Tag Archives: BMW

80 de ani de la victoria BMW 328 la Mille Miglia, 8 decenii de poveşti

Cu 80 de ani în urmă, victoria în cursa Mille Miglia din 1940 era cel mai important moment în palmaresul deja foarte bogat al BMW 328, modelul care a marcat puternic imaginea mărcii bavareze vreme de decenii. BMW 328 a fost nu numai unul dintre cele mai frumoase automobile sport din perioada interbelică, ci şi cel mai de succes model în clasa de doi litri pe circuitele europene la finalul anilor ’30. Combinaţia între ţinuta de drum remarcabilă şi puterea impresionantă a motorului de şase cilindri a făcut BMW 328 să fie dorit de piloţii vremii şi să adune un palmares important.

BMW 328 s-a dovedit foarte apreciat şi pe scena motorsportului românesc. Petre Cristea a semnat cu BMW 328 victorii internaţionale remarcabile şi este prezentat la loc de cinste în cadrul muzeului BMW din München. Mulţi alţi piloţi români aveau să participe cu succes în competiţii naţionale, astfel, faimosul Alexandru Papană stabilea recordul pentru drumul Bucureşti-Braşov în numai o oră şi 38 de minute. În acelaşi timp, în perioada internaţională a marelului premiu al Bucureştiului (1937-1939), de fiecare dată un BMW 328 a triumfat la cel puţin o categorie. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, un alt pilot român de legendă, Marin Dumitrescu, modifica un BMW 328 la Uzinele Vulcan din Bucureşti pentru a obţine o serie de victorii importante în cursele de circuit şi de coastă ale vremii.

Aceasta este istoria modelului care a semnat cea mai importantă victorie BMW în perioada interbelică, cursa Mille Miglia în 1940, şi a contribuit mult la imaginea specială a BMW 328, care are o poveste cu adevărat spectaculoasă. Pierdut şi regăsit de mai multe ori, inclusiv în Statele Unite, acum este prezentat la loc de cinste în muzeul BMW din München, tot acolo unde sunt omagiate şi performanţele lui Petre Cristea. Acesta este BMW 328 Mille Miglia Touring Coupe.

 

1. Începuturile 328 şi drumul spre faimă cu peste este 200 de victorii

Spre sfârşitul anului 1935 o mică broşură care dezvăluia existenţa unui nou automobil sport – cunoscut drept “Typ 328” – cu motor de doi litri, a circulat într-un grup restrâns. În mod intenţionat automobilul a beneficiat de o descriere sumară şi s-au evitat referirile la performanţe şi viteză. Broşura nu s-a dorit a fi decât un aperitiv pentru “prietenii companiei”, nu s-a făcut nici un anunţ pentru presă.

 

Spectatorii şi presa au fost luaţi prin surprindere când automobilul a apărut prima în paddockul de la Nürburgring, pe 13 iunie 1936. Acolo, Ernst Henne se pregătea să concureze cu 328 în International Eifelrennen (Cursa Eifel), cursă programată a doua zi. Deţinătorul mai multor recorduri mondiale de viteză pentru motociclete şi-a depăşit adversarii pe linia de start şi imediat s-a îndepărtat de pluton. Henne avea să încheie cursa pe prima poziţie cu o viteză medie record: 101,5 km/h. Această demonstraţie de forţă oferită de BMW 328, cu o victorie importantă încă de la momentul debutului, i-a făcut pe comentatori să vorbească cu entuziasm despre viitorul mărcii BMW. Cu toate acestea, puţini au fost cei care şi-au dat seama că asistaseră la începutul unei noi ere.

Lungul şir de victorii BMW 328

Cea de-a doua victorie pentru BMW 328 a fost obţinută în august, când H.J. Aldington – importatorul britanic BMW, compania Frazer Nash – a spulberat competiţia în cursa Schleißheimer Dreiecksrennen. Era şi a doua cursă la care participa acest model. Apoi, Aldington a insistat pe lângă conducerea BMW să ofere maşinii o nouă şansă de a concura, de această dată în afara Germaniei. Astfel, trei prototipuri au fost trimise în Irlanda pentru Tourist Trophy, unde au purtat culorile verzi ale Frazer Nash BMW. La final monopolizau podiumului. 328 lansase tăvălugul, iar în lunile următoare aveau să fie obţinute multe alte victorii. Cele trei automobile de preproducţie au fost pe rând responsabile pentru mai multe victorii, fiind încredinţate, în funcţie de circumstanţe, mai multor piloţi.

 

Clienţii privaţi au fost obligaţi să aştepte pentru că ritmul producţiei era unul lent; primele maşini au fost livrate abia în aprilie 1937. A trebuit să treacă exact un an de la debutul cu Henne până când primul proprietar privat al unui BMW 328 a putut să-şi testeze noua achiziţie într-o cursă. La ediţia din 1937 a Eifelrennen, deja nouă competitori cu BMW 328 se aflau pe grilă.

 

În anii următori, BMW 328 începea să domine, treptat, clasa automobilelor sport de 2 litri. Din toate colţurile Europei, rapoarte despre victorii au continuat să fie trimise spre München. Iar victoriile pe care automobilul le obţinea fără prea mare efort nu erau doar în clasă, BMW 328 se impunea şi în în faţa unor competitori cu motoare mai mari. Deşi au fost fabricate în numai 464 exemplare, BMW 328 avea să obţină peste 200 de victorii în aproximativ zece ani de competiţii în Europa, până la începutul anilor ’50, din care numai perioada 1937 – 1939 poate fi considerată un calendar complet de curse. Una dintre acestea, remarcabilă pentru motosportul din România, se consuma în 1939 tot în celebra Eifelrennen. Atunci, Petre Cristea, cu un BMW 328 modificat după un concept propriu, se impunea în faţa echipei de uzină BMW cu un nou record de viteză – 115 km/h. Şi mai remarcabil, Petre Cristea nu concura cu un automobil propriu, ci cu unul pus la dispoziţie de industriaşul român Petre Iscu.

Modelul BMW 328 s-a dovedit foarte popular şi printre piloţii români. Alături de Petre Cristea, care a semnat un palmares internaţional remarcabil, nume precum Marin Dumitrescu, Alexe de Vassal, Vintilă Frumuşanu, Nadler, Ion Bolony, Valentin Tânţăreanu sau Alexandru Uţă au concurat în multe curse româneşti la volanul unui BMW 328. Faimosul aviator Alexandru Papană stabilea recordul parcursului Bucureşti-Braşov în numai o oră şi 38 de minute. În acelaşi timp, în perioada internaţională a marelului premiu al Bucureştiului (1937-1939), de fiecare dată un BMW 328 a triumfat la cel puţin o categorie. Prima dată gloria a cules-o Ernst Henne, acelaşi pilot care semnase victoria BMW 328 în cursa de debut, în Eifelrennen 1936.

Bmw 328 in Brasov

2. Design aerodinamic pentru eficienţă sporită, modele speciale BMW pentru curse, pregătirea pentru Mille Miglia 1940

De la prima sa apariţie în cursa Eifel din 1936, BMW 328 a devenit imediat una din forţele dominante pe circuitele Europei. Cu toate acestea, inginerii din München nu s-au culcat pe laurii gloriei. În schimb, ei au lucrat continuu pentru a mări puterea originală de 80 CP pe care o oferea automobilul. Constructorii rivali ofereau deja motoare de aproximativ 110 CP, dar un salt semnificativ peste acest nivel era greu de obţinut. Şansele ca masa să fie redusă suplimentar erau foarte mici la un automobil cu o greutate deja nu foarte mare în forma standard de producţie. Singura modalitate de a creşte performanţa era reducerea rezistenţei aerodinamice. Forma curbată a modelului BMW 328, cu aripile faţă proeminente, poate fi considerată un design deosebit de elegant, dar era departe de ideal din punct de vedere aerodinamic. Astfel, inginerii BMW au primit misiunea de a concepe o caroserie complet nouă, bazată pe cele mai noi cunoştinţe din cercetarea aerodinamică.

Cockpitul închis îl învinge pe cel deschis

Testele au demonstrat că un model cu cockpit închis, în ciuda secţiunii transversale mai mari, ar putea depăşi un automobil sport deschis prin măsuri de optimizare aerodinamică. Performanţele convingătoare din cursa de 24 de ore de la Le Mans (1937 şi 1938) au permis companiei Adler, care avea sediul la Frankfurt şi care introdusese primele “sedanuri de curse” în competiţii, să arate cum caroseriile cu design aerodinamic pot compensa un deficit de putere al motorului.

 

Şi BMW a început analiza proprie în acest domeniu de dezvoltare a automobilului. Cu toate acestea, profesorul Wunibald Kamm, directorul Institutului de Cercetare a Ingineriei Auto şi a Motoarelor din cadrul Institutului Tehnologic din Stuttgart (FKFS), a fost cel care a realizat primele teste cu modele BMW în tunelul aerodinamic.

 

Rudolf Flemming, care a avut un rol important în designul modelului 328, a fost desemnat să realizeze maşina cu un cockpit închis utilizând toate beneficiile designului aerodinamic. Totuşi, aceasta însemna ca modelul să nu fie folosit în cursele din Germania, unde nu era admis cockpitul închis. Folosind principiile designului ultrauşor, Flemming a conceput un cadru complicat pentru şasiul modelului 328 şi o caroserie din aluminiu. Maşina – cunoscută intern drept Project AM 1007 – s-a dovedit departe de performanţele aşteptate. Caroseria produsă la Eisenach avea probleme constructive, iar manevrabilitatea automobilului nu era cea dorită. Chiar dacă automobilul atingea viteze fără precedent în teste, era atât de instabil încât avea nevoie de întreaga lăţime a autostrăzii pentru a reuşi aceste performanţe. Era nevoie de o activitate de dezvoltare extrem de laborioasă pentru a transforma modelul într-unul de curse performant.

 

Eforturile BMW de a obţine un automobil rapid nu aveau cum să nu fie remarcate în afara companiei. În primăvara anului 1938, NSKK (Corpul Naţional Socialist de Piloţi) îşi înfiinţase propria divizie de curse, o aşa-zisă echipă naţională a Germaniei. Obiectivul era să arboreze steagul german în competiţiile din străinătate folosind, printre altelele, şi propriul său trio de BMW 328, cu Mille Miglia una din principalele competiţii vizate. Uzina BMW avea obligaţia contractuală de a menţine maşinile NSKK la cel mai înalt nivel competitiv. Cu toate acestea, când Prinţul Max zu Schaumburg-Lippe, pilotul principal al echipei, a cerut să beneficieze de un model închis de curse, BMW i-a răspuns că nu are capacitatea de a mai construi unul.

 

În această situaţie, Schaumburg-Lippe a căutat alţi parteneri. Mille Miglia dovedise că automobilele cu motoare mici ar putea atinge viteze ridicate prin utilizarea caroseriilor uşoare, cu design aerodinamic. Un an mai târziu, relaţiile bune ale Germaniei cu Italia au fost de ajutor în solicitarea unei oferte de la Carrozzeria Touring pentru producerea unei caroserii aerodinamice. Carosierul din Milano lucrase deja la un proiect asemănător pentru Alfa Romeo şi se putea baza pe experienţă pentru acest proiect. Construcţia aerodinamică în forma patentată superleggera putea fi adaptată fără mari probleme la şasiul standard al modelului 328, iar compania italiană a oferit produsul final în numai patru săptămâni.

BMW 328 Mille Miglia Kamm Racing Saloon at the 1st Italian Mille Miglia Grand Prix in Brescia, April 28, 1940 (03/2010)

Cum Touring nu avea posibilitatea de a face teste în tunel aerodinamic, inginerii s-au bazat cu succes pe instincte şi metode empirice pentru a da automobilului forma potrivită. Versiunea Coupé cântărea doar 780 kg şi arăta spectaculos în culoare albă oficială pe care Germania o afişa în curse, dar era mai mult decât un simplu design frumos. Testele au demonstrat că automobilul era capabil să depăşească 200 km/h fără să aibă probleme de stabilitate. Cursa de debut a Touring Coupé a fost la Le Mans, pe 17 iunie 1939, piloţii desemnaţi fiind Prinţul Schaumburg şi inginerul BMW Hans Wencher. După 24 de ore şi 3.188 de kilometri, cei doi au fost câştigători ai clasei motoarelor de 2,0 litri, cu o viteză medie senzaţională – 132,8 km/h. Mai mult, cei doi au reuşit un remarcabil loc al cincilea în clasamentul general, reuşind să depăşească maşini cu motoare mult mai mari.

 

Kamm Coupé

Succesul înregistrat de “Cenuşăreasa” Touring Coupé a stârnit reacţii diferite la BMW. Inginerii din departamentul de dezvoltare s-au concentrat pe acest proiect. Numeroasele teste în tunelul aerodinamic au demonstrat că şasiul nu se potrivea cu caroseria aerodinamică a Project AM 1007. Nou formatul departament de design “Künstlerische Gestaltung” (Design Artistic), condus de Wilhelm Meyerhuber, a primit misiunea de a realiza o nouă caroserie aerodinamică, proiectul fiind botezat AM 1008.

 

Pentru a îmbunătăţi stabilitatea automobilului pe liniile drepte, şasiul a fost extins cu 20 de centimetri. Noua dezvoltare a cadrului, realizat din Elektron (un aliaj special dezvoltat de Chemischen Fabrik Griesheim-Elektron cu aproximativ 90% magneziu şi 10% aluminiu), cântărea doar 30 de kilograme. Alături de exteriorul din aluminiu, aceasta însemna că BMW dispunea acum de o caroserie deosebit de uşoară.

Kamm Coupé a fost semnificativ mai mare decât varianta Touring Coupe, dar folosirea extinsă a principiilor designului ultrauşor l-a făcut mai uşor cu 20 de kilograme. Din cauza capacităţii reduse de producţie a departamentului de prototipuri, finalizarea maşinii a durat câteva luni. Dar, spre deosebire de omologii lor italieni, inginerii BMW au avut posibilitatea de a supune sedanul de curse unui program intens de teste. Spre sfârşitul verii 1939, automobilul a fost supus unei examinări pe autostrada dintre München şi Salzburg, iar numeroase detalii au fost supuse unor noi îmbunătăţiri.

 

Timpul şi efortul investite aveau să dea roade. Kamm Coupé avea o stabilitate direcţională mai bună şi s-a dovedit a fi mai puţin sensibil la rafalele de vânt laterale. Un coeficient aerodinamic Cd de aproximativ 0,25 (măsurat prin utilizarea unui model) a fost cu mult sub cel al Touring Coupé-ului, aproximativ 0,35. Automobilul de uzină a stabilit un nou reper şi în privinţa vitezei, reuşind un maxim de 230 km/h. Cu toate acestea, o dată cu izbucnirea războiului, nimeni nu ştia dacă ar fi avut vreodată şansa de a-şi demonstra calităţile.

 

BMW Kamm Coupe marchează o premieră în industria automobilului – profesorul Wunibald îşi testa soluţia aerodinamică cu spatele de automobil tăiat drept, o abordare care avea să aibă o contribuţie importantă la stabilitate, fără să aibă o infuelnţă negativă asupra rezistenţei aerodinamice. Aceastan abordare aveea să primească numele „Spatele Kamm” şi să se regăsească pe multe modele sport legendare, precum Ferrari 250 GTO, Ford GT40 şi Lamborghini Miurra. Este întâlnită în interpretări moderne chiar şi pe modele actuale, precum Audi A7 sau Toyota Prius.

 

Şi în construcţia modelelor cu cockpit deschis s-au înregistrat evoluţii ale designului aerodinamic. Echipa de design condusă de Wilhelm Meyerhuber a realizat proiecte pentru un roadster simplificat, cu o caroserie cu forme rotunjite şi o imagine foarte dinamică. Modelele s-au bazat tot pe Roadster şi au fost supuse unor teste intense în tunelul aerodinamic de la Stuttgart. Atunci, în toamna anului 1939, un cadru a fost fixat pe şasiul standard al maşinii care se impusese, cu un an înainte, în clasa ei la Mille Miglia şi a fost acoperit cu aluminiu. Muchiile proeminente ale aripilor faţă i-au atras imediat supranumele de “Bügelfalte” (linie de pantaloni) Roadster.

 

Etapa următoare a fost optimizarea reglajului şasiului. Pentru aceasta, Uli Richter – pilot originar din München – a primit misiunea de a conduce maşina pentru o serie de evoluţii în regim de viteză mare pe autostrada de lângă München. S-a dovedit că roadsterul aerodinamic a necesitat doar îmbunătăţiri minime. Alte două cadre fuseseră deja montate pe şasiurile necesare, dar timpul de dezvoltare pentru Mille Miglia 1940 era limitat. Departamentul de caroserii din München nu avea suficient personal pentru acestea, întrucât, la acea vreme, BMW construia maşini doar la Eisenach şi exista teama că alte două maşini nu vor fi gata până la termenul limită din primăvară. Dacă era un moment pentru a se face din nou uz de relaţiile de la Milano, acela era. Cele două maşini de curse – finalizate doar pe jumătate – au fost transportate la timp la Touring, iar experimentatul carosier italian nu a avut probleme să le finiseze într-un timp scurt. Willy Huber – un inginer al departamentului de curse şi un metalurgist talentat – a mers cu maşinile la Milano şi le-a acordat consiliere colegilor italieni atunci când s-a lucrat la panourile de aluminiu.

 

De notat că alături de optimizările aerodinamice şi de masă, toate modelele de competiţie BMW 328 dispuneau de motorizări îmbunătăţite. Puterea era crescută de la un maxim 80 CP la 4500 rpm, la 130 CP la 5750 rpm pentru versiunile roadster şi 136 CP la 6000 rpm pentru modelele coupe.

3. BMW ajunge la apogeu în perioada interbelică – Mille Miglia 1940

Primăvara 1940. În Italia, toată atenţia era concentrată pe readucerea Mille Miglia la viaţă, după ce ultima oară fusese organizată în 1938. O serie de accidente aveau să ducă la suspendarea cursei. Doi ani mai târziu, Mille Miglia revenea în program, dar traseul original era abandonat în favoarea unui circuit triunghiular cu o lungime de 167 km, între Brescia, Cremona şi Mantova. Piloţii trebuiau să parcurgă nouă tururi ale noului circuit, o schimbare bine primită de public care, atunci când se concurase pe traseul iniţial, vedea maşinile o singură dată.

Cu toate acestea, noul traseu nu a fost la fel de spectaculos. Era compus din drumuri cu pavaj de calitate, prin zone rurale plate, şi includea multe linii drepte lungi, care puteau duce la o viteză medie ridicată. Ca un semn al tradiţiei, importanţei, cursa purta acum numele “Gran Premio Brescia delle Mille Miglia”.

 

Planificarea participării Germaniei a început cu rigoare încă din martie 1940. Directorul de curse al BMW, Ernst Loof, a călătorit în Italia cu un grup de piloţi, alături de două modele Coupé şi un Roadster, pentru ca aceştia să se familiarizeze cu traseul, să stabilească o strategie de cursă şi să organizeze construirea garajului echipei. Luând în considerare un consum mediu de combustibil de 20 l/100 km, traseul a fost împărţit în trei secţiuni de 500 km. Astfel, locaţia ideală a garajului părea să fie Castiglione, la circa 25 de kilometri de Brescia. Acesta avea să fie locul de realimentare cu benzină şi ulei, iar Loof putea transmite piloţilor săi orice informaţii necesare.

 

Argintiu (Silberpfeil), roşu (Rosso corsa) şi albastru (Bleu de France).

În ultimele trei zile dinaintea cursei, piloţii s-au prezentat alături de maşini la inspecţia tehnică din Piazza della Vittoria, în centrul oraşului Brescia. Printre participanţi se numărau şi cinci modele BMW, vopsite în argintiu. Platoul de concurs era dominat, conform tradiţiei, de maşinile concurenţilor locali în culoarea Rosso Corsa – 70 de echipaje din Italia se aliniau la startul cursei cu modele FIAT, Lancia şi Alfa Romeo. Lor li se adăugau două maşini ale constructorului francez Delage, în culori Bleu de France, dar cu piloţi italieni în cockpit.

 

Membrii echipei NSKK, care reprezentaseră Germania cu mare succes în cursele de peste hotare de-a lungul precedenţilor doi ani, au fost înscrişi cu trei modele aerodinamice Roadster. Maşina cu numărul de concurs 71, primul Roadster aerodinamic, a fost pilotată de Hans Wencher şi Rudolf Scholz; celelalte două Roadster – numerele 72 şi 74 – erau ale echipajelor Willi Briem – Uli Richter şi Adolph Brudes – Ralph Roese. Cele trei echipaje aveau planul de a nu forţa, conservând maşinile, dar cu menţinerea unui ritm bun. Obiectivul era o clasare cât mai sus posibil, prioritatea numărul 1 fiind încheierea cursei şi câştigarea trofeului pentru echipă.

BMW team paddock at Castiglione for the 1st Italian Mille Miglia Grand Prix in Brescia, April 28, 1940 (03/2010)

În acelaşi timp, cele două Coupé au fost înscrise de ONS (cea mai înaltă autoritate sportivă naţională în Germania acelor vremuri). Fritz Huschke von Hanstein şi Walter Bäumer formau echipajul Touring Coupé, în timp ce doi piloţi italieni remarcabili – Contele Giovanni Lurani Cernuschi şi Franco Cortese – au fost recrutaţi pentru a pilota modelul Kamm Coupé de uzină. În timp ce obiectivul acestor două Coupé era victoria în clasamentul general, echipa Alfa Romeo pornea ca cea mai probabilă câştigătoare, dispunând de modele de un palmares bogat, echipate cu motoare mai mari şi puternice. Fără îndoială şi echipajul italian al BMW avea o şansă importantă, pentru că varianta Kamm Coupé arătase un comportament superior în teste şi atinsese o viteză mai mare decât Touring Coupé.

 

Desfăşurarea cursei.

28 aprilie, ora 4.00. Maşinile porneau la intervale de un minut. Von Hanstein – Bäumer – în primul BMW – au intrat în concurs la ora 6.40, urmaţi de coechipierii lor şi de piloţii italieni – cu toţii în clasa rezervată motoarelor cu cea mai mare capacitate. Tânărul von Hanstein a început în forţă, parcurgând primul tur cu o viteză despre care nimeni nu a crezut că este posibilă. Deja, ecartul dintre pilotul BMW şi cel mai apropiat urmăritor, aflat într-un model Delage, era de un minut şi jumătate. Totodată, Lurani – Cortese se aflau pe locul al treilea cu cel de-al doilea BMW Coupé, urmaţi de unul din modelele Alfa Romeo. Cele trei Roadster îşi făceau cursa lor şi ocupau locurile al şaptelea, al optulea, respectiv al nouălea.

Parade für the winning BMW Mille Miglia Team in Munich, after the Italian Brescia Grand Prix, April 28, 1940 (03/2010)

În cel de-al doilea tur, cele două BMW Coupé se aflau în frunte, în timp ce echipajele italiene erau implicate într-o dispută cu modelele Roadster aerodinamice.

 

Kamm Coupé, model care nu mai fusese testat în nicio altă competiţie, nu a putut însă rezista ritmului de cursă infernal. Primele probleme au apărut la carburator, apoi cu alimentarea cu ulei, astfel că în turul 7 echipajul a trebuit să abandoneze.

 

În tot acest timp, Touring Coupé a continuat fără probleme să realizeze cele mai rapide tururi. De altfel, von Hanstein a reuşit cel mai bun timp înregistrat pâna atunci în Mille Miglia, cu o viteză medie de 174 km/h. Pe final, a existat un diferend de opinii între von Hanstein şi navigatorul său, Bäumer, ambiţiosul baron fiind hotărât ca el să fie cel care câştigă cursa, ignorând schimbul de piloţi prestabilit. În cele din urmă, Bäumer a trebuit să fie convins să accepte rolul de copilot.

 

Treptat, Coupé şi-a construit un avantaj insurmontabil faţă de plutonul urmăritor, iar cei doi piloţi au schimbat locurile în final, cu doar câţiva kilometri înainte de sosire. În final, Walter Bäumer a fost cel care a avut privilegiul de a trece linia de sosire la volanul Touring Coupé, care s-a impus în clasamentul general.

 

Sărbătoare la München.

Deloc surprinzător, victoria nu a fost primită cu entuziasm de publicul italian. Ce s-a întâmplat cu maşinile roşii? Au trecut mai bine de 15 minute până când Alfa Romeo a echipajului Farina – Mambelli a sosit pe locul al doilea, urmată de Brudes – Roese cu BMW Rodaster pe poziţia a treia Biondetti – Stefani pe a patra, Briem – Richter pe locul al cincilea şi Wencher – Scholz pe al şaselea, ultimii doi tot cu BMW Roadster.  Astfel BMW ocupa prima poziţie nu doar în clasamentul general, cât şi la echipe, iar echipajele au fost primite cu multă emoţie la întoarcerea în München. Odeonsplatz şi Residenz (Piaţa Palatului Regal) au reprezentat decoruri impresionante în care maşina învingătoare a fost prezentată locuitorilor din München.

4. Eroii pierduţi – BMW Touring Coupe şi Kamm Coupe.

O dată cu Cel de-al Doilea Război Mondial, cursele de automobile au fost întrerupte. Departamentul de proiecte speciale al BMW, sub coordonarea lui Rudolf Schleicher, s-a retras într-o clădire din grădina Castelului Eisholz, de pe dealurile de lângă lacul Starnberg. Modelul Kamm Coupe a petrecut ultimii ani ai războiului în spatele acestei clădiri, atent camuflat şi ascuns, purtând numărul de înmatriculare IAA-27129.

 

În 1945, modelul a intrat în proprietatea fostului director de curse al BMW, Ernst Loof. Acesta avea să folosească maşina ca automobil de afaceri. În 1947 BMW 328 Kamm Coupe avea să reapară o singură dată în competiţii, obţinând prima şi singura victorie pe Hockenheim, cu pilotul Karl Kling la volan. Ulterior, de-a lungul timpului, aşa cum arată arhiva fotografică a lui Loof, maşina s-a degradat constant. Se pare că fost vândută unui constructor din Bad Godesberg, în 1950. Acesta avea probleme să controleze automobilul şi în final l-a lovit de un zid. Atunci se pare că modelul BMW Kamm Coupe a fost distrus.

Nu se ştie nimic despre BMW 328 Toruing Coupe în anii războiului, dar cu siguranţă a fost folosit. Odiseea modelului începe odată cu confiscarea lui de către armata americană în 1945. Modelul avea să primească culoarea militară kaki, specifică armatei americane. Pe un drum prin Bavaria, în aproprierea oraşului Freising, automobilul este scăpat de sub control şi intră într-un şanţ. Grav avariat, este abandonat acolo.

Claus von Rücker, inginer BMW la fabrica de motoare avioane BMW din Allach, este numit de ocupaţia americană directorul fabricii BMW. Acesta este cel descoperă maşina şi reuşeşte să o achiziţioneze de la armata americană. Modelul Touring Coupe este recondiţionat şi în iunie 1946 von Rücker împrumută modelul pilotului Hermann Lang pentru cursa de coastă Ruhenstein. Acesta duce palmaresul extraordinar al modelului la trei victorii din tot atâtea participări.

La final de 1946, von Rücker emigrează în Canada şi ia automobilul cu el. Aici vinde modelul fotografului şi pilotului amator Robert (Bob) Grier care modifică maşina – printre altele îi pune bară de protecţie faţă şi îl vopseşte în culoarea roşie. Grier foloseşte modelul ca maşină de stradă, dar participă şi în mai multe curse de circuit şi coastă la finalul anilor ’40 şi începutul anilor ’50, fără să obţină rezultate notabile. Modelul sport ultrauşor se dovedeşte inconfortabil în utilizarea zilnică şi este parcat într-un garaj din micul oraş Wallingford, Connecticut.

 

Mai bine de 30 de ani modelul rămâne uitat. În cele din urmă acesta este descoperit de colecţionarul californian Jim Proffit. După o perioadă lungă de negocieri, în 2002, Proffit acceptă să vândă modelul către BMW Classic şi de atunci modelul este expus la loc de cinste în muzeul mărcii, în aceeaşi cameră unde sunt rememorate victoriile remarcabile ale BMW 328, printre care şi cele din Bucureşti, Braşov sau cele ale lui Petre Cristea.

5. Moştenirea după 80 de ani.

La jumătatea anilor ’60, BMW era în plină relansare şi făcea primele studii de piaţă importante. Rezultatele arătau că principaul vector care definea imaginea companiei era încă modelul sportiv lansat cu 3 decenii în urmă – BMW 328. Atunci, alături de agenţia Bernt Spiegel, BMW creează ceea ce avea să intre în istorie ca “teoria nişelor de piaţă” şi hotăreşte poziţionarea mărcii pe un segment clar sportiv.

 

După ce a obţinut cea mai importantă victorie pentru marca BMW în perioada interbelică, Fritz Huschke von Hanstein avea să îşi pună amprenta definitiv pe altă marcă sportivă germană, coordonând activităţile de motorsport şi relaţii cu presa ale mărcii Porsche între anii 1952 şi 1968. La final de carieră, von Hanstein îl are, printre alţii, în echipa de la uzina Porsche pe talentatul pilot Jochen Neerpasch. Peste ani, dacă von Hanstein se afirmă ca pilot la BMW şi ulterior organiza echipa de uzină Prosche; Neerpasch, după ce a performat ca pilot Porsche şi elev al lui von Hanstein, avea să fie cel care a creat divizia BMW Motorsport.

 

Modelul BMW 328 Mille Miglia Touring Coupe este expus acum la Muzeul BMW şi folosit la evenimentele mărcii. În urmă cu 10 ani modelul s-a întors la Mille Miglia şi a obţinut din nou victoria la Mille Miglia, de această dată cu echipajul italian Giuliano Cané şi Lucia Galliani. BMW Group Classic deţine şi o replică a modelului în culoarea albă, în formula în care maşina a participat la cursa de 24h de la LeMans în 1939.

BMW at Mille Miglia 2010 (05/2010)

În prezent modelele BMW 328 Mille Miglia Roadster participă la evenimente dedicate automobilelor de epocă. Ultima participare internaţională  a fost înscrierea la Marile Premii de la Braşov şi Bucureşti. Din păcate, izbucnirea războiului a întrerupt brusc participarea germană, mașinile participând doar la antrenamentele de la Braşov pentru ca apoi să se întoarcă la München. 77 de ani mai târziu, la finalul lui iunie 2017, unul din modelele BMW 328 Mille Miglia Roadster se întorcea în România pentru a fi prezentat la Concursul de Eleganţă de la Sinaia, la numai câteva zeci de kilometri de ultima participare internaţională oficială. Modelul a fost prezentat pe covorul roşu din faţa Castelului Peleş cu Marin Dumitrescu, atunci în vârstă de 99 de ani.

 

BMW M Safety Car pentru Romanian Endurance Series şi Romanian Retro Racing in sezonul 2020

BMW Group România este alături de cele două competiţii cu maşina oficială de Saftey Car, pregătind pentru fiecare etapă un automobil BMW M. În măsura în care condiţiile de distanţare socială o permit, vor fi organizate şi o serie de evenimente şi prezentări pentru un plus de spectacol oferit spectatorilor.

Circuitele de motorsport erau un vis acum 10 ani în România. Acum avem deja primele campionate cu tradiţie de câţiva ani. Cel mai important – de la an la an observăm o evoluţie pozitivă importantă. Avem în faţă un drum lung în continuare şi ne bucurăm că putem să construim, pas cu pas, alături de partenerii noştri, o comunitate tot mai valoroasă a sporturilor cu motor pe circuit. Vrem să contribuim la spectacol cu modelele noastre în rol de Safety Car, BMW având o tradiţie foarte bogată în acest sens. Cu noile circuite şi competiţii din România, BMW M are acum o scenă unde poate să îşi prezinte performanţele într-un cadru sigur. Vrem să arătăm că pasionaţii se pot bucura de viteză în siguranţă, într-un mediu controlat. Romanian Endurance Series şi Romanian Retro Racing atrag mulţi participanţi cu modele BMW şi sunt un bun exemplu în acest sens“, explică Alex Şeremet, Corporate Communication Manager BMW Group România.

Primul weekend competiţional a avut loc pe 20-21 iunie şi a atras un număr remarcabil de participanţi pe grila de start. Primul Safety Car al noului sezon a fost BMW M235i Gran Coupé – beneficiarul celui mai puternic motor de doi litri care a echipat un model BMW de serie, care oferă 306 CP şi un cuplu maxim de 450 NM disponibil între 1.750 şi 4.500 rpm. BMW M235i dispune, de asemenea, de o serie de soluţii sofisticate pentru a asigura un comportament dinamic de excepţie: sistemul ARB pentru controlul patinajului roţilor, un diferenţial faţă Torsen, sistemul Performance Control şi sistemul inteligent de tracţiune integrală BMW xDrive pentru a regla distribuţia dinamică a cuplului. Modelul Safety Car s-a prezentat în culoarea Snapper Rocks Blue şi a primit dungile specifice BMW M în formula clasică.

 

Primul weekend de competiţii a avut loc pe 20-21 iunie pe circuitul MotorPark România.

Lupta la general a fost una intensă la fiecare dintre cele două curse, Romanian Endurance Series, deși de fiecare dată s-a încheiat cu victoria echipajului Willi Motorsport, aflat la volanul unei Ginetta G55, condusă fără greșeală de Sergiu Nicolae și Fabrizio Broggi. Prima cursă a fost una liniară pentru cei doi piloți, care au trecut rapid la conducere și nu au mai cedat poziția până la final, însă cea de-a două manşă i-a pus într-o postură inedită din cauza unor probleme tehnice în timpul calificărilor, astfel că au fost nevoiți să plece de pe ultimul loc. Pe locul al doilea în ambele curse a sosit Eduard Anton, la volanul modelului Cupra TCR. Pe locul al treilea la general și câștigător al clasei CN a sosit echipajul Blitzwolf 2, la volanul unui model Radical SR3 RS, cu echipajul Horia Moldovan și Roberto Niculae.

Romanian Retro Racing a aliniat o grilă bogată, care a asigurat spectacol pe circuit. Cursele de regularitate s-au remarcat încă o dată printr-un număr mare de participanţi şi o gamă variată de modele – de la Trabant P601 până la Chevrolet Corvette C3 sau Porsche 944, dar şi multe familii care formează echipaje de pilot-copilot. În final, pe prima poziţie s-a clasat Adrian Georgescu, cu Renault 5 Alpine Turbo, cu un podium completat de Mihai Dăscălescu, cu Dacia 1100, pe poziţia a doua şi de Ștefan Cobori, cu BMW 325i, pe poziţia a treia.

Competiţia de viteză pe circuit a adus aceleaşi podium în ambele curse, cu Cătălin Ghigea pilotând redutabilul DeTomaso Pantera, Camil Perian pe poziţia a doua cu Porsche 911 Carrera RS şi Gunther Graef la comenzile unuia din cele trei modele BMW 2002 înscrise în concurs.

Despre Romanian Endurance Series 

Romanian Endurance Series (RES) este un campionat de viteză pe circuit, ce respectă prevederile Codului Internațional Sportiv și anexele sale, precum și Prescripțiile generale FIA pentru circuit. Campionatul este fundamentat pe un regulament ce are o componentă sportivă și una tehnică, în conformitate cu Anexa J a FIA. RES este un campionat de curse cu o lungime începând cu o oră și oferă o platformă pentru amatori și profesioniști. O mare varietate de mașini potrivite acestor formate de cursă este acceptată în acest campionat: turisme, GT, prototipuri, silhouette. Automobilele cu roţi descoperite (monoposturi) nu sunt acceptate. Piloții cu o mai mare experiență (conform punctelor definite pe licența de circuit) au obligația de a-i respecta și proteja pe circuit pe ceilalți concurenți. Procesul de licențiere este asigurat de Federaţia Română de Automobilism Sportiv. Sunt acceptate licențele internaționale FIA de la categoria D în sus și licențele naționale din Uniunea Europeană. Piloţii care se înscriu și participa în RES trebuie să fi absolvit înainte o şcoală de pilotaj de circuit agreată de FRAS şi organizator RES. Piloţii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot participa la etapele RES desfăşurate pe circuite stradale decât dacă aceştia au o experienţă de minim un an în RES. Piloţii care au o vârstă mai mică de 16 ani nu au dreptul să participe în primul sezon RES decât la clasa A1 sau maxim A2. La finalul sezonului, fiecare clasă își va desemna campionul, iar prima poziție în ierarhia generală va primi titlul de Campion Naţional de Anduranţă pentru anul în curs.

 

Despre Romanian Retro Racing

Piloții se întrec în două competiţii – Regularitate pe Circuit și Viteză pe Circuit. Totodată, datorită numărului în creștere al echipajelor feminine participante, organizatorii au adăugat, începând cu acest an, podiumul “Women in Motorsport”, în cadrul căreia vor fi premiate, în ordinea clasamentului Open la Regularitate, primele trei echipaje cu componență feminină (complet feminin sau mixt). Toți sportivii vor fi premiați la finalul anului la Gala Campionilor FRAS.

O premieră foarte spectaculoasă a acestui sezon este startul pe grilă şi în competiţia de Regularitate pe Circuit – un start care a adunat în primele curse ale sezonului peste 40 de echipaje.

 

Partenerii sezonului 2020 sunt: BMW România, Foerch, Motul, Oldtimer Studio, Retromobil Club România și publicația RacingWheels.

 

Calendar competiţional provizoriu
Etapa 1: 20-21 iunie, MotorPark România, Adâncata.

Etapa 2: 11 iulie, MotorPark România, Adâncata.

Etapa 3: 8 august, MotorPark România, Adâncata.

Etapa 4: 17 octombrie, MotorPark România, Adâncata.

Etapa organizată pe Transilvania Ring urmează a fi confirmată.

Incep testele in DTM

Oficialii DTM au confirmat primele teste care vor avea loc in perioada 8-11 iunie. Testele care urmau sa se desfasoare la mijlocul lunii martie au fost reprogramate ca urmare a pandemiei si vor avea loc pe circuitul Nürburgring. 

ITR, organizatorul DTM, a anuntat ca in scurt timp un calendar revizuit va fi facut public, urmand ca unele curse sa se desfasoare fara spectatori si fara reprezentanti media. De asemenea, tot personalul va fi verificat pentru simptome COVID-19 incepand cu testul din iunie, masuri ce vor fi implementate pentru toate cursele, inclusibv o serie de masuri de distantare si limitare a persoanelor ce vor fi prezente.  

 

Pe langa situatia generala la nivel mondial, anuntul retragerii celor de la Audi dupa acest sezon au pus in dificultate campionatul DTM. 

Mike Rockenfeller (GER), Audi

“Freude” este un eveniment live, difuzat pe pagina Facebook BMW România

Joi, 14 mai, ne întoarcem către cea mai puternică forţă care ne defineşte – pasiunea. “Freude” este un eveniment live, difuzat pe pagina Facebook BMW România, care reuneşte 14 invitaţi excepţionali şi povestea lor despre dragostea pentru automobil.

Plăcerea de a conduce, emoţia vitezei, dragostea pentru design, istorie, căutarea formei perfecte sau restaurării impecabile – “Freude” îşi propune să exploreze pasiunea ca forţă care defineşte legătura noastră specială, de mai bine de un secol, cu automobilul.

 

În prezentări de câte 10 minute, invitaţii noştri îşi vor dezvălui colecţiile, munca de decenii sau emoţiile pe care le-au trăit alături de maşinile care le-au definit viaţa:

 

1. Andrei Flueraru şi povestea unei familii din România alături de o familie BMW. Aniversăm 65 de ani BMW Isetta, “biluţa de giugiuleală”, unul din cele mai faimoase bubble cars din istorie.

2. Tiriac Collection cu un spectaculos Auburn Boattail Speedester din 1928, maşina sport americană definitorie pentru era Marelui Gatsby.

 

3. Design şi aerodinamică inovatoare din Europa de Est interbelică: Pavel Kasik, colecţionarul de Tatra.

 

4. Jackie Jouret, jurnalistul american care explorează istoria surprinzătoare BMW.

 

5. BMW Group Classic se prezintă cu două automobile unicat: modelul BMW 507, care i-a aparţinut lui Elvis Presley şi a fost descoperit chiar de Jackie Jouret, şi legendarul prototip BMW Seria 7 Goldfisch, singurul motor V16 construit vreodată într-un BMW.

6. Peter Gleeson, probabil cel mai mare colecţionar de modele BMW Motorsport din lume, dar şi de veritabile modele art car.

 

7. Alex Zanardi, eroul fără limite. Pilot de Formula 1 şi IndyCar, a depăşit un accident tragic în 2001. A revenit cu victorii şi curse valoroase pe circuit, este campion mondial şi paralimpic şi autorul mai multor curse Iron Man în cărucior cu rotile şi handbike, încheiate cu recorduri.

 

8. Adrian Mitu, pictorul român care spune poveştile automobilului şi care a câştigat recunoaşterea în SUA prin instalaţiile sale de artă narativă.

9. Chevrolet Corvette C1 din 1961, prima maşină iubită de cosmonauţii americani şi care a răsturnat etaloanele sportivităţii pe piaţa americană. În premieră, 1961 vine cu transformarea spatelui care prefigura legendarul design Stingray. Mașina a primit o restaurare extinsă la Oldtimer Studios, cel mai mare atelier de restaurări din România.

 

10. Pantera de Tomaso în configuraţie de Grupa 4. Un monstru al asfaltului, cu un istoric special în cursele Cannon Ball din anii ’80 şi cu recorduri de viteză, care acum trăieşte o nouă viaţă pe circuitele din România. Mașina a fost readusă la viață de asemenea de echipa Oldtimer Studios.

 

11. Familia Dorobanţu şi o poveste de dragoste pentru cea mai consacrată maşină naţională, cu Dacia Sport în prim-plan, un model rar, care se construia manual şi care a fost readus la viaţă cu multă grijă pentru a putea să îi spunem încă o dată povestea.

 

12. Pasiunea are multe forme. Suzuki Samurai supercharged într-o pregătire de off-road incredibil de elegantă, un model construit de Lucian Traşcă.

 

13. Caddilac Eldorado 1959, una din multele automobile americane din colecţia lui Paul Sindie – expresia apogeului războiului “fin tails”.

 

14. Reyn Riviera – colecţionarul care a construit un atelier de service în jurului pasiunii lui pentru BMW, numit “o enclavă utopică de pasiune BMW din California”.

 

Invitaţii vor fi însoţiţi de către jurnalişti din trei ţări, România, Cehia şi Statele Unite. Vor fi alături de noi Andrei Barbu (MotorVlog), Bogdan Mirică (La Volan), Frantisek Vahala (classicblog.cz); Alex Buţu (BMWblog.ro), Jacky Jouret (Roundel), Dan Scarlat si Daniel Butnariu (auto motor şi sport), Radu Gurămultă şi Adrian Cobzaşu (RacingWheels), Daniel Tomescu (StacsTV) şi Mircea Meşter (automarket.ro).

Noul BMW Seria 4 Coupé

 Noul BMW Seria 4 Coupé îşi propune să seteze încă o dată referinţa plăcerii de a conduce în segmentul mediu premium. După o serie vastă de teste în cadrul procesului de dezvoltare pentru a pregăti pentru producţia de serie, noul model începe acum faza finală a testelor dinamice. În fază iniţială calităţile de condus au fost ajustate la centrul de teste hibernale de la Arjeplog (Suedia), la centrul de testare al BMW Group din Miramas (Franţa), pe varianta Nordschleife de la Nürburgring şi pe alte circuite. În faza finală prototipurile revin la München – inginerii îşi vor pune tuşele finale asupra tehnologiei şasiului noului BMW Seria 4 Coupé pe autostrăzi şi drumuri naţionale din jurul Centrului de Cercetare şi Inovare (FIZ) al BMW Group din München.

Asemenea conceptului general şi designului noului Seria 4 Coupé, tehnologia şasiului se diferenţiază faţă de celelalte modele ale mărcii mai mult ca niciodată. Proporţiile, proprietăţile aerodinamice şi distribuţia maselor oferă baza ideală pentru un reglaj al şasiului concentrat clar pe performanţele dinamice de excepţie. O comparaţie directă cu noul BMW Seria 3 Sedan evidenţiază în mod clar profilul unic al noului model. De exemplu, coeficientul aerodinamic impresionant al sedanului este redus cu 0,015. În plus, noul BMW Seria 4 Coupé este coborât cu 57 de milimetri faţă de omologul său cu patru uşi, iar centrul de greutate este mai jos cu 21 de milimetri.

 

Toate acestea se combină unghiul de cădere negativ mai mare al roţilor faţă şi cu ecartamentul spate mai lat cu 23 de milimetri pentru a accentua semnificativ caracteristicile de manevrare ale maşinii. Sedanul sport beneficiază deja de o dinamică extraordinară, dar noul BMW Seria 4 Coupé oferă un plus semnificative de agilitate şi acceleraţia laterală.

Echipa de dezvoltare a noului BMW Seria 4 Coupé a adoptat şi o abordare specifică modelului pentru încorporarea tehnologiei şasiului şi conectarea suspensiei la caroserie. În acelaşi timp, combinaţie de punte faţă cu dublu braţ transversal şi punte spate cu suspensie multibraţ înseamnă că se asigură şi un confort excelent în deplasările zilnice şi călătoriile lungi. Amortizoarele cu răspuns variabil în funcţie de cursă – care şi-au făcut debutul odată cu noul BMW Seria 3 Sedan – au fost adaptate pentru un condus şi mai sportiv. Braţele speciale – tip tower-to-front end – şi panoul de forfecare suplimentar de pe peretele despărţitor optimizează precizia şi răspunsul direcţiei, în timp ce elemente de fixare au fost adăugate în jurul punţii spate în vederea creşterii rigidităţii pentru îmbunătăţirea stabilităţii în linie dreaptă şi a acceleraţiei laterale.

Portofoliul de modele oferă un alt indiciu a angajamentului clar al noului BMW Seria 4 Coupé în ceea ce priveşte poziţia de lider dinamic în clasă. Acum, vârful gamei va fi un model BMW M sub forma noului BMW M440i xDrive Coupé. Propulsat de un motor puternic, cu şase cilindri dispuşi în linie, care asigură o putere maximă de 275 kW/374 CP, acesta va include şi tehnologie mild-hybrid 48V, cu un starter/generator de 48V şi un al doilea acumulator litiu-ion folosit. Pe lângă eficienţa îmbunătăţită, beneficiul principal aici este dezvoltarea mai bună a puterii atunci când conducătorul accelerează brusc. Un plus de 8 kW/11 CP, generat de efectul de impuls electric, susţine demarajele foarte rapide şi acceleraţia în reprize. Profitând de competenţa pe circuit a BMW M GmbH, diversele elemente au fost combinate într-o configuraţie nouă, special pregătită pentru BMW Seria 4 Coupe.

 

Puterea generată de motorul noului BMW M440i xDrive Coupé este transferată la drum prin transmisia Steptronic Sport cu opt trepte şi sistemul inteligent de tracţiune integrală BMW xDrive. Diferenţialul M Sport este disponibil un plus de sportivitate. Efectul de blocare generat de un motor electric limitează egalizarea vitezei între roţile spate din interiorul şi exteriorul virajului -astfel sunt îmbunătăţite tracţiunea şi stabilitatea, iar conducătorului i se oferă posibilitatea de a ieşi cu viteză mai mare din viraje. Elastocinematica şasiului, frânele M Sport foarte puternice şi jantele M de 18 ţoli, din aliaj uşor, cu anvelope de dimensiuni mixte sunt alţi factori care contribuie la dinamica precis controlabilă a noului BMW M440i xDrive Coupé.

Runda finală de teste pe terenul propriu al maşinii va permite inginerilor să îşi urmărească cele mai recente rezultate din procesul de reglare fină la Centrul de Cercetare şi Inovare. Aici, accentul este pe asigurarea faptului că atributele dinamice de performanţă ale noului BMW Seria 4 Coupé, modelate pe circuite, pot fi experimentate şi în condiţii de condus pe drumurile publice. Indiferent dacă a pornit pe drumurile naţionale de lângă München sau a oscilat continuu între autostradă şi traficul urban, noul BMW M440i xDrive Coupé simbolizează modul în care designul sportiv fără echivoc al caroseriei şi al şasiului, configuraţia personalizată a direcţiei, frânelor şi sistemului de tracţiune integrală, răspunsul specific al amortizoarelor şi intervenţiile precise ale sistemelor de control al şasiului contribuie împreună la plăcerea condusului, care fascinează şi încântă – zi de zi.

Istoria sloganului “Plăcerea de a conduce”

Începuturile BMW sunt marcate de transformări puternice. După Primul Război Mondial, compania trece, pe rând, de la construcţia de motoare de avion la producţia de frâne pentru vagoane de tren, motoare pentru diverse aplicaţii (inclusiv automobile comerciale, cu o posibilă legătură cu autobuzele Astra Arad în anii 1920), motociclete şi, din 1929, automobile.

 

Anii 1920-1930. BMW construieşte o imagine de marcă
Odată cu pregătirea producţiei de automobile, compania înfiinţează în 1928 şi “Biroul Central de Publicitate”, ceea ce aduce o îmbunătăţire semnificativă a calităţii comunicării, dar şi noi instrumente de promovare.

 

În martie 1930, în urmă cu exact 80 de ani, se lansează “BMW Blätter” (“Paginile BMW”), o revistă de lifestyle ilustrată, distribuită în dealershipuri, pe care clienţii o primeau gratuit. Publicaţia avea să apară semestrial până în 1941.

 

În aceeaşi perioadă, în decembrie 1929, pentru primul număr al revistei “BMW Flugmotoren-Nachrichten”, graficianul Henry Ehlers realizează o imagine cu două avioane în aer, cu elicele rotindu-se. În discul elicei se formează logoul BMW, cu cadranele alb-albastre, alături de cele trei litere ale mărcii. Această lucrare devine foarte populară şi a dat naştere mitului despre faptul că logoul mărcii simbolizează elicea unui avion, cu palele albe suprapuse peste cerul albastru.

1936. “Plăcerea de a conduce” BMW.
În acelaşi timp cu dezvoltarea unei comunicări de succes, compania are o prezenţă tot mai puternică pe piaţa de automobile. BMW evoluează rapid de la primul model lansat în 1929 – 3/15 PS, cu un motor cu patru cilindri şi o putere maximă de 15 CP. Gama se diversifică an de an. În 1936 avem să asistăm la lansarea a două modele deosebit de atractive: legenda sportivă BMW 328 (motor de 2 litri, 6 cilindri şi 80 CP) şi rafinatul BMW 326 (cu acelaşi propulsor de 6 cilindri, dar dezvoltând 50 CP). Experienţa de condus a unui model BMW devine un atribut valoros al mărcii.

 

Versiunea BMW 326 Cabriolet apare într-o reclamă din anul de lansare cu următorul mesaj:
“O experienţă minunată… este o călătorie cu maşina, cu noul BMW mare, spaţios cu 5 locuri şi 4 uşi. Un sentiment de linişte şi siguranţă peste aşteptări se transmite de la automobil către dumneavoastră şi vă oferă o dublă plăcere de a conduce”.

 

Acesta este unul din primele momente în istoria de comunicare a mărcii când experienţa la volanul unui BMW este descrisă cu sintagma “plăcerea de a conduce”. Se creează o legătură care avea să fie întărită permanent, atât prin tehnologie, cât şi prin comunicare.

 

Anii 1960. Reîntoarcerea “Plăcerii de a conduce”
Anii ’60 regăsesc marca în plină relansare, după momentele financiare dificile de la finalul anilor ’50. Cu “Noua Clasă” (BMW 1500, BMW 1800, BMW 2000 şi diverse versiuni speciale), lansată în 1962, BMW oferă un sedan de familie, cu patru uşi, care poate livra şi performanţe sportive respectabile. În 1964, pilotând un 1800 Ti, Hubert Hahne câştiga 14 din cele 16 curse ale Campionatului German pe Circuit. Doi ani mai târziu, de această dată la comanda unui BMW 2000 Ti, acelaşi Hahne intră în istorie după ce, pentru prima oară, coboară sub bariera de 10 minute pe Nürburgring într-o cursă de turisme. După un tur de circuit teribil, cu maşina mereu la limită, cronometrul s-a oprit la 9 minute şi 58 secunde. Chiar dacă era o cursă de deschidere pentru Marele Premiu de Formula 1 al Germaniei, presa avea să vorbească a doua zi numai despre Hubert Hahne şi spectaculosul său record. Se redefinea imaginea sportivă a mărcii.

În 1964, o campanie pentru modelele din “Noua Clasă” folosea un mesaj similar cu cel utilizat cu mai bine de 30 de ani în urmă pentru BMW 326. Cu titlul “Bucuria de maşină – Plăcerea de a conduce”, clienţii erau informaţii despre puterea, performanţele 0-100 km/h şi preţul fiecărui model al “Noii Clase”. În completare, se oferea următoarea promisiune: “Condusul este din nou distractiv. 5 scaune confortabile – condus în siguranţă. Înconjuraţi de lux – îngrijiţi cu confort.”

Tot în anul 1964, BMW apelează la compania de studii de piaţă Bernt Spiegel pentru o cercetare despre poziţionarea mărcii. Rezultatele erau surprinzătoare – BMW încă se definea în percepţia generală prin modelele sportive din anii ’30, în special prin legendarul BMW 328 lansat în 1936, şi nu prin luxoasele modele lansate în ultimii ani, aşa cum erau BMW 502 sau BMW 507 în anii ’50. Compania ia astfel decizia să pună un mai mare accent pe valorile de sportivitate şi tehnologie în comunicarea şi dezvoltarea noilor modele.

 

Pe baza rezultatelor studiului, BMW şi agenţia Bernt Spiegel creează ceea ce avea să intre în istorie ca “teoria nişelor din piaţă”, cu reprezentarea pieţei de automobile în segmente definite pe două axe – preţ şi sportivitate. Pe baza acestei abordări, compania identifică o oportunitate pentru modele mai sportive. Este lansată astfel gama 02, o versiune mai scurtă, cu numai două uşi, faţă de deja apreciatul “Noua Clasă” . Este vorba de modelele 1602, 1802, 2002, 1502 şi diverse versiuni speciale, aşa cum a fost 2002 Turbo. În acelaşi timp, împreună cu o nouă agenţie de publicitate – Gramm & Gery -, BMW începe construcţia unei noi imagini, comunicată mai clar. Din 1965, marca îşi asumă oficial sloganul “Freude am Fahren”.

Până în 1972, sloganul a fost folosit şi în versiunea “Aus Freude am Fahren” (Din plăcerea de a conduce) şi nu a însoţit mereu comunicarea de modele. Din acel an, compania a adoptat sloganul în forma cunoscută şi astăzi şi l-a folosit consecvent în toată comunicarea de produs. Tot începând cu 1972, BMW se concentrează pe o prezenţă pe pieţele internaţionale, pentru extinderea în afara Germaniei. O imagine coerentă globală devine foarte importantă, astfel că sloganul mărcii primeşte o serie de traduceri consacrate. În Marea Britanie este folosit “Sheer Driving Pleasure”, în Franţa “Le plasir de conduire”. În 1973 urmează şi BMW Motorrad, cu traducerea în engleză “„Sheer Riding Pleasure”. În 1975, BMW preia oficial afacerea de import din Statele Unite. Pentru prezenţa mărcii pe Noul Continent este aleasă o altă interpretare a sloganului: “The Ultimate Driving Machine”.

 

În 1994, BMW este încă o dată importat în România după o pauză de aproape jumătate de secol. În limba română, “Freude am Fahren” devine “Plăcerea de a conduce”.

 

Două echipe oficiale BMW în DTM şi Robert Kubica pilot privat

 Şase piloţi vor concura pentru cele două echipe oficiale BMW DTM.

 

După anunţarea piloţilor oficiali BMW pentru sezonul 2020 din DTM, acum au fost confirmate triourile care vor căuta gloria pentru BMW Team RMG şi BMW Team RBM, după ce BMW M Motorsport a optat pentru continuitate în ambele echipe.

Dublul campion DTM Marco Wittmann (Germania) şi Timo Glock (Germania) rămân alături de BMW Team RMG, condusă de Stefan Reinhold (Germania). Coechipierul lor este nou venitul în rândurile BMW, Lucas Auer (Austria). Philipp Eng (Austria) şi Sheldon van der Linde (Africa de Sud) vor continua să concureze pentru Bart Mampaey (Belgia) şi echipa sa BMW Team RBM. Alături de ei va veni Jonathan Aberdein (Africa de Sud), o altă noutate în formula BMW DTM în 2020.

În vederea competiţiei echipelor din DTM, o echipă comună va fi formată din cele două grupări: Auer şi Aberdein vor marca puncte pentru BMW Team RMR şi vor împărţi acelaşi garaj.

 

Când am alocat piloţii pentru cele două echipe, a fost important să găsim combinaţia potrivită de continuitate, schimbare, competiţie şi muncă de echipă“, a declarat directorul BMW Group Motorsport, Jens Marquardt. “Cooperarea între cei patru piloţi consacraţi şi echipele lor a funcţionat bine anul trecut. Acum, fiecare echipă primeşte unul dintre cei doi nou veniţi. Acest lucru ne oferă efectul dorit. Ceea ce contează aici este rezultatul – cu alte cuvinte, faptul că formă o echipă puternică cu piloţii, BMW Team RMG şi BMW Team RBM, dar şi inginerii noştri. Luând în considerare toate lucrurile, această echipă va conlucra mai bine decât în anii anteriori. Acesta va fi unul dintre factorii principali în orice succes sportiv din acest sezon.

 

Pe lângă cele două echipe BMW DTM cu cei şase piloţi oficiali BMW, o echipă privată de client va alinia un al şaptelea BMW M4 DTM for în premieră în sezonul DTM 2020. Maşina privată înscrisă de ART Grand Prix va fi pilotată de Robert Kubica (Polonia).

Jerez de la Frontera (ESP), 10th to 13th December 2019. BMW M Motorsport, DTM Young Driver Test, BMW M4 DTM, Robert Kubica (POL)

Toţi piloţii vor participa cu echipele lor la testul ITR oficial ce are loc în perioada 16-18 martie, la Monza (Italia), unde vor pregăti sezonul ce urmează. Etapa de deschidere a stagiunii are loc în intervalul 24-26 aprilie, la Zolder (Belgia).

 

Echipele şi piloţii BMW DTM în 2020

BMW Team RMG
Marco Wittmann
Timo Glock
Lucas Auer (în competiţia echipelor DTM: BMW Team RMR)

 

BMW Team RBM
Philipp Eng
Sheldon van der Linde
Jonathan Aberdein (în competiţia echipelor DTM: BMW Team RMR)

 

Echipă privată de client

ART Grand Prix
Robert Kubica

 

Calendarul competiţional DTM 2020

24-26 aprilie                 Zolder (Belgia)
15-17 mai                     Lausitzring (Germania)
29-31 mai                     Igora Drive (Rusia)
12-14 iunie                   Anderstorp (Suedia)
26-28 iunie                   Monza (Italia)
10-12 iulie                    Norisring (Germania)
22-23 august               Brands Hatch (Marea Britanie)
4-6 septembrie            Assen (Olanda)
11-13 septembrie        Nürburgring (Germania)
2-4 octombrie              Hockenheimring (Germania)

BMW M6 GT3 din nou în turneu mondial în 2020 cu Intercontinental GT Challenge

La începutul lunii februarie, “Bathurst 12 Hour” din Australia va deschide sezonul 2020 din Intercontinental GT Challenge (IGTC), în care BMW M6 GT3 va participa din nou la seria internaţională de curse GT. Walkenhorst Motorsport va fi echipa de curse şi va fi întărită cu piloţi oficiali BMW. Sezonul IGTC 2020 este compus din cinci curse ce au loc în ţări de pe cinci continente: Australia, Belgia, Japonia, SUA şi Africa de Sud.

La deschiderea sezonului de la Bathurst (31 ianuarie – 2 februarie), Walkenhorst Motorsport va înscrie un singur BMW M6 GT3 din considerente de logistică. Piloţii oficiali BMW Augusto Farfus (Brazilia) şi Nick Catsburg (Olanda), precum şi eroul local Chaz Mostert (Australia) vor alterna la comenzile maşinii. Echipa va concura în celelalte curse ale sezonului cu două modele BMW M6 GT3, când piloţii oficiali BMW Martin Tomczyk (Germania) şi Nick Yelloly (Marea Britanie), dar şi David Pittard (Marea Britanie) vor fi în acţiune.

După deschiderea sezonului, a doua cursă este cea de 24 de ore de la Spa-Francorchamps (Belgia), la finalul lunii iulie. În august, IGTC se va îndrepta spre Japonia pentru cele 10 ore de la Suzuka. Noutatea din calendar este “Indianapolis 8 Hour” (SUA), la începutul lui octombrie, în timp ce finala va fi “Kyalami 9 Hour” din Africa de Sud, în noiembrie.

BMW Schnitzer dezvolta modelul M4 GT3

În sezonul 2020, pe lângă colaborarea strânsă din apariţiile în curse, BMW Motorsport şi BMW Team Schnitzer vor lucra în principal la dezvoltarea comună a maşinii. Echipa din Freilassing (Germania) va avea un rol important în dezvoltarea şi testarea noului BMW M4 GT3. Echipa lui Herbert Schnitzer Jr. va concura şi BMW M6 GT3 în curse ce au loc pe Nordschleife de la Nürburgring (Germania).

BMW M4 GT3 va fi noul vârf de gamă în programul de clienţi al BMW M Motorsport. Din sezonul 2022, piloţii privaţi şi echipele private din jurul lumii vor lupta pentru victorii şi titluri cu noul model GT3. În cursul sezonului 2020 ce va urma, testele iniţiale cu BMW M4 GT3 sunt planificate pe circuit ca parte a etapei de dezvoltare.

Pentru 2020, programul BMW Team Schnitzer include şi apariţii în cursă cu BMW M6 GT3 pe bucla Nordschleife de la Nürburgring, unde echipa va concura în Nürburgring Endurance Series (NLS / campionat cunoscut anterior ca VLN), precum şi în cursa de 24 de ore.

 

Suntem încântaţi că ne putem baza pe experienţa BMW Team Schnitzer pentru dezvoltarea şi testarea viitoare ale noului vârf de gamă GT, BMW M4 GT3“, a declarat directorul BMW Group Motorsport, Jens Marquardt. “Ca parte a proiectului, echipa va superviza testele cu noua maşină de curse şi va oferi informaţii preţioase pentru următorii paşi din dezvoltare. În acelaşi timp, BMW Team Schnitzer va fi în curse în «casa de acasă» pe Nordschleife de la Nürburgring. Suntem încrezători că echipa va avea succes cu BMW M6 GT3.

Herbert Schnitzer Jr. (GER) BMW Team Schnitzer.

Directorul echipei, Herbert Schnitzer Jr., a adăugat: “Un aspect este dezvoltarea şi testare noului BMW M4 GT3, iar altul este apariţia în curse cu BMW M6 GT3 la Nordschleife – echipa noastră are un program divers şi interesant pentru sezonul 2020. Este plăcut faptul că BMW Motorsport are încredere în noi pentru munca la noua maşină GT3 şi vom da totul pentru ca această dezvoltare să fie de succes. Proiectul BMW M4 GT3 este foarte special pentru noi şi aşteptăm cu nerăbdare să lucrăm împreună cu BMW Motorsport la dezvoltare şi la testele pe circuit. De asemenea, privind cu încredere spre cursele din «Infernul Verde». Nordschleife de la Nürburgring este strâns legată de istoria BMW Team Schnitzer şi nu mai trebuie să spun că ne-ar plăcea să ne extindem recordul de succese.

 

Sezonul 2020 din Nürburgring Endurance Series începe la 21 martie. Cursa de 24 de ore va avea loc la 23-24 mai 2020.

Legendarul pilot Marin Dumitrescu a împlinit 101 ani

Marin Dumitrescu s-a născut pe 19 ianuarie, 1919, la numai 49 de zile de la Marea Unire. În acelaşi ani, dar 5 luni mai târziu, pe 17 iulie 1919, o tânără companie germană se afirma cu un prim record remarcabil: pilotul Franz-Zeno Diemer urca avionul DFW F37, propulsat de motorul BMW IV, la altitudinea de 9760m. Nimeni nu urcase mai sus în istorie.

Mecanic în aviaţie în Al Doilea Război Mondial, Marin Dumitrescu se dedică curselor cu motor imediat după 1945. Întâi concurează cu motociclete şi modele Jeep militare modificate. Apoi transformă un BMW 328 în Uzinele Vulcan din Bucureşti cu care participă la curse de viteză şi coastă. Cu acest model reuşeşte o victorie în cursa de coastă de la Sinaia, în faţa legendarilor piloţi interbelici Petre Cristea şi Jean Calicanu. Avea să numească această performanţă „Cursa vieţii mele” în documentarul omonim.

Pentru Marin Dumitrescu urmează o carieră de decenii în motorsport, cu participare cu multe mărci, de la Dacia la BMW, Marin Dumitrescu obţinând numeroase titluri de campion la curesle de raliu, coastă sau circuit, dar şi mentor, mecanic şi şef de echipă în motorsport. Mai mult, fiul Radu Dumitrescu şi nepoţii Andrei şi Silviu Dumitrescu au continuat pasiunea pentru motorsport cu titluri de campion naţional în cursele de coastă.

 

Cu zeci de ani de motorsport, cu generaţii de piloţi pe care le-a marcat şi format, Marin Dumitrescu este o legendă pe care o preţuim şi care ne inspiră. Echipa BMW România îi urează la mulţi ani!

 

Documentarul „Cursa Vieţii Mele” poate fi urmărit pe Vimeo Video On Demand aici:

The Race of My Life from MotorsportNews TV on Vimeo.