Acuma ca praful s-a asezat, cu toate ca norul de cenusa inca pluteste deasupra Europei, raliul Turciei are parte de o analiza.
Pe hartie, a fost o alta victorie a lui Loeb, inca 25 de puncte, inca un pas spre al saptelea titlu (Michael Scumcher pazea!). Privind mai cu atentie, a fost raliul cel mai disputat din sezonul 2010.
De fapt, cel care merita victoria ar fi fost probabil pilotul echipei Citroen Junior Team, Sebastien Ogier. Francezul a preluat conducerea dupa proba speciala 3, dupa care si-a mentinut avantajul in a doua zi, cand a fost nevoit sa fie primul pe probele speciale.
Handicapul traditional unui raliu pe macadam, a fost mai mic, datorita faptului ca unele sectiuni ale probelor speciale s-au tinut pe asfalt. In total doar 12% din cei 358,84 km au fost reprezentati de asfalt, raliul Turciei cu greu poate fi considerata o etapa adevarata ce se desfasoara pe o suprafata mixta.
A urmat proba speciala 15, cand pneul stanga fata a lui Ogier a explodat, obligandu-l pe acesta sa opreasca pentru a face pana.
Ce putem vedea din raliul Turciei este faptul ca Ogier a pierdut constant timp pe probele speciale in fata pilotilor consacrati din WRC, din cauza experientei sale, dar nu din cauza talentului sau. Chiar are talent, iar Dani Sordo, al doilea pilot al echipei Citroen Racing Team, probabil ca s-a simtit ca un curcan gata pregatit pentru masa festiva de Craciun.
Acest lucru este confirmat de greseala lui Sordo, care a reusit pe proba speciala 21 sa derapeze, distrugand suspensia masinii, pierzand astfel sansa la podium. Pentru a adauga sare pe rana, mai multi piloti au facut aceiasi greseala, dar au folosit masina lui Sordo pentru a atenua franarea.
Cu probe speciale noi pentru WRC, Turcia a insemnat o etapa in care accentul s-a pus pe talent, experienta find pe planul secund. Nu este de mirare ca Loeb a castigat si nu este nici o surpriza ca pilotii tineri talentati ca Sebastien Ogier, s-au descurcat foarte bine.
Daca este vreo lectie de invatat, este faptul ca anul acesta, campionatul este mult mai strans decat in anii precedenti, exact cum afirma si Hirvonen. A tinut sa sublinieze acest lucru in a doua zi a raliului, cand a afirmat ca patru oameni pot castiga in Turcia: Loeb, Petter Solberg, Sordo si bineinteles el insusi, toti find despartiti de aproximativ de 15 secunde.
Ganditi-va la acest lucru pentru un moment. Deja 150 de km fusesera parcursi si doar 15 secunde diferenta intre cei 4 piloti. Facand calculele, ne putem da seama ca diferenta este de zecimi de secunda pe kilometru. Deci este un pic gresit sa vorbim despre dominatia lui Loeb.
Asa cum si Loeb a afirmat:”aceasta este o victorie, care imi ofera multa placere, pentru ca rezultatul acestei etape a fost indecis o buna bucata de timp”.
Persoanele care au inceput deja sa ceara inlaturarea lui Kimi Raikkonen de la Citroen Junior Team, vor trebui sa se mai gandeasca. Finlandezul a facut un pas mare in raliul Turciei, nu doar pilotand masina fara sa o avarieze, dar chiar depasind unii piloti cu mai multa experienta. Sa nu uitam ca acesta a fost al 9-lea raliu de orice tip din viata lui, iar inainte de etapa din Turcia, a participat la doar 2 evenimente pe macadam alaturi de Citroen. Deci sa reusesti o clasare in primii 10 in fiecare raliu si sa termini pe pozitia a 5-a in clasamentul general este o mare realizare.
O alta stea in devenire, pare sa fie Thierry Neuville. Cu toate ca a testat Citroen-ul C2 S1600, doar 20 de km inainte de start, Neuville a fost la doar 7,5 secunde de cel mai bun timp al primei zile. Din pacate, o problema la diferentialul masinii, in a doua zi, i-a “furat” ocazia de a arata de ce este in stare pilotul belgian. Copilotul sau Nicolas Klinger a comentat: “a fost incredibil pentru ca acesta este doar al doilea raliu pe macadam. Este valoros, asteptati si o sa vedeti…”
Nimeni nu a recurs la ordine de echipa, dupa ce FIA a emis un buletin bine scris, care le reamintea echipelor de obligatia acestora de a se supune articolului 151c a Codului Sportiv International, care se ocupa cu manevre ce pot afecta sportul, ducand la decaderea acestuia. In timp ce aceasta directiva nu constituie o schimbare de regulament, legal este vazuta ca un artificiu pe care fratii Kray, mafioti cunoscuti in Marea Britanie, l-au facut in anii ’50. Acestia cand vroiau sa dea un avertisment, intrau in casa victimelor si rearanjau mobila, nimic mai mult. Mesajul in mod normal ar fi fost receptionat, dar de data aceasta nu a fost nevoie de nici un mesaj, pentru ca seful echipei Citroen, Olivier Quesnel, precum si directorul echipei M-Sport, Malcom Wilson, initiasera un acord tacit inainte de start, pentru a nu mai exista decizii de echipa in randul pilotilor.
Cel mai important subiect al raliului nu a avut nici o legatura cu ce se intampla pe probele speciale, pentru ca subiectul care a amutit audienta a fost norul de pe cer. Avand in vedere ca aceasta a fost cea mai lunga perioada de intrerupere a traficului aerian dupa al doilea razboi mondial, iar World Rally Championship se bazeaza pe logistica, norul de cenusa a pus o mare problema pentru echipele participante.
In spatele scenei, o munca imensa a avut loc pentru a repatria peste 500 de persoane, apartinand unor numeroase echipe. Citroen a organizat o flota de autobuze pentru a conduce echipa la Paris; un traseu de 39 de ore. Ford a facut acelasi lucru, autobuzele sale avand destinatia catre Cockermouth din nordul Angliei.
Ken Block s-a confruntat cu o cursa contra cronometru pentru a ajunge in San Francisco pentru a participa la lansarea noului motor de 650 de cai “Gymkhana” ce va echipa Ford Fiesta.
Pentru Loeb si Raikkonen a fost ceva mai putin stresant, acestia avand avioane particulare, singura lor problema find unde sa aterizeze, dar chiar si asa, nici macar ei nu sunt obisnuiti cu asa ceva. Raliul Turciei a fost o etapa ce va ramane mult timp in amintirea multor persoane.
