Category Archives: Bloguri

Derapaje Controlate, MOTO Racing

Dirt-Track la Braila – Galerie foto si rezultate finale

2 Comments

Stadionul Municipal din Braila a gazduit in weekendul abia incheiat etapa a IV-a din Campionatul National Individual de Dirt-Track si runda a III-a din Campionatul National pe Perechi. Desi initial ambele runde fusesera anuntate ca fiind cele finale, campionul national din acest sezon l-am aflat doar pentru competitia individuala, in Campionatul National pe Perechi urmand sa aiba loc inca o runda, probabil pe 6 octombrie la Sibiu, data nefiind inca oficializata. 

 

Sambata am plecat catre Braila impreuna cu Mihai, colegul meu, aceasta urmand a fi prima noastra prezenta la o astfel de competitie. Cu ajutorul colegilor de la Motospeed.ro am intrat repede in atmosfera, fiindu-ne prezentati o serie de piloti cat si materialul lor de concurs. Am cunoscut oameni minunati si cu adevarat pasionati de ceea ce fac. Daca ati vedea echipamentul si materialul de concurs al unora dintre piloti ati ramane fara cuvinte! Exista si motociclete moderne in competitie, insa acestea cred ca reprezinta 30% din tot parcul.

 

Cu doar jumatate de ora inainte de startul in concurs fanii au inceput si ei sa isi faca aparitia in tribunele stadionului, in final acestia ajungand la cateva sute. Dupa prezentarea oficiala a pilotilor legitimati la cluburile CSTA Bucuresti, CS Vointa Sibiu, BMF Bulgaria si CSM Braila a sunat soneria care anunta prezenta la start a primilor concurenti. Cu aceasta ocazie am aflat si faptul ca, de la sunetul soneriei pana in momentul startului, pilotii au la dispozitie 2 minute pentru a intra pe pista si a se alinia la start.  

 

Concursul de sambata a reprezentat ultima runda din Campionatul National Individual si a debutat cu 7 manse pentru competitia dedicata juniorilor. Pentru cei care nu sunt foarte familiarizati cu acest sport, o mansa consta in parcurgerea a patru ture de pista de catre patru concurenti, ei fiind punctati in ordinea sosirii cu 3,2,1 si 0 puncte. La finalul manselor se insumeaza punctele obtinute si este desemnat castigatorul etapei. La juniori Gabriel Comanescu a reusit sa ocupe primul loc al podiumului, incoronandu-se totodata si campion national in 2012. Vicecampion este Ionel Valeanu iar pe locul al treilea al clasamentului general a terminat Mihai Mehedintiu.

 

Pilotul care m-a impresionat la juniori, in afara de Gabriel Comanescu, este cel legitimat la CSTA Bucuresti, Adrian Balan, care a revenit cu aceasta ocazie dupa un accident suferit in luna aprilie la mana dreapta. Chiar daca in final a abandonat, el nerefacandu-se complet la mana, Adrian a aratat potentialul si talentul pe care il are in acest sport, insa lipsa acuta a fondurilor pun sub semnul intrebarii continuarea carierei. De fapt, tot lipsa banilor se pare ca a stat la baza recuperarii insuficiente la mana dreapta.

 

Mult asteptatul start la seniori a avut loc in jurul orei 17.00 si nume precum cel al campionului en-titre Alexandru Toma, Fanel Popa, Milen Manev, Chavdar Chernev, Nicolae Dragoman, Florel Ungureanu si multe altele aveau sa rasune in difuzoare. 20 de manse ii asteptau pe seniori si in urma acestora aveam sa cunoastem si noul campion la individual in 2012. Surpriza etapei a constituit-o revenirea pilotului Stanel Gheorghe dupa o absenta de 25 de ani, aparitie aplaudata la scena deschisa de spectatori. Din pacate, evolutia acestuia s-a incheiat prematur dupa o cazatura imediat dupa trecerea liniei de sosire in una dintre manse. Probabil adrenalina obtinerii unui rezultat bun si o clipa de neatentie cum declara si acesta au dus la singurul incident serios de pe pista. Stanel a necesitat ingrijirea medicilor si, desi ne-a dat ceva emotii, fostul campion a iesit pe picioarele sale din ambulanta cu aceasi stare vesela care il caracterizeaza.

Duelurile dintre Toma Alexandru, Fanel Popa, Milen Manev si Chavdar Chernev au ridicat efectiv publicul in picioare si au smuls indelungi aplauze ale audientei. Castigatorul etapei a fost in final Milen Manev, acesta fiind pentru mine si cel mai spectaculos pilot. La egalitate de puncte,14, a terminat si conationalul sau Chavdar Chernev. Pentru ca a fost batut in cursa directa de Milen, acesta a ocupat locul al doilea. Podiumul a fost incheiat de Toma Alexandru care a devenit astfel campion national in 2012 in competitia individuala. Milen nu puncteaza in Campionatul National Individual pentru ca nu este legitimat in cadrul unui club romanesc. Daca nu am tine seama de acest lucru, Milen a terminat la egalitate de puncte, 56, cu Toma in acest an. Vicecampion in 2012 este Fanel Popa iar locul al treilea ii revine sportivului CS Vointa Sibiu, Florel Ungureanu.

 

Trebuie sa remarc din pacate si un gest nepotrivit la aceasta etapa. Podiumul de premiere al etapei a patra a Campionatului National Individual nu s-a tinut, astfel sportivii care au obtinut cele trei locuri la finalul etapei nu au fost premiati. Premierea s-a facut pentru tot campionatul, in speta pentru campionul sezonului, vicecampion si locul al treilea la general, ceea ce nu a fost un lucru deloc rau, insa Milen si Chernev care terminasera etapa pe locul 1 si 2 nu au urcat nicio clipa pe podium si nici nu au primit macar o diploma de participare. Nu stim de ce s-a intamplat acest lucru insa probabil conducerea CSM Braila, responsabili cu organizarea etapei, poate da cateva explicatii.

 

Raspunsul celor doi bulgari nu s-a lasat mult asteptat, acestia parasind stadionul inca de sambata seara, chiar daca a doua zi urma competitia pe echipe. Cei de la CS Vointa Sibiu au luat startul cu o echipa a doua zi, insa imediat dupa prima mansa de concurs un sportiv al echipei s-a retras din competitie in semn de protest pentru evenimentele de sambata, asa cum au declarat si reprezentantii CS Vointa Sibiu printr-un comunicat de presa “CS Vointa Sibiu a hotarat sa protesteze la asa zisa “finala” a Campionatului National de Perechi, impreuna cu sportivii bulgari care au luat aceasta decizie de a parasi competitia pe perechi din cauza proastei organizari a competitiei de individual. Pentru buna desfasurare a competitiei – care nu este finala la perechi – ne-am hotarat retragerea sportivului Ungureanu Florel din competitie in semn de protest la abaterile de la regulament ale competitiei, competitia desfasurandu-se cu un singur sportiv din partea CS Vointa Sibiu – Dragoman Nicolae.”

 

In urma acestor evenimente podiumul la finalul zilei a fost ocupat de 1. Alexandru Toma/ Fanel Popa 2. Stefan Popa/ Sorin Popa si 3.Eugen Iancu/ Mihai Mehedintu.

 

Per ansamblu pentru mine a fost o experienta frumoasa. Este un sport extrem de spectaculos si trebuie sa il vedeti live pentru a va convinge. Aveti tribune sa stati jos, nu se percepe taxa de intrare, poti sa vii cu 5 minute inainte de start si poti sa pleci cand vrei. Pe aceasta cale vreau sa felicit pilotii si pe toti cei implicati in acest sport, pentru ca reusesc sa mai mentina in viata aceasta competitie. Si Mihai, colegul meu cu aere de sef, a fost incantat, venind mai mult la insistentele mele, insa la final cuvintele lui au fost: “Foarte frumos Dirt-Track-ul. Are potential!”  

 

[nggallery id=328]

Derapaje Controlate, Megane Olympic

La Drift cu Renault Megane Olympic

  •  1400 € cost intretinere pana la 150.000 km
  • 1.5 dci 110cp /240 Nm
  • 114g CO2
  • cutie automata dublu ambreiaj cu 6 trepte EDC. 
  • bandouri speciale, badge olimpic, carcasa oglinzi laterale “glossy black”, volan imbracat in piele, centuri de siguranta fata de culoare albastra

 

Pe 25 si 26 August au avut loc, la Constanta, etapa a VI-a a Campionatului de Drift GTT si respectiv a VI-a etapa a Campionatului European King of Europe, asa ca m-am hotarat sa-mi iau o mini vacanta de weekend sa asist la eveniment. Mihai, colegul meu, m-a intrebat daca nu vreau sa testez o masina mai speciala … Speciala? Da, un Renault Megane Olympic, editie limitata lansata cu ocazia Olimpiadei de la Londra. De altfel constructorul francez a si premiat sportivii care au obtinut medalii la jocurile olimpice cu cate un model personalizat cu numele lor. Acest model a fost daruit sportivilor romani care au obtinut medalia de argint.

 

Am lasat propria masina acasa in garaj ca sa descoper ce e cu editia asta limitata. Prima impresie este impactul vizual, masina fiind “badge-uita” cu logo-ul olimpic. Am plecat la drum joi seara, dupa ce am preluat un amic de la aeroportul Otopeni, spre Mamaia, unde aveam facute rezervarile. Megane-ul are cam toate dotarile pe care ti le-ai putea dori de la o compacta hatchback si chiar ceva in plus: cutie de viteze automata cu 6 trepte EDC  despre care o sa vobim mai tarziu.

 

Fiind doar joi, drumul spre mare a fost liber. Cu ocazia aceasta am facut cunostinta cu pseudo autostrada A2 – tronsonul de la Cernavoda la Agigea. Dupa aproximativ 2 ore si putin, cand incepusem deja sa ma obisnuiesc cu portiunea de autostrada a noului tronson si cu masina … am ratat iesirea spre Constanta, naucit si de faptul ca avem (oare?) autostrada A4 … cu care, dupa parcurgerea unui sens giratoriu din capatul A2, am facut cunostinta. Pe parcursul celor aproximativ 250 de km am “abuzat” de cruise control-ul cu care masina este dotata si am ramas placut surprins sa constat ca nu “sare” la accelerare, cum ma asteptam, lucru util in conditii de trafic mai intens unde ai nevoie sa accelerezi peste viteza setata cateodata. La ridicarea piciorului de pe acceleratie sistemul a reintrat in functiune automat.

 

Vineri, a doua zi, am facut cunostinta cu traseul unde s-au desfasurat cele doua etape de drift, aflat in parcarea unui mall din Constanta. De la hotel pana la respectivul centru comercial am folosit din nou Megane-ul automat, unde confortul asigurat de cutie si-a spus din nou cuvantul. Drumul principal din Mamaia era foarte aglomerat si presarat cu sensuri giratorii dese. Am facut cunostinta si cu franele puternic actionate cu ocazia acestui mic drum, o doamna mai grabita nerespectand indicatorul “cedeaza trecerea” de la intrarea intr-un giratoriu. Ce pot sa zic… sunt bune, franele 🙂 iar masina precum si pasagerii acesteia au scapat neatinsi din incident.

 

La circuit cei peste 30 de piloti veniti de prin toata Europa au efectuat antrenamente pentru zilele de concurs. Spre seara a urmat o parada a pilotilor prin Constanta, unde am folosit inca o data dotarile masinii, mai exact trapa, prin intermediul careia am putut sa facem fotografii participantilor.

 

Sambata m-am hotarat sa-i caut o locatie pentru poze masinii, asa ca am pornit spre Cornu, agale si cu ochii in patru. Dupa cateva incercari nereusite, am ajuns undeva spre Navodari, iar ce a iesit puteti admira si voi mai jos, la finalul materialului.

 

Am revenit apoi la circuit, unde calificarile pentru etapa romaneasca stateau sa inceapa. Printre participanti s-au aflat si cativa dintre piloti straini, dar care nu au dat totul, pastrandu-se pentru etapa europeana. Astfel podiumul a fost integral format din piloti autohtoni: locul 3 Catalin Trifan, locul 2 Razvan “DOI” Tica si primul loc Calin Ciortan. A urmat o seara distractiva cu pilotii si cativa prieteni din anturajul acestora pe malul lacului Mamaia despre care nu va pot zice mai multe 🙂 .

 

Duminica agitatie mare, la fel si tempertaura din termometre, dar cel putin drumurile au fost placute din cauza sistemului de climatizare al masinii, care a mers in majoritatea cazurilor pe programul SOFT, acesta facand fata celor 35 de grade Celsius de afara, cu brio. La circuitul improvizat se faceau ultimele ajustari petru a face fata etapei europene. In calificari pilotii nostri au stat bine,  8 din cei 16 calificati fiind romani. Din pacate motorul lui Calin Ciortan a cedat in tura de incalzire a battle-ului din Top16, acesta iesind prematur din concurs, el fiind pe locul 2 general in King of Europe inainte de aceasta etapa si pretendent la titlu. In top 8 au iesit toti pilotii romani, etapa fiind castigata in premiera pentru el de Roman Kolesar din Slovacia, tara unde Calin Ciortan a castigat prima sa etapa europeana. Pe locul 2 s-a clasat maghiarul Adam Kerenyi, iar pe 3 Benjamin Boulbes din Franta. Dupa festivitatea de premiere am petrecut iarasi seara in aceeasi companie deosebita ca si cu o zi mai devreme.

 

A urmat drumul de intoarcere de luni foarte devreme, in care in afara de un comportament usor negativ al masinii la viteze de autostrada pe denivelari si un rasarit superb la Cernavoda nu s-a mai petrecut nimic deosebit. Per total am fost placut surprins de masina, in special de motorul de 1.5 litri turbo diesel de 110 cai putere si 240 Nm, pus in miscare de noua cutie de viteze Renault, botezata “Efficient Dual Cluch”. Trebuie sa mai amintesc faptul ca e singurul Megane cu cutie de viteze automata care intruneste standardul Eco2 de poluare al Renault, cu numai 114 grame de CO2 pe km emise.

 

Testul a fost unul mai special si datorita faptului ca masina era primul model al editiei limitate cu numarul de serie 001. Consumul mixt dupa toata “aventura” de 655 de km a fost de 7 litri la 100 de km, unul decent as spune si care tine cu buzunarul proprietarului. Nu prea sunt Renault-uri la drift dar daca vrei sa te bucuri de o calatorie frumoasa cu siguranta cei de la Renault stiu sa iti indeplineasca aceasta dorinta.

 

[nggallery id=325]

Derapaje Controlate

Nepasarea naste monstrii

3 Comments

Doua lucruri intamplate ieri m-au facut sa scriu acest articol. De fapt sunt mai mult niste ganduri de ale mele care sunt asternute pe hartie. Probabil ca daca vestile veneau separat si nu amble in aceasi zi poate nu scriam nimic. Dar cand vezi ca doi oameni pasionati renunta la a face ce isi doreau si iubeau ceva nu e bine si ma face sa ma gandesc. Oare e bine sa iei o asemenea decizie, sau oare e intelept?!

 

Prima veste a venit din partea unui prieten care se ocupa de o anumita arie a motorsportului de la noi din tara care din vorba in vorba ma anunta ca de la anu nu se va mai implica in niciun fel in ceea ce face. Ei si sunt altii va veti gandi. Ei bine rar am vazut asa pasiune la cineva si iubire pentru acest sport cum am vazut la el. Zeci de idei pentru promovare a unui sport cu motor intrat practic in moarte clinica, bani cheltuiti pe deplasari si chiar ganduri de a sprijini el personal cu bani proprii un sportiv cu potential m-au facut sa realizez cat de mult traieste el pentru acest sport cu motor. Firesc a venit intrebarea mea ce s-a intamplat si motivele sunt multe, adunate, asa cum se intampla de cele mai multe ori, picaturile care umplu paharul. Nepasarea celor vizati direct adica, piloti si organizatori, au dat nastere unui monstru care a inceput sa creasca si evident iubirea si pasiunea au fost macinate de acesta. Dar oare acest monstru nu i-a facut lui mai mult bine decat rau? Pentru ca altfel ar fi continuat sa se amageasca singur sa cheltuiasca nervi, timp si bani in continuare degeaba. Neputinta a castigat si monstrul a crescut incet si sigur, dar poate ca totul a fost spre bine. Cu siguranta lucrurile vor merge inainte, nu stiu daca, macar, tot asa chinuite ca pana acum sau de la anu se va termina tot, dar tot cu aceasi siguranta afirm ca dedicatia pe care el a acordat-o acestui sport mai rar va mai fi intalnita.

 

Al doilea anunt bomba a venit din partea lui Gabi Onofrei care printr-un comunicat aparut ieri anunta pilotii ca nu va mai exista campionatul de drift din Romania. De altfel singurul care il aveam si noi, si destul de bine organizat in limita posibilitatilor de acelasi Gabriel Onofrei. Sigur ca iarasi va veti gandi si ce o sa faca altu’. Ei bine nu e chiar asa. Pana acum de ce nu s-a gasit nimeni sa mai faca un campionat cap coada? Au mai fost etape si demo-show-uri de drift organizate de unu si altul, destul de bune unele, dar nu un intreg campionat cu 6-7 etape si cu Gala de Premiere la sfarsitul sezonului. Si el un mare pasionat de motorsport, Gabi a fost atras ca multi altii de acest nou sport aparut si s-a implicat total in drift, chiar participand de foarte multe ori in etapele organizate de el, dar cred ca nu a castigat niciodata o etapa 🙂 asa cum poate se asteptau unii. Sigur ca intotdeauna nu poti multumi pe toata lumea si nu poti fi multumit de toti cu care intri in contact, este inevitabil. Cert este ca din nou indiferenta si modul de tratare a lucrurilor existente, a unora, au contribuit probabil la decizia pe care a luat-o Gabi. Monstrul s-a nascut, a crescut si in final a macinat pasiunea si flacara care alimenta dorinta de a face ceva in acest sport cu motor. Din nou lucrurile vor merge inainte, dar nu stiu daca va mai exista un Gabi Onofrei care sa iubeasca atat de mult acest sport incat sa sustina un intreg campionat.

 

Mie imi pare rau sa vad disparitia inca unui campionat si poate chiar a unui sport cu motor din tara noastra si daca de la anu se mai confirma si disparitia celui de care aminteam mai sus, ma face sa ma gandesc ce va urma… coasta sau poate chiar raliul?      

Fumurile lui Mitraşcă

Unde naiba m-am dus?

23 Comments

Cand nu aveam nici bani, nici experienta si niciun plan, mergeam la curse cu sufletul curat. Mergeam sa ma bat si sa aduc masina acasa. Dormeam pe o saltea intr-o camera din casa lui Radu Ortelecan care imi facea cinste cu pizza si imi dadea supa facuta de sotia lui. Ma sfatuiam cu Vlad Teodor cum sa iau virajul care inchide de doua ori de la Ranca si asta era. Sarac cu duhul. Imparteam masina cu oricine ma ajuta cu un leu sau avea nevoie de un rezultat si ajungeam acasa fara sa stiu cum dracu o sa fac sa ajung la urmatoarea cursa. Dar ajungeam. Si mergeam din ce in ce mai tare.

 

Acum am sustinere, prieteni, hoteluri, echipa, putere, PR, aproape tot ce imi doresc. Mare atentie, aproape tot. Ar trebui asadar sa mut muntii, sa ma duc de parca ar fi ultima mea cursa, sa-l bat pe Ghisoi si pe Prepelita si pe Ghinea cu un pilotaj la limita si numai pentru ca eu nu am doi mecanici in spate. Ci doi importatori, un dealer, un service si o gramada de oameni care fac lucruri pentru mine.

 

In schimb eu ma duc mai incet ca un forleiter la recunoasteri! Reperez zonele de risc ale fiecarui traseu si le sacrific in spiritul unei false maturitati. Si ce e mai grav, m-am inrait! M-am sacalizat. Vad doar oportunitati si nu bucurii, oameni din presa si nu prieteni, adversari si nu colegi. Dintr-o data, lumea mea calda si prietenoasa a costasilor s-a transformat intr-o jungla a celor care tintesc podiumuri si sponsorizari.

 

Nu am crezut niciodata vorba care spune ca oamenii saraci sunt generosi si cei bogati zgarciti pentru ca am zis ca e o vorba inventata de cei saraci ca “sa se mai scoata” cumva. Dar vad ca un adevar este. Si totusi, de ce as fi alt om, doar pentru ca imi merge bine? De ce sa nu fiu acelasi dar si mai cald, mai bun… pentru ca mi-e mai bine?

Foto: Sorin Pop – Rallyzoom.ro

Probabil ca la un moment dat am hotarat ca sunt dispus sa-mi vand sufletul diavolului ca sa ajung sus. Acolo unde e Keleti si Porcisteanu, unde e Grigorescu si Alex Filip. Si probabil ca am crezut ca nimeni nu poate sa ajunga atat de sus fara sa nu se inraiasca, sa nu fie un pitbull care musca tot ce prinde si ii da la o parte pe cei care ii stau in cale. Si nu sta de vorba cu cei mici… pentru ca nu are timp. Are un drum important in sus. Gresit. Atat de gresit!

 

Nu vreau sa ajung asa niciunde. Vreau inapoi la cursele mele sincere, fara cort, cu rotile de ploaie in portbagaj, cu inima cat un purice ca nu am cu ce plati inscrierea dar cu Marco Tempestini care-mi spune “tu mergi tare cu Ibiza ta”! Am fost cel mai fericit cand mi-a spus asta. A fost ca si cum as fi luat premiul cel mare. Acum , Marco ma intreaba doar de ce nu mai scriu. Pentru ca nu mai sunt pilot, Marco! Sunt om de marketing, sunt PR, sunt insarcinat sa am grija de buget, sa generez imagine si notorietate pentru echipa. Si stim foarte bine ca rezultatele nu aduc sponsori, expunerea aduce si incadrarea in buget.

 

Interesant cum inteleg acum cateva lucruri despre perfromantele altor piloti. Cat de eronat este sa judecam prestatia unui pilot doar dupa cum il vedem ca se arunca pe viraje. Nu vedem decat cum Giri merge mult mai incet decat altii cu S2000. Dar nu ne gandim ce buget are, cat e de stresat daca o loveste sau care e planul lui pentru anul in curs. Nu vedem decat cum Vali s-a stins dupa primele doua raliuri de anul asta. Nu ne gandim ca poate I s-a pus in vedere ca nu mai are voie sa iasa in decor sau ca poate o iesire in decor poate insemna 40,000 euro pe care pur si simplu nu ii are. Nu vedem decat cum Adi Dragan merge mai incet decat un pieton in plimbare si il categorisim un pampalau. Dar poate si-a construit strategia in felul asta. Sa mearga la conservare cu orice pret pentru ca e singura lui sansa. Si uite-l lider la clasa 6. Nu e Vlad Cosma, nici Bereczki si nici Stratieva. E Adi Dragan. Si noi ne batem joc de el. Si toti acesti piloti, cu mai mult sau mai putin talent, ajung sa piloteze la 90%, 75 % sau chiar 30% din potentiaul lor din cauze care uneori le scapa chiar propriei lor introspectii. Si pot parea plictisiti, aroganti, fitosi cand de fapt in spate sunt griji, neputinte, frustrari.   

 

Asa ca m-am hotarat! Consolarea mea sta in speranta ca m-am inrait pentru ca simt ca bat pasul pe loc. Ca nu ma pot concentra la curse din cauze “politice”. Anul asta e mai important ca bugetul sa nu fie depasit decat sa iau locul I in loc de locul III dar cu 5000 de euro cheltuiti in plus. Stiu ca adevaratul sportiv se vede atunci cand da de greu sau mai rau, cand da de bine. De aceea, masura nevoii de a ajunge sus o va da o simpla alegere. Sa continui sa activez in motorsport si atat sau sa ma folosesc de tot ce am eu mai bun si sa ajung sa ma lupt la varf, de adevaratelea. Nu cu frica, nu cu bugetele in buzunar, nu cu reportaje la TV in cap. Eu cu mine la start si cu o masina pe care sa o cheme Ruxi, Luisa sau Imelda. Nu credeam ca o sa ajung sa spun asta dar mi-e dor sa-mi fie foame!   

Gicu zice

Eu sunt Gicu!

Si uite asa, mi-a venit pe spitz o idee.  Sa fac o rubrica mai lejera, glumeata, care sa descreteasca fruntile voastre alea incruntate. O rubrica cu lucruri care nu sunt neaparat adevarate dar vorbesc despre realitati.  Un fel de blog al natarailor care mai au chef si de o caterinca nu doar de “Loeb e cel mai bun, nu mai avem ce discuta”! Adica un blog pentru toata lumea care gusta motorsportul romanesc sau de aiurea.

 

Aici o sa va spunem de ce Giri nu are nicio sansa sa castige vreun raliu atata timp cat navigator ii este Berghea. Aici o sa va spunem de ce Kimi nu se mai imbata ca porcul din doua in doua zile si tot aici o sa va spunem de ce Mitrasca e asa trist in postarile lui. Hai ca pe asta nu o mai putem tine in noi. Din cauza ca Roxana Habina nu-i raspunde la avansuri de vreo trei ani incoace. De aia!

 

“Gicu Zice” e un fel de timesnewroman.ro al motorsportului, un fel de catavencu, un fel de… fel de fel de glumite, rautacisme si enormitati. Numai asa, pentru ca ne invartim in lumea asta mica a curselor si am vazut ca lumea se tine de sotii si in parcul de service, si in regrupare si chiar pe probe.

 

Asadar, Giculetzu nostru va fi un caricaturist care nu are teama de nimeni si nimic si ii va face pe toti sa-si vada propria personalitate asa cum e ea. Abrupta, sincera, exagerata, glumeata, copilaroasa.

 

Daca diferenta dintre oamenii mari si copii e doar pretul jucariilor de ce nu ne-am juca si noi pe site-ul nostru? Sa-i dam drumul, asadar…

 

Al vostru, Giculetz!

Gicu zice

Morcov-mobilulul, campion pe Marte

1 Comment

Dupa ce a frant inimile fanelor de fiecare data cand a tras frana de mana la vale, Morcov a decis sa treaca la urmatorul nivel. Avand la baza un proiect unic pe Terra, sofisticatul laborator mobil, botezat genial Morcov-mobilul, si-a inceput calatoria spre Marte,  Luna fiind fumata demult. La doar cateva momente dupa aterizare, misiunea acestuia a fost perturbata de roverul Curiosity al celor de la NASA.

 

Desi toata lumea se plange de lipsa banilor in competitiile interne de motorsport, Valentin Cimpoeru a reusit sa scoata bani din piatra seaca. Astazi va dezvaluim in premiera motivul care a stat la baza absentei sale din Campionatul National de Viteza in Coasta, el fiind implicat intr-un proiect unic, pe Marte!!!

 

Dupa performantele inegalabile obtinute anul trecut, patru motoare si cinci cutii de viteza sparte, Morcov a decis ca locul de joaca din campionatul intern a devenit mult prea plictisitor, arbitrii atragandu-i atentia de prea multe ori sa nu se mai dea cu frana de mana la vale. Fiind ovationat frenetic de fiecare data si incurajat cu traditionala urare “Da-o de-a latuuuu baaa”, Morcov s-a gandit sa concureze in alt campionat, acolo unde cu siguranta isi va nimici adversarii. Zis si facut. Morcov-Mobilul a intrat in lucru si pe la inceputul verii a fost gata.

 

In paralel, cei de la NASA au trimis in teste un rival al Morcov-Mobilului. Si, ca sa fie siguri ca vor castiga, au decis sa il testeze in cele mai dificile conditii posibile. De aceea locul ales a fost planeta Marte, insa,  odata ajunsi aici, au avut parte de primul soc. Primul si singurul loc pe grila de start era deja ocupat de Morcov-mobil, proiectul unic de pe Terra, dezvoltat in laboratoarele din Pantelimon, care a devenit astfel primul castigator al cursei pe Marte.

 

“Asa cum ma asteptam, i-am batut cu ceasu` de la gara pe cei de la NASA” spunea Morcov dupa ce era sa iasa pe locul doi desi luase singur startul. ”Aici nu exista vale, asa ca am fost nevoit sa trag frana de mana pe unde am apucat. Eu am vrut sa stau linistit, insa martienii m-au aplaudat asa de tare incat nu puteam sa-i refuz. Acum plec spre Campulung, unde particip la o etapa de viteza in coasta, insa, dupa aceasta experienta am ajuns la concluzia ca Pamantul este prea mic pentru mine, asa ca voi mai reveni pe Marte.” a declarat Morcov la finalul intrecerii.

 

In timp ce roverul Curiosity a mai ramas pe Marte sa exerseze partea cu trasul franei de mana, Valentin Cimpoeru, pilotul martiano-bucurestean, va oferi fanilor o noua portie de tras frana de mana la vale pe traseul de la Campulung Muscel in acest weekend.

 

N.red:Toate materialele prezente in aceasta rubrica reprezinta opiniile autorilor lor si nu ar trebui luate in considerare de catre nimeni. De fapt, orice asemanare cu persoane reale este un adevarat compliment pentru noi. Oricine se simte lezat de conținutul editorial al acestui website este indemnat sa se impace cu situatia, asta daca nu stie de gluma. 

Fumurile lui Mitraşcă

Am renuntat la cel mai frumos drum din lume

1 Comment

In 2009 m-am inscris la Maratonul Bucurestiului. Fara antrenament si cu o forma fizica mai mult venita pe cale ereditara decat prin ore de sport in ultimii ani. Dar m-am inscris si l-am terminat. Cum l-am terminat e o alta poveste. Dupa 20 de kilometri m-au napadit carceii si dintr-un pluton relativ fruntas am ajuns sa fiu depasit de toti concurentii.  Mi-am invatat o lectie pe care o stie si Grivei.  Degeaba ai plamani si vointa. Corpul are niste limite pe care nu le poti deplasa dupa cum iti place.

 

Anul asta mi-am spus ca o sa razbun carceii si o sa alerg la transmaraton. In proba de ultramaraton. Adica 70 de km. Costi mi-a spus ca ma arunc cam aiurea si ca nu o sa reusesc dar in acelasi timp mi-a rezolvat un loc in proba regina. Limita de timp de noua ore este una care iti ofera sansa sa te opresti, sa mai mergi si la pas si tot sa te incadrezi in timp. Au fost doar zece locuri pentru ultramaraton iar unul din ele mi-a fost dat mie.

 

Dar la altitudine, si cu alimentatia mea precara in calciu, riscul sa nu termin e foarte mare. Din cauza picioarelor si a incheieturilor care nu sunt obisnuite sa sustina atat de mult un efort constant. E adevarat ca cele cateva  sesiuni de running pe care le-am facut in ultima vreme mi-au aratat ca sunt in parametri. Ca dupa 4-5 kilometri intru intr-un ritm de 5 min /km pe care il pot tine mult si bine. Dar nu stiu cum ar fi fost in urcare si in coborare la peste 1000 metri altitudine. Aici insa, la ses, totul este ok.

 

Si daca ar fi sa abandonez  si sa vin cu coada intre picioare inapoi de pe Transfagarasan ce ar fi asa de grav? As trai un esec din care sa invat mai multe decat din zece victorii. Si pana la urma am incercat, nu-i asa? E o atitudine mai barbateasca decat oricare alta. Sa incerci stiind ca cele mai mari sanse sunt sa nu reusesti.

 

Dar eu nu o sa ma pot mandri cu niciuna din ele. Nici cu victoria de a fi printre cei zece sportivi care au alergat ultramaratonul pe Transfagarasan nici cu esecul de a renunta inainte de finis dar cu sufletul impacat ca am incercat. Cel mai rau imi pare pentru emotiile acelea dinaintea startului. Cand iti bubuie inima si stii ca nimeni si nimic nu sta in fata performantei tale doar tu. Si oricare ar fi rezultatul esti doar tu responsabil pentru el. Nu masina, nu gumele, nu banii. Doar tu, cu conformatia pe care ti-au dat-o parintii, cu slefuirea muschilor pe care ai facut-o tu, cu vointa ta, cu pregatirea ta, cu ritmul tau. E altfel decat in motorsport dar chiar daca nu ma mandresc cu decizia luata am ales statul pe scaun. Intr-o masina de curse…

 

… pentru ca ultramaratonul e in acelasi timp cu Raliul Tara Barsei. L-am intrebat pe Costi daca mergem si el a spus ca da. Nu foarte convins dar a spus da. Asta inseamna ca trebuie sa renunt sa alerg pe cel mai frumos drum din lume si sa astept sa citesc notitele celui mai bun pilot caruia i-am citit vreodata o dictare.      

 

Speed Rider

Pe Hungaroring cu noua mea motocicleta BMW

1 Comment

Andrei Enescu #99 – BMW S1000 RR  – pilot in RoSBK

 

Saptamana trecuta, adica in perioada 13-14 august, am ajuns din nou la Hungaroring, unul din circuitele mele favorite, pentru etapa a 6-a din Campionatul Romanian Superbike. Si, poate, daca nu stiati am decis sa concurez cu o noua motocicleta. Este vorba de modelul BMW S1000RR 2012, o motocicleta schimbata destul de mult fata de modelul anterior.

Daca inainte sa ajung aveam unele indoieli ca poti concura cu o motocicleta stock vs. motoare modificate (suspensii, electronica, evacuare, raport), adica o motocicleta clar in dezavantaj , am zis ca nu am nimic de pierdut. Asa ca am vrut sa demonstrez ca se poate sa vii direct dupa strada si sa mergi printre primii fara modificari la motor, de fapt singurele modificari pe care le-am facut, a fost ca am dat jos oglinzile si numarul de inmatriculare 🙂 Dar sa revenim la cursa.

 

Prima zi au fost doar 3 sesiuni de calificari un timp relativ scurt pentru a ma acomoda si a gasi setarile suspensiei la noua motocicleta, asa ca am reusit un timp bunicel, motocicleta s-a purtat exemplar si m-a surprins intr-un mod placut. Intr-un fel este mai ok cu motoreta stock pentru ca am scapat de durerile de cap cu rapoarte si diferite setari mai avansate ale motocicletei. Acum totul depindea de mine si de performantele motocicletei.

Avand carenajul de strada pe ea am decis sa pastrez sistemele de siguranta in functiune DTC si ABS Race  sisteme care m-au impresionat si care faceau ca totul sa para atat de simplu. De foarte multe ori la un grad de inclinare mare  vedeam beculetul de la DTC, cum se aprindea disperat 🙂 si pe franari duse la limita am simtit de cateva ori ABS-ul cum si-a facut treaba. Intr-un fel aceste sisteme mi-au mai eliminat din griji si am putut sa ma concentrez mai mult pe trasa si alte lucruri.

 

A doua zi de calificari am mers putin mai bine si am reusit sa gasesc o setare mai buna  a motocicletei. Am scos al patrulea timp din grila, un loc rezonabil si pe placul meu pentru start. Deci nu mai avea rost sa fortez pentru un loc mai bun in conditiile in care eram bine plasat pe grila.

 

Momentul cel mare, asezarea pe grila si startul cursei. Motoarele turate si se da startul turului de warm-up. Fac o plecare buna si ma duc in fata incercand sa ma formez pentru cursa. Ajung primul inapoi la asezarea pe grila, se pregateste startul, fac o ultima verificare la motocicleta si dezactivez DTC-ul pentru ca la start ma incurca putin. Se elibereaza pista si semafoarele se aprind. Se da startul si reusesc o plecare buna din grila a doua. Ma pozitionez in dreapta lui Mistode si ne distantam putin de ceilalti participanti. Prima curba, Mistode are avantajul interiorului, cedez pozitia si ma plasez in spatele lui. In urma mea era Cazacu urmat de Popescu si Vargolici. Vad ca sunt presat de Cazacu si consider ca cel mai bine ar fi sa cedez pozitia si sa nu fortez limitele motorului, care avea o suspensie stock si targetul meu era locul 3 asa ca ma las depasit de Cazacu.

 

Ma  pozitionez in spatele lui si ne distantam putin de restul plutonului la penultima  curba din primul tur. Intru intr-un viraj de dreapta strans si dintr-o data spatele motocicletei aluneca si ma duc spre exterior. Ies afara dupa pista revenind si fiind incadrat de Popescu si Vargolici. Pe moment nu mi-am dat seama ce sa intampla. La urmatoarea curba de dreapta din nou se repeta figura si aud metal pe asfalt. Atunci mi-am dat seama ca am o problema, dar refuz sa cedez. La urmatoare curba de dreapta lucrurile deveneau din ce in ce mai dificile si iar spatele imi este aruncat in exterior. Pierd pozitia in fata lui Vargolici si pe o bucata dreapta a circuitului ma uit la scarita din dreapta. Atunci vad ca pedala de frana se desprinsese si atarna blocata in toba. Asa ca la fiecare viraj se bloca in asfalt si imi ridica roata din spate pierzand aderenta.

 

Dupa inca un tur de chin reusesc sa o prind cu piciorul si sa o tin ridicata, dar cu problema asta era evident ca o mare parte din atentie era directionata catre scarita sa nu cada din nou pentru ca putea duce la o cazatura destul de grava. Vargolici apucase sa se distanteze si de mine se apropiasera ceilalti participanti. Decid sa maresc ritmul si sa risc, chiar daca din cauza faptului ca tineam scarita aveam o mobilitate redusa. Cu toate acestea am reusit sa termin cursa in final pe locul 4 si consider ca este un rezultat bun avand in vedere ca urmarile puteau fi mai grave si puteau duce chiar la un abandon.

 

Cu acesta ocazie multumesc tuturor celor care ma sprijina si m-au ajutat sa pot ajunge la aceasta etapa, sa am motocicleta disponibila.

 

N.R. – Urmatoarea etapa va avea loc pe circuitul de la Brno in perioada 14-16 septembrie, locul in care Andrei si-a facut debutul in 2011. 

 

Clasament piloti:

1. Catalin Cazacu-123 (pct.) ; 2. Ionut Mistode-122; 3. Daniel Vargolici-79; 4. Andrei Enescu 63; 5. Marian Zaharia-50; 6. Eduard Alexandrescu-48

 

Fumurile lui Mitraşcă

Fair Game

4 Comments

Dintotdeauna m-am bucurat cand vedeam abandonuri in competitiile in care participam. Si de fiecare data cand imi exprimam intr-un fel bucuria eram admonestat. De oamenii de bine. De oamenii falsi. De concurentii falsi.

 

La fel se intampla si in motorsport. Pur si simplu traiesc un sentiment de usurare si de victorie cand aud despre un abandon, o iesire in decor, o defectiune a vreunei masini. Lectia insa mi-am invatat-o. Nu-mi mai arat satisfactia. Cand aud textele ipocrite ale celor care se dau mari compatimitori imi vine sa le dau o castana peste cap. Parca nu ar intelege diferenta dintre fair play si fair game. Nu vreau sa castig cu orice pret. Nu cred in satisfactia unei victorii prin sabotare, prin miscari politice dar cred in victorii incrancenate. Daca esti concurentul meu direct si nu mai ai gume si eu am in plus, iti dau. Si ti le dau moca. Dar daca te vad pe marginea drumului, cu cutia rupta, nu te astepta sa nu ma bucur. Una e sa te bucuri ca ai reusit sa-l bati si alta este sa-ti bati joc de el si sa-l lasi acolo in sant cand tu ai o platforma care l-ar putea transporta de acolo.

 

Stiu,  este o mare diferenta intre o iesire in decor a lui Dutescu si una a lui Trifu. Amandoi merg la limita dar primul isi permite sa o dea de gard de cate ori vrea in timp ce Trifu e propriul lui sponsor dintr-un salariu modest. Si intr-adevar, empatizez cu Mihai (Trifu) si simt alaturi de el posibilitatea unui esec. Si daca ii spun ca imi pare rau pentru el, nu sunt fals. Chiar daca acea bucurie primara este si ea acolo.

Mie unu, mi se pare normal sa te bucuri in astfel de momente. Este una din regulile jocului. Cand am intrat in sportul asta am stiut cu totii in ce ne bagam. Intr-un malaxor din care ies doar cei care termina cursa. Si doar cativa dintre ei urca pe podium. Restul mai asteapta o sansa. O cursa, o sursa, un sponsor.

 

Daca mergi la razboi si iti impusti inamicul nu inseamna ca esti un criminal. Mai mult, ar fi de preferat sa crezi ca asta e menirea ta si nu sa executi mecanic niste ordine. Acum daca facem analogia cu motorsportul bucuria abandonului celuilalt este similara cu placerea de a ucide in razboi. Lucrurile se complica dar esenta este aceeasi. Diferenta este ca un abandon intr-o cursa inseamna niste bani pierduti si un rezultat ratat. Pe cand dincolo e end game pentru cineva cu o familie, cu prieteni. Insa toata lumea implicata si intr-un caz si in celalalt este constienta de pericolele la care se supune.  Toata lumea se uita cu dispret la cel care a pierdut o gramada de bani la poker dar nimeni nu face la fel cu cei care au pierdut in “pariul” cu cursele. Interesant, e aceeasi boala doar ca in primul caz visezi la castiguri in bani pe cand in al doilea visezi recunostinta.  

 

M-am bucurat cand Emil Ghinea a reusit sa ma bata cu o planetara rupta dupa ce a plecat la noroc sa-si sudeze planetara. Am simtit ca merita mai mult ca mine. La fel am simtit o admiratie pentru Ghisoi in 2010 cand m-a batut in aproape toate etapele. A fost mai bun ca mine la toate capitolele. Traiesc fiecare eveniment din jurul meu cu sinceritate si incerc sa ma imbarbatez pentru momentele care ma prind pe marginea drumului. Si cand am fost acolo mi-a placut sa ma gandesc ce usurare au simtit cei din grupa cu mine. Pentru ca am simtit-o si eu cand ei s-au tras din calea mea. Si de aceea nu ma feresc sa spun ca fiecare abandon al unui concurent ma face sa imi simt locul cu unul mai sus in clasament. Ceea ce e de fapt scopul pentru care am venit. Sa incerc sa-i bat pe cat mai multi.

Derapaje Controlate

Contradictii intre declaratiile lui Al-Attiyah si Matton despre preluarea Citroen Racing

Asa cum va spuneam in urma cu doua zile, in presa franceza au aparut niste informatii conform carora cei de la Citroen Racing ar urma sa fie cumparati in toamna de un fond de investitii din Qatar. In cursul aceleasi zile, pagina de Facebook a celor de la Citroen WRT nega existenta unei astfel de posibilitati.

 

Ieri, a fost publicat articolul in revista Autohebdo, initiatoarea acestui zvon. Surprinzator sau nu, avem de a face cu niste declaratii in contradictoriu intre Nasser Al-Attiyah, pilotul din Qatar si Yves Matton, directorul Citroen Racing. Proaspat medaliat cu bronz la proba de tir de la Jocurile Olimpice de la Londra, Al-Attyiah confirma informatiile aparute in presa ” Intotdeauna am fost sustinut de tara mea. Asa este, cei din Qatar au achizitionat Citroen Racing. Tranzactia este una asemanatoare ca cea din cazul echipei de fotbal PSG. Este fantastic ce se intampla si sunt foarte multumit de sprijinul pe care-l am. Este cea mai buna modalitate de promovare a tarii noastre. “

 

Intre timp, in Finlanda, acolo unde se desfasoara zilele acestea unul dintre cele mai importante raliuri din sezonul 2012 al WRC, directorul Citroen Racing, Yves Matton neaga aceste informatii, spunand ca nu a fost consultat deloc in aceasta privinta. “Nu stiu de unde au aparut aceste informatii. Bineinteles, avem legaturi puternice cu Nasser si Qatar, dar acestea se rezuma la participarea sa in WRC cu un DS3 si nimic mai mult decat atat. Este oarecum simplu. Nimeni nu poate cumpara Citroen Racing, care este un departament al companiei si nu o societate separata care poate fi vanduta. Este ca si cum cineva ar vrea sa cumpere departamentul de marketing de la Citroen.“

 

Citroen a inregistrat pierderi de cel putin 13% in prima jumatate a anului 2012 fata de aceasi perioada a anului trecut. Chiar Matton a recunoscut ca exista mari posibilitati ca bugetul Citroen Racing sa aiba de suferit din aceasta cauza, dar o vanzare este exclusa. “Vom cauta noi parteneri pentru 2013.” a mai adaugat el.

 

Dupa declaratiile sefului Citroen Racing, publicate de catre cei de la Autosport, jurnalistii francezi de la Autohebdo au precizat ca isi mentin afirmatiile conform carora grupul de investitii din Qatar va achizitiona Citroen Racing. Noua nu ne ramane altceva de facut decat sa asteptam Raliul Frantei, presupusul moment in care va fi anuntata aceasta tranzactie. La fel de bine nu putem sa nu ne gandim la celebra expresie ” nu iese fum fara foc”.