Era una din cele mai mici maşini care a câştigat vreodată Raliul Monte Carlo, dar bucuria era imensă. Pilotul finlandez Rauno Aaltonen şi copilotul Liddon Front, la comenzile unui Mini Cooper S, treceau linia de sosire de a celei de-a 36-a ediţii a raliului Monte Carlo în data de 20 ianuarie a anului 1967. Era deja al treilea triumf pe care Mini îl reuşea în Monaco, după succesele din 1964 şi 1965. Totuşi victoria a avut o însemnătate specială. Cu un an înainte, pilotul micuţei maşini din Marea Britanie a crezut că şi-a asigurat victoria pentru al treilea an la rând, doar că Mini a fost descalificată de către comisarii de cursă pe baza unei decizii care piloţilor şi fanilor le este greu să o înţeleagă şi în prezent. Ca urmare a acestui lucru, empatia dovedită de spectatori la adresa lui David în lumea puternicilor Goliath a crescut şi mai mult. Şi, datorită calităţilor de pilot dovedite de Aaltonen, clasicul Mini a oferit riposta cea mai potrivită.
Până în prezent, cele trei victorii reuşite în clasamentul general al Raliului Monte Carlo au definit caracterul sportiv de care se bucură marca. Aceste succese au fost evidenţiate la aniversarea producţiei ce a avut loc la uzina MINI din Oxford şi la lansarea noului MINI John Cooper Works Countryman. Şi chiar dacă MINI John Cooper Works Rally ce a fost dezvoltat pentru Raliul Dakar – testul suprem de anduranţă în lumea modernă – continuă să reflecte gloria triplului câştigător din Principat.
Rauno Aaltonen a decis să sărbătorească aniversarea de 50 de ani a victoriei sale într-un mod care îi este drag. El va reveni în cockpitul clasicului Mini, acceptând provocările condusului spre Monaco pe o distanţă de aproape 1.250 de kilometri şi ducând micul automobil britanic pe serpentinele din Alpii Maritimi ai Franţei. Astfel, la doar câteva săptămâni după ce şi-a serbat a 79-a zi de naştere, Aaltonen va concura în Monte Carlo Rally Historique 2017. Şi se amuză la gândul ce frumos ar fi dacă ar câştiga competiţia din nou, la 50 de ani de la marele său succes, şi să urce pe podiumul din Port Hercule în Monaco.
Clasicul Mini este pregătit, echipa este gata pentru competiţie
Ambiţiile sportive ale lui Aaltonen au captat şi imaginaţia BMW Group Classic. Pentru participarea la cea de-a 20-a ediţie a tradiţionalei competiţii, el va fi susţinut de o echipă specială MINI CLASSIC Rallye, care va retrăi zilele de glorie de la Monte Carlo din anii ’50, ’60 şi ’70. Echipa a pregătit maşina ideală pentru pilotul finlandez – un Mini Cooper S care a concurat deja în Raliul Monte Carlo din 1965 şi care a fost complet reconstruit de compania suedeză Söderqvist Engineering. Aceasta l-a readus la standardul pentru competiţie. Directorul executiv al companiei, Hans-Åke Söderqvist, şi fiul său fac parte din echipa de service, alături de pilotul suedez Stig Blomqvist, campion mondial de raliuri în 1984, şi Phil Anning de la companie britanică Swiftune Engineering, care timp de peste 50 de ani a fost implicată în dezvoltarea şi producţia motoarelor de curse pentru modelul clasic Mini. Zece seturi de anvelope cu cuie se vor afla în caravană. Acestea au fost produse în Finlanda special pentru jantele de 10 ţoli ale clasicului Mini şi au fost finisate manual cu multă migală.
Asemenea echipei şi clasicului Mini, Aaltonen a făcut şi el pregătiri meticuloase. În decembrie, pilotul finlandez a parcurs întregul traseu cu un MINI Cooper S Clubman de cea mai nouă generaţie pentru a pregăti un road book complet. Amintirile evoluţiei câştigătoare din 1967 au ieşit la iveală cu fiecare viraj şi fiecare urcare. Dar un veteran experimentat nu se bazează doar pe amintiri. Abordarea sa meticuloase i-au adus supranumele de “Rally Professor” de acum câteva decenii, astfel că a înregistrat toate detaliile importante despre traseu. Alături de el, Aaltonen va avea un navigator experimentat. Suedezul Hans Sylvan (72 de ani) a preluat rolul copilotului care urmăreşte navigaţia şi cronometrajul. Sylvan a concurat şi el de mai multe ori la Monte Carlo şi de-a lungul anilor s-a bucurat de o carieră de succes alături de Stig Blomqvist.
De la Bad Homburg la Monaco – iar aceasta este doar încălzirea
Timp de mai multe decenii, Raliul Monte Carlo a fost considerat ca fiind cea mai spectaculoasă şi dură competiţie de acest gen. Există nenumărate poveşti legendare despre etapele-maraton dinainte cursei, drumurile îngheţate peste trecătorile montane, furtunile de zăpadă apărute din senin şi “Noaptea Cuţitelor Lungi” din celebra trecătoare Col de Turini. În 1998, organizatorii de la Automobile Club de Monaco au creat o ediţie nouă pentru automobile de epocă pentru a sărbători statutul legendar al evenimentului. De fiecare dată, raliul este organizat la două săptămâni după competiţia modernă şi imită formatul original al raliului. Anul acesta, şapte oraşe europene reprezintă punctele de pornire. Vineri, 27 ianuarie 2017, Aaltonen şi Sylvan vor porni din Bad Homburg spre Monaco. De acolo, ei vor parcurge prima etapă spre Valence. Apoi, cursa va continua cu returul la Monte Carlo, pentru ca întrecerea să se încheie la 31 ianuarie, cu proba de pilotaj pe noapte.
La startul competiţiei pot lua parte doar automobilele care erau omologate să participe la Raliul Monte Carlo între anii 1955 şi 1980. Nu există nici un fel de restricţii în ceea ce priveşte piloţii. Cu toate acestea, experienţa relevantă a raliului nu este un dezavantaj. Cu toate acestea, nimeni din actualul platou de concurs nu se poate bucura de cunoştinţe atât de vaste privind Raliul Monte Carlo precum Rauno Aaltonen.
Început cu pasiune, după care a urmat victoria la clasă
La finalul anului 1961, finlandezul tocmai devenise campion naţional de raliuri în ţara sa natală şi era în căutarea unei maşini cu care să abordeze provocarea “Monte”. Norocul i-a surâs din partea echipei oficiale a British Motor Corporation. Aaltonen a debutat alături de Mini Cooper, un model care se dovedea deosebit de competitiv. Cu toate acestea, legătura promiţătoare aproape că s-a încheiat cu o tragedie. Cu trei kilometri înainte de linia de sosire, maşina era pe locul al doilea, dar a ieşit de pe drum, s-a răsturnat şi a fost cuprinsă de flăcări. Aaltonen şi navigatorul Geoff Mabbs au putut ieşi din maşină în ultima clipă. După această deschidere dramatică, Aaltonen a revenit la start în 1963, la comenzile unui Mini Cooper. De această dată a încheia Raliul Monte Carlo cu o victorie la clasă şi cu locul al treilea în clasamentul general.
Anul următor, pilotul irlandez Paddy Hopkirk a dus clasicul Mini spre prima sa victorie în clasamentul general. Aaltonen a obţinut locul al şaptelea. A fost era celor “Trei Muschetari” a început la Monte Carlo în 1964 – alături de Aaltonen şi Hopkirk, trioul era completat de pilotul finlandez Timo Mäkinen.
În 1965, Mäkinen a obţinut a doua victorie în clasamentul general pentru clasicul Mini, după o evoluţie de-a lungul căreia nu a primit nici un punct de penalizare, în timp ce compatriotul său nu a fost inclus în clasament după ce a depăşit timpul limită. Acesta a fost un început de an pe care Aaltonen l-a considerat ca nesatisfăcător, chiar dacă el a reuşit să câştige încă o dată titlul naţional în Finlanda şi să devină campion european de raliuri.
Trio de succes: Cei Trei Muschetari
Cea mai redutabilă prestaţie a celor “Trei Muschetari” a fost la Raliul Monte Carlo din 1966. Timo Mäkinen, Rauno Aaltonen şi Paddy Hopkirk au dominat cursa încă de la început. La final, ei erau plasaţi pe primele trei locuri ale clasamentului general – în ordinea Mäkinen, Aaltonen, Hopkirk. Dar bucuria unui hat-trick pentru versiunea clasică Mini a fost extrem de scurtă. Cei trei piloţi au fost descalificaţi ulterior din cauza luminilor care se presupune că nu erau în conformitate cu regulamentul oficial conform oficialilor francezi de cursă.
Un an mai târziu, consternarea cu privire la această decizie s-a transformat în determinare totală. 1967 a fost momentul de glorie al celui de-a treilea “Muschetar” în Raliul Monte Carlo. Altonen şi navigatorul Henry Liddon, care fusese în maşina câştigătoare alături de Paddy Hopkirk în 1964, au fost cel mai rapid echipaj al echipei BMC şi se aflau pe o poziţie promiţătoare la începutul “Nopţii Cuţitelor Lungi”. Cursa a fost decisă pe celebrul Col de Turini, cu pilotaj pe zăpadă. Şi, aşa cum Aaltonen avea să declare doar după mulţi ani, virajele rapide aproape că au adus acelaşi rezultat ca debutul său în “Monte” cu cinci ani înainte. Aceasta pentru că Mini Cooper S a ieşit de pe traseu în timpul coborârii ca urmare a unei abordări mult prea aventuroase. Maşina s-a strecurat printre tufişuri şi, spre surprinderea echipajului, a revenit pe traseu. Aaltonen şi Liddon au respirat adânc şi şi-au reluat evoluţia spre sosire şi victorie.
Acum, la 50 de ani de la acel moment, Rauno Altonen vrea să aibă o abordare mult mai cerebrală a cursei. Monte Carlo Rally Historique este organizat ca o competiţie de regularitate. Aaltonen şi Sylvan iau startul şi în categoria “Viteză medie redusă”. Astfel, ei se bazează pe rutină şi precizie. Şi îşi doresc victoria, aşa cum indică un detaliu foarte special. Modelul clasic Mini pe care îl vor utiliza poartă numărul de concurs 177. Este exact acelaşi număr de pe maşina învingătoare din 1967.
