Category Archives: Bloguri

Fumurile lui Mitraşcă

Ce am invatat din dictarea de la Bacau

7 Comments

E adevarat ca cei mai multi dintre prieteni nu mai intelegeau nimic. Toti stiau ca s-au terminat cursele pe anul 2011 si acum eu anuntam ca plec la o alta cursa. Asta dupa ce am renuntat sa mai explic diferenta intre raliu si coasta si am lasat de multe ori oamenii cu ideea ca eu merg la raliu. Hai ca nu e asa rau ca si cum as lasa de inteles ca pilotez in Formula 1.

 

Pe de alta parte nici eu nu prea intelegeam cum de am ajuns sa fiu inscris intr-un raliu de macadam. Chiar si pe post de navigator. Totul i se datoreaza lui Costi care intr-un moment de ratacire a decis ca s-ar simti cel mai bine cu un tampit ca mine in dreapta lui. Dar toate astea nu mai conteaza in acest moment. Conteaza ce am inteles eu din experienta asta. Si concluziile mele, pripite sau nu, suna cam asa

 

  • Mai bine stai acasa daca esti intr-una din situatiile urmatoare : Te crezi mai bun pilot decat cel de la volan; Ti-e frica de accident. Te enervezi ( din orice, nu are importanta ca ai dreptate. Tu nu ai voie sa te enervezi. Punct ).  Sustii o parere mult timp si ea nu e congruenta cu cea a pilotului. Nu esti pregatit sa accepti locul in clasament, oricare ar fi el.
  • E foarte important sa te afli in urmatoarele situatii: Sa fii mandru de locul tau din dreapta. Sa iti sustii pilotul si sa stii ca e unul foarte bun. Sa ai energie pozitiva cat pentru doi si sa i-o transmiti pilotului.
  • Sunt multi piloti si copiloti in campionat. Dar putini dintre ei sunt sportivi
  • Chiar daca Berti Panaiot este de acord cu mine in ideea de mai sus el ramane un fitos care are impresia ca a inteles niste lucruri pe care nimeni nu le-a inteles.  Nu suntem chiar toti niste idioti care habar nu avem de sport doar pentru ca BP a baut un ceai cu Leob la un moment dat. Agenda lui cu numere de telefon ramane una foarte smechera totusi.
  • Sebi Itu a reusit in 20 de minute sa imi explice ce am de facut si sa ma aduca de la nivelul zero taiat in patru la nivelul unui navigator cu caietul in mana.  Ma rog, aici doar Costi poate sa zica daca m-am descurcat cat de cat. Costi, ai legatura….
  • Vali Porcisteanu a iesit campion in defavoarea lui Marisca exact in anul in care Marisca a facut din rahat bici si nu a mai sarit calul riscand inutil. Sibiul nu se pune. Nimeni nu stie ce s-a intamplat acolo. Oricum a fost anul lui Vali si a fost in ordinea normala a lucrurilor sa iasa el campion. Asta dupa ce Szabo a fost aranjat “romaneste”.
  • Pur si simplu nu sunt destui piloti in campionat care sa mearga atat de competitiv astfel ca Vali sa iasa dupa locul sapte daca merge incet!
  • Tot Vali s-a plans ca sunt prea multi campioni de clase neinsemnate care dilueaza importanta notiunii de campion. Intr-un fel are dreptate. Intr-un fel.
  • Luci Boroianu si Mihai Leu au luat parte la un joc de strategie cam imputit si lipsit de sens. Te-ai astepta de la un campion mondial sa nu se coboare la asemenea tampenii non fair play.
  • Nu am inteles nimic din anul competitional al lui Keleti.
  • Marisca, Titi Aur, Tempesta sau Giri nu sunt supraoameni. E discutabila si viteza si talentul. Nu si perseverenta si anii de experienta. Oricum o iei, sunt mai smecheri decat noi, astia care de abia am scos capul. Pana nu ii bati pe probe esti cam penibil sa spui ca merg incet.
  • Ne plangem de lipsa de mediatizare dar cand avem ocazia se beneficiem de ea, o dam dracului.
  • Nu mi-am dat inca seam ace fel de om este George Grigorescu. Stiu ca nu e prea popular in sufletele multora. Am facut doar o inferenta simpla. GG e campion la doua roti motrice. GG are 52 de ani. GG are inca sange in instalatie.
  • Prea multi insista pe ideea ca sunt putini care merg pentru performanta si multi care merg la raliu ca sa se distreze. Adica de fun. Mi-ar placea ca cei care se distreaza la raliu si se plictisesc daca stau prea mult inainte de o proba, sa-si gaseasca alta pasiune. Si in locul lor sa vina baieti pasionati, care vor sa concureze, sa se intreaca.
  • Nu te gandi sa concurezi la raliurile de macadam daca nu esti dispus sa cheltui o gramada de bani.  Foarte multi.
  • Decat sa iti iei un Evo X si sa te bata toate Citroen-urile mai bine iti iei o Dacie si incerci sa il bati pe Ivan. Incerci macar. Oricum nu treci nici de Nastase daca i se “ stinge becul”.
  • Daca esti pasionat de raliuri, chiar si experienta din dreapta ti se va parea o mega treaba.
  • Raliul nu e chiar asa o mare arta pe langa coasta. Sunt dezamagit de scarba cu care multi ralisti desconsidera coasta. Raman la parerea ca farmecul vitezei in coasta are ceva aparte.
  • Rolul de copilot e unul misto, mult mai cerebral decat cel al pilotului. Fiind un sarit de pe fix nu ar tebui sa mi se potriveasca dar cred ca as putea face o treaba buna din dreapta. La naiba, nu e doar despre cum sa intri in CO-uri si cum sa dictezi. E si despre rolul asta secundar pe care  ti-l asumi si cu care te identifici. Despre cum ai participat la o competitie cu masini si te-ai intors de acolo satisfacut fara sa fi condus macar un metru.
Derapaje Controlate

3 surprize din Franta

Editia 2011 a Raliului Frantei a fost una plina de surprize; faptul ca Sebastien Ogier a castigat nu este una dintre ele, deoarece ne-am obisnuit ca pilotul in varsta de 27 ani sa faca asta.

 

Abandonul colegului sau a fost cea mai mare surpriza. Exceptand perioada din finalul sezonului 2006, atunci cand nu a putut lua startul in raliurile din  Turcia si Australia dupa ce si-a rupt umarul intr-un accident cu bicicleta, ultimele doua raliuri ale sezonului 2011 reprezinta cea mai slaba perioada pentru Loeb din 2003 pana in prezent. Poate fi considerat chiar un record, o dovada a rezultatelor consistente care l-au ajutat sa domine campionatul mondial in ultimii ani. 

 

De fapt, ultimele trei raliuri au fost sub standardul cu care ne-a obisnuit Loeb. In Germania, a facut o pana si a pierdut pentru prima oara raliul de la introducerea sa in WRC; a terminat totusi pe locul doi, dar acest lucru poate fi considerat un semn pentru ceea ce a urmat. In Australia a iesit in decor chiar in prima zi, dar a revenit si s-a clasat pe locul 10, adaugandu-si inca 3 puncte prin castigarea Power Stage-ului. In Franta, unde zeci de mii de fani daca nu chiar sute au venit sa-l vada in mod special, motorul Ds3-ului WRC a cedat, refuzandu-i orice punct.  

 

In ceea ce-i priveste pe principalii contracandidati la titlul suprem, Ogier si Mikko Hirvonen, se parea ca o vraja fusese facuta asupra lor, mai ales dupa ce Loeb a castigat Raliul Finlandei si toata lumea se astepta ca el sa-si treaca lejer in cont cel de-al 8-lea titlu. Ogier a fost pe faza si a castigat in Franta, in timp ce Hirvonen a fost foarte norocos dupa ce a terminat pe locul trei, pentru acest lucru trebuind sa le multumeasca lui Kris Meeke ( care a iesit in decor in timp ce se afla pe pozitia a 4 a) si lui  Petter Solberg ( exclus pentru ca masina sa a fost mai usoara cu 4 kg fata decat prevede regulamentul).

 

Loeb - Ogier - Hirvonen : asa vad eu podiumul la final de an

A doua mare surpriza este viteza pe care Dani Sordo a dovedit-o alaturi de noul MINI John Cooper Works WRC. Stim ca spaniolul este capabil sa tina piept aproape oricui pe probele speciale de asfalt, dar cu siguranta nu ne asteptam ca cei de la Prodrive ( preparatorul MINI WRC ) sa se lupte pentru victorii inca din primul sezon, rezervat in continuare dezvoltarii modelului. In cele din urma, Sordo a pierdut in fata lui Ogier, cu putin mai mult de 6 secunde, dar stabilind cativa timpi impresionanti pe probele speciale. Pentru mine, aceasta este performanta anului ! In mainile lui Sordo, MINI este suficient de rapid pentru a castiga un raliu.

 

Din pacate nu pot spune acest lucru si despre Meeke. Nord-irlandezul are o experienta redusa in WRC in comparatie cu colegul sau Dani Sordo, ori cu Ogier si Latvala, ambii fiind cu cativa ani mai tineri decat el; oare varsta pune atata presiune pe el? Kris parea sa aiba o evolutie consistenta in Franta pana pe Ps 13 cand a iesit in decor si a fost silit la abandon. Aceasta a patra etapa in care nu reuseste sa aduca masina in parcul de service final nu este cu siguranta startul pe care si l-a dorit.

 

Pe de alta parte consider ca Meeke ar fi trebuit sa-l lase pe Sordo sa impuna ritmul in sanul echipei iar el sa incerce sa termine cat mai multe raliuri care-i pot imbogatii experienta si increderea. Daca nu va reusi sa faca acest lucru in ultimele doua raliuri din Spania si Marea Britanie, sezonul 2012 al lui Meke va incepe de la zero.

 

Pentru a-l incuraja totusi, el a reusit in Franta sa fie mai rapid decat cei doi piloti Ford, atata vreme cat a stat departe de copaci. Din acest punct de vedere, MINI pare sa fie o masina mai competitiva pe asfalt decat Fiesta WRC ( surpriza numarul trei), dar va trebui sa asteptam si Raliul Spaniei pentru a avea o certitudine.

 

Meeke VS Sordo

Aceste cateva surprize reprezinta vesti fantastice pentru Campionatul Mondial de Raliuri, deoarece Loeb si Hirvonen impart sefia clasamentului iar Ogier ii urmeaza la doar trei puncte ( el putea sa aiba un handicap de 10 puncte daca nu termina in fata lui Sordo in Franta).

 

Cu trei piloti aflati in lupta pentru titlu si doar doua raliuri ramase de disputat – unul predominant pe asfalt si celalalt pe macadam- sfarsitul sezonului 2011 este unul extrem de captivant.

 

 

Observator

Constructorul Ross Brawn

Va mai aduceti aminte de inceputul anilor 90? Ferrari uitase gustul succesului si a decis ca este momentul reconstructiei. Si a schimbat totul, apeland in acest proces si la sprijinul din umbra al lui Bernie. Luca di Montezemolo, omul cu Coppa del Mondo 90. Apoi Jean Todt, Schumacher, Byrne si Brawn. Incet-incet lucurile au inceput sa se schimbe, iar dupa cativa ani nu numai ca au venit succesele, ci chiar, mai mult, Scuderia a avut parte de o perioada fenomenala in care a insirat succesele precum margelele pe ata. Fara a minimiza cumva contributia celorlalti, trebuie spus ca in succesul acelui proiect o importanta enorma a avut-o Brawn, cel care, sa nu uitam, a fost mereu strategul, pozitie pe care nu i-a contestat-o nimeni.

 

 

Ei bine, iata, Brawn a luat-o de la capat in noiembrie 2007. Si a cladit iar, caramida cu caramida. In 2008 i-a convins pe niponi sa nu arunce banii pe un monopost care sa le aduca doar cateva pozitii fruntase, ci in dezvoltarea unei masini castigatoare pentru 2009, atunci cand regulamentul se schimba. A fost o dubla lovitura, pentru ca, pe langa succesul lui Brawn GP, a venit si propunerea lui Mercedes, care a decis sa cumpere aceasta structura. Iar de-atunci procesul a continuat permanent, ultima dovada fiind inregimentarea lui Aldo Costa si Geoff Willis. Sunt mutarile care au avut darul de a-i aduce zambetul pe fata lui Ross, semn ca de-acum lucrurile se vor schimba mult in bine.

 

Sigur, sa nu asteptati o metamorfoza venita peste noapte, insa va anunt de-acum ca va trebui sa va obisnuiti cu un Mercedes care castiga curse. Iar apoi, sa nu va mire daca veti descoperi ca va avea forta de a se bate pentru titlul mondial, semn ca Ross Brawn, constructorul, a mai dat o lovitura.

Fumurile lui Mitraşcă

Omoara-ti predecesorul

7 Comments

Cum faci o analiza a unui sezon competitional? Pentru ca trebuie sa o faci! Daca e sa iei toti concurentii, ii poti pune in niste grafice atat de frumoase incat se vor minuna si ei de parcursul lor. Dar daca este sa iti faci tu o diagrama sincera a felului in care ai performat, cum faci? Te bagi cu raceala in aceleasi histograme si te uiti cu un zambet idiot la linia punctelor tale care e deasupra celorlalte?… Si iti spui “mama, ce bine am mers”?

 

Pe hartie, lucrurile pot parea cu totul altfel decat sunt ele in realitate. Intr-adevar, clasamentele se fac din puncte si nu din viteze maxime, bani sau victorii de etapa.  Lectia asta se pare am stiut-o cel mai bine, anul asta. Dar totusi…

 

 

Adaptarea la nivelul majoritatii ne face sa nu iesim din schema si sa batem mult pasul pe loc pana sa inaintam cu putin. E drept ca toti spun ca vitezele au crescut de la an la an. Dar aceeasi spun ca suntem departe de ce se intampla in afara. In acest sens un Mihnea Dutescu e o gura de oxigen pentru campionat.  El nu merge ca noi toti, in functie de ce vede pe tabelul timpilor. El merge cat poate el de tare. Si daca ar fi sa-l bata pe Hora nu s-ar sfii. Aproape toti ne-am opri din a mai forta daca am vedea ca suntem sus. Duta nu. Si felul acesta de a concura trage in sus pe toti. Ne da doua palme, ne obliga sa ne dezmeticim si sa gasim secunde unde credeam ca nu mai gaseste nici Puiu Rusu.

 

In felul asta, eu m-am adaptat la ce am crezut eu ca reprezinta un loc bun in clasament. Nu m-am dus catre mai mult. Nu mi-am stors creierii sa mai scad o secunda cand am vazut ca sunt al doilea la 2 roti motrice. Mi-am spus ca e chiar foarte bine. E un semn de maturitate sa stii cand sa nu mai fortezi…. sau unul de lasitate.

 

 

Daca as fi incercat sa fortez limitele, as fi riscat sa ies afara. Si Duta a pierdut titlul la debutanti si alte rezultate din aceasta cauza. Dar pe de alta parte el e pilot iar pe langa el eu sunt un statistician sau un forecaster. Si chiar daca histogramele mele arata bestial, simt un gust amarui al unei suficiente. Iar noi nu avem voie sa simtim suficienta. Daca nu ti-e foame de mai mult, inseamna ca nu esti sportiv. Du-te acasa si uita-te la fotbal! 

 

O sa spuneti ca nemultumitului i se ia darul. Nu sunt nemultumit. Dimpotriva. Dar daca niste rezultate bune te fac sa te culci pe lauri, te poti trezi ca anul urmator esti batut mar de tipi ca Duta, Stratnic, Marius Petre, Sanu si cu Badiu si ca metoda ta matematica nu se mai aplica iar ei nu mai abandoneaza, nu li se mai strica masinile si merg mai tare ca tine pe fiecare viraj. La toate etapele!! “Tai tai Andrei, ne-ai ars cand noi ne chinuiam sau incercam noi variante dar acum tu esti acelasi iar noi ne-am rezolvat problemele!”

 

Asadar, a fost un an bun pentru mine? A fost excelent. Se putea mai mult? Pe ici pe colo. Dar daca imi imaginez ca si anul viitor va avea castig de cauza acelasi sistem care se bazeaza doar pe perseverenta si puncte constante, s-ar putea sa ma insel. Asa ca congratulation 2011 strategy, you were the best! Long live the 2012 strategy, you have to kill your predecessor and be a different one!  

Fumurile lui Mitraşcă

Drept la replici tampite

13 Comments

Noi suntem cei de la federatie. Facem o multime de lucruri bune pentru motorsportul romanesc. Validam rezultate, facem sedinte, comisii, intruniri. Descindem la curse ca si cum noi am inventat apa calda si cateodata chiar suntem crezuti. Dar cel mai bine stim sa formulam drept la replica. Aici Cancan si Libertatea trebuie sa ia lectii de la noi. Sau poate de la Elena Hirtan care alta treaba nu are decat sa gaseasca galceava in orice. Si pentru ca niciunul din noi nu o tempereaza si nu-i spune “termina fato cu tampeniile astea” ci dimpotriva, Elena se delecteaza cu formulari bombastice despre ce i se pare ei ca lezeaza imaginea federatiei.

 

Si dupa parerea ei cam orice lezeaza imaginea acestei institutii care nu e firma lui tata, “e totusi un organism oficial care face… si drege…. si este recunoscut de ANST” bla bla. Daca un ziarist nu se acrediteaza cu o mie de ani inainte de Gala Campionilor nu poate sa vina. Cum adica sa filmeze el si sa dea pe post o stire despre motorsport?! Fara acreditare nu poate intra. Dupa ce tot noi ne plangem ca nu e mediatizare. 

 

 

Daca un ziarist face o gafa legata de motorsport, Elena noastra ne spune ca ala e un idiot, noi o credem imediat si dam un “drept la replica” de ii sta mintea in loc si lui Grivei. Nici macar intr-un comunicat oficial al federatiei draga noatra Elena nu stie scrie denumirea completa a Campionatului National de Viteza in Coasta Dunlop 2010 sau 2011 care o fi. E cu Dunlop la sfarsit, da? Daca nici noi nu scriem corect denumirea asta, de ce ne mai miram ca etapele de coasta de la Ranca se numesc raliu?

 

Pline de trairile intense ale ego-ului profesional al Elenei, comunicatele “drept la replica” sunt cele cu care marsaluim fitosi si ne zicem ca suntem pe pozitii. Ca avem o atitudine demna de o federatie.  Ar fi interesant sa dam un comunicat cu numarul de accidente dintr-un an competitional si cu o statistica minunata care sa ateste ca motorspotul este unul din cele mai sigure sporturi. Ca mai multe accidentari se intampla la aerobic decat pe probele de raliu. Ar fi interesant sa facem multe lucruri constructive dar noi preferam sa dam o replica unei greseli neinsemnate decat sa dam un comunicat care intr-adevar sa fie preluat de media.  Daca n-ar fi Ponta sau vreun motociclist ratacit pe probe, ar fi vai de mediatizarea noastra! Nu-i nimic, nu ne pasa!

 

Noi, cei de la Federatie suntem niste de oameni de bine si ne place cum Elena ne duce cuvantul mai departe si de aceea ne meritam soarta de tinta a batjocurilor celor care mai au treaba cu motorsportul.

 

                                                               Cu drag, un Frasinel care nu are curajul sa-si dezvaluie identitatea.

 

 

N.Red : Fumurile lui Andrei sunt doar ale lui. Nu sunt si ale noastre pentru ca noi avem masini pe benzina!

Fumurile lui Mitraşcă

What the fuck !?!

1 Comment

Acei dintre voi care v-ati nascut inainte de anii ‘80 sau chiar pe atunci, va aduceti aminte de filmele video si vocea Irinei Margareta Nistor. De fiecare data cand cineva ii zicea lui Chuck Norris “Fuck you” Margareta ne traducea “ Da-te incolo”. “Son of a bitch” era “ Nemernicule”. Si tot asa. Toti ne distram ca stiam ce inseamna “Fuck you” si ne placea foarte tare cand cineva avea curajul sa rosteasca cuvintele astea eliberatoare. Si ne placea cand ala bun intra la ala rau in birou si ii trosnea un pumn de fata cu toata lumea. Nu pentru ca ala rau a incercat sa-l omoare sau i-a dat foc la casa. Ci pentru ca a spus un lucru necuviincios despre navasta-sa.

 

Acum parca e invers. De fiecare data cand iti vine sa spui “ La dracu” spui “ f*&%-ti mama ma-tii si mortii si ranitii … in cur… si cine te-o facut… idiotul…. ce cautai pe aici ”…samd. Dar daca cineva iti jigneste sotia sau prietena nu ii dai un pumn. Ci pleci. Si povestesti la toata lumea ce “tampit nesimtit pe care o sa-l bati daca il mai vezi, f*&%-i mortii lui si…. bla bla”. Dar nu-l bati, nu-l iei de guler niciodata. Pentru ca nu ai curaj si nici nu stii sa te bati. Doar vorbele sunt de tine. Dar alea compenseaza si defuleaza toate neputintele tale fizice si intelectuale.

 

 

Mai exista, foarte rar, si o alta explicatie pentru care nu ii dai un pumn in fata celui care ti-a jignit prietena. Sau te-a facut de rahat la serviciu, in mod repetat. Sunt repercusiunile pe care le stii de pe acum. Politie, amenzi, geamuri sparte, demisia ta, dosar penal etc. Si atunci indiferent daca esti unul care si-ar face dreptate singur sau doar un pampalau las dar tare de gura, stai in banca ta.

 

Si toata energia asta negativa trebuie sa se duca undeva. Toti pumnii pe care nu i-ai dat, toate picioarele in cur pe care nu le-ai administrat, toate frazele “ stii ceva, te bag in p&*#@  ma-tii cu postul tau de c@#at, imi dau demisia”, toate astea dospesc la tine in suflet. Si vor erupe la un moment dat. Si daca nu esti pe faza o vor face in cele mai nepotrivite locuri si situatii.

 

Baietii destepti fac sport. Aia si mai destepti fac sport si mult sex. Cei mai destepti fac si sport si sex si si-au consolidat o pozitie in care se afla mult mai rar in calea energiilor negative. Dar asta nu inseamna ca nu le acumuleaza. 

 

Motorsportul e doar unul dintre sporturi. Si te elibereaza de multe rele acumulate in timp. Iti arata ca te poti lua de gat cu oricine, oricat de smecher s-ar crede in bolidul lui de 100.000 de euro.  Si daca mai face si pe marele strateg si te bate pentru ca ti-a scos intentionat pietre pe proba, poti sa te duci la el si sa-i spui “ Ce naiba, astia nu curata pietrele si era cat pe ce sa ies afara! Bravo, ai scos un timp mai bun!“ … si sa te simti eliberat.

Fumurile lui Mitraşcă

Antidoping

1 Comment

Cand faceam atletism, eram printre putinii care nu vroiau sa traga de fiare sa-si faca muschi. Eram in crestere si stiam ca nu e bine sa fortez.  Nu prea luam nici vitamine dar asta nu a fost bine. Stiam de alti atleti care luau tot felul de substante ( una mai interzisa ca alta ) dar imi spuneam ca e treaba lor, corpul lor si nu faceam pe moralistul. Interesant este ca nu am avut niciun control antidoping in toti anii in care am tot fost pe la diverse concursuri. Sau nu a fost tras biletelul cu numele meu. Cine stie?

 

Din gimnaziu am trecut la liceu si am inceput sa am rezultate dar in acelasi timp a inceput nebunia cu scoala. Inca eram pe vremea cand lumea avea conceptia foarte clara ca ori faci scoala ori faci sport. Amandoua nu se poate.  Aia buni la invatatura isi bateau jos de sportivi ca sunt inculti si prosti iar sportivii ii desconsiderau total pe tocilari. Eu eram din ambele tabere dar daca stau sa ma gandesc bine imi placea mai mult cu sportivii. Erau mai dintr-o bucata. Mai sinceri. Aveau un target nobil. Plus ca daca ajungeai primul la sosire nimeni nu prea putea sa iti ia locul. La scoala se puteau rezolva si note, si admiteri si toate. Meditatiile si pilele… cand ma gandesc imi vine si acum sa-i sparg capul profului de matematica.  Oricum, am auzit ca a ajuns la spitalul de nebuni ( nu glumesc ).  Sper sa-si gaseasca sfarsitul acolo, singur, intr-o lume populata de privighetori, paianjeni, napoleoni si fantome. 

 

Asa ca nu am facut nici scoala cum trebuia si nici sport de performanta.  Cand m-au prins cu culegerea de probleme de matematica sub perna in cabana la un concurs de ski mi-au facut un scandal monstru.  Cum ai mei erau profesori, mi-au inoculat de mic importanta scolii in viata asa ca am lasat-o cu sportul mai moale si m-am concentrat pe scoala. De fapt, nu m-am concentrat pe nicio scoala. Pur si simplu am renuntat la atletism.  Tocmai ce imi facusem baremul pentru nationale la saritura in lungime cand am rarit-o cu antrenamentele. La naiba, cu saritura aceea avem locul patru. Asta este.

 

Acum imi pare rau ca nu m-am tinut mai tare pe pozitii. Se putea face si scoala si atletism. Si cu atat mai mult cu cat imi pastrasem energia pentru seniorat. Atunci urma sa am performantele. Pentru ca, tineti minte, eu nu fortasem deloc rezultatele la juniori. Cu alte cuvinte, m-am pastrat pentru ceva ce nu s-a intamplat niciodata.

 

 

Din cand in cand ma prinde un gand sa ma reapuc de atletism. Pentru cinci minute, e un feeling minunat sa te imaginezi in blockstart. Pe de alta parte, e o aberatie. Sa te gandesti ca la 34 de ani poti sa mai prinzi vreun rezultat. Dar asta nu inseamna ca nu as putea sa incerc sa ajung macar sa concurez la un decatlon. Da, prieteni, decatlon. Proba probelor.

 

Asadar, la 34 de ani nu prea mai ai ce cauta sa reincepi vreo proba de atletism chiar daca pot sa ma gandesc la cativa sportivi care au performat si dupa varsta asta. Poti insa sa te fofilezi de la efortul fizic si sa faci motorsport. Iar sar cativa “emancipati” in sus care spun “ Bine ca esti tu destept. Cum sa te fofilezi de la efortul fizic. Tu nu stii cata pregatire au aia din wrc, cat antrenament fac ei?!”. Stiu, dar sincer nu putem compara o tura de sauna intr-un cockpit chiar si daca nu ai servodirectie cu 400 de metri plat sau 3000 obstacole. Va calmati, va asezati inapoi la simulator si ii dati enter pe quick race.

 

Asa ca la varsta asta dintre varste eu imi umplu golul lasat de abandonul atletismului cu niste cupe din campionatul national de viteza in coasta. Si regretele sunt mai usor de dus in felul asta. E drept ca in motorsport ai multe de studiat. Poti sa fii un adevarat erudit iar nformatiile tehnice si nu numai sa-ti fie de mare folos. Nu doar mana de pilot. Eu am ales insa sa ma dau si mai mult de partea celor care nu “tocesc” si aproape ca am fugit din calea invataturii in motorsport. Tot ce stiu e ce am auzit de asa de multe ori ca nu putea sa nu se inregistreze. Asa ca in cadrul acestei familii care se cheama Motorsport, eu fac parte din categoria incultilor.

 

Si uite asa, fara nicio legatura cu nimic, inainte de ultimul weekend de coasta din anul asta, sunt chemat la federatie. “Maine esti chemat la sediul federatiei. Ai grija sa bei multe lichide!”. “Pfff, dar ce? Nu aveti apa la federatie si nici aer conditionat?”. Adica era vorba sa vina un nene si sa duca niste sticlute cu pipi la un laborator sa vada daca nu cumva m-am dopat. “Pai bine, fratilor, cand imi dadeam duhul la crosuri, la 800 de metri, lungime, viteza si aruncarea oinei, nimeni nu m-a verificat! Princhindelul asta arunca cam mult cu mingea si sare prea departe pentru betele alea pe care el le numeste picioare … ar fi trebuit sa spuna de multe ori oficialii”.

 

Verificarea asta antidoping la trei zile dupa concurs in cazul pilotilor e cam aiurea. E ca si cum ai verifica un boxeur dupa meci daca are ph-ul corespunzator, cand el de fapt a avut o potcoava in manusa.

 

Sincer, mi-a facut placere sa fac drumul pana la sediul federatiei si daca mi-ar cere as merge din trei in trei zile la verificari. Stiu de asemenea ca nu FRAS a cerut aceste analize. E totusi interesant ca intr-un sport in care masina face 80% din parformanta sa verifici sanatatea pilotului iar “anabolizantele” cu care sunt injectate masinile sa treaca in permanenta neverificate.

 

Nu stiu cum ar fi fost daca eram atlet si eram chemat la federatia de atletism ca sa fac un “pipi”. Sunt sigur ca nu as fi fost la fel de relaxat, nu as fi fost in stare sa umplu sticlutele si nu as fi avut o relatie atat de lejera cu oficialii de acolo. Ceea ce poate atrage suspiciunea ca am pile la federatie. Acelasi gen de pile pe care le aveau unii elevi cu profii si directorii. Ei bine, de lungul timpului m-au enervat multi pilosi dar au fost si cativa elevi care invatau chiar daca aveau si pile in caz de avarie.  Daca eu sunt vazut acum ca unul din acest gen de pilosi, nu poate decat sa-mi convina pentru ca intotdeauna i-am invidiat. 

Fumurile lui Mitraşcă

Motorsport blues

4 Comments

Ea il vede pe el la o cursa de masini. Ii da add pe facebook. Se imprietenesc si  merg in weekend la munte. Sa se exploreze dar si ca el sa faca recunoasteri pe traseul de concurs. Se arunca intr-o relatie la distanta. Se iubesc. Se intalnesc rar. Dar cand se intalnesc ies focuri de artificii. Se duc la Gala. Ea e mandra de el. El se umfla in pene.

 

Ea se lauda ca el e pilot. El se lauda ca ea e frumoasa. El ii promite ca va fi si mai tare anul urmator. Ea il incurajeaza ca pentru ea nu asta conteaza. El se uita la viitor pe langa cuvintele ei. Se duc impreuna de sarbatori. Isi cunosc prietenii, familiile. El e schimbat, ea infloreste.

 

Anul urmator ii da lui tarcoale. Incepe.  El se incurajeaza ca o sa-i spulbere pe toti. Ea ii spune “ da baby, tu esti campionul meu!” Are aceeasi masina. Simte ca nu poate sa faca mult mai bine ca in urma cu un an.  Se intristeaza. Ce o sa zica ea? Ca bate pasul pe loc. Ca nu e in stare sa faca mai bine. Si pe langa asta nu aduce bani ci ii cheltuie.

 

El ar vrea sa ii cumpere ei lucruri. Ea ar vrea ca el sa fie mai linistit. El se agita inainte sa inceapa sezonul. Ea ii simte lipsa. O iubeste dar nu mai e la fel de tandru. El se duce la prima cursa. Ea nu poate pentru ca are serviciu. Lui nu-i place asta. Vine cu rezultate mediocre. Ea il asteapta cu sufletul la gura. El o cearta de ce a stat asa de tarziu.

 

Ea se duce trista la serviciu. El se duce trist cu masina in service. Ea il suna sa-i spuna ca-l iubeste. El nu raspunde. Se simte cu musca pe caciula. El pleaca cu un prieten sa aduca o masina de curse din strainatate. Ea ii simte si mai mult lipsa. El simte ca-i fuge pamantul de sub picioare. Ajunge obosit. Ea a avut o zi grea. El ajunge cand ea doarme. Ea pleaca cand el doarme.

 

Masina e teapa. Banii lui s-au dus pe apa sambetei. Daca ar fi avut inspiratia sa o duca undeva in concediu. Acum nu mai poate. Stie ca s-a incapatanat degeaba. Crede ca pentru ea s-a schimbat ceva. Nu e adevarat. Ea simte ca-l pierde. El crede ca ea il judeca. Ea ar vrea sa-l ajute. El considera ca daca se lasa ajutat ea o sa creada ca e mai putin barbat.

 

El vine cu o idee. Ea ii spune ca poate ar trebui sa iasa din iuresul cu cursele. El se supara desi stie ca ea are dreptate. Nu vrea sa accepte. O cearta. Tipa. Omoara din sentimentele ei dar nu suficient. El crede ca relatia e compromisa. Ea crede ca el nu o mai vrea. El simte ca de data asta i-a fugit de tot pamantul de sub picioare. Ea ar vrea sa dea refresh, sa-l regaseasca iar pe cel care a fost la inceput. El este cel de la inceput dar nu mai are incredere in el. Vrea sa fuga. Ea simte asta. Se cearta. Se despart. Plang. Nu mai e cale de intoarcere. S-au despartit.

 

El are o rabla intr-un garaj. Ea are niste amintiri frumoase si o inima franta. El ramane singur. Ea isi gaseste un baiat bun, calm care ii ofera siguranta. El il dispretuieste. Ea inca il iubeste. El ar vrea-o inapoi. Dar nu are curajul sa-i spuna. Ea ar vrea sa auda de la el ca inca o vrea desi stie ca nu ar accepta.

 

Isi vorbesc rar, tot mai rar. Acum nu mai e nimic. Sunt doar prieteni. Ea ii imprumuta niste bani ca sa se mai dea la o cursa. Lui ii e rusine si ii vine sa intre in pamant. Va pleca in strainatate. Si o sa lase cursele ca sa faca bani. Sa vina dupa un timp cu rochia aceea exorbitant de scumpa de la Escada sa-i spuna “vezi, daca imi pun mintea, pot orice!”.

 

 

PS: Da, e povestea mea pana dupa al doilea paragraf. Sansa e ca pot sa nu ma duc pe drumul din povestea de mai sus. Dar nu m-am putut abtine sa nu o zic pentru ca pe langa boala cu masinile de curse mai sufar de o alta boala. La fel de grea.  Engleza ar spune ca “I’va got the blues”. Dar si tu stii engleza asa ca poti sa raspunzi cum vrei tu la “Do you got the blues?” 

Fumurile lui Mitraşcă

Sergiu sunt eu

1 Comment

Un spargator de banci a fost intrebat de ce s-a apucat sa jefuiasca banci? El a raspuns ca nu a fost greu sa decida ce are de facut. Ii trebuiau bani si primul lucru care i-a venit in minte a fost ca banii sunt la banca.

 

Un raspuns onest care ne duce cu gandul la copii. Ei sunt cei care ne dezarmeaza cu sinceritatea lor. Daca vei intreba un copil ce a fost in capul lui cand a sarit in apa adanca fara sa stie sa inoate el s-ar putea sa-ti raspunda ca a vazut ceva ce-i placea pe malul celalalt. Asa ca s-a hotarat sa incerce sa ajunga acolo.

 

Cand te gandesti ca nu ai destui bani sa te dai  in cursele de masini nu prea iti vine sa te gandesti ca o sa-i obtii din sponsorizari cum de fapt ar fi logic. Ci mai degraba ca o sa-ti fie greu sa tot pui de la tine. Infractorul si copilul ti-ar spune “ tipule, nu ai bani sa te dai la curse? Du-te sa ia-i de undeva. Nu sta ca prostul!” Ok, mai sunt si cei care cu o nonsalanta totala au impresia ca sponsorizarile vor veni de indata ce o sa intre intr-un birou si o sa spuna “ Buna ziua! Eu sunt pilot, am venit sa va ofer deosebita oportunitate sa investiti un milliard de lei in mine! Unde e casieria?”. Astia se linistesc destul  de repede si trec cat ai zice peste in tabara opusa. “Totu-i de rahat in tara asta, nu se investeste, nu exista viziune”. Ceea ce e de fapt adevarat indiferent daca ai sponsorizari sau nu. Tara asta e de rahat. Punct.   

 

Mai sunt cei foarte putini care gasesc in ei taria sa ramana pe metereze si sa-si faca mana cu cereri de sponsorizari. Ca orice profesie si acest mestesug se perfectioneaza si se cizeleaza in timp. Nu zic ca eu am invatat cum se face meseria asta dar parca incep sa mi se contureze niste reguli.  Totusi pot sa spun cu mana pe suflet ca am avut mai mult noroc decat perseverenta.  Si intr-un fel asta ar trebui sa ma faca sa tac si sa nu ma dau mare analist de … ma rog… ce se invarte in jurul masinilor de curse. Ei bine, nu tac. Poate cuiva ii va fi de folos vreo fraza din nebunia asta si atunci a meritat.

 

 

Revenind, lucrurile ar trebui sa fie simple. Tu ai o masina de curse, ai ceva talent, nu esti chiar prost, stii sa deschizi gura si vrei sa participi in continuare. Ti-a intrat virusul in suflet si acum te macina nevoia asta pacatoasa. Te duci si incerci sa faci rost de bani. De acolo de unde crezi ca ti se va da. Si pana la urma ar trebui sa-i primesti. Ar trebui. Dar cum spuneam, pentru ca suntem in tara asta, s-ar putea ca inainte ca tu sa vezi vreun leu  sa primeasca sponsorizari norocosi ca mine, tupeisti ca … nu zicem cine sau pilosi ca… iar ne abtinem. Numai tu nu.  

 

E adevarat ca nici spargatorul de banci si nici copilul nu au ajuns unde au vrut. Dar unul din ei s-a tinut de promisiune si a spart o banca iar celalalt nu s-a lasat intimidat de obstacole. Daca infractorul si-a riscat libertatea ca sa-si faca damblaua si copilul si-a riscat viata doar pentru ca pe malul celalat era o creanga care i se parea interesanta,  care sunt acele piedici de netrecut pentru tine de ai renuntat dupa trei refuzuri sa mai bati la usi?  

 

Ai vazut, Raul Badiu a reusit dupa fix o suta de mailuri sa prinda potul! Ia da-I click pe linkul asta! Daca nu esti dispus sa iti iei in freza macar o suta de refuzuri poate ar trebui sa pui la indoiala pasiunea ta pentru cursele de masini.

 

Da, stiu cum suna ce tocmai am spus. Eu, unul, in locul tau as zice “ Ia mai du-te tu in *&#@$  %^tii”. Deci,  daca nu esti de acord gandeste-te ca aceste randuri le-am scris mai mult pentru mine. E ca si in bancul acela cu tata care-si plimba bebelusul cu caruciorul si isi repeta incontinuu “Sergiu, fii calm, Sergiu fii calm” si la un moment dat un trecator ii spune “Domnule, de ce ii tot repetati copilului sa fie calm, asa sunt bebelusii, plang si sunt neastamparati cand sunt mici” iar tatal ii raspunde “Sergiu sunt eu!”

Observator

Efectul Seb

1 Comment

Loeb a rămas la Citroen. Măcar un an, pentru că în noul contract, valabil până în 2013, se precizează și faptul că Seb ar putea să se oprească și după un sezon. La prima vedere am putea spune că anunțul făcut public înaintea Raliului  Germaniei are darul de a limpezi apele la bursa transferurilor din WRC. Însă lucrurile nu stau deloc așa.

 

 

Motivul este Ogier. Chiar dacă nu a avut tăria de a o recunoaște public până la momentul în care colegul său a semnat  noul contract, Seb 2 își dorea să rămână stăpân în ograda Citroen. Iar acest statut privilegiat era garantat de despărțirea francezilor de Loeb, caz în care el și Quesnel urmau să facă legea. Problema a apărut după victoria septuplului campion mondial în Finlanda, momentul care l-a făcut să elimine ideea retragerii și s-a întâlnit cu cei de la Volkswagen. Oficialii companiei Citroen au avut în față perspectiva de a pierde ambasadorul mărcii, au luat taurul de coarne, și au pus lucrurile la punct. Nu numai că au prelungit acordul cu Loeb, ci l-au pus la punct și pe Quesnel, eliminând din discuție posibilitatea ca piloții echipei să lupte pentru victorie.Și ca totul să fie clar, a venit și poziția oficială: ”Nu am discutat despre asta, dar un contract pe doi ani cu septuplul campion mondial este un semn clar al implicării noastre”, a spus Jean-Marc Gales, membru al Consiliului Director al grupului Peugeot Citroen, cel care a avut sarcina de a purta  negocierile cu Loeb.

 

 

Normal, noua perspectivă nu i-a căzut deloc bine lui Ogier, care, în Germania, nici măcar nu a mai încercat să își spună  diplomat punctul de vedere. Ba chiar mai mult, știind că are contract valabil pentru anul viitor, a forțat nota, declarând despre Loeb că este un plângăcios care are nevoie de ordine de echipă pentru a se impune. Numai că nu a obținut ce a vrut, adică revenirea lui Quesnel în poziția de a gestiona lucrurile în echipă, ci a reușit să-i enerveze pe Gales&Co.  Reacția a venit imediat: “Ogier are un contract cu noi în acest an, dar nu vreau să comentez despre 2012 şi 2013. Cea mai probabilă alternativă pentru Ogier ar fi un loc la Ford în sezonul viitor, iar directorul echipei Malcolm Wilson a  declarat că va discuta cu francezul.” Și uite așa, apele s-au învolburat din nou.

 

Dacă Ogier ajunge la Ford, spune Wilson, rămâne un singur finlandez. Or, cum Latvala încă mai are contract, iar al lui Hirvonen expiră, cel mai probabil acesta urmează să fie Jari-Matti. Cu atât mai mult cu cât după ce a ratat titlul mondial pentru un singur punct, în 2009, în contextul în care înaintea etapei finale din Marea Britanie era lider, Mikko nu a mai adunat decât două victorii. În plus, ritmul său a avut de suferit simțitor și ca urmare a accidentului de anul trecut, din Finlanda, iar erorile de pilotaj decisive s-au tot adunat, cel mai recent și notoriu exemplu fiind cel consemnat tot la  Hirvonen acasă, anul acesta.

 

 

Mutarea lui Seb2 la echipa lui Wilson aduce două semne de întrebare. Cine vine la Citroen, alături de Loeb, și ce face Hirvonen. La prima întrebare văd ca soluții Bouffier sau Neuville. În ceea ce-l privește pe Mikko, ar avea ca posibilități trecerea la MINI, alături de un Richards pentru care a mai concurat în startul carierei, sau la Volkswagen, echipă care-și dorește un pilot cu experiență. Numai că, în cărți la echipa germană este și Petter Solberg, iar acesta are de partea sa mai multe atuuri: a fost campion mondial, are un plus de experiență în dezvoltarea mașinii și, nu în ultimul rând, charismă.

 

 

Și, iată cum apele bursei transferurilor nu s-au limpezit deloc, semnele de întrebare privind configurația finală a   echipelor pe care le vor alinia începând din 2012 principalii constructori implicați în WRC încă persistând. În ceea ce  ne privește, este un motiv în plus să ne concentrăm atenția în săptămânile care vin către această competiție,   spectacolul fiind garantat nu doar de probele speciale, ci și de bursa transferurilor.