A doua etapă a Campionatului Naţional de Viteză în Coastă Dunlop a consemnat şi un moment cu totul şi cu totul special pentru unul dintre piloţii participanţi. Adi Iliescu, căci despre el este vorba, a reuşit să respecte o promisiune pe care şi-o făcuse cu aproape 13 ani în urmă. O promisiune la care a avut martori celebri.
La vârsta de 4 ani şi 8 luni, un copilaş blond se afunda într-un scaun mare şi povestea în faţa camerelor de filmat cum că aşteaptă să treacă timpul mai repede pentru a putea ajunge campion şi să câştige curse auto. Ochii prezentatorului, cunoscutul Virgil Ianţu, îl măsurau ştrengăreşte – încă un copil cu visuri frumoase, care spunea lucruri trăznite. Anii au trecut, iar copilul, acum un adolescent de aproape 18 ani, a reuşit pe data de 8 iunie 2014 să-şi treacă în palmares cel mai frumos rezultat din scurta carieră de pilot.
Înapoi în timp, totul a pornit de la un vis nutrit sub îndrumarea lui Sorin Iliescu, tatăl răbdător. Primii paşi au fost făcuţi, firesc în motorsport, la karting, mai precis la Şcoala de Karting Herăstrău. Rezultatele nu au fost extraordinare, dar, experienţa cumulată urma să se vadă în timp. Implicaţiile financiare aveau să-i taie elanul copilului care se visa campion de karting, amânând momentul colecţiei de cupe mult râvnite. La 14 ani se ivea o nouă şansă: Campionatul Naţional de Îndemânare Auto, unde Adi Iliescu a participat la bordul unui automobil Dacia Logan. A fost unul dintre principalii protagonişti ai întrecerii, bifând podiumuri la toate etapele la care a luat startul. Tot nu era de ajuns, ţelul era să bată coastele din România.
15 ani, aproape 16; o derogare specială de vârstă (nu împlinise încă 16 ani) îi permitea juniorului Iliescu să ia startul la prima etapă de viteză în coastă din carieră, la bordul aceleaşi Dacia Logan. A urmat un sezon complet, încununat cu titlul naţional la categoria Juniorilor (piloţi de sub 21 de ani) şi cu poziţia a patra în clasamentul Grupei H, Clasa 2. Finalul sezonului avea să închidă primul cerc frumos pentru pilotul bucureştean. O frumoasă ceremonie de premiere, un trofeu special pentru debutul lui Iliescu, înmânat de nimeni altul decât… Virgil Ianţu. Se stabilea astfel o punte în timp, un cerc început de zâmbetul amuzat al celebrului prezentator de televiziune şi încheiat de privirea sa admirativă. Adi era la fel de blond, mult mai înalt, nu la fel de vorbăreţ, dar, cu multe cupe despre care povestea la aproape 5 ani, în palmares.
Sezonul următor (2013) l-a găsit pe bucureştean la volanul unui Renault Clio II RS de grupa A. Intra pentru prima dată cu adevărat în bătălia celor mari. Anul s-a încheiat cu locul 3 la Grupa A, Clasa 2, şi cu titlul naţional al juniorilor păstrat în portofoliu. În 2014, la nici 18 ani, Adi Iliescu mai făcea un pas hotărât pe drumul performanţei. Se înscria la Grupa A cu un Mitsubishi Lancer Evo IX de aproximativ 400 CP. Prima etapă, la Rânca, pe Transalpina, avea să le dea o frumoasă lecţie celor care contestau asocierea dintre junior şi teribilul automobil de concurs. Locul doi la grupă, imediat după campionul naţional en titre al categoriei (Cosmin Dragnea).
8 iunie, Braşov, Drumul Poienii, CNVC Dunlop, etapa a doua – Iliescu forţează, îndrumat cu mare atenţie de toţi cei care i-au fost alături. Două manşe de concurs jucate la zecimi de secundă, viraje abordate la limita dintre podium şi reparaţiile dintr-un service auto, un steag de sosire depăşit în trombă… secundele de aşteptare de dinaintea afişării rezultatului… descătuşarea. Prima victorie de Grupă, prima victorie la bordul unui automobil cu tracţiune integrală. Locul 10 în clasamentul Open al etapei, în spatele unor nume mari ale întrecerilor de Viteză în Coastă autohtone: Lucien Hora, Paul Andronic, Ovidiu Zaberca, Edu Stan, Lucian Răduţ, etc..
Adolescentul fără permis, ce nu-şi făcuse încă planurile pentru petrecerea de majorat, îi producea cel mai mare zâmbet de satisfacţie omului care i-a fost tot timpul alături, tatăl său. Prima bătaia cu şampanie, fâstâcit de greutatea momentului, şi o cupă care va avea întotdeauna un loc de cinste în colecţie. Adi Iliescu era cu un pas enorm mai aproape de visul copilului de 4 ani şi 8 luni, acela de a deveni campion. Al doilea cerc al timpului se închidea frumos. O poveste despre care până şi Virgil Ianţu ar putea să scrie un eseu.
˝Într-un moment dintr-ăsta, orice aş spune ar cam fi de prisos. Sunt bucuros. Extrem de fericit! Este, fără nicio exagerare, un vis devenit realitate. Privesc în urmă şi parcă nu-mi vine să cred că toate s-au aliniat atât de frumos. Rămân totodată conştient că drumul din faţă este mult, mult mai lung şi că de abia acum începe joaca serioasă, cu adevărat. Sunt foarte aproape de visurile mele şi tocmai asta îmi dă ambiţia şi motivarea să păşesc hotărât mai departe. Aş vrea să închei prin a le mulţumit tuturor celor care au făcut posibil momentul şampaniei de la Braşov: mama şi tata. Tata, cel care a făcut multe sacrificii şi care a crezut clipă de clipă în mine şi în planurile mele! Băieţilor de la Şcoala de Karting Herăstrău, de unde a început povestea, lui Horia Gheorghe pentru duelurile excelente de la îndemânare şi tuturor celor care au contribuit la aventura mea din CNVCD: Adi Leluţiu (Auto Leluţiu), Mario Laslo, Gabi Ţiura (X-Motors Garage), Joa (Coasta de Est), Vip Best Cars Service, Paul Andronic şi întregii echipe Autotehnica, Sorin şi Mihaela Pop (RallyZoom.ro), Manu Mihalache, Cosmin ˝Bujie˝ Dragnea (pentru frumoasele dueluri din primele două etape din 2014), Titi Aur, Revista AutoExpert, Eduard Baban şi Mihai Popescu de la Motorsportnews.ro, Daniel Onoriu, Mariei (pentru tot ce-a făcut pentru mine şi pentru că m-a susţinut mereu necondiţionat!), Marco şi Simone Tempestini, Văru´ Nicu, Florinel Tincescu şi tuturor prietenilor care mi-au fost aproape. Aţi fost minunaţi, mă înclin!˝, a concluzionat entuziasmat pilotul de 17 ani după succesul de la Braşov.
