Va spuneam ieri ca acesta este un titlu foarte meritat pentru pilotul francez in varsta de 37 de ani, el fiind cel mai consistent la capatul sezonului. Dar oare a fost el cel mai rapid?
Statistic vorbind, nu a fost Loeb, ci colegul lui Hirvonen de la Ford, Jari-Matti Latvala, care a castigat 67 de probe speciale fata de 65 ale lui Loeb. Asta inseamna ca Latvala merita mai mult titlul? Cu siguranta nu! Cel mai potrivit om inca are coroana pe cap, insa tanarul finlandez ar fi meritat ca el sa fie cel care sa-si incerce norocul in duelul cu pilotul alsacian. Nu doar are un numar aproape dublu de victorii de proba speciala fata de Hirvonen dar s-a si aflat la conducerea unor raliuri timp de 42 de probe speciale fata de cele doar 25 ale compatriotului sau.
Latvala campion in 2011 este un lucru perfect imaginabil. Daca ar fi fost mai rapid cu 0,3 secunde in Iordania, ar fi castigat raliul; daca Miikka Anttila, copilotul sau, nu ar fi facut acea gafa in Sardinia, ar fi castigat raliul; daca ar fi fost ferit de pene de cauciuc, daca ar fi fost ferit de problemele tehnice, daca, daca si iar daca…Daca Sansa ar fi petrecut mai mult timp cu el de-a lungul sezonului, el ar fi fost cel mai potrivit sa declanseze asaltul final asupra fortaretei franceze. In schimb, el a trebuit sa se comporte mai degraba ca un frate mai mare si protector al lui Hirvonen in partea secunda a sezonului, incercand sa-l apere de francezii aia nesuferiti care piloteaza niste Citroen-uri rapide. Si cea mai mare ironie o stiti nu? Hirvonen a semnat cu Citroen pentru 2012 !
Atat cei de la Citroen cat si cei de la Ford au fost nevoiti sa rezolve toate problemele specifice unei schimbari semnificative de regulament. Au dat roadele scontate acestea ? Este greu de spus inca. Cu siguranta, motoarele de 1.6 litri si transmisia foarte asemanatoare i-a atras pe cei de la MINI si Volkswagen, insa ar fi cuvinte mari daca as zice ca aceste schimbari au redus costurile la acest nivel al raliurilor sau ca l-au facut mai atragator pentru tinerii piloti privati. Doua exemple care imi vin rapid in minte sunt P.G. Andersson, care dupa ce a condus Raliul Suediei nu si-a gasit sponsori, la fel nici Jari Ketomaa care a condus Raliul Finlandei.
Problemele inerente unor schimbari de regulament au fost un capitol pe care cei de la MINI nu l-au parcurs in intregime. MINI John Cooper Works WRC si-a facut debutul in Sardinia si a demonstrat ca cei de la Prodrive raman o forta in domeniul construirii unei masini world rally car. Punctul culminant al englezilor in 2011 a fost placerea sadica pe care Sordo a avut-o cand l-a hartuit pe Ogier de-a lungul intregului Raliu al Frantei, pierzand in cele din urma doar pentru cateva secunde. Si cat de putine au fost…
Ciudat, partea negativa a celor de la MINI o reprezinta dezinteresul aparent manifestat de compania mama, BMW. Din punct de vedere al performantelor obtinute si al marketingului, programul englezilor din WRC are toate sansele sa devina unul de succes.
Acest aspect este depasit totusi de felul in care cei de la Volkswagen se pregatesc pentru sezonul 2013 al WRC, cele doua Skoda Fabia S2000 devenind o prezenta obisnuita in parcurile de service, umbrind oarecum eforturile celor de la MINI. Pisica este aruncata dinspre BMW catre FIA si North One Sport-NOS, promotorul WRC. Arestarea patronului Converse Sport Initiatives – CSI, compania mama a NOS , pentru falimentarea unei banci din Lituania a facut ca linistea si lipsa totala a informatiilor sa domine discutiile premergatoare startului in sezonul 2012.
Nu putem uita nici debarcarea celor de la Abu Dhabi. Dupa ani si ani de investitii in WRC in incercarea de a organiza un raliu la ei acasa, telenovela „ sunteti in calendar- nu mai sunteti” a ajuns la sfarsit. Cu siguranta au fost greseli de ambele parti, atat in dreptul celor de la Abu Dhabi cat si in dreptul celor de la FIA, care puteau sa incerce sa rezolve altfel aceasta dorinta a arabilor. In schimb, Abu Dhabi a plecat si astfel s-a irosit si cea mai mica sansa pentru o insula din Orientul Mijlociu de a organiza un raliu din campionatul mondial.
Poate ca nu conteaza. O alta insula mediteraneana va gazdui o etapa in 2012, adica Sicilia. Departe gandul de mine sa critic Sicilia, dar credeam ca s-a ajuns la o concluzie vizavi de raliurile desfasurate pe insule, in special pe cele italiene. Aruncand o privire la succesul enorm si al numarului impresionant de spectatori de la ultimele doua editii ale Raliului Frantei desfasurate in zona Alsaciei aleasa in detrimentul Corsicii, concluzionasem deja ca lucrurile merg mai bine pe continent decat pe insula…
Alte puncte de atractie asupra sezonului 2011 al WRC il reprezinta introducerea Power Stage-ului si revenirea celor de la Michelin, ca distribuitor de pneuri in detrimentul celor de la Pirelli. Transmiterea live la tv a ultimei probe speciale de la fiecare raliu a fost de cele mai multe ori un hit dar si thriller uneori. In Iordania, Ogier s-a impus cu doar 0,2 secunde in fata lui Latvala, stabilind astfel cel mai mic ecart din istorie.
Cu bune si rele, 2011 a fost un sezon naucitor pentru Campionatul Mondial de Raliuri. Titlurile de pe prima pagina a ziarelor nu au fost intotdeauna cele mai potrivite, insa in sfarsit, acest sport genereaza din nou astfel de titluri. Acum , celor de la FIA si de la Eurosport nu le mai ramane altceva de facut decat sa se asigure ca vom putea citi din nou articole pe prima pagina a ziarelor. 2012 pare sa aiba o desfasurare clasica, asa ca nu ne mai ascundem sa o spunem.
Dar la fel ziceam si iarna trecuta…