Pentru Alessandro Zanardi (Italia), un an plin de evenimente se apropie de final. 2014 a reprezentat revenirea sa în motorsport după o pauză de patru ani: pilotul oficial BMW a concurat în Blancpain Sprint Series cu un model BMW Z4 GT3, înscris de ROAL Motorsport. În paraciclism, italianul în vârstă de 48 de ani a sărbătorit noi succese majore, care au inclus al două titluri mondiale. În octombrie, el a parcurs cu succes primul triatlon pe distanţă lungă din carieră, în Hawaii (SUA), cu un timp foarte bun. Şi, peste toate acestea, Zanardi a reprezentat BMW la numeroase evenimente de pe mapamond, în calitate de ambasador al mărcii BMW. Într-un interviu, Zanardi priveşte retrospectiv la acest an plin de evenimente.

Alessandro, la începutul acestui an ai început sezonul de revenire cu un test la Adria, în Italia. Cum te-ai simţit când ai parcurs primii metri cu BMW Z4 GT3, care au fost primii paşi spre revenirea în motorsport?

Alessandro Zanardi: Am fost extrem de emoţionat, aşa cum sunt de fiecare dată când încep ceva nou. După pauza lungă pe care am luat-o după sezonul 2009, a fost o aventură nouă cu o maşină nouă. Am revenit într-un BMW, un brand care deja reprezintă foarte mare parte din cariera mea de pilot. Am revenit alături de ROAL Motorsport, o echipă în care am mulţi prieteni şi cu care am cunoscut multe momente frumoase în trecut. Toate acestea combinate au făcut ca acest moment să fie unul foarte special. Stăteam într-un BMW Z4 GT3, o maşină deosebită, care era nouă pentru mine şi mult mai puternică decât cele pilotate anterior, aşa că a fost plăcut să parcurg primele tururi.

Ce a însemnat pentru tine să revii în curse, dar şi ca pilot oficial BMW?

Zanardi: Să fiu apreciat ca sportiv şi ca ambasador de toţi partenerii mei la BMW m-a făcut să fiu foarte mândru. Să văd atât de mult entuziasm pentru participarea mea, să încep din nou într-un campionat nou, o nouă aventură, să mă regăsesc din nou în postura de pilot de curse – toate aceste au făcut ca momentul să fie special. Am fost legat de BMW pentru o lungă perioadă de timp – iar entuziasmul şi susţinerea primite când s-a zvonit că voi purta din nou combinezonul ca pilot de curse mi-au oferit un sentiment aparte. M-am simţit in nou pilot de curse. A fost o senzaţie foarte plăcută.

Datorită Blancpain Sprint Series, ai revenit la Brands Hatch, locul unde ai câştigat medaliile de aur şi argint la Jocurile Paralimpice. În cursă ai strălucit prin revenire şi ai reuşit locul al cincilea. A fost unul din punctele de atracţie ale sezonului?

Zanardi: Da. Toate condiţiile au fost perfecte la Brands Hatch. În ciuda faptului că, după un accident în manşa de calificare, am pornit ultimul în cursa principală, am putut să obţin locul al cincilea, unul încurajator. Dacă aş fi pornit câteva locuri mai în faţă, cred că aş fi putut obţine un rezultat mai bun. O altă situaţie unde cred că aş fi putut obţine un rezultat bun a fost în Slovacia, unde BMW a câştigat cursa – după ce BMW Sports Trophy Team Schubert a pornit de pe poziţia a 18-a. În antrenamente şi calificări, eu şi coechipierii mei de la ROAL Motorsport am fost cele mai rapide modele BMW, dar, din păcate, în cursă am fost implicaţi în incidentul din primul viraj. Dar acesta este motorsportul. Aşa că singura soluţie este să spui: trebuie să încerc din nou.

Pe lângă curse, ai avut şi alte evenimente sportive importante în acest an. La Greenville, ai câştigat alte două titluri mondiale la paraciclism. A părut atât de uşor pentru tine – te-ai dus acolo şi ai câştigat. Chiar este aşa de simplu?

Zanardi: Categoric, nu. A fost destul de greu – de fapt, acest este motivul pentru care mi-a plăcut foarte mult. Este sport pur, o competiţie dificilă, dar sănătoasă între sportivi de hand-cycling care sunt prieteni foarte buni. Ernst van Dyk, care acum este principalul meu rival, este un bun prieten de-al meu. Este un sportiv corect şi îmi place să stăm şi să ne petrecem timpul liber împreună. Dar când este momentul cursei, ne luptăm pentru fiecare centimetru de traseu şi, în ciuda vârstei mele, pot încă să fiu performant la nivelul la care să mă lupt cu ceilalţi pentru victorie. Din acest punct de vedere, a fost un sezon de succes – ar fi fost perfect dacă aş fi câştigat medalia de aur şi în proba de fond pe şosea. În acea probă am terminat pe locul al doilea, după Ernst van Dyk, dar anul viitor voi avea o nouă şansă.

În octombrie, ai încheiat cu succes primul triatlon pe distanţă lungă în Hawaii. A devenit triatlonul o nouă pasiune pentru tine?

Zanardi: Fără îndoială. Mă aşteptam să-mi placă. A fost la fel ca în 1997, când de pe ultimul loc am pilotat spre victoria de la Cleveland, sau ca în 1998, când am câştigat la Long Beach deşi eram la un tur de lider la un moment dat, ori ca atunci când am riscat totul la Laguna Seca, unde eram al doilea, vroiam un rezultat mare şi l-am depăşit pe Brian Herta în Corkscrew. Sunt multe în comun cu acel tip de comportament, care este al omului care preferă să trăiască o zi precum un leu decât 100 de zile ca un miel. Iar stilul meu de viaţă presupune că am vrut să concurez într-o asemenea aventură sportivă, precum triatlonul din Hawaii. Cel mai bun moment a fost atunci când am ieşit din apă, am urcat în handcycle şi am luat-o pe Road 19 spre nord. Ştiam că aveam de parcurs 175 de kilometri, după care urma maratonul. În acel moment puteam fi speriat sau intimidat de ceea ce urmează. De fapt, nu am simţit decât bucurie pură. Am fost atât de fericit în acel moment, pentru că ştiam că distracţia este înaintea mea, nu am trecut deja de ea. De asemenea, ultimii 300 de metri şi trecerea liniei de sosire au fost fantastice, pentru că nu eram pregătit să fiu aclamat aşa cum am fost. Am fost impresionat de toată susţinerea primită, de oamenii care îmi strigau numele. Pe de-o parte a fost fantastic – pe de altă parte a fost trist, pentru că se terminase. Aşa că, dacă vreau să mai trăiesc acest gen de aventură din nou, în cel mai bun caz trebuie să aştept un an.

Eşti şi ambasador al mărcii BMW şi reprezinţi BMW în numeroase ocazii pretutindeni în lume. În aceste ocazii, deseori îţi întâlneşti “colegii” de la BMW, de exemplu când ai vizitat uzina BMW din Spartanburg, în august. La aceste evenimente simţi că faci parte din familie?

Zanardi: Nu doar atunci, pentru că este mai mult de atât. Este dificil de explicat în cuvinte, pentru că nimeni nu se mai gândeşte la aşa ceva – şi aceasta este ceea ce vreau să spun cu adevărat. Este vorba de faptul că toţi mă văd ca fiind Alex, ca fiind Alex Zanardi, ambasadorul mărcii BMW. Şi toţi sunt mândri că sunt ambasador al brandului. Iar acesta este un lucru fantastic, pentru că şi altă dată eram Alex Zanardi, după care am suferit acel accident, iar oamenii nu ştiau cum să mă abordeze. În mintea lor, ceea ce mi s-a întâmplat a fost un dezastru major. Şi a fost inevitabil ca, de fiecare dată când eram abordat de cineva, să simt un sentiment de jenă pentru că nu ştia cum să intre în contact cu mine. Acest lucru a dispărut complet. Acum, oamenii mă abordează într-o manieră complet normală. În plus, înseamnă ceva special pentru mine să fiu ambasador al mărcii BMW. O companie mare şi recunoscută la nivel mondial, aşa cum este BMW, sigur nu are nevoie să fie reprezentată de cineva. Dar l-a ales pe Alex Zanardi să-i reprezinte marca şi, oricum ai privi lucrurile, Alex Zanardi este un om cu dizabilităţi. Opriţi-vă pentru un moment şi gândiţi-vă la situaţia următoare: o companie uriaşă precum BMW decide să fie reprezentată de un om cu dizabilităţi. Acest lucru este foarte special. De fiecare dată când întâlnesc angajaţii BMW, pot vedea că sunt foarte fericiţi să mă cunoască, iar acest lucru este de nepreţuit. Toate acestea mă fac să mă simt mândru şi confortabil în această familie.

Concurezi în Blancpain Sprint Series, numeroase evenimente în paraciclism, triatlon şi angajamentele ca ambasador al mărcii BMW – cum te-ai descurcat cu un an aşa aglomerat?

Zanardi: Să faci un singur lucru o dată, acesta este singurul secret.

La finalul anului, cum ai rezuma 2014 din punct de vedere sportiv?
Zanardi: Desigur, totul poate fi îmbunătăţit, dar sunt mulţumit de rezultate. Împreună cu BMW Motorsport şi ROAL Motorsport, am demonstrat un nivel de competitivitate şi, fără anumite ghinioane, rezultatele bune, inclusiv o victorie, s-ar fi regăsit în palmaresul nostru. Dar aceasta este viaţa. Uneori meriţi ceva, dar nu obţii. Aşa că tot ce poţi face este să încerci din nou. Iar această poveste seamănă un pic cu cea din paraciclism. A fost un sezon deosebit, dar ştiu că îmbunătăţirea este posibilă. Aşa că anul viitor este o şansă nouă să încerc iar. Ştiu că timpul trece, am 48 de ani şi nu pot concura la nesfârşit, dar sunt fericit că, în ciuda vârstei, sunt convins că pot avea acelaşi nivel ridicat în paraciclism şi în motorsport.