Tag Archives: pilot

Daniela Zaharie a murit in urma unui accident de circulatie inaintea Cupei VTM Hunedoara Hasdat


 

In cursul zilei de vineri 6 iulie, pilotul Daniela Zaharie a decedat in urma unui accident de circulatie. Timisoreanca se afla la volanul masinii sale de concurs, o Honda Civic si efectua recunoasterea traseului pentru Cupa VTM Hunedoara Hasdat care ar fi trebuit sa aiba loc astazi pe DJ 687 Hasdat – Silvas din jud. Hunedoara.

 

Concursul este inscris in calendarul ACR si aici urmau sa se desfasoare primele doua etape din cadrul Campionatului National de Automobilism. Daniela Zaharie a lovit o alta masina care venea din contrasens si, conform primelor informatii, s-a lovit cu capul de roll-bar-ul masinii, neavand casca de protectie. Desi echipajul Smurd ajuns la fata locului a depus toate eforturile necesare pentru a o resuscita, tanara a decedat inainte de a fi transportata la spital. 

 

Unul dintre ocupantii celeilalte masini implicate in accident, a suferit o fractura la unul dintre picioare si a fost transportat la spitalul din Deva. Daniela Zaharie avea 33 de ani si era sotia unui arbitru de raliuri, Alin fiind specialist IT si cel care facea cronometrajele la curselor organizate in raliurile din Timiș. Cupa VTM Hunedoara Hasdat a fost anulata. 

 

Dumnezeu s-o odihneasca!

foto: opiniatimisoarei.ro

 

La multi ani Marin Dumitrescu!


Pe 19 ianuarie “Nea Marin” sau Bunicu’ asa cum il alinta apropiatii a implinit frumoasa varsta de 93 de ani. Pentru ca in certificatul de nastere a fost trecuta ziua de 21 ianuarie, am decis sa ii uram astazi La multi ani! si multa sanatate marelui campion, astfel incat lucrurile sa fie mai “oficiale” :).

 

Pentru pasionatii motorsportului din tara noastra Marin Dumitrescu este o prezenta obisnuita la cursele de viteza in coasta care au loc in fiecare an in tara noastra, acolo unde ii lauda sau ii dojeneste pe nepotii sai, Silviu si Andrei Dumitrescu, participanti in acest campionat. 

 

“Nea Marin” are peste 30 de titluri de campion obtinute in cursele de viteza in coasta, cursele de circuit si raliuri din Romania, dar mai mult despre activitatea sa competitionala puteti afla chiar din cartile sale.

 

 

 

Adrian Grigore si Marius Paunescu privesc cu optimism raliului Clujului


A treia etapa din cadrul Campionatului National de Raliuri se desfasoara in perioada 27-28 mai pe traseele din jurul orasului Cluj-Napoca. Echipajul Adrian Grigore/Marius Paunescu porneste cu optimism in fortele proprii, mai ales ca experienta de anul trecut le-a favorizat un merituos loc II in cadrul Cupei Dacia pe acest traseu.

Privind restrospectiv la cele doua etape deja incheiate, echipajul a avut un start de bun augur in anul competitional 2011, punctand o victorie in clasa 9 la raliul Brasovului. A doua etapa, cea de la Targu Mures, a fost marcata de ghinion pentru echipaj, acesta abandonand in urma unei iesiri spectaculoase in decor. Vremea a jucat un rol decisiv, competitia fiind intrerupta, astfel incat procentajul raliului nu a depasit 50%, inclusiv punctele adjudecate de finalisti fiind reduse la jumatate.

 

Ultima proba din bucla de dimineata a avut urmari nefericite pentru noi, pentru ca la trecerea peste un suvoi de apa ce traversa drumul, am intrat in acvaplanare si am iesit in decor. Lucrurile sunt insa pe fagasul cel bun, masina fiind reparata si revizuita complet pentru raliul Clujului, de acest lucru ocupandu-se echipa de asistenta tehnica de la Kampur-Service.  Asftel atacam increzatori a treia etapa din campionatul national” a declarat Adrian Grigore.

 

Echipajului i s-a alaturat un nou partener, Irish Green, producator de imbracaminte sportiva. Acest parteneriat vine ca o sustinere apreciabila, intrucat existau mici probleme de buget pentru acest an. Avandu-i alaturi, Adrian si Marius au certitudinea ca o parte din problemele financiare sunt surmontate.  

 

De asemenea doresc sa le multumesc tuturor sponsorilor pentru eforturile sustinute pe care le fac, pentru ca noi sa fim prezenti si pregatiti la startul fiecarei etape din campionat. Un gand de multumire special il indrept prietenilor, care ne-au sprijinit dupa etapa de la Tg. Mures, atat moral cat si financiar: Bogdan Samoila, Gabi, Laur, James, Alex, Alina, Alexandra, Mihaela si Iuliana a completat Grigore.

 

Sponsorii echipajului: Biborteni, Igol Lubrifiants, Carpati Motor – dealer Honda, Irish Green – imbracaminte sportiva, Europrim Global Logistic Balper Media, Agentia de Turism Triunghi.

Avioanele din capul meu


De cand ma stiu am fost preocupat sa gasesc doza optima de implicare in orice proiect. De multe ori aceasta preocupare, transformata intr-o obsesie, ma tine in loc. Atat de mult vreau sa stiu cat ar trebui sa ma implic si cata detasare sa-mi ingadui incat raman incremenit la inceput de drum.

 

Se stie, deciziile le luam in primele cinci secunde de la ivirea problemei. Restul timpului il ocupam cu justificari. Culmea e ca se intampla mai des sa ne justificam un raspuns contrar cu cel instinctiv, cu decizia luata imediat. Intervin ratiunea, calculele, ce vor zice ceilalti etc. Sunt multi care isi fac un titlu de glorie din a avea o conduita rationala. Adica ei nu se arunca, cum ar veni, la prima momeala. Ei sunt cumpatati. Vai de capul lor, zic eu! Pentru ca nu-si cultiva instictele, feelingul, intuitia. Si noua, celor pasionati de curse, ne plac cei care-si urmaresc instinctele.

 

Din acest punct de vedere eu nu am nici un dubiu. Intotdeauna am fost un coleric. Un intuitiv. Mi-a placut sa merg pe prima varianta care-mi vine in minte. Si am preferat sa-mi ascut instinctele si sa invat prin incercare si eroare. Mai ales eroare!

 

Situatia devine mai complicata atunci cand vorbim de decizii care iti afecteaza o mare parte din viata. Cand te decizi daca sa-ti investesti toate economiile intr-un pont care pare prea frumos ca sa fie adevarat. Sau cand te decizi daca sa te muti in alta tara. Sau cand te decizi daca sa participi in cursele de masini.

 

Daca iei 5000 de euro din sertarul in care mai ai 20.000 ca sa te dai un curse, nu faci obiectul povestioarei de fata. Esti un norocos si ar trebui sa-ti cheltui cincimea fara remuscari. Dar daca in sertar ai doar 3000 si stii ca o data intrat in iuresul curselor nu te vei opri pana spre 10.000 situatia devine mai delicata.

 

Cum compari mere cu pere? Cum cuantifici cat merita sa te afunzi pentru o placere, un vis, o pasiune? Cate zile iti permiti sa nu fii cu sufletul langa iubita ta pentru ca te absoarbe pregatirea masinii, probleme logistice, deplasarile in weekend? Cate sacrifici merita sa faci in viata de cuplu sau de familie pentru ca cei din jur sa fie mandri de tine? Copiii tai sa povesteasca cu ochi care stralucesc ca tata lor e pilot. Dar in acelasi timp nu-I poti inscrie la cursurile celei mai scumpe scoli private pe care ti-ai dori-o. Daca ii intrebi pe ei, nici nu se gandesc sa te opresti. Ar fi in stare sa munceasca ei pentru tine dar totusi, tu stii care e adevarata dilema. Deci, cum alegi in cazul asta, de exemplu?

 

Daca te intreaba cineva cat de mult iti sustii partenerul de viata, tu vei spune ”intotdeauna, oricand are nevoie, il sustin 100% in tot ceea ce isi doreste!”. Asta daca esti la locul tau. Daca si tu ai avioane in cap, cum ca trebuie sa intervii cu mana de fier in pasiunile celuilalt daca observi ca nu sunt “bune”, atunci nu prea mai avem ce vorbi. Inchide articolul asta! Esti naspa!

 

Este asadar responsabilitatea ta sa decizi cat de departe mergi pentru a-ti face niste placeri sau a-ti implini niste vise. Intr-adevar, fiecare dintre noi are datoria sa-si caute fericirea in orice mod ii este la indemana.

 

Si dupa aceasta inadmisibil de lunga introducere ajung la problema mea. Merita sa ma mai inham la un sezon de curse sau nu? Merita sa-mi fie capul la cursa urmatoare in loc sa-mi fie la cadoul pentru cineva drag? Merita noptile nedormite, stresul ca raman din nou fara bani, ca trebuie sa-mi depasesc performantele de anul trecut? Sau ar fi mai inteligent sa incerc o abordare mai “laid back” a vietii?

 

Nu am raspunsul la aceste intrebari si nici nu cred ca o sa le gasesc prea curand. Doua lucruri sunt sigure. Care a fost decizia mea instinctiva si cat de greu imi va fi sa ajung departe daca ma las impiedicat de atatea dileme.

 

                                              Cu drag, un indecis.   

Cum am ajuns sectant


Cand am facut scoala la Titi Aur, am cunoscut un tip super meserias. Student, relaxat, cu multi bani, fara figuri in cap, venise doar ca sa mai invete cate ceva si nu ca sa obtina licenta de pilot. Intr-un fel, exact opusul meu. Intr-un fel, am zis!

Avea un Cayenne tunat, de 999 de cai dar tunat original. Nu mai tin minte ce kit avea, Mansory sau ce, dar arata foarte turbat. L-am intrebat daca nu se gandeste sa participe la coasta. Mi-a zis “Da, n-ar fi o idee rea, poate imi pun roll bar in Audi-ul S3”. Deci alte posibilitati.

L-am mai intalnit prin Bucuresti si dupa ce am inceput sa particip  in CNVC. S-a bucurat cand a auzit ca am prins ceva rezultate dar nu s-a lasat impresionat. L-am ademenit din nou, dar degeaba. Ma simteam ca un sectant care vrea sa converteasca pe cineva. Adica nasol. El era multumit cu masinile de strada pe care le avea si probabil spectrul unei participari in competitii oficiale il stresa.

Am inteles atunci ca exista aceasta categorie. Baieti cu bani, pasionati de viteza, de pilotaj, care cheltuie pe un set de jante mai mult decat m-a costat pe mine tot sezonul 2010, dar totusi nu vor sa participe cu licenta in curse. E oarecum ca si un inginer care e pasionat de pictura si cineva ii vede lucrarile. Si ii spune sa faca o expozitie, sa incerce sa le faca cunoscute sau sa le vanda pentru ca sunt foarte bune. Dar inginerul nu vrea sa auda de asta. Ceva il nelinisteste la gandul sa-si oficializeze pasiunea.

Eu in continuare raman la parerea mea ca multi dintre cei cu BMW-uri, cu Honde, cu Impreze tunate ar trebui convinsi sa-si mute terenul de joaca pe probele de coasta, rally sprint sau raliu. Pentru ca isi permit si mai ales pentru ca multi dintre ei sunt mai talentati decat multi dintre noi, astia care concuram cu licenta. Eu accept acest lucru si ei se umfla in pene. Ramane doar ca si ei sa accepte ca nu fac bine ca merg cu 250km/h pe drumuri publice.

Doru Sechelariu continua aventura in GP3


Pilotul roman Doru Sechelariu va continua si in acest an aventura inceputa in 2010 in campionatul de monoposturi GP3 ramanand in continuare alaturi de echipa sa de anul trecut Tech 1 Racing. Monoposturile folosite in GP3 sunt monoposturi Dallara care beneficiaza de motoare Renault de 2.0l turbo ce dezvolta o putere de 280 cp, cutie secventiala cu 6 viteze, electronica Magneti Marelli, jante OZ si pneuri Pirelli.

Simon Abadie seful echipei Tech 1 Racing este de parere ca experienta lui Doru de 1 an in aceasta competitie isi va spune cuvantul in acest an: “In cel de-al doilea sezon pentru echipa noastra in GP3 era important sa continuam alaturi de un pilot care cunoaste campionatul. Faptul ca Doru Sechelariu va fi alaturi de noi si in acest sezon ne va ajuta cu siguranta sa ne batem pentru pozitiile de la varf, asa ca contam pe Doru care a avut momente bune anul trecut.

Doru Sechelariu nascut pe 19 noiembrie 1992 a declarat: “Primul meu sezon in GP3 a fost unul constructiv cat si de acumulare a cunostintelor, am progresat impreuna cu echipa. In acest an ne cunoastem obiectivul: vom merge sa castigam. Pe parcursul iernii m-am ocupat de pregatirea fizica si acum de-abia astept sa incepem sesiunile de antrenament. Intreaga echipa are un moral ridicat.

Cel de-al doilea pilot al echipei este finlandezul Aaro Vainio nascut pe 2 octombrie 1993 si este revelatia sezonului 2010 din campionatul Formula Renault 2.0 Eurocup, urmand ca cel de-al treilea pilot al echipei sa fie anuntat in scurt timp.