modificat după un concept propriu, se impunea în faţa echipei de uzină BMW cu un nou record de viteză – 115 km/h.

Dr._Fritz_Werneck_si_Petre_Cristea_dupa_cursa_medium_1600x1356
(stg) Dr.Fritz Werneck si (dr) Petre Cristea

Din toate colţurile Europei, rapoarte despre victorii au continuat să fie trimise spre München. Iar victoriile pe care automobilul le obţinea fără prea mare efort nu erau doar la clasă, maşini mult mai puternice cedându-i în faţa dorinţei irezistibile. Micul automobil sport cu motor de 2,0 litri a reuşit o colecţia spectaculoasă de victorii în clasamentul general în faţa unor adversari cândva superiori în ceea ce priveşte capacitatea şi puterea motorului.

 

Deşi produs într-un număr limitat de numai 464 de exemplare, modelul BMW 328 s-a dovedit foarte popular şiprintre piloţii români. Alături de Petre Cristea, care a semnat un palmares internaţional remarcabil, nume precum Marin Dumitrescu, Alexe de Vassal, Vintilă Frumuşanu, Nadler, Ion Bolony, Valentin Tânţăreanusau Alexandru Uţă au concurat în multe curse româneşti la volanul unui BMW 328. Faimosul Alexandru Papană stabilea recordul parcursului Bucureşti-Braşov în numai o oră şi 38 de minute. În acelaşi timp, în perioada internaţională a marelului premiu al Bucureştiului (1937-1939), de fiecare dată un BMW 328 a triumfat la cel puţin o categorie. Prima dată gloria a cules-o Ernst Henne la volan, acelaşi pilot care semnase şi prima victorie BMW 328 din toate timpurile, în Eifelrennen 1936.

Marin Dumitrescu
Marin Dumitrescu 1

2. Design aerodinamic pentru eficienţă sporită –modele speciale BMW pentru curse

De la prima sa apariţie în cursa Eifel din 1936, BMW 328 a devenit imediat una din forţele dominante pe circuitele Europei. Cu toate acestea, inginerii din München nu s-au culcat pe laurii gloriei. În schimb, ei au lucrat continuu pentru a mări puterea originală de 80 CP pe care o oferea automobilul. Constructorii rivali măriseră deja puterea motoarelor la aproximativ 110 CP, dar un salt semnificativ peste acest nivel nu era de aşteptat. Şansele ca masa să fie redusă suplimentar erau foarte mici la un automobil cu o greutate deja nu foarte mare în forma standard de producţie. Singura modalitate de a creşte viteza era reducerea rezistenţei aerodinamice. Forma curbată a modelului 328, cu aripile faţă proeminente, poate fi considerată un design deosebit de elegant, dar era departe de ideal din punct de vedere aerodinamic. Astfel, inginerii BMW au primit misiunea de a concepe o caroserie complet nouă, bazată pe cele mai noi cunoştinţe din cercetarea aerodinamică.

 

Cockpitul închis îl învinge pe cel deschis

Testele au demonstrat că un model cu cockpit închis, în ciuda secţiunii transversale mai mari, ar putea depăşi un automobil sport deschis prin măsuri de optimizare aerodinamică. Performanţele convingătoare din cursa de 24 de ore de la Le Mans (1937 şi 1938) au permis companiei Adler, care avea sediul la Frankfurt şi care introdusese primele “sedanuri de curse” în competiţii, să demonstreze cum caroseriile cu design aerodinamic pot compensa un deficit de putere a motorului.

 

În acelaşi timp, şi BMW a  început analiza acest domeniu de dezvoltare a automobilului, dar profesorul Wunibald Kamm, directorul Institutului de Cercetare a Ingineriei Auto şi a Motoarelor din cadrul Institutului Tehnologic din Stuttgart (FKFS), a fost cel care a realizat primele teste cu modele BMW în tunelul aerodinamic.

 

Rudolf  Flemming, care a avut un rol important în designul modelului 328, a fost desemnat să realizeze maşina cu cockpit închis prin utilizarea tuturor beneficiilor designului aerodinamic. Totuşi, aceasta însemna ca modelul să nu fie folosit în cursele din Germania, unde nu era admis cockpitul închis. Ghidat numai de principiile designului ultrauşor, Flemming a conceput un cadru complicat pentru şasiul modelului 328 şi la acoperit cu aluminiu. Maşina – cunoscută intern drept Project AM 1007 –s-a dovedit departe de performanţele aşteptate. Caroseria produsă la Eisenach avea probleme constructive, iar manevrabilitatea automobilului nu era cea dorită. În timp ce automobilul atingea viteze nemaivăzute anterior în teste, era atât de instabil încât avea nevoie de întreaga lăţime a autostrăzii pentru a reuşit aceste performanţe. Era nevoie de o activitate de dezvoltare extrem de laborioasă pentru a transforma modelul într-unul de curse demn de numele său.

BMW drivers' paddock during Mille Miglia Grand Prix in Brescia, 1940 (03/2010)

Eforturile BMW de a obţine un automobil rapid nu aveau cum să nu fie remarcate în afara companiei. În primăvara anului 1938, NSKK (Corpul Naţional Socialist de Piloţi) îşi înfiinţase propria divizie de curse, o aşa-zisă echipă naţională a Germaniei pentru curse auto. Obiectivul său era să arboreze steagul german în competiţiile din străinătate cu propriul său trio de BMW 328. Uzina BMW avea obligaţia contractuală de a menţine maşinile NSKK la cel mai înalt nivel competitiv. Cu toate acestea, când Prinţul Max zu Schaumburg-Lippe, pilotul principal al echipei, a cerut să beneficieze de un model închis de curse, BMW i-a răspuns că nu mai are capacitatea de a mai construi unul.

 

Touring Coupé
În această situaţie, Schaumburg-Lippea căutat alţi parteneri. Mille Miglia dovedise că automobilele cu motoare mici ar putea atinge viteze ridicate prin utilizarea caroseriilor uşoare, cu design aerodinamic. Un an mai târziu, relaţiile bune ale Germaniei cu Italia au fost de ajutor în solicitarea unei oferte de la Carrozzeria Touring pentru producerea unei caroserii aerodinamice. Carosierul din Milano lucrase deja la un proiect asemănător pentru Alfa Romeo şi se putea baza pe experienţa pentru acest proiect, după ce realizase o caroserie de acelaşi tip cu un an înainte. Construcţia aerodinamică în forma patentată superleggera putea fi adaptată fără mari probleme la şasiul standard al modelului 328, iar compania italiană a oferit produsul final în numai patru săptămâni.

 

Cum Touring nu avea posibilitatea de a face teste în tunel aerodinamic, inginerii s-au bazat cu succes pe instincte şi metode empirice pentru a da automobilului forma potrivită. Versiunea Coupé cântărea doar 780 kg şi arăta splendid în culoare albă oficială pe care Germania o afişa în curse, dar era mai mult decât un simplu design frumos. Testele au demonstrat că automobilul era capabil să depăşească 200 km/h – şimenţinea o linia relativ dreaptă în acest exerciţiu.

 

Cursa de debut a Touring Coupé a fost la Le Mans, la 17 iunie 1939, piloţiidesemnaţi fiind Prinţul Schaumburg şi inginerul BMW Hans Wencher. După 24 de ore şi 3.188 de kilometri, cei doi au fost câştigători ai clasei motoarelor de 2,0 litri, cu o viteză medie senzaţională – 132,8 km/h. Mai mult, cei doi au reuşit un remarcabil loc al cincilea în clasamentul general, reuşind să depăşească maşini cu motoare mult mai mari.

BMW 328 Touring Coupe & Kamm Coupe
BMW 328 Touring Coupe & Kamm Coupe

Kamm Coupé
Succesul înregistrat de “Cenuşăreasa” Touring Coupé a stârnit reacţii diferite la BMW. Inginerii din departamentul de dezvoltare s-au concentrat pe acest proiect. Numeroasele teste în tunelul aerodinamic au demonstrat că şasiul nu se potrivea cu caroseria aerodinamică a Project AM 1007. Nou formatul departament de design “Künstlerische Gestaltung” (Design Artistic), care era condus de Wilhelm Meyerhuber, a primit misiunea de a realiza o nouă caroserie aerodinamică, proiectul fiind botezat AM 1008.

 

Pentru a îmbunătăţi stabilitatea automobilului pe liniile drepte, şasiul a fost extins cu 20 de centimetri. Noua dezvoltare a cadrului, realizat din Elektron (un aliaj special dezvoltat de Chemischen Fabrik Griesheim-Elektron cu aproximativ 90% magneziu şi 10% aluminiu), cântărea doar 30 de kilograme. Alături de exteriorul din aluminiu, aceasta însemna că BMW dispunea acum de o caroserie deosebit de uşoară.

 

Kamm Coupé a fost semnificativ mai mare decât varianta Touring Coupe, dar folosirea extinsă a principiilor designului ultrauşor l-a făcut mai uşor cu 20 de kilograme. Din cauza capacităţii reduse de producţie a departamentului de prototipuri, finalizareamaşinii a durat câteva luni. Dar, spre deosebire de omologii lor italieni, inginerii BMW au avut posibilitatea de a supune sedanul de curse unui program intens de teste. Spre sfârşitul verii 1939, automobilul a fost supus unei examinării pe autostrada dintre München şi Salzburg, iar numeroase detalii au fost supuse unor noi îmbunătăţiri.

BMW Kamm Coupe Goodwood FOS 2011 - photo by Gabi Tomescu
BMW Kamm Coupe Goodwood FOS 2011 – photo by Gabi Tomescu

Timpul şi efortul investite aveau să dea roade. Kamm Coupé avea o stabilitate direcţională mai bună şi s-a dovedit a fi mai puţin sensibil la rafalele de vânt laterale. Un coeficient aerodinamic Cd de aproximativ 0,25 (măsurat prin utilizarea unui model) a fost cu mult sub cel al Touring Coupé-ului, aproximativ 0,35. Automobilul de uzină a stabilit un nou reper şi în privinţa vitezei, reuşind un maxim de 230 km/h. Cu toate acestea, după izbucnirea războiului, nimeni nu ştia dacă ar fi avut vreodată şansa de a-şi demonstra calităţile.

_T__9154goodwood-hill action-photo gabi tomescu BMW Kamm Coupe 1
BMW Kamm Coupe Goodwood FOS 2011 photo by Gabi Tomescu

Roadster
Şi în construcţia modelelor cu cockpit deschis s-au înregistrat evoluţii ale designului aerodinamic. Echipa de design condusă de Wilhelm Meyerhuber a realizat designuri pentru un roadster simplificat, a cărui caroserie cu forme rotunjite crea impresia de performanţe dinamice şi viteză chiar şi când staţiona. Modelele s-au bazat tot pe Roadster şi au fost supuse unor teste intense în tunelul aerodinamic de la Stuttgart. Atunci, în toamna anului 1939, un cadru a fost fixat pe şasiul standard al maşinii care se impusese, cu un an înainte, în clasa ei la Mille Miglia şi a fost acoperit cu aluminiu. Muchiile proeminente ale aripilor faţă i-au atras imediat porecla “Trouser Crease” Roadster.

BMW 328 "Mille Miglia" Roadster  1st Italian Mille Miglia Grand Prix in Brescia, April 28, 1940
BMW 328 “Mille Miglia” Roadster 1st Italian Mille Miglia Grand Prix in Brescia, April 28, 1940

Etapa următoare a fost optimizarea reglajului şasiului. Pentru aceasta, Uli Richter – pilot originar din München – a primit misiunea de a conduce maşina pe ger pentru o serie de evoluţii în regim de viteză mare pe autostrada de lângă München. Totuşi, roadsterul aerodinamic a necesitat doar îmbunătăţiri minime. Alte două cadre fuseseră deja montate pe şasiurile necesare, dar timpul de dezvoltare începea să expire. Departamentul de caroserii din München nu avea suficient personal pentru aceasta, întrucât, la acea vreme, BMW construia maşini doar la Eisenach şi exista teama că două maşini nu vor fi gata până la termenul limită din primăvară. Dacă era un moment pentru a se face din nou uz de relaţiile de la Milano, acela era. Cele două maşini de curse – finizate doar pe jumătate – au fost transportate la timp la Touring, iar experimentatul carosier italian nu a avut probleme să le finiseze într-un timp scurt. Willy Huber – un atotcunoscător al departamentului de curse şi un metalurgist talentat – a mers cu maşinile la Milano şi le-a acordat consiliere colegilor italieni atunci când s-a lucrat la acoperirea cu aluminiu.

 

BMW ajunge la apogeu – Mille Miglia 1940

Primăvara 1940. În Italia, toată atenţia era concentrată pe readucerea Mille Miglia la viaţă. Legendara cursă se desfăşurase ultima dată în 1938 pe traseul tradiţional. După o serie de accidente, cursa fusese suspendată temporar. Doi ani mai târziu, Mille Miglia revenea în program, dar traseul original a fost abandonat în favoarea unui circuit triunghiular cu o lungime de 167 km, între Brescia, Cremona şi Mantova. Piloţii trebuiau să parcurgă nouă tururi ale noului circuit, o schimbare bine primită de public, care, atunci când se concurase pe traseul iniţial, vedea maşinile o singură dată.

 

Cu toate acestea, noul traseu nu a fost la fel de spectaculos. Era compus din drumuri cu pavaj de calitate, prin zone rurale plate, şi includea multe linii drepte lungi, care puteau duce la o viteză medie ridicată. Ca un semn al tradiţiei, cursa purta şi acum “1st Gran Premio Brescia delle Mille Miglia”.

BMW 328 "Mille Miglia" 'Trouser Crease' Roadster during the 1st Italian Mille Miglia Grand Prix in Brescia, April 28, 1940 (03/2010)
BMW 328 “Mille Miglia” ‘Trouser Crease’ Roadster 1st Italian Mille Miglia Grand Prix in Brescia, April 28, 1940

Panificarea participării Germaniei a început cu rigoare încă din martie 1940. Directorul de curse al BMW, Ernst Loof, a călătorit în Italia cu un grup de piloţi, alături de două Coupé şi un Roadster, pentru ca aceştia să se familiarizeze cu traseul, să stabilească o strategie de cursă şi să organizeze construirea garajului echipei. Luând în considerare un consum mediu de combustibil de 20 l/100 km, traseul a fost împărţit în trei secţiuni de 500 km. Astfel locaţia ideală a garajului părea să fie Castiglione, la circa 25 de kilometri de Brescia. Acesta avea să fie locul de realimentare cu benzină şi ulei, iar Loof putea transmite piloţilor săi orice informaţii necesare.

 

Argintiu, roşu şi albastru
În ultimele trei zile dinaintea cursei, piloţii s-au prezentat, alături de maşini, la inspecţia tehnică din PiazzadellaVittoria, în centrul oraşului Brescia. Printre participanţi se numărau şi cinci BMW germane, vopsite în argintiu. Platoul de concurs a fost dominat, conform tradiţiei, de maşinile concurenţilor locali în culoarea Rosso Corsa. 70 de echipaje italiene se aliniau la startul cursei cu modele FIAT, Lancia şi Alfa Romeo. Lor li se vor adăuga două maşini ale constructorului francez Delage, în culori Bleu de France, dar cu piloţi italieni în cockpit.

 

Membrii echipei NSKK, care reprezentaseră Germania cu mare succes în cursele de peste hotare de-a lungul precedenţilor doi ani, au fost înscrişi cu trei modele aerodinamice Roadster. Maşina cu numărul de concurs 71, primul Roadster aerodinamic, a fost pilotată de Hans Wencher şi Rudolf Scholz, celelalte două Roadster – numerele 72 şi 74 – erau ale echipajelor Willi Briem – Uli Richter şiAdolphBrudes – Ralph Roese. Cele trei echipaje aveau planul de a nu forţa prea tare, dar să menţină un ritm bun, conservând maşinile. Cu toate acestea, obiectivul era o clasare cât mai sus posibil, prioritatea numărul 1 fiind încheierea cursei şi câştigarea trofeului echipelor.

 

În acelaşi timp, cele două Coupé au fost înscrise de ONS (cea mai înaltă autoritate sportivă naţională în Germania acelor vremuri). Fritz Huschke von Hanstein şi Walter Bäumer formau echipajul Touring Coupé, în timp ce doi piloţi italieni remarcabili – Contele Giovanni Lurani Cernuschi şi Franco Cortese – au fost recrutaţi pentru a pilota modelul Kamm Coupé de uzină. În timp ce obiectivul acestor două Coupé era victoria în clasamentul general, echipa Alfa Romeo pornea ca cea mai probabilă câştigătoare, dispunând de modele de un palmares bogat şi modele cu motoare mai mari şi puternice. Fără îndoială,şi echipajul italian al BMW avea o şansă importantă, pentru că varianta Kamm Coupé arătase un comportament superior în teste şi atinsese o viteză mai mare decât Touring Coupé.

 

Desfăşurarea cursei
28 aprilie, ora 4.00. Maşinile porneau la intervale de un minut. Von Hanstein – Bäumer – în primul BMW – a intrat în concurs la ora 6.40, urmaţi de coechipierii lor şi de piloţii italieni – cu toţii în clasa rezervată motoarelor cu cea mai mare capacitate. Tânărul von Hanstein a început în forţă, parcurgând primul tur cu o viteză despre care nimeni nu a crezut că este posibilă. Deja, ecartul dintre pilotul BMW şi cel mai apropiat urmăritor, aflat într-un model Delage, era de un minut şi jumătate. Totodată, Lurani – Cortese se aflau pe locul al treilea cu cel de-al doilea BMW Coupé, urmaţi de unul din modelele Alfa Romeo. Cele trei Roadster îşi făceau cursa lor şi ocupau locurile al şaptelea, al optulea, respectiv al nouălea.

 

În cel de-al doilea tur, cele două BMW Coupé se aflau în frunte, în timp ce echipele italiene erau implicaţi într-o dispută cu modelele Roadster aerodinamice.

 

Kamm Coupé, model care nu mai fusese testat în nicio altă competiţie, nu a putut însă rezista unui asemenea ritm de cursă infernal. Primele probleme au apărut la carburator, apoi cu alimentarea cu ulei, astfel că în turul 7 echipajul a trebuit să abandoneze.

BMW team paddock at Castiglione for the 1st Italian Mille Miglia Grand Prix in Brescia, April 28, 1940 (03/2010)
BMW team paddock 1st Italian Mille Miglia Grand Prix in Brescia, April 28, 1940

În tot acest timp, Touring Coupé a continuat fără probleme să realizeze cele mai rapide tururi. De altfel, von Hanstein a reuşit cel mai bun timp înregistrat pâna atunciîn Mille Miglia, cu o viteză medie de 174 km/h. Pe final, a existat un diferend de opinii între von Hansteinşi navigatorul său, Bäumer, ambiţiosul baron fiind hotărât ca el să fie cel care câştigă cursa, ignorând schimbul de piloţi prestabilit. În cele din urmă, Bäumer a trebuit să fie convins să accepte rolul de copilot pentru a se obţine victoria.

 

Treptat, Coupé şi-a construit un avantaj insurmontabil faţă de plutonul urmăritor, iar cei doi piloţi au schimbat locurile în final, cu doar câţiva kilometri înainte de sosire. În final, Walter Bäumer a fost cel care a avut privilegiul de a trece linia de sosire la volanul Touring Coupé, care s-a impus în clasamentul general.

 

Sărbătoare la München
Deloc surprinzător, sărbătorirea a fost una discretă în rândul publicului italian. În schimb, tribunele pline au fost învăluite de un sentiment colectiv de uimire. Ce s-a întâmplat cu maşinile roşii? Au trecut mai bine de 15 minute până când Alfa Romeo a echipajului Farina – Mambelli a sosit pe locul al doilea, urmată de Brudes – Roese pe poziţia a treia Biondetti – Stefani pe a patra, Briem – Richter pe locul al cincilea şi Wencher – Scholz pe al şaselea. BMW a ocupat prima poziţie atât la echipe, cât şi în clasamentul general, iar echipajele au fost primite cu multă emoţie la întoarcerea în München. Odeonsplatz şi Residenz (Piaţa Palatului Regal) au reprezentat decoruri impresionante în care maşina învingătoare a fost prezentată locuitorilor din München.

 

3. Eroii pierduţi – BMW Touring Coupe şi Kamm Coupe

Odată cu Cel de-al Doilea Război Mondial, cursele de automobile au fost întrerupte. Departamentul de proiecte speciale al BMW, sub coordonarea lui Rudolf Schleicher, s-a retras într-o clădire din grădină Castelului Eisholz, de pe dealurile de lângă lacul Starnberg. Modelul Kamm Coupe a petrecut ultimii ani ai Războiului în spatele acestei clădiri, atent camuflat şi ascuns, purtând numărul de înmatriculare IAA-27129.

 

În 1945, modelul a intrat în proprietatea fostului director de curse al BMW, Ernst Loof. Acesta avea să folosească maşina ca automobil de afaceri. Dar, în 1947 BMW 328 Kamm Coupe avea să repară o singură dată în competiţii, obţinând prima şi singura victorie pe Hockenheim, cu pilotul Karl Kling la volan. Ulterior, de-a lungul timpului, aşa cum arată arhiva fotografică a lui Loof, maşina s-a degradat constant de-a lungul timpului. Se pare că fost vândută unui constructor din Bad Godesberg, în 1950. Acesta avea probleme să controleze automobilul şi în final a lovit un zid şi modelul BMW Kamm Coupe aparent a fost distrus.

 

Nu se ştie nimic despre BMW 328 Toruing Coupe în anii Războiului, doar cu siguranţă a fost folosit. Odiseea modelului începe odată cu confiscarea lui de către Armata Americană în 1945. Astfel, modelul avea să primească culoarea militară kaki, specifică. Pe un drum prin Bavaria, în aproprierea oraşului Freising, automobilul scăpat de sub control intră într-un şanţ. Grav avariat, este abandonat acolo.

BMW 328 "Mille Miglia"
BMW 328 “Mille Miglia”

Claus von Rücker, inginer BMW la fabrica de motoare avioane BMW din Allach, este numit de ocupaţia amricană directorul fabricii BMW. Acesta descoperă maşina şi reuşeşte să o achiziţioneze de la armata americană. Modelul Touring Coupe este recondiţionat şi în iunie 1946 von Rücker împrumută modelul pilotului Hermann Lang pentru cursa de coastă Ruhenstein. Acesta duce palmaresul extraordinar al modelului la trei victorii din tot atâtea participări.

 

La final de 1946, von Rücker emigrează în Canda şi ia automobilul cu el. Aici vinde modelul fotografului şi pilotului amator Robert (Bob) Grier care modifică maşina – printre altele îi pune bară de protecţie faţă şi îl vopseşte în culoarea roşie. Grier foloseşte modelul ca maşină de stradă, dar participă şi în mai multe curse de circuit şi coastă la finalul anilor ’40 şi începutul anilor ’50, fără să obţină rezultate notabile. Modelul sport ultra uşor se dovedeşte inconfortabil în utilizarea zilnică şi este în final abandonat într-un garaj din micul oraş Wallingford, Connecticut.

 

Mai bine de 30 de ani modelul rămâne uitat. În cele din urmă acesta este descoperit de colecţionarul californian Jim Proffit. După o perioadă lungă de negocieri, în 2002, Proffit acceptă să vândă modelul către BMW Classic şi de atunci modelul este expus la loc de cinste în muzeul mărcii, în aceeaşi cameră unde sunt rememorate victoriile remarcabile ale BMW 328, printre care şi cele din Bucureşti, Braşov sau cele ale lui Petre Cristea.

Mulţumim, Petre Cristea! 75 de ani de la marea victorie românească pe Nürburgring

Cu 75 de ani în urmă, pe 21 mai 1939, Petre Cristea şi al său BMW 328 se impuneau în cursa Eifelrennen, pe Nürburgring. Era o victorie spectaculoasă, fiind realizată în faţa echipei oficiale BMW pe unul din cele mai dificile şi mai faimose circuite din lume, într-o cursă deosebit de prestigioasă – Marele Premiu al Germaniei. În plus, pilotul român realiza şi un record de circuit, cu o viteză  de 115 km/h. Era doar una dintr-un şir impresionat de victorii, în marea majoritate realizate cu un BMW 328.

Petre_Cristea_pe_circuitul_de_la_Nrburgring_1939_c_Bogdan_Coconoiu_arhiva_Automobilia_medium_1600x1049
Foto: Bogdan Coconoiu /Automobilia

Duminică, 21 mai 1939. Circuitul Nürburing (22,81 km), cel mai lung si dificil circuit din lume prin complexitatea virajelor și variațiile de relief. International Eifelrennen, etapa a doua a campionatului german, programa curse de motociclete și automobile clasele Sport (sub 1500 cm și sub 2000 cm) şi Competiție. Clasa Sport sub 2000 cmc era practic confiscată de BMW 328, toți participanții folosind o versiune a acestui model. Cursa presupunea parcurgerea a 6 tururi de circuit totalizând 136,86 km. 17 concurenți și-au anunțat prezența, dar numai 10 au luat startul. Dintre aceștia doar 5 au reușit să termine cursa care avea să fie câștigată de un român: Petre Cristea. În cursa clasei Competiție (10 tururi) Hermann Lang (Mercedes W154) îl învingea pe Tazzio Nuvolari (Auto Union Type D) cu peste 11 secunde. Cristea era cu o victorie importantă pe scena internațională alături de cei mai mari piloți ai vremii și se impunea împotriva echipelor de uzină.

Dr._Fritz_Werneck_si_Petre_Cristea_dupa_cursa_medium_1600x1356

Extrem de modest, Cristea mărturisea la începutul anilor ’90, rememorând celebra cursă, faptul că cei care se ocupau de paza circuitului, cu puțin înainte de startul cursei, nu vroiau să-i permită accesul în zona boxelor, văzându-l îmbrăcat în haine de stradă. Celebra sa bască înlocuia căștile nelipsite din echipamentul adversarilor, purtarea acestora nefiind obligatorie la acea vreme. Cum Cristea nu obișnuia sa poarte nici combinezon, brasarda care purta inscripția “Fahrer – Eifelrennen 1939” a fost cea care l-a scos pe pilotul român din încurcătură. Puțini ştiu că mașina cu care a concurat Cristea aparținea prietenului său, inginer Petru Iscu. Iscu își cumpărase în ianuarie 1938 prin firma bucureșteană Tracta (importatorul BMW în România în perioada interbelică) un BMW 328 nou. El nu numai că pune la dispoziția lui Cristea mașina, dar acceptă și ca aceasta să fie radical modificată pentru performanțe mai bune. Caroseria originală este înlocuită cu una realizată de aluminiu, cel mai probabil la fabrica de avioane SET din București. Aripile față sunt înlocuite cu unele minimaliste. Se renunță la parbriz și sistemul de decapotare, inutile în competiții. Aripile spate sunt „închise” prin aplicarea unor capace. Cristea sosește pe circuitul Nürburing însoțit de Petre Iscu. Mașina este transportată pe o platformă construită după proiectul lui Cristea. Față de alte curse ulterioare unde Cristea s-a deplasat pe roți cu automobilul cu care concura pierzând și din cauza oboselii acumulate, la Nürburing  pregătirea cursei s-a făcut în mod profesionist. Cristea este înscris pe poziția a 11-a listei de start și îi este repartizată boxa cu numărul 17. Avea să realizeze cel mai bun timp în calificări urmând a lua startul de pe prima grilă.

 

Cum s-a desfășurat cursa

În 1989, la o jumătate de secol de la marea sa victorie de la Nürburing,  Petre Cristea destăinuia cititorilor Almanahului Autoturism cum a câștigat celebra cursă:„(…) Circuitul Nürburing  (bucla mare) măsura atunci 22 de km, având 173 de viraje de toate felurile. În cele trei zile de antrenament am înregistrat cei mai buni timpi (cu cronometraje oficiale electrice). Frumuseţea era că toţi concurenţii la categoria 2000 cmc (circa 20) erau numai cu maşini BMW tip 328. La plecarea în cursă, maşina cu cel mai bun timp la antrenamente era plasată lângă capătul din dreapta al liniei de start, având în stânga pe cei cu timpii 2,3 şi 4.Numai că primul viraj, plasat la circa 150 m de la linia de start, era o curbă rapidă la stânga. Aşa că, în mod automat, după acest viraj m-am pomenit pe locul 5! De ce? Foarte simplu: toţi cei din stânga mea s-au aflat automat pe coarda virajului! Ba încă s-a băgat printre ei şi cel din extrema stângă a celui de-al doilea rând de concurenţi…

Marele_Premiu_al_orasului_Brasov_Fritz_Wernek_in_fata_lui_Petre_Cristea_13.08.1939_medium_1600x1122

Bineînţeles că această situaţie nu m-a avantajat deloc, deşi era o secvenţă naturală şi chiar o combinaţie inteligentă, sporind interesul spectacolului, obligând pe cel mai bun la antrenamente să se lupte ca să-i întreacă pe ceilalţi, dacă putea, chiar după primul viraj al cursei. Din fericire, nu a trebuit să mă “obosesc” prea mult; după vreo 11 km, adică pe la jumătatea primului tur, ajunsesem deja în fruntea coloanei.

 

Cel mai mult de furcă am avut cu amicul meu Huschke von Hanstein, care până la urmă a avut nenorocul să rupă o supapă, fiind silit să abandoneze. Mai departe m-am „plimbat”, dar privind atent oglinda retrovizoare: când observam că dr.Werneek (cu o maşină ceva mai uşoară decât a mea) se apropia la mai puţin de 20 m, trăgeam mai tare, până nu-l mai vedeam. Şi…. distracţia asta a durat până la linia de sosire, după ce stabilisem un nou record al Circuitului de la Nürburing  (viteză medie – 115 km/h).

 

Record a rămas valabil până în anul 1953, când a fost depăşit de către Stiriling Moss. Recordul constă în faptul că am fost unicul pilot din lume care, concurând prima oară pe Nürburing , a câştigat cursa. Şi acest record a rezistat până în 1970, când Jackie Stewart, fost campion mondial de Formula 1, a învins, de asemenea, pe Nürburing  chiar de la primul „şut”. Aşa că, deşi nu mai sunt unicul, totuşi mă aflu într-o companie care mă onorează. (…)”

 

Petre G. Cristea – Palmares în competiţii

În perioada 1931-1950 Petre G. Cristea a participat la 80 de competiții automobilistice, urcând de 55 de ori pe podium, în 45 de curse naționale și 35 internaționale. Cea mai prolifică perioadă a fost alături de BMW 328 cu care împarte o performanţă specială pe Nürburing, atât Cristea cât şi BMW 328 au obţinut victoria la cursa de debut pe acest circuit.

 

Trebuie menţionată însă şi o altă performanţă remarcabilă a pilotului român: victoria din 1936 în Raliul Monte Carlo cu un Ford V8 Special, prima victorie în acestă competiţie opţinută de marca americană.

 

Cristea şi BMW 328, un destin comun

BMW începea producția de automobile în 1928 cu automobilul BMW 3/15 PS, fabricat sub licență Austin. După numai 13 ani era prezentat deja BMW 328, unul dintre cele mai legendare modele ale mărcii și cel care avea să confirme imaginea BMW de producător de automobile sportive.Prima participare într-o competiţie avea să fie în 1936, chiar pe celebrul Nürburgring. Un model BMW 328 pilotat de Ernst Hene avea să câştige cursa şi să demonstreze potenţialul sportiv al acestui model.

Petre_Cristea_pe_circuitul_de_la_Nrburgring_1939_medium_1600x1124

O mare parte din primele 100 de automobile produse a fost livrată către piloți din întreaga lume. Victoria lui Ernst Hene din 1936 în prima cursă disputată pe circuitul Nürburing a fost categorică, așa că majoritatea piloților doreau să utilizeze acest model. Efectul nu s-a lăsat mult așteptat, în 1937 BMW 328 repurta peste 100 de victorii.  Produs în 464 de exemplare în perioada 1936-1940, modelul a fost utilizat și de piloții români precum Petre Cristea, Marin Dumitrescu, Alexe de Vassal, Vintilă Frumușanu, Alexandru Papană, Nadler, Ion Bolony, Valentin Tânțăreanu și Alexandru Uță. BMW 328 a rămas unul dintre cele mai emblematice modele ale mărcii. La sfârșitul anilor ’60, unul dintre primele studii de marketing comandate de BMW arăta că și la peste 20 de ani de la debutul BMW 328, imaginea sportivă a mărcii se baza în continuare foarte puternic pe acest model.Petre G. Cristea (31.01.1909-6.07.1995) a fost fără îndoială cel mai mare pilot român al tuturor timpurilor. Cu excepția victoriei din 1936 din Raliul Monte Carlo, unde Cristea aducea prima victorie pentru Ford din istorie în cursa monegască, cele mai prestigioase rezultate în competițiile internaționale au fost obținute la volanul BMW-ului 328. Petre Cristea și BMW-ul 328 au avut un destin comun, având neșansa ca perioada lor de glorie să fie curmată brusc de izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial.

Prima_linie_de_start_Eiffelrennen_1939_-_in_prim-plan_Dr._Fritz_Wernek_in_planul_cel_mai_indepartat_-_Petre_Cristea_medium_1600x1069

Remarcabil este faptul că Petre Cristea se impunea deja la prima participare internațională cu BMW 328 – Marele Premiu al Portugaliei (victorie de clasă şi locul doi în clasamentul general). Se spunea la acea vreme că BMW intenționa sa-l coopteze pe Cristea în echipa sa oficială. Pe 1 septembrie 1940, Carol al II-lea, din dorința de a arăta lumii că România nu e îngrijorată de izbucnirea războiului, propune Automobil Club Regal Român organizarea Marelui Premiu al Orașului Brașov. Dorința de revanşă a celor de la BMW era mare, fuseseră învinși la ei acasă de Cristea, așa ca își trimit echipa oficială la Brașov, cu cele două 328-uri roadster-uri care participaseră la Mille Miglia. După ziua de antrenament competiția de la Brașov este anulată din cauza extinderii războiului. Cursele se reiau în România în 1947. Bătrânele BMW-uri 328 țin în continuare în România capul de afiș, cârpite în lipsa pieselor originale. La începutul anilor ’50 automobilismul românesc intră in hibernare. În 1965 se reiau cursele automobilistice în România, în mod surprinzător un BMW 328 participând la Raliului București. Un echipaj bulgar avea să repete isprava la reluarea Raliului Balkanic în 1967. Cu un motor puternic și o manevrabilitate remarcabilă 328-ul continua să fascineze noile generații de piloți. Astăzi BMW 328 este o piesă extrem de rară și apreciată de colecționari.

 

În cariera sa, Petre Cristea a câștigat 8 competiții importante pilotând un BMW 328. La muzeul BMW din München, în spațiul dedicat BMW 328, victoriile lui Cristea sunt prezentate la loc de cinste, alături de celalte performanţe importante ale modelului BMW 328.

Povestea lui Petre Cristea – victoria unui pilot român pe unul dintre cele mai celebre circuite din lume

În acest week-end are loc una dintre cele mai importante și spectaculoase curse ale anului pe Nürburing, etapa a șaptea a sezonului 2013 de DTM. Cu 74 de ani în urmă, pe 21 mai 1939 un român câștiga una dintre cele mai importante curse pe Nürburing la cursa lui de debut pe acest circuit. Aceasta este povestea lui Petre Cristea, cel mai mare pilot român al tuturor timpurilor, și legătura lui specială cu legendarul BMW 328.

 

Dr.Fritz Werneck si Petre Cristea
Dr.Fritz Werneck si Petre Cristea

Nürburgring este unul dintre cele mai faimoase circuite din istoria sporturilor cu motor, scenă de mari confruntări sportive și o destinație supremă pentru producătorii de automobile pentru a testa noi modele. Două curse deosebit de importante au programate aici în 2013, Marele Premiu de Formula 1 al Germaniei, pe 7 iulie, și o etapă de DTM programată pentru această duminică, 18 august. Acum 74 de ani, Nürburgring era scena unei victorii istorice a unui român în faimoasa cursă Eifelrennen – Petre Cristea era primul pilot care câștiga în cursa de debut pe acest circuit și, în același timp, stabilea un record de viteză care avea să fie doborât de marele pilot britanic Stirling Moss abia 14 ani mai târziu.

 

Nürburgring, istorie, tradiție și motorsport

 

Duminică, 18 august, este programată cea de-a șaptea etapă în Campionatul German de Turisme, DTM. Pe circuit se întâlnesc cei mai importanți producători premium din lume, BMW, Audi și Mercedes, într-un campionat deosebit de disputat, care a obișnuit publicul cu răsturnări de situație și lupta pentru titlu până în ultima cursă, în ultimul viraj. Așa s-a încheiat și sezonul 2012, când BMW a răsturnat toate așteptările și a reușit în final să cucerească toate titlurile puse în joc, pentru piloți, constructori și echipe. A fost momentul care a încununat o revenire glorioasă după o pauză de 20 de ani în DTM. Și acest sezon stă sub semnul echilibrului, este deschis oricărui rezultat, astfel că  etapa de la Nürburgirng este încă o dată așteptată cu multă emoție de fani, în jur de 100 000 de spectatori fiind așteptați în acest week-end la cursă.

 

Gazda cursei de la jumătatea sezonului este celebrul circuit Nürburing, unul dintre cele mai cunoscute din lume. Acesta a fost scena multor competiții spectaculoase și avea să își câștige supranumele de „Iadul Verde“ pentru cei peste 20 km de circuit într-o zonă împădurită străbătuți de Nordschleife (bucla nordică a circuitului). Este un loc încărcat de istorie, prima competiție desfășurându-se sub denumirea de Eifelrennen pe o combinație de străzi în jurul satelor de munte din regiunea Eifel. Din motive de siguranță s-a luat decizia construirii unui circuit aici și astfel se inaugura în 1927 faimosul Nürburing.

 

Victoria lui Petre Cristea în Marele Premiu al Germaniei

 

Duminică, 21 mai 1939. Circuitul Nürburing (22,81 km), cel mai lung si dificil circuit din lume prin complexitatea virajelor și variațiile de relief. International Eifelrennen, etapa a doua a campionatului german, programa curse de motociclete și automobile clasele Sport (sub 1500 cm și sub 2000 cm) şi Competiție. Clasa Sport sub 2000 cmc era practic confiscată de BMW 328, toți participanții folosind o versiune a acestui model. Cursa presupunea parcurgerea a 6 tururi de circuit totalizând 136,86 km. 17 concurenți și-au anunțat prezența, dar numai 10 au luat startul. Dintre aceștia doar 5 au reușit să termine cursa care avea să fie câștigată de un român: Petre Cristea. În cursa clasei Competiție (10 tururi) Hermann Lang (Mercedes W154) îl învingea pe Tazzio Nuvolari (Auto Union Type D) cu peste 11 secunde. Cristea era cu o victorie importantă pe scena internațională alături de cei mai mari piloți ai vremii și se impunea împotriva echipelor de uzină.

 

Petre Cristea- Nurburgring 1939
Petre Cristea- Nurburgring 1939 Foto: Bogdan Coconoiu, Colectia Automobilia

BMW 328, unul dintre cele mai faimoase modele sport BMW

 

BMW începea producția de automobile în 1923 cu automobilul BMW 3/15 PS, fabricat sub licență Austin. După numai 13 ani era prezentat deja BMW 328, unul dintre cele mai legendare modele ale mărcii și cel care avea să confirme imaginea BMW de producător de automobile sportive.

 

O mare parte din primele 100 de automobile produse a fost livrată către piloți din întreaga lume. Victoria lui Ernst Hene din 1936 în prima cursă disputată pe circuitul Nürburing a fost categorică, așa că majoritatea piloților doreau să utilizeze acest model. Efectul nu s-a lăsat mult așteptat, în 1937 BMW 328 repurta peste 100 de victorii.  Produs în 464 de exemplare în perioada 1936-1940, modelul a fost utilizat și de piloții români precum Petre Cristea, Marin Dumitrescu, Alexe de Vassal, Vintilă Frumușanu, Alexandru Papană, Nadler, Ion Bolony, Valentin Tânțăreanu și Alexandru Uță. BMW 328 a rămas unul dintre cele mai emblematice modele ale mărcii. La sfârșitul anilor ’60, unul dintre primele studii de marketing comandate de BMW arăta că și la peste 20 de ani de la debutul BMW 328, imaginea sportivă a mărcii se baza în continuare foarte puternic pe acest model.

 

Cristea și BMW, un duo imbatabil

 

Extrem de modest, Cristea mărturisea la începutul anilor ’90, rememorând celebra cursă, faptul că cei care se ocupau de paza circuitului, cu puțin înainte de startul cursei, nu vroiau să-i permită accesul în zona boxelor, văzându-l îmbrăcat în haine de stradă. Celebra sa bască înlocuia căștile nelipsite din echipamentul adversarilor, purtarea acestora nefiind obligatorie la acea vreme. Cum Cristea nu obișnuia sa poarte nici combinezon, brasarda care purta inscripția “Fahrer – Eifelrennen 1939” a fost cea care l-a scos pe pilotul român din încurcătură. Puțini ştiu că mașina cu care a concurat Cristea aparținea prietenului său, inginer Petru Iscu. Iscu își cumpărase în ianuarie 1938 prin firma bucureșteană Tracta (importatorul BMW în România în perioada interbelică) un BMW 328 nou. El nu numai că pune la dispoziția lui Cristea mașina, dar acceptă și ca aceasta să fie radical modificată pentru performanțe mai bune. Caroseria originală este înlocuită cu una realizată de aluminiu, cel mai probabil la fabrica de avioane SET din București. Aripile față sunt înlocuite cu unele minimaliste. Se renunță la parbriz și sistemul de decapotare, inutile în competiții. Aripile spate sunt „închise” prin aplicarea unor capace. Cristea sosește pe circuitul Nürburing însoțit de Petre Iscu. Mașina este transportată pe o platformă construită după proiectul lui Cristea. Față de alte curse ulterioare unde Cristea s-a deplasat pe roți cu automobilul cu care concura pierzând și din cauza oboselii acumulate, la Nürburing  pregătirea cursei s-a făcut în mod profesionist. Cristea este înscris pe poziția a 11-a listei de start și îi este repartizată boxa cu numărul 17. Avea să realizeze cel mai bun timp în calificări urmând a lua startul de pe prima grilă.

 

Participanții

 

17 concurenți s-au înscris pe lista de start. Petre Cristea s-a aliniat pe grila de start alături de 10 germani, practic elita piloților care concurau cu BMW, cu mare experiență în competiții și mașini preparate de departamentul de competiții al firmei producătoare. Dintre concurenți se remarcau piloții uzinei BMW, Paul Heinemann (D) BMW 328 (nr. de concurs #4/ start de pe grila 2) şi Huschke von Heinstein (D) BMW 328 (#6/3)

 

Un alt adversar redutabil era echipa NSKK (Nationalsozialistisches Kraftfahrkorps), o organizație paramilitară a partidului nazist, compusă din piloții: Willi Briem (D) (#1/3/2), Uli Richter (D) (#2/?/1) și Paul Greifzu (D)(#3/abandon-defecțiune la ambreiaj/?).

 

Doctorul Fritz Werneck BMW (D) 315/328 Spezial (#5/2/4), pilot privat cu mare experiență în competiții,  concura cu un automobil special preparat.

 

Ceilalți concurenți erau Helmut Polenski (D) BMW 328 (#8/DNS – accident în timpul antrenamentelor premergătoare cursei), Walter Schluter (D) BMW 328 Spezial (#16/?/7), Toni Neumaier (D) Neumaier 328 Spezial (#12/?/?)

 

Cel mai bun timp în calificări a fost obținut de românul Petre Cristea (#11/1/1), care pe parcursul cursei a realizat o medie orară record (115,1 Km/h pe parcursul a 136,86 km).

 

Piloţi înscrişi care nu au participat la calificări/cursă:

 

Harold John Aldington (GB)- Frazer Nash 328 (#7/seria de șasiu 85003),  Peter Schmitt (D)- BMW 328 (#9), Otto Unzner (D)- BMW 328 (#10), Willi Pfeiffer (D) – BMW 328 (#14), A. Petzold (?) – BMW 328, Fritzgeorg Martin (D) BMW 328 – (#18), U. Neuschler (?) – BMW 328

 

Cum s-a desfășurat cursa

 

În 1989, la o jumătate de secol de la marea sa victorie de la Nürburing,  Petre Cristea destăinuia cititorilor Almanahului Autoturism cum a câștigat celebra cursă:

 

Poster_victoria_Eifelrennen_1939(…) Circuitul Nürburing  (bucla mare) măsura atunci 22 de km, având 173 de viraje de toate felurile. În cele trei zile de antrenament am înregistrat cei mai buni timpi (cu cronometraje oficiale electrice). Frumuseţea era că toţi concurenţii la categoria 2000 cmc (circa 20) erau numai cu maşini BMW tip 328. La plecarea în cursă, maşina cu cel mai bun timp la antrenamente era plasată lângă capătul din dreapta al liniei de start, având în stânga pe cei cu timpii 2,3 şi 4.Numai că primul viraj, plasat la circa 150 m de la linia de start, era o curbă rapidă la stânga. Aşa că, în mod automat, după acest viraj m-am pomenit pe locul 5! De ce? Foarte simplu: toţi cei din stânga mea s-au aflat automat pe coarda virajului! Ba încă s-a băgat printre ei şi cel din extrema stângă a celui de-al doilea rând de concurenţi… Bineînţeles că această situaţie nu m-a avantajat deloc, deşi era o secvenţă naturală şi chiar o combinaţie inteligentă, sporind interesul spectacolului, obligând pe cel mai bun la antrenamente să se lupte ca să-i întreacă pe ceilalţi, dacă putea, chiar după primul viraj al cursei. Din fericire, nu a trebuit să mă “obosesc” prea mult; după vreo 11 km, adică pe la jumătatea primului tur, ajunsesem deja în fruntea coloanei. Cel mai mult de furcă am avut cu amicul meu Huschke von Hanstein, care până la urmă a avut nenorocul să rupă o supapă, fiind silit să abandoneze. Mai departe m-am „plimbat”, dar privind atent oglinda retrovizoare: când observam că dr.Werneck (cu o maşină ceva mai uşoară decât a mea) se apropia la mai puţin de 20 m, trăgeam mai tare, până nu-l mai vedeam. Şi…. distracţia asta a durat până la linia de sosire, după ce stabilisem un nou record al Circuitului de la Nürburing  (viteză medie – 115 km/h).

 

Recordul a rămas valabil până în anul 1953, când a fost depăşit de către Stiriling Moss. Recordul constă în faptul că am fost unicul pilot din lume care, concurând prima oară pe Nürburing , a câştigat cursa. Şi acest record a rezistat până în 1970, când Jackie Stewart, fost campion mondial de Formula 1, a învins, de asemenea, pe Nürburing chiar de la primul „şut”. Aşa că, deşi nu mai sunt unicul, totuşi mă aflu într-o companie care mă onorează. (…)

 

Cristea şi BMW 328, un destin comun

 

Petre G. Cristea (31.01.1909-6.07.1995) a fost fără îndoială cel mai mare pilot român al tuturor timpurilor. Cu excepția victoriei din 1936 din Raliul Monte Carlo, unde Cristea aducea prima victorie pentru Ford din istorie în cursa monegască, cele mai prestigioase rezultate în competițiile internaționale au fost obținute la volanul BMW-ului 328. Petre Cristea și BMW-ul 328 au avut un destin comun, având neșansa ca perioada lor de glorie să fie curmată brusc de izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial.

 

Remarcabil este faptul că Petre Cristea se impunea deja la prima participare internațională cu BMW 328 – Marele Premiu al Portugaliei. Se spunea la acea vreme că BMW intenționa sa-l coopteze pe Cristea în echipa sa oficială. Pe 1 septembrie 1940, Carol al II-lea, din dorința de a arăta lumii că România nu e îngrijorată de izbucnirea războiului, propune Automobil Club Regal Român organizarea Marelui Premiu al Orașului Brașov. Dorința de revanşă a celor de la BMW era mare, fuseseră învinși la ei acasă de Cristea, așa ca își trimit echipa oficială la Brașov, cu cele două 328-uri roadster-uri care participaseră la Mille Miglia. După ziua de antrenament competiția de la Brașov este anulată din cauza extinderii războiului. Cursele se reiau în România în 1947. Bătrânele BMW-uri 328 țin în continuare în România capul de afiș, cârpite în lipsa pieselor originale. La începutul anilor ’50 automobilismul românesc intră in hibernare. În 1965 se reiau cursele automobilistice în România, în mod surprinzător un BMW 328 participând la Raliului București. Un echipaj bulgar avea să repete isprava la reluarea Raliului Balkanic în 1967. Cu un motor puternic și o manevrabilitate remarcabilă 328-ul continua să fascineze noile generații de piloți. Astăzi BMW 328 este o piesă extrem de rară și apreciată de colecționari.

 

În cariera sa, Petre Cristea a câștigat 8 competiții importante pilotând un BMW 328. La muzeul BMW din München, în spațiul dedicat BMW 328, victoriile lui Cristea sunt prezentate la loc de cinste, alături de brasarda pe care acesta a purtat-o în celebra cursă Eifelrennen International din 1939.

 

Petre Cristea - boxele de la Nurburgring
Petre Cristea – boxele de la Nurburgring Foto: Bogdan Coconoiu, Colectia Automobilia

Petre G. Cristea – Palmares în competiţii

 

În perioada 1931-1950 Petre G. Cristea a participat la 80 de competiții automobilistice, urcând de 55 de ori pe podium, în 45 de curse naționale și 35 internaționale.

 

Automobile cu care a concurat:

1931 – Dodge Victory Six

1933-1937 Ford V8 Special

1938–1950 BMW 328 Special (excepție Cupa Carpaților 1938)

 

Cele mai importante rezultate:

 

1931

Locul 11 Rallye Monte Carlo (copilot Zoltan Molnar – 152 de participanți)

Locul 6   Cursa Internaţională de Coastă – Mont de Mules

 

1933

DNF Rallye Monte Carlo

 

1934

Locul 18 Rallye Monte Carlo (copilotul lui Alexandru Berlescu – 177 de participanți)

Locul 3  Cupa Carpaților – Clasament General (copilotul lui L. Fabiny)

DNF      Coppa d’Oro del Littorio (Grupa V – peste 3000 cmc, copilotul lui Alexandru Berlescu)

(data desfăşurării 26.05-02.06) (nr. de concurs 217)

 

1935

Locul 15 Rallye Monte Carlo (copilotul lui Mihai Sontag-169 de participanți)

Locul 1   Marele Premiu al orașului Brașov – Categoria Sport (1.09) (nr.12) (30 ture/54 km) (44’15’’9)

Locul 1   Cursa Internațională de Coastă – Feleac – Categoria Sport (Hors Concours) (6.10)

Locul 2   Cursa de Costă – Sinaia – Categoria Curse (8.09)

Locul 4   Cupa Carpaților – Clasament General (5.09)

DNS       Rallye Bucureşti (5.06) (nr. 2)

 

1936

Locul 1   Rallye Monte Carlo (copilot Ionel Zamfirescu – 107 de participanți) (nr.16)

Locul 1   Marele Premiu al orașului București – Categoria Sport

Locul 3   Marele Premiu al orașului București – Categoria Curse

Locul 1   Cursă de Costă – Poiana Brașov – Clasament General

Locul 2   Cursă de Coastă – Sibiu (Brad) – Categoria Curse

Locul 2   Marele Premiu al orașului Brașov – Categoria Curse (12.07)

Locul 3   Cursa de Coastă – Sinaia – Categoria Curse

Locul 4   Cursa Internațională de Coastă – Feleac – Categoria Curse

Locul 10 Cupa Carpaților- Clasament General

 

1937

Locul 7 Rallye Monte Carlo (copilot Carlo Cielo – a pierdut prima poziţie ca urmare a unei penalizări pentru dimensiunea neconformă a aripilor spate – roţile duble depăşeau limita aripilor) (nr.1)

Locul 1 Raliul Interbalcanic – Clasament General (copilot Ionel Zamfirescu)

Locul 1 Marele Premiu al orașului Brașov  – Categoria Sport

Locul 2 Marele Premiu al orașului Brașov  – Categoria Curse

Locul 3 Marele Premiu al orașului București – Categoria Sport (30.05)

Locul 4 Marele Premiu orașului București – Categoria Curse

Locul 1 Cupa Carpaților – Clasament General

Locul 2 Raliul Sibiu – Clasament General

Locul 1 Cursa de Coastă – Poiana Brașov – Clasament General (Record)

Locul 2 Cursa de Coastă – Sibiu (Brad) – Categoria Sport

Locul 1 Cursa de Coastă – Sibiu (Brad) – Categoria Curse

Locul 1 Cursa de Coastă – Sinaia – Categoria SportLocul 2 Cursa de Coastă – Sinaia – Categoria Curse

Locul 1 Cursa Internațională de Coastă – Feleac – Categoria Sport

Locul 2 Cursa Internațională de Coastă – Feleac – Categoria Curse

 

1938

DNF      Rallye Monte Carlo (copilot Alexe de Vassal)

Locul 1 Marele Premiu Portugalia (Circuito Internacional de Vila Real) – Categoria Sport-Formula E (nr.9)

Locul 2 Marele Premiu Portugalia – Clasament General

Locul 1 Marele Premiu al orașului București – Categoria Curse (19.06)

Locul 1 Marele Premiu al orașului Brașov  – Categoria Sport (7.08)

Locul 1 Marele Premiu al orașului Brașov  – Categoria Curse

Locul 1 Cursa de Coastă – Sinaia – Clasament General (Record) (4.09)

Locul 1 Cursa de Coastă –  Poiana Brașov – Clasament General

Locul 2 Grosser Bergpreis von Deutchland am Grossglockner (Austria – Etapă a Campionatului German – Categoria Sport) (28.08) (nr. 53)

Locul 1 Cursa Internațională de Coastă – Feleac – Categoria Sport (2.10) (nr. 3)

Locul 2 Cursa Internațională de Coastă – Feleac – Clasament General

(după Hans Stuck – Auto Union) (2.10) (nr. 3)

Locul 1 Cupa Carpaților – Clasament General

 

1939

Locul 1 Cursa Internațională de Coastă – La Turbie  (Franța – Categoria Curse >2000 cmc – Record 97 km/h)

Locul 1 Cursa Eifelrennen Germania (Circuit Nurburgring) (21.05) (nr. 11)

(Categoria Sport >2000 cmc – Record 115 km/h – Primul pilot care a câștigat o cursă

la debutul pe circuit, al doilea a fost britanicul Stirling Moss în 1953)

Locul 2 Marele Premiu Finlanda – Clasament General

Locul 6 Marele Premiu Luxemburg – Clasament General

Locul 2 Marele Premiu al orașului Brașov – Clasament General (după Fritz Werneck) (13.08) (nr. 3)

Locul 2 Marele Premiu al orașului București – Categoria Curse (după Hans Stuck) (25.06)

 

1940

DNS  Marele Premiu al orașului Brașov (Cursa a fost anulată) (1.09)

 

1948

Locul 2 – Marele Premiu R.P.R.(Clasament General – după Alexe de Vassal)

Lansarea BMW pe care nu o vom uita niciodata

Un nou eveniment BMW pentru lansarea a doua noi modele urma sa aiba loc in Bucuresti in data de 22 mai 2013. Prietenul nostru, Alex Seremet, care este totodata si responsabilul pe partea de comunicare pentru BMW Romania, ne-a sunat cu aproape o luna inainte de eveniment pentru a ne da aceasta veste. Cu siguranta website-ul nostru nu este cel mai important actor de pe scena noutatilor auto din tara noastra, insa misiunea noastra era alta si implica o latura mult mai emotionala din cadrul evenimentului.

 

Povestea a inceput in primavara lui 2011, cand Alex a luat ascultare la vorbele a “doi nebuni” (asa ne-a numit el 🙂 ) si auzea numele lui Marin Dumitrescu. Numele ii parea familiar insa nu stia prea multe despre povestea pe care mai tarziu avea sa o indrageasca. El insusi a inceput sa se documenteze si sa afle cat mai mult posibil despre Nea’ Marin. Asa ca atunci cand l-am sunat si i-am spus: “Vrem sa filmam cu Nea’ Marin alaturi de un BMW 328”, el ne-a raspuns: “Bine, mergem la BMW Museum din Munchen.”

Marin Dumitrescu & Alex Seremet

Sigur ca suna frumos insa anterior au existat zeci de mailuri de explicatii, intalniri amicale in care i-am detaliat ce vrem sa facem si au fost discutate zeci de scenarii cum sa facem acest lucru sa se intample. Catalin Oprea – Fotograful – a fost cel care a zis DA fara sa stea pe ganduri prima oara cand a auzit propunerea mea si a fost catalizatorul fara de care aceasta idee nu ar fi prins viata. Din umbra a vegheat colegul Mihai Popescu, care ne mai aducea cu picioarele pe pamant, pentru ca atunci cand te implici subiectiv intr-un astfel de proiect este foarte usor sa iti pierzi obiectivitatea.

 

Si, asa, dupa o vara de “negocieri” ajungeam la BMW Museum acolo unde Alex pusese la punct tot si avea sa il intalneasca in sfarsit pentru prima data pe Marin Dumitrescu. Am fost primiti de Manfred Grunert seful de comunicare al muzeului si al BMW Classic, si totodata unul dintre responsabilii cu pregatirea automobilelor clasice ce apartin museului si participa totodata la celebra cursa Mille Miglia. Mare fan al curselor din perioada interbelica si iubitor al modelului 328 Manfred a fost foarte emotionat la intrevederea cu Marin Dumitrescu, spunandu-mi, profund impresionat, ca nicio clipa nu s-a asteptat la asa ceva si ca este primul pilot care a concurat pe un 328 pe care il intalneste.

 

A trecut ceva timp de la acesta intamplare insa nu am stat degeaba in aceasta perioada lucrand alaturi de colegul meu Catalin de la EvLSkillZ, la un scurt filmulet, un fel de trailer sa ii spunem, din ceea ce noi ne propunem sa fie povestea lui Marin Dumitrescu spusa chiar de el in “Cursa Vietii Mele”.

 

Astfel ajungem la ziua de ieri, 22 mai, cand urma sa aiba loc prezentarea a doua noi modele BMW, iar invitatul surpriza avea sa fie chiar Nea Marin. Dimineata la ora 9 fix Bunicu’ ne astepta pregatit in fata blocului, asa stabilisem cu o zi inainte. Am urcat sus am luat cateva din pretioasele sale trofee incarcate de istorie si am luat drumul locatiei stabilite de Alex. Dupa o prezentare elaborata a lui Daniel Mayerle, responsabil cu designul interior al automobilelor BMW inca din 2005, a urmat momentul mult asteptat de noi, prezentarea filmului si a scurtei povesti de la Sinaia, cursa castigata de Nea’ Marin la volanul unui BMW 328 modificat la uzinele Vulcan.

Daniel Mayerle

Intr-un ropot prelungit de aplauze, Marin Dumitrescu a urcat pe scena si cu greu si-a putut stapani emotiile care l-au trecut, ulterior certandu-ma ca nu i-am spus ca va fi atata lume la eveniment 🙂 . Nea Marin nu s-a dezis nici de aceasta data si a incantat cu o povestioara plina de picanterii care a facut deliciul audientei. Pentru inca aproximativ o ora Nea’ Marin a continuat sa dea autografe, sa faca poze si sa dea interviuri tuturor celor care l-au solicitat.

 

Trofee marin_dumitrescuSi pentru ca orice poveste frumoasa are si un sfarsit la fel s-a intamplat si in cazul nostru, iar eu am plecat cu Nea Marin spre casa sa ducem cupele acolo unde le este locul. Nu va ganditi ca Nea Marin a ramas acasa, nici gand, m-a rugat sa il duc la garaj la nepoti sa vada cum merge treaba cu pregatirea masinilor de concurs cu care Andrei si Silviu alearga in Campionatul National de Viteza in Coasta.

 

Personal a fost o zi perfecta pentru ca in sfarsit proiectul nostru s-a concretizat intr-o mica parte, am aflat lucruri noi despre cum era Bucurestiul de odinioara cand in locul fantanii mari de la Unirii era o mare Hala cu mici, fripturi si lautari, si a fost totodata cel mai frumos cadou al zilei mele de nastere 🙂 . 

 

Multumim Bunicu’     

Cursa vietii mele – Trailer from EvlSkillz on Vimeo.

La multi ani Marin Dumitrescu!

Pe 19 ianuarie “Nea Marin” sau Bunicu’ asa cum il alinta apropiatii a implinit frumoasa varsta de 93 de ani. Pentru ca in certificatul de nastere a fost trecuta ziua de 21 ianuarie, am decis sa ii uram astazi La multi ani! si multa sanatate marelui campion, astfel incat lucrurile sa fie mai “oficiale” :).

 

Pentru pasionatii motorsportului din tara noastra Marin Dumitrescu este o prezenta obisnuita la cursele de viteza in coasta care au loc in fiecare an in tara noastra, acolo unde ii lauda sau ii dojeneste pe nepotii sai, Silviu si Andrei Dumitrescu, participanti in acest campionat. 

 

“Nea Marin” are peste 30 de titluri de campion obtinute in cursele de viteza in coasta, cursele de circuit si raliuri din Romania, dar mai mult despre activitatea sa competitionala puteti afla chiar din cartile sale.