Noi suntem cei de la federatie. Facem o multime de lucruri bune pentru motorsportul romanesc. Validam rezultate, facem sedinte, comisii, intruniri. Descindem la curse ca si cum noi am inventat apa calda si cateodata chiar suntem crezuti. Dar cel mai bine stim sa formulam drept la replica. Aici Cancan si Libertatea trebuie sa ia lectii de la noi. Sau poate de la Elena Hirtan care alta treaba nu are decat sa gaseasca galceava in orice. Si pentru ca niciunul din noi nu o tempereaza si nu-i spune “termina fato cu tampeniile astea” ci dimpotriva, Elena se delecteaza cu formulari bombastice despre ce i se pare ei ca lezeaza imaginea federatiei.

Si dupa parerea ei cam orice lezeaza imaginea acestei institutii care nu e firma lui tata, “e totusi un organism oficial care face… si drege…. si este recunoscut de ANST” bla bla. Daca un ziarist nu se acrediteaza cu o mie de ani inainte de Gala Campionilor nu poate sa vina. Cum adica sa filmeze el si sa dea pe post o stire despre motorsport?! Fara acreditare nu poate intra. Dupa ce tot noi ne plangem ca nu e mediatizare. 

Daca un ziarist face o gafa legata de motorsport, Elena noastra ne spune ca ala e un idiot, noi o credem imediat si dam un “drept la replica” de ii sta mintea in loc si lui Grivei. Nici macar intr-un comunicat oficial al federatiei draga noatra Elena nu stie scrie denumirea completa a Campionatului National de Viteza in Coasta Dunlop 2010 sau 2011 care o fi. E cu Dunlop la sfarsit, da? Daca nici noi nu scriem corect denumirea asta, de ce ne mai miram ca etapele de coasta de la Ranca se numesc raliu?

Pline de trairile intense ale ego-ului profesional al Elenei, comunicatele “drept la replica” sunt cele cu care marsaluim fitosi si ne zicem ca suntem pe pozitii. Ca avem o atitudine demna de o federatie.  Ar fi interesant sa dam un comunicat cu numarul de accidente dintr-un an competitional si cu o statistica minunata care sa ateste ca motorspotul este unul din cele mai sigure sporturi. Ca mai multe accidentari se intampla la aerobic decat pe probele de raliu. Ar fi interesant sa facem multe lucruri constructive dar noi preferam sa dam o replica unei greseli neinsemnate decat sa dam un comunicat care intr-adevar sa fie preluat de media.  Daca n-ar fi Ponta sau vreun motociclist ratacit pe probe, ar fi vai de mediatizarea noastra! Nu-i nimic, nu ne pasa!

Noi, cei de la Federatie suntem niste de oameni de bine si ne place cum Elena ne duce cuvantul mai departe si de aceea ne meritam soarta de tinta a batjocurilor celor care mai au treaba cu motorsportul.

                                                               Cu drag, un Frasinel care nu are curajul sa-si dezvaluie identitatea.

N.Red : Fumurile lui Andrei sunt doar ale lui. Nu sunt si ale noastre pentru ca noi avem masini pe benzina!

Acei dintre voi care v-ati nascut inainte de anii ‘80 sau chiar pe atunci, va aduceti aminte de filmele video si vocea Irinei Margareta Nistor. De fiecare data cand cineva ii zicea lui Chuck Norris “Fuck you” Margareta ne traducea “ Da-te incolo”. “Son of a bitch” era “ Nemernicule”. Si tot asa. Toti ne distram ca stiam ce inseamna “Fuck you” si ne placea foarte tare cand cineva avea curajul sa rosteasca cuvintele astea eliberatoare. Si ne placea cand ala bun intra la ala rau in birou si ii trosnea un pumn de fata cu toata lumea. Nu pentru ca ala rau a incercat sa-l omoare sau i-a dat foc la casa. Ci pentru ca a spus un lucru necuviincios despre navasta-sa.

Acum parca e invers. De fiecare data cand iti vine sa spui “ La dracu” spui “ f*&%-ti mama ma-tii si mortii si ranitii … in cur… si cine te-o facut… idiotul…. ce cautai pe aici ”…samd. Dar daca cineva iti jigneste sotia sau prietena nu ii dai un pumn. Ci pleci. Si povestesti la toata lumea ce “tampit nesimtit pe care o sa-l bati daca il mai vezi, f*&%-i mortii lui si…. bla bla”. Dar nu-l bati, nu-l iei de guler niciodata. Pentru ca nu ai curaj si nici nu stii sa te bati. Doar vorbele sunt de tine. Dar alea compenseaza si defuleaza toate neputintele tale fizice si intelectuale.

Mai exista, foarte rar, si o alta explicatie pentru care nu ii dai un pumn in fata celui care ti-a jignit prietena. Sau te-a facut de rahat la serviciu, in mod repetat. Sunt repercusiunile pe care le stii de pe acum. Politie, amenzi, geamuri sparte, demisia ta, dosar penal etc. Si atunci indiferent daca esti unul care si-ar face dreptate singur sau doar un pampalau las dar tare de gura, stai in banca ta.

Si toata energia asta negativa trebuie sa se duca undeva. Toti pumnii pe care nu i-ai dat, toate picioarele in cur pe care nu le-ai administrat, toate frazele “ stii ceva, te bag in p&*#@  ma-tii cu postul tau de c@#at, imi dau demisia”, toate astea dospesc la tine in suflet. Si vor erupe la un moment dat. Si daca nu esti pe faza o vor face in cele mai nepotrivite locuri si situatii.

Baietii destepti fac sport. Aia si mai destepti fac sport si mult sex. Cei mai destepti fac si sport si sex si si-au consolidat o pozitie in care se afla mult mai rar in calea energiilor negative. Dar asta nu inseamna ca nu le acumuleaza. 

Motorsportul e doar unul dintre sporturi. Si te elibereaza de multe rele acumulate in timp. Iti arata ca te poti lua de gat cu oricine, oricat de smecher s-ar crede in bolidul lui de 100.000 de euro.  Si daca mai face si pe marele strateg si te bate pentru ca ti-a scos intentionat pietre pe proba, poti sa te duci la el si sa-i spui “ Ce naiba, astia nu curata pietrele si era cat pe ce sa ies afara! Bravo, ai scos un timp mai bun!“ … si sa te simti eliberat.

Cand faceam atletism, eram printre putinii care nu vroiau sa traga de fiare sa-si faca muschi. Eram in crestere si stiam ca nu e bine sa fortez.  Nu prea luam nici vitamine dar asta nu a fost bine. Stiam de alti atleti care luau tot felul de substante ( una mai interzisa ca alta ) dar imi spuneam ca e treaba lor, corpul lor si nu faceam pe moralistul. Interesant este ca nu am avut niciun control antidoping in toti anii in care am tot fost pe la diverse concursuri. Sau nu a fost tras biletelul cu numele meu. Cine stie?

Din gimnaziu am trecut la liceu si am inceput sa am rezultate dar in acelasi timp a inceput nebunia cu scoala. Inca eram pe vremea cand lumea avea conceptia foarte clara ca ori faci scoala ori faci sport. Amandoua nu se poate.  Aia buni la invatatura isi bateau jos de sportivi ca sunt inculti si prosti iar sportivii ii desconsiderau total pe tocilari. Eu eram din ambele tabere dar daca stau sa ma gandesc bine imi placea mai mult cu sportivii. Erau mai dintr-o bucata. Mai sinceri. Aveau un target nobil. Plus ca daca ajungeai primul la sosire nimeni nu prea putea sa iti ia locul. La scoala se puteau rezolva si note, si admiteri si toate. Meditatiile si pilele… cand ma gandesc imi vine si acum sa-i sparg capul profului de matematica.  Oricum, am auzit ca a ajuns la spitalul de nebuni ( nu glumesc ).  Sper sa-si gaseasca sfarsitul acolo, singur, intr-o lume populata de privighetori, paianjeni, napoleoni si fantome. 

Asa ca nu am facut nici scoala cum trebuia si nici sport de performanta.  Cand m-au prins cu culegerea de probleme de matematica sub perna in cabana la un concurs de ski mi-au facut un scandal monstru.  Cum ai mei erau profesori, mi-au inoculat de mic importanta scolii in viata asa ca am lasat-o cu sportul mai moale si m-am concentrat pe scoala. De fapt, nu m-am concentrat pe nicio scoala. Pur si simplu am renuntat la atletism.  Tocmai ce imi facusem baremul pentru nationale la saritura in lungime cand am rarit-o cu antrenamentele. La naiba, cu saritura aceea avem locul patru. Asta este.

Acum imi pare rau ca nu m-am tinut mai tare pe pozitii. Se putea face si scoala si atletism. Si cu atat mai mult cu cat imi pastrasem energia pentru seniorat. Atunci urma sa am performantele. Pentru ca, tineti minte, eu nu fortasem deloc rezultatele la juniori. Cu alte cuvinte, m-am pastrat pentru ceva ce nu s-a intamplat niciodata.

Din cand in cand ma prinde un gand sa ma reapuc de atletism. Pentru cinci minute, e un feeling minunat sa te imaginezi in blockstart. Pe de alta parte, e o aberatie. Sa te gandesti ca la 34 de ani poti sa mai prinzi vreun rezultat. Dar asta nu inseamna ca nu as putea sa incerc sa ajung macar sa concurez la un decatlon. Da, prieteni, decatlon. Proba probelor.

Asadar, la 34 de ani nu prea mai ai ce cauta sa reincepi vreo proba de atletism chiar daca pot sa ma gandesc la cativa sportivi care au performat si dupa varsta asta. Poti insa sa te fofilezi de la efortul fizic si sa faci motorsport. Iar sar cativa “emancipati” in sus care spun “ Bine ca esti tu destept. Cum sa te fofilezi de la efortul fizic. Tu nu stii cata pregatire au aia din wrc, cat antrenament fac ei?!”. Stiu, dar sincer nu putem compara o tura de sauna intr-un cockpit chiar si daca nu ai servodirectie cu 400 de metri plat sau 3000 obstacole. Va calmati, va asezati inapoi la simulator si ii dati enter pe quick race.

Asa ca la varsta asta dintre varste eu imi umplu golul lasat de abandonul atletismului cu niste cupe din campionatul national de viteza in coasta. Si regretele sunt mai usor de dus in felul asta. E drept ca in motorsport ai multe de studiat. Poti sa fii un adevarat erudit iar nformatiile tehnice si nu numai sa-ti fie de mare folos. Nu doar mana de pilot. Eu am ales insa sa ma dau si mai mult de partea celor care nu “tocesc” si aproape ca am fugit din calea invataturii in motorsport. Tot ce stiu e ce am auzit de asa de multe ori ca nu putea sa nu se inregistreze. Asa ca in cadrul acestei familii care se cheama Motorsport, eu fac parte din categoria incultilor.

Si uite asa, fara nicio legatura cu nimic, inainte de ultimul weekend de coasta din anul asta, sunt chemat la federatie. “Maine esti chemat la sediul federatiei. Ai grija sa bei multe lichide!”. “Pfff, dar ce? Nu aveti apa la federatie si nici aer conditionat?”. Adica era vorba sa vina un nene si sa duca niste sticlute cu pipi la un laborator sa vada daca nu cumva m-am dopat. “Pai bine, fratilor, cand imi dadeam duhul la crosuri, la 800 de metri, lungime, viteza si aruncarea oinei, nimeni nu m-a verificat! Princhindelul asta arunca cam mult cu mingea si sare prea departe pentru betele alea pe care el le numeste picioare … ar fi trebuit sa spuna de multe ori oficialii”.

Verificarea asta antidoping la trei zile dupa concurs in cazul pilotilor e cam aiurea. E ca si cum ai verifica un boxeur dupa meci daca are ph-ul corespunzator, cand el de fapt a avut o potcoava in manusa.

Sincer, mi-a facut placere sa fac drumul pana la sediul federatiei si daca mi-ar cere as merge din trei in trei zile la verificari. Stiu de asemenea ca nu FRAS a cerut aceste analize. E totusi interesant ca intr-un sport in care masina face 80% din parformanta sa verifici sanatatea pilotului iar “anabolizantele” cu care sunt injectate masinile sa treaca in permanenta neverificate.

Nu stiu cum ar fi fost daca eram atlet si eram chemat la federatia de atletism ca sa fac un “pipi”. Sunt sigur ca nu as fi fost la fel de relaxat, nu as fi fost in stare sa umplu sticlutele si nu as fi avut o relatie atat de lejera cu oficialii de acolo. Ceea ce poate atrage suspiciunea ca am pile la federatie. Acelasi gen de pile pe care le aveau unii elevi cu profii si directorii. Ei bine, de lungul timpului m-au enervat multi pilosi dar au fost si cativa elevi care invatau chiar daca aveau si pile in caz de avarie.  Daca eu sunt vazut acum ca unul din acest gen de pilosi, nu poate decat sa-mi convina pentru ca intotdeauna i-am invidiat. 

Ea il vede pe el la o cursa de masini. Ii da add pe facebook. Se imprietenesc si  merg in weekend la munte. Sa se exploreze dar si ca el sa faca recunoasteri pe traseul de concurs. Se arunca intr-o relatie la distanta. Se iubesc. Se intalnesc rar. Dar cand se intalnesc ies focuri de artificii. Se duc la Gala. Ea e mandra de el. El se umfla in pene.

Ea se lauda ca el e pilot. El se lauda ca ea e frumoasa. El ii promite ca va fi si mai tare anul urmator. Ea il incurajeaza ca pentru ea nu asta conteaza. El se uita la viitor pe langa cuvintele ei. Se duc impreuna de sarbatori. Isi cunosc prietenii, familiile. El e schimbat, ea infloreste.

Anul urmator ii da lui tarcoale. Incepe.  El se incurajeaza ca o sa-i spulbere pe toti. Ea ii spune “ da baby, tu esti campionul meu!” Are aceeasi masina. Simte ca nu poate sa faca mult mai bine ca in urma cu un an.  Se intristeaza. Ce o sa zica ea? Ca bate pasul pe loc. Ca nu e in stare sa faca mai bine. Si pe langa asta nu aduce bani ci ii cheltuie.

El ar vrea sa ii cumpere ei lucruri. Ea ar vrea ca el sa fie mai linistit. El se agita inainte sa inceapa sezonul. Ea ii simte lipsa. O iubeste dar nu mai e la fel de tandru. El se duce la prima cursa. Ea nu poate pentru ca are serviciu. Lui nu-i place asta. Vine cu rezultate mediocre. Ea il asteapta cu sufletul la gura. El o cearta de ce a stat asa de tarziu.

Ea se duce trista la serviciu. El se duce trist cu masina in service. Ea il suna sa-i spuna ca-l iubeste. El nu raspunde. Se simte cu musca pe caciula. El pleaca cu un prieten sa aduca o masina de curse din strainatate. Ea ii simte si mai mult lipsa. El simte ca-i fuge pamantul de sub picioare. Ajunge obosit. Ea a avut o zi grea. El ajunge cand ea doarme. Ea pleaca cand el doarme.

Masina e teapa. Banii lui s-au dus pe apa sambetei. Daca ar fi avut inspiratia sa o duca undeva in concediu. Acum nu mai poate. Stie ca s-a incapatanat degeaba. Crede ca pentru ea s-a schimbat ceva. Nu e adevarat. Ea simte ca-l pierde. El crede ca ea il judeca. Ea ar vrea sa-l ajute. El considera ca daca se lasa ajutat ea o sa creada ca e mai putin barbat.

El vine cu o idee. Ea ii spune ca poate ar trebui sa iasa din iuresul cu cursele. El se supara desi stie ca ea are dreptate. Nu vrea sa accepte. O cearta. Tipa. Omoara din sentimentele ei dar nu suficient. El crede ca relatia e compromisa. Ea crede ca el nu o mai vrea. El simte ca de data asta i-a fugit de tot pamantul de sub picioare. Ea ar vrea sa dea refresh, sa-l regaseasca iar pe cel care a fost la inceput. El este cel de la inceput dar nu mai are incredere in el. Vrea sa fuga. Ea simte asta. Se cearta. Se despart. Plang. Nu mai e cale de intoarcere. S-au despartit.

El are o rabla intr-un garaj. Ea are niste amintiri frumoase si o inima franta. El ramane singur. Ea isi gaseste un baiat bun, calm care ii ofera siguranta. El il dispretuieste. Ea inca il iubeste. El ar vrea-o inapoi. Dar nu are curajul sa-i spuna. Ea ar vrea sa auda de la el ca inca o vrea desi stie ca nu ar accepta.

Isi vorbesc rar, tot mai rar. Acum nu mai e nimic. Sunt doar prieteni. Ea ii imprumuta niste bani ca sa se mai dea la o cursa. Lui ii e rusine si ii vine sa intre in pamant. Va pleca in strainatate. Si o sa lase cursele ca sa faca bani. Sa vina dupa un timp cu rochia aceea exorbitant de scumpa de la Escada sa-i spuna “vezi, daca imi pun mintea, pot orice!”.

PS: Da, e povestea mea pana dupa al doilea paragraf. Sansa e ca pot sa nu ma duc pe drumul din povestea de mai sus. Dar nu m-am putut abtine sa nu o zic pentru ca pe langa boala cu masinile de curse mai sufar de o alta boala. La fel de grea.  Engleza ar spune ca “I’va got the blues”. Dar si tu stii engleza asa ca poti sa raspunzi cum vrei tu la “Do you got the blues?” 

Un spargator de banci a fost intrebat de ce s-a apucat sa jefuiasca banci? El a raspuns ca nu a fost greu sa decida ce are de facut. Ii trebuiau bani si primul lucru care i-a venit in minte a fost ca banii sunt la banca.

Un raspuns onest care ne duce cu gandul la copii. Ei sunt cei care ne dezarmeaza cu sinceritatea lor. Daca vei intreba un copil ce a fost in capul lui cand a sarit in apa adanca fara sa stie sa inoate el s-ar putea sa-ti raspunda ca a vazut ceva ce-i placea pe malul celalalt. Asa ca s-a hotarat sa incerce sa ajunga acolo.

Cand te gandesti ca nu ai destui bani sa te dai  in cursele de masini nu prea iti vine sa te gandesti ca o sa-i obtii din sponsorizari cum de fapt ar fi logic. Ci mai degraba ca o sa-ti fie greu sa tot pui de la tine. Infractorul si copilul ti-ar spune “ tipule, nu ai bani sa te dai la curse? Du-te sa ia-i de undeva. Nu sta ca prostul!” Ok, mai sunt si cei care cu o nonsalanta totala au impresia ca sponsorizarile vor veni de indata ce o sa intre intr-un birou si o sa spuna “ Buna ziua! Eu sunt pilot, am venit sa va ofer deosebita oportunitate sa investiti un milliard de lei in mine! Unde e casieria?”. Astia se linistesc destul  de repede si trec cat ai zice peste in tabara opusa. “Totu-i de rahat in tara asta, nu se investeste, nu exista viziune”. Ceea ce e de fapt adevarat indiferent daca ai sponsorizari sau nu. Tara asta e de rahat. Punct.   

Mai sunt cei foarte putini care gasesc in ei taria sa ramana pe metereze si sa-si faca mana cu cereri de sponsorizari. Ca orice profesie si acest mestesug se perfectioneaza si se cizeleaza in timp. Nu zic ca eu am invatat cum se face meseria asta dar parca incep sa mi se contureze niste reguli.  Totusi pot sa spun cu mana pe suflet ca am avut mai mult noroc decat perseverenta.  Si intr-un fel asta ar trebui sa ma faca sa tac si sa nu ma dau mare analist de … ma rog… ce se invarte in jurul masinilor de curse. Ei bine, nu tac. Poate cuiva ii va fi de folos vreo fraza din nebunia asta si atunci a meritat.

Revenind, lucrurile ar trebui sa fie simple. Tu ai o masina de curse, ai ceva talent, nu esti chiar prost, stii sa deschizi gura si vrei sa participi in continuare. Ti-a intrat virusul in suflet si acum te macina nevoia asta pacatoasa. Te duci si incerci sa faci rost de bani. De acolo de unde crezi ca ti se va da. Si pana la urma ar trebui sa-i primesti. Ar trebui. Dar cum spuneam, pentru ca suntem in tara asta, s-ar putea ca inainte ca tu sa vezi vreun leu  sa primeasca sponsorizari norocosi ca mine, tupeisti ca … nu zicem cine sau pilosi ca… iar ne abtinem. Numai tu nu.  

E adevarat ca nici spargatorul de banci si nici copilul nu au ajuns unde au vrut. Dar unul din ei s-a tinut de promisiune si a spart o banca iar celalalt nu s-a lasat intimidat de obstacole. Daca infractorul si-a riscat libertatea ca sa-si faca damblaua si copilul si-a riscat viata doar pentru ca pe malul celalat era o creanga care i se parea interesanta,  care sunt acele piedici de netrecut pentru tine de ai renuntat dupa trei refuzuri sa mai bati la usi?  

Ai vazut, Raul Badiu a reusit dupa fix o suta de mailuri sa prinda potul! Ia da-I click pe linkul asta! Daca nu esti dispus sa iti iei in freza macar o suta de refuzuri poate ar trebui sa pui la indoiala pasiunea ta pentru cursele de masini.

Da, stiu cum suna ce tocmai am spus. Eu, unul, in locul tau as zice “ Ia mai du-te tu in *&#@$  %^tii”. Deci,  daca nu esti de acord gandeste-te ca aceste randuri le-am scris mai mult pentru mine. E ca si in bancul acela cu tata care-si plimba bebelusul cu caruciorul si isi repeta incontinuu “Sergiu, fii calm, Sergiu fii calm” si la un moment dat un trecator ii spune “Domnule, de ce ii tot repetati copilului sa fie calm, asa sunt bebelusii, plang si sunt neastamparati cand sunt mici” iar tatal ii raspunde “Sergiu sunt eu!”

Daca un sportiv isi face calcule legate de clasamente nu inseamna ca e mai putin sportiv ca unul care vine la fiecare intrecere doar cu gandul la victorie. E adevarat ca e o caracteristica romaneasca ( venita din infecta lume a fotbalului ) sa ne tot agatam de calcule si mai ales de rezultatele celorlalti. Daca Uganda bate Franta, Olanda pierde la Burkina Faso si Spania e descalificata, noi trebuie sa castigam ultimele 20 de meciuri si suntem calificati. Deci avem o sansa si cum viata in fotbal merge intotdeauna inainte si niciodata inapoi, noi si cu baietii lui Mitica trebuie sa credem in calificare. Am inchis paranteza.

Revenind la clasamente, trebuie spus ca nu e o rusine sa o lasi mai moale spre sfarsitul unui campionat sau a unei curse pentru a-ti conserva rezultatul.  E adevarat ca tuturor ne plac cei care merg la maximum pana la capat indiferent de ce si cum. Dar parca iti vine sa-i dai una dupa cap lui Marisca atunci cand abandoneaza a treia oara consecutiv si perde titlul la mustata. Daca o lasa mai moale, era filosof.

Pe moment el e erou, dar pe termen lung, sunt amintiti campionii, nu cei care au avut curaj sau au fost mai combativi. Acum nu trebuie sa cadem dintr-o extrema in cealalta. Romaneste, daca nationala de fotbal reuseste prin minune sa dea un gol in minutul 15, va incerca pana la sfarsitul meciului sa tina de rezultat. Si bineinteles ca va pierde cu 2-1 si va zice ca a avut ghinion. O vorba spune ca cea mai buna aparare e atacul. In acelasi fel  am vazut cum Loeb a declarat de multe ori ca nu reduce viteza ca sa nu isi piarda ritmul si concentrarea. Button a castigat primele curse dintr-un sezon si pana la final nu a facut altceva decat a stat pe pista si s-a ferit de abandonuri. Si a luat titlul.

La Baia Mare le tot ziceam lui Sanu si lui Opincariu. Dragii mei, puteti sa-mi faceti un serviciu si sa-l bateti pe Duta? Ei zambeau si probabil se gandeau “uite si la asta! In loc sa-si vada de cursa lui face tot felul de calcule.” Adevarul e ca imi vedeam de cursa mea dar stiam ca Duta vine din urma si o sa ma scoata de pe podiumul de la 2 roti motrice la final de sezon.

Interesant este ca Duta nu credea ca ma poate ajunge in clasament dar adevarul e ca la Ranca deja o sa fie in fata mea. Asta daca performantele noastre nu vor fi influentate de defectiuni sau abandonuri.  Daca Mihai Avram isi facea calculele stia ca trebuie sa vina la Baia Mare. Si sa-si apere locul doi la A3. Asa risca sa piarda chiar podiumul la sfarsit.  In cazul lui si nu numai chiar si doua urcari in regim de avarie aduc puncte. 

Pe de alta parte, atunci cand iti faci calculele trebuie sa stii sa iti calculezi punctele. Nici organizatorii si nici Fras nu se prea uita pe clasamente sa vada daca nu cumva sunt greseli. In clasamentul automobilelor  diesel, la coasta, de exemplu, apare un pilot care concureaza cu o masina pe benzina. Au vazut ca e un SEAT Ibiza si ce-au zis “asta e sigur pe motorina, ca doar e Ibiza!”. La echipe au gresit la Raliul Aradului iar la Baia Mare le-au facut pur si simplu muci. Cel putin de erorile astea stiu eu ca le-am vazut. Cine stie cate mai sunt?!

Asadar,  sportul asta e pe puncte. Asa cum baschetul e pe cosuri si fotbalul pe goluri. E frumos sa dai slam dunk, e super tare sa incerci o foarfeca si sa ratezi la cativa centimetri. Dar la final se numara cosurile si nu slam dunk-urile. Se numara golurile si nu ocaziile. Asa cum si in motorsport se numara punctele si nu victoriile.

Dar ca sa nu ziceti ca ma cred mare filosof voi fi sincer si o sa spun cu mana pe suflet ca prefer sa fiu lider intr-un raliu pe ploaie in care toti merg la siguranta, sa raman pe ultima proba fara benzina si sa abandonez decat sa sa ma zbat la mijlocul plutonului si sa-mi iau puncte vitale pentru campionat. Cu toate ca la final de sezon mi-as da palme incontinuu pentru asta.  

In anul in care am inceput sa concurez, nu s-a facut clasamentul debutantilor.  Daca s-ar fi facut as fi luat locul trei.  Ceilalti doi din fata m-au cam batut in toate etapele iar eu eram abonat la un caldut loc trei intr-un clasament moral al incepatorilor.

Anul asta, debutantii au intr-adevar clasamentul lor insa parca au inebunit de tot. Si-au luat niste mici bombe si le piloteaza de parca viata lor ar depinde de rezultatul din fiecare cursa. Unul din ei ii incurca pe veterani in clasamentul open. Altul era cat pe ce sa urce pe podium la general la un moment dat. Rup cutii, dau de pereti cu masinile, revin, merg la fel de tare si ne aplica fara niciun fel de jena cate o bataie celor care avem cativa ani de curse in spate. Clasamentul debutantilor arata ca o zona a unui razboi in care doar primii trei vor fi gratiati. Si vezi debutanti pe primele locuri si la grupa H si la H3 si la 2 Roti Motrice.

Daca in 2009 eu ma gandeam doar sa ajung la sosire si sa nu ma fac de rusine, baieti ca Mihnea Dutescu, Costi Stratnic, Bogdan Cuzma sau Mihai Avram vin in primul lor an de curse cu gandul sa rupa fasul la toti cei cu doua roti motrice. Si mai sunt si altii pe care nu ii ajuta masinile atat de mult insa scot untul din ele.

Pe Costi Stratnic l-am intalnit prima oara la Campulung.  Ii stiam masina dar eram sigur ca ii vor trebui macar patru etape pana sa isi intre in mana. Ceea ce a fost complet gresit. M-a batut fara niciun fel de menajamente inca din prima cursa si s-a instalat cu o siguranta sora cu aroganta pe primele locuri in vreo patru clasamente.

Cand am inceput sa stam de vorba mi s-au clarificat mai multe lucruri despre acest Costi 475 Fly Man. Omul nu a venit la coasta doar sa-si faca damblaua. A venit sa invete, sa mearga tare, sa isi pregateasca masina din ce in ce mai bine si sa faca lucrurile cum trebuie.

Cand vad cum analizeaza onboard-urile lui si a celorlalti, cum isi pregateste fiecare weekend ma gandesc la distanta enorma fata de cum abordam eu cursele in primul an. Si chiar fata de cum le abordez acum. Daca eu inca ma bat cu Costi in clasamentul automobilelor cu doua roti motrice este pentru ca Mr. Omniasig a ratat clasarea in cateva etape. Atunci a mers atat de tare incat nu a mai apucat sa ajunga la finis. Si nu vreau sa ma gandesc ce timp ar fi scos. Pentru ca mi-ar zdruncina moralul.

Pentru mine e clar! Nu exista debutanti sau piloti cu experienta. Exista piloti care vin la curse sa mearga ceva mai tare ca pe sosea si piloti care vin la curse sa mearga cat de tare este fizic posibil. Sau chiar mai mult decat atat. Costi a pus la indoiala niste legi ale fizicii de cateva ori. Si le va mai pune de acum incolo. Tare mi-e frica insa ca dupa ce isi va lua titlu de Campion la Debutanti va veni anul viitor atat de hotarat sa bata tot incat doar ce va avea peste 100  de cai in plus fata de ce va avea el va putea sa-i puna probleme.

Cam asa il vad eu pe unul din debutantii de la coasta de anul asta. Cat despre ceilalti debutanti… numai de bine!