Stii momentul acela cand esti indragostit si simti ca esti cel mai norocos om din lume! Ei bine, la un moment dat am fost si eu cel mai norocos din lume. Era dupa ce am asteptat mult timp, convins ca am sanse sa pun mana pe acel bilet castigator al loteriei vietii. Evident, cu biletul castigator pe numele meu, am reusit sa-l pierd sau sa cheltui tot ce era pe el, nu mi-am dat seama nici pana azi. Asa ca am coborat printre oamenii de rand. Rapus, fara energie si cu toate sansele intrerupte de decizia sa merg sa traiesc in alta tara, am revenit printre cei care mi-au facut mana la plecare.

Cu greu m-am repornit. Am luat-o de unde stiam mai bine. De la un dealer auto. SEAT, evident. Cu gandul ca nimeni nu poate castiga de doua ori la loterie, rostul meu era altul. Sa ma tin de o promisiune pe care nici macar nu o facusem. Ci care mi-a fost smulsa fara sa pot sa spun daca sunt in stare sau nu sa o duc pana la capat. Intr-un fel e ca si cum destinul mi-ar fi impus aceasta promisiune. Asa simt acum. Problema cu astfel de promisiuni este ca nu ti le poti retrage. Pe oameni ii mai poti fenta, minti, insela. Cand insa iti faci tu o promisiune nu te poti descotorosi de ea doar pentru ca nu mai ai energie sau pentru ca a venit criza. Mai rau e cand faci un pariu cu tine. Daca-l pierzi, nicio inchisoare si nicio pedeapsa din lume nu poate sa fie atat de severa precum poti fi tu cu tine. 

Eu am pierdut un astfel de pariu. Am plecat in Olanda un om norocos care a pariat pe o relatie dar am revenit un om infrant care si-a pierdut drumul. Cat de debusolat poti sa fii dupa ce nu te mai intereseaza incotro te indrepti e inimaginabil. Viata are grija insa de toti si ne ofera oportunitati de a spera din nou in cele mai neasteptate momente. De obicei exact in momentul in care esti mai doborat.

Sansa mea a stat in cateva cuvinte pe care le-am primit chiar inainte sa ne despartim de tot. Eu am intrebat-o “Mai e vreo sansa sa fim impreuna?” Ea mi-a raspuns “Nu”. “Si atunci eu ce o sa fac?”.”Fa-ma mandra de tine!”. Si asa mi s-a smuls, fara sa pot sa ma impotrivesc, acea promisiune.

Am asteptat momentul in care sa incep sa fac ceva in sensul asta si cand am apucat doar cu un deget sansa sa pilotez, nu m-am mai uitat inapoi. E ciudat sa spui “nu iti trebuie bani, nu iti trebuie noroc, poti sa faci orice, doar sa ai vointa”. Chiar si eu mi-as rade in nas. Dar se pare ca e adevarat. Daca nu e, inseamna ca toti cei care au avut vointa si au ratat au decis sa taca dintr-un motiv sau altul.

Poti sa faci mandru pe cineva in milioane de feluri. Cel mai bun mod insa e cel care te reprezinta cel mai bine. Si eu am gasit cursele de viteza in coasta. Pentru moment e ce trebuie. Stiu ca se poate mult mai mult dar nu stiu daca neaparat in aceste curse sta implinirea mea… si mandria “ei”. Marea realizare a mea nu e ca ma apropii de momentul in care sa fac pe cineva anume sa fie mandra de mine. Ci ca o data ce am pornit pe drumul asta am inceput sa cred ca poti sa castigi si a doua oara la loterie. Bineinteles ca ce am pierdut in Olanda ramane pierdut. Dar a doua oara, cu cineva nou, la dracu cu precautiile, pun pariu pe orice, ca o sa cheltuiesc castigul cum ar fi trebuit sa o fac de prima data!        

Sunt pe primul loc la clasa H4. Dupa cum aratau lucrurile la mijlocul sezonului, fotoliul asta de lider nu era al meu nici in cele mai optimiste planuri. Inca o data “masina de cusut” a functionat si a postulat pentru cei care inca nu s-au prins ca de trei ori 5 e mai mult decat o data 10. E adevarat ca Horatiu Ionescu Cristea ne-a dat niste lectii de pilotaj in primele curse atat de grav ca parca eram in epoci diferite. Si chiar eram. Fordul Mk2 fata de Ibiza, Renault 5 GT sau Golf-ul lui Prepelita, era din alta epoca. Mana lui Cristea insa e imprumutata de la un alien.  Dar HIC a dat masina si nu a mai venit. “Monstrul” s-a rapus singur.

Emil Ghinea si cu Dan Prepelita s-au dezmeticit dupa primele etape si mi-au administrat la randul lor batai. Pe fondul unor precautii exagerate, a faptului ca alergam dupa PR si dupa 7000 de podiumuri cu o singura masina, eram batut de acesti doi tipi cu toate ca experienta era de partea mea.

Scuze se gasesc intotdeauna. Ca masina lui Ghinea e mai usoara si mai puternica. Ca Golful lui Prepelita are o cutie de miliarde de euro, ca la fel, are cai cu nemiluita, ca avoane, ca avioane. Adevarul e ca eu trebuia sa fiu in fata lor, punct. Si cand ziceam ca sunt in pericol sa pierd chiar si ultimul loc pe podiumul final al clasei, baietii astia doi au dat de ghinion.

Ghinea s-a dat peste cap, la propriu, intr-o incercare sa se duca peste Padurean si Sanu, iar Prepelita a spart cutia. Asa ca la Paltinis, Ghinea a venit cu masina refacuta dar el inca in refacere iar Prepelita cu o masina de imprumut. Amandoi au fost prinsi pe picior gresit astfel ca pentru prima oara m-am trezit pe prima pozitie la H4. In etapele respective. A urmat Rasnov unde Ghinea inca nu-si regaseste masina sub noua caroserie, iar Prepelita mesteca in aluat un schimbator cu o cursa de un metru al unei cutii de strada. Iar si-au luat-o. Si in felul asta, filosoful Mitrasca ajunge sa se umfle in pene cum ca el a gasit strategia perfecta pentru performanta si drumul spre absolut.

Dar locul in clasament nu e intotdeauna diagrama pasiunii, a talentului, a performantelor adevarate. Ci suma conjuncturilor favorabile celui de pe primul loc. Daca este sa fiu sincer, oricare din cei trei adversari ar merita mai mult ca mine trofeul cel mare. Acum, inainte de ultimele doua etape, doar Ghinea mai are sanse la el. Si culmea, dupa ce s-a publicat lista inscrierilor la Sinaia, as putea sa ma asigur ca raman pe prima pozitie doar printr-o nesportiva neprezentare. Nu se constituie grupa, Ghinea ia maxim 12 puncte in fiecare etapa si pac. Ruxi devine campioanala H4. Si in afara de aceasta perfida strategie mai sunt posibile si altele care sa ma asigure ca Ghinea ramane de locul doi.

Dar nu voi apela la niciuna din ele. Pentru ca pilotul portocalei mecanice este un concurent pe gustul meu. Indarjit, curajos, fair play. A tras tare la fiecare etapa. Si-a reparat masina dupa accident intr-un tur de forta care merita toata lauda. A riscat. A incercat. A avut probleme la majoritatea etapelor. Tot timpul intr-o lupta cu o masina capricioasa, cu el, cu setarile si cu gumele. A plecat in mijlocul concursului la Sf Gheorghe sa caute planetara. A sudat-o pe cea rupta, a ajuns cu ea in finish rupta si tot m-a batut. Se uita cu manie la timpi, nu se sfieste sa spuna ca isi doreste titlul, ca se bate pentru el si e important sa-l castige. Nu e ca altii care se stramba cand aud de clasamente si fac pe gentlemanii cum ca ei sunt de placere la curse, ca nu-i intereseaza etc.

Pentru toate astea si nu numai, ma duc la Sinaia sa ma iau de gat cu un adversar care imi face cinste. Daca ma bate e meritul lui, daca il bat eu, imi scot de pe acum palaria in fata lui. Emile, in 2012, H4 ai fost tu! 

Nu am fost la Iasi sa vad cursa si nici nu simt vreun regret ca nu am fost. Stiu ca a fost un raliu misto, am fost anul trecut, dar este un orgoliu al celui care a concurat intr-o disciplina. Acela ca nu mai suporta sa stea pe margine dupa ce a fost concurent. Ma rog, prostii psihologice.

Inainte de raliul de la Iasi am remarcat cateva lucruri. Ca Raspopa si-a luat un DS3, Ca Sebi Barbu a scos sabia bataliei la doua roti motrice, ca BCR scoate comunicate comuniste si arogante, ca FRAS habar nu are sa calculeze punctele din clasamente si multe altele. Si ca de obicei, ultima etapa, confirma lipsa de strategie a celor care ar fi putut fi castigatori sau pe podium dar care au ales sa traga tare si sa …. iasa afara.

Sa le luam pe rand. Raspopa a spus ca vrea sa se acomodeze cu masina si a dus-o la final. Onorabil. S-a batut cu Alex Filip si a facut ce trebuia sa faca si nimic mai mult. Sa se anunte pentru anul viitor. Ceea ce nu ma ajuta la demonstratia “rautacista” deci trecem repede mai departe. Sebi Barbu a zis ca tinteste locul II la doua roti motrice. Ceea ce nu tinea doar de el ci si de Vlad Cosma fata de care trebuia sa recupereze mai mult de 15 puncte. Asa ca a tras ca nebunul   (si nu cu DS3-ul ci cu Clio-ul lui mai vechi) si a sarit afara. Ceea ce l-a lasat pentru moment pe locul trei in clasamentul pe sezon la 2WD insa cu un mare risc. Sa-i ia locul Bogdan Barbu. Da, domnilor! Bogdan Barbu, daca termina raliul Iasului, ar fi fost cu Dacia lui pe podium la 2WD la finalul sezonului. Bineinteles ca Barbu a iesit si el in decor. A terminat totusi campion la cupa Dacia si clasa 9! Asadar concluzia e simpla. Daca Sebi nu se agita asa tare probabil ca iesea in fata lui Raspopa si isi atingea planul ( Cu Vlad abandonat. Daca Vlad nu abandona, nu avea nicio sansa la locul II ).  La randul lui, Vlad daca ajungea la final era campion. La fel si Bogdan Barbu care trebuia sa ajunga la final in fata lui Csongor ca sa urce pe podium la 2WD. Ceea ce era floare la ureche pentru el.

Situatii similare au fost si in alte clasamente unde Tincescu a pierdut in fata lui Grigore ultima treapta a podiumului la clasa 9. Sau cum Badiu a pierdut titlul la Juniori in fata lui Tomita. Sau cum Vlad Cosma a pierdut titlul in fata lui Adrian Dragan. Mai e si victoria lui Tomita de la clasa 3 care l-a dus direct pe pozitia a doua la final. Si cate altele? Si in multe din aceste cazuri, cei care au pierdut un rezultat important nu aveau altceva de facut decat sa parcurga raliul pe mijlocul drumului si sa se fereasca de necazuri.

Dar parca cel mai usturator rezultat l-au avut cei de la BCR. Cei care se duceau sa “termine ce au inceput” dupa cum spunea comunicatul lor. Adica sa incheie o data pentru totdeauna socotelile la echipe. Iar aroganta le-a fost “rasplatita” cu cateva abandonuri in timp ce ESD-istul Delecour a facut ce a stiut cel mai bine. Sa bata tot. Dar romanismul vine de abia acum. Cu “traseistul” Girtofan care e acuzat ca ar fi primit ajutor ilegal si a pus in pericol toata munca lui Delecour pentru ESD si in consecinta titlul la echipe.

Si ca sa fie sportul impregnat de cultura “pesedist -culinara” marca Keleti, acesta si-a varsat pe Facebook amarul abandonului pe nesportivitatea ( deocamdata neoficiala ) a lui Girtofan. Daca, intr-adevar, Girtofan a facut toate cele ce ii sunt imputate atunci dublul campion va avea cateva sedinte neplacute cu oamenii care il sustin. Asta pe langa o imagine cam sifonata…. daca asta il mai afecteaza cu ceva, acum?!

Asadar, pentru a nu stiu cata oara, mi se adevereste ca atunci cand declari razboi si te bati cu caramida in piept, ti-o iei pe coaja. Si invers. Cei care merg cu sufletul impacat si nu sunt incrancenati dupa un rezultat, il reusesc mult mai usor decat credeau. 

Dar, foarte important, daca am ajuns in acest punct, sa atrag atentia asupra unui lucru. Din fotoliul de acasa, judecatile sunt intodeauna foarte aspre. Toti stim cand trebuia Rooney sa dea pasa, cand ar fi trebuit Murray sa mearga la fileu si ce trebuia sa faca Giri in fata problemelor aparute la Skoda lui. Da, e adevarat ca Adi Dragan a castigat clasa 6 cu o strategie facuta dintr-un fotoliu comod insa incrancenarea si imbrancelile (discrete, fair play, arogante sau strigatoare la cer ) sunt apanajul celor care se lupta. Care concureaza si isi doresc un rezultat. De pe margine, se vad doar abtibildurile nu si mecanismele bolizilor. E usor sa spui, “fraiere, nu trebuia decat sa stai pe mijlocul drumului!”. Dar motorsportul nu este doar strategie, puncte si rezultate. Este, inainte de toate, sa mergi tare pe probe.

Asa ca, de unde am stat eu, comod, acasa, e normal ca am vazut in primul rand strategii pripite sau ignorate complet. Dar pentru ca am fost si eu printre ei am vazut si sportivi care au strans din dinti sa ajunga la aceasta ultima etapa ca sa se bata cum au stiut ei mai bine.  Si cand iti doresti un rezultat, de multe ori te trezesti facand lucruri care nu te caracterizeaza. Sau te lasi luat de val. Eu ii felicit ca au fost acolo, ca au mers tare, ii invidiez si ii respect pentru asta! Pe Toti!