Marti dupamasa eram un viitor spectator dar miercuri dimineata avea sa vina vestea cea mare. “Poti sa mergi la banca. Ti-au intrat banii pe care i-ai cerut.” Nu au fost cati ar fi vrut masina de concurs dar au fost destui ca sa nu imi fac griji pentru toate celelalte cheltuieli. Si linistea ca am cazare, masa, transport, inscriere si chiar in plus, s-a vazut.

Vineri, pe noul traseu de la Campulung, am facut cea mai buna cursa a mea de pana acum. Bineinteles ca intotdeauna se poate mai bine dar eu sunt foarte multumit. Privind in urma, toti cei care am concurat stim de unde am mai putea “da jos” cateva secunde. Mai putin Aurelian Andronache care probabil a mers cel mai aproape de limita. Bravo Dode!

Probabil si Christian Nistoran sau Robotul au mers la limita. Nu stiu. Dar pentru ca Evo-urile ma lasa rece, nu pot sa ma pronunt pentru categoria integralelor, cine, ce si cum.

Joi, dupa ce am vazut lista de start m-am gandit ca un loc pe podiumul clasei A3 ar fi minunat. Dar motorsportul nu ofera intotdeauna laurii celui care are masina mai buna sau piloteaza mai bine. Ci celui caruia i se aliniaza cel mai bine “componentele”. Masina, traseul, recunoasterile, pilotajul si probabil cel mai important, concentrarea, linistea psihologica, “piticii din mansarda” cu alte cuvinte. Si combinatia dintre toate astea, mie mi-a a dat cu mult plus la Campulung.

Asa ca, vineri au fost patru podiumuri. Dintre care trei, muncite. Cel de la diesel nu se pune. Nu inteleg de ce nu vin si alti concurenti in grupa asta. Cu doi nu se face primavara. Casule, te-ai fofilat de trei ani, iti fur turbina de pe Ibiza daca nu completezi podiumul la diesel in urmatoarele etape! It’s a promise.

Asa. Revenind la Campulung, Duminica, in etapa a doua, cand ar fi trebuit sa atac si mai mult, mi-am impus din nou sa nu risc. Dar am mers cat am putut de tare astfel incat sa nu sar afara. Si afara ar fi putut insemna sa ma dau de-a berbeleacul mult si bine. Tot duminica a venit George Grigorescu sa o scoata pe Monica Cojocaru de pe un extraordinar podium pentru ea si sa ma puna si pe mine la respect. Dar sa fii pe podium langa “profesorul” sau “Cornel Dinu al motorsportului” e oricum o onoare. Pe bune!

Rezultatele i-au multumit pe sponsori asa ca duminica noaptea eram cu ei in Bucuresti, sa sarbatorim. La o saorma! Acum, luni dimineata, am un sentiment foarte placut. Dar nu pot sa nu ma gandesc ca am ridicat cam mult stacheta si va fi greu sa repet performantele de la Campulung. Cand ma gandesc doar la cate “secventiale” sunt acum in campionat nu cred ca o sa mai apuc vreun podium la doua roti motrice (2RM). Si niciunul dintre ei nu a aratat inca ce poate cu adevarat masina.

Dar asta nu inseamna ca ma dau batut.