All posts by Andrei Mitraşcă

De ce ar fi trebuit sa mi se ia licenta la Teliu

… nu pentru ca am marcat tot traseul cu motorina sau pentru ca Horatiu Ionescu Cristea a spus lucrul asta. Ci pentru cu totul alt motiv. Sa incep cu ce mi-a spus HIC. “vrei sa stii parerea mea, sincer?” mi-a raspuns la intrebarea mea. “Parerea mea este ca ar trebui sa ti se ia licenta macar pe sase luni, sper ca nu te superi ca iti spun. Ai iesit afara, iti era compromisa urcarea, trebuia sa te opresti. Nu sa scoti nisip, si sa incerci sa ajungi pana sus. Trebuie sa te gandesti si la ceilalti concurenti, aici nu e raliu. E adevarat ca nu scrie in regulament si aici e o alta discutie pentru ca suntem in Romania …” a continuat el si l-am citat cat de mult imi pot aduce aminte cuvintele lui. Ii dadeam dreptate in unele privinte si intelegeam ce imi spune.

 

Parerea lui HIC era importanta pentru mine. Nu eram de acord cu ea la partea cu penalizarea dar era importanta si facea mult sens. Nu era vreun debutant cu Golf turbo care habar nu are pe ce lume traieste si care trece pe langa mine in parcul de service cu 100 la ora. Era omul care a fost seful comisiei de coasta si probabil cel mai bun pilot din cati eram acolo la start. Parerea mea.

Greseala mea, in urcarea cu pricina, a fost ca am plecat nervos, suparat, am incercat sa fac minuni pe ploaie. Imi amintisem ca nu am inmuiat suspensia, ca unii plecasera pe uscat, ca aveam gume cam sterse pe spate, ca nu pornisem camera. Si inevitabilul s-a produs.  Dupa ce m-am invartit si am lovit un mal, am pornit mai departe. M-am mai invartit de doua ori pana sus. M-am gandit ca am strambat directia si atunci mi-am zis ca trebuie sa ajung sus pentru ca a doua urcare nu o sa o mai apuc. Aveam 46 de curse fara abandon, nu era aceasta acea prima fara clasare. Arbitrilor nu li se poate imputa mare lucru pentru ca ei nu prea aveau cum sa vada ca imi curge motorina venind spre ei ( vezi poza ). Daca ar fi fost atenti ar fi putut da prin statie pe masura ce treceam  succesiv de ei pe traseu sa ma opreasca urmatorii. Dara de motorina se vedea dupa mine dar trebuia sa fii atent. Cred. Oricum ploua si daca nu te uitai atent nu vedeai cum imi “marchez cu grija” drumul inapoi spre start.

 

Dupa incident, parerile au fost impartite insa din fericire cei mai multi mi-au sustinut decizia de a merge mai departe. Am fost surprins sa constat ca nu am simtit niciun moment regret sau responsabilitate pentru ca am fost cauza anularii etapei. Intr-un sens cauza anularii se poate arunca in carca organizatorului dar asta pe mine ma intereseaza mai putin acum.

 

Si ajung la adevaratele erori pe care am le-am facut la Teliu. Stiind ca se anunta ploaie, si cu experienta de anul trecut trebuia sa stiu sa fac tot ce pot ca sa iau startul in concurs cat mai repede. Sa ma opresc pe traseu, sa ma dau lovit, cu probleme la motor, nu conteaza. Orice care sa nu constituie incalcarea regulamentului dar care sa ma puna la start imediat dupa istorice. Pentru ca probabilitatea sa fie uscat si sa inceapa ploaia la un moment dat e mai mare decat cea in care incepe sa ploua si se usca dupa aceea. Trebuia sa joc cartea asta. Si acum eram filozof… la open… daca ma intelegeti.

 

Dupa aceea, la nivelul echipei, de frica sa nu alergam dupa mai multi iepuri, l-am lasat pe Bogdan ( Dobranici ) pe margine. E adevarat ca programul lui de anul asta nu e unul consistent dar instinctul meu initial a fost sa-l inscriu la Teliu. Si pe parcurs, dupa sedinte, meetinguri, strategii, am decis sa amanam debutul lui. Iar eram filozofi cu el pe podiumul debutantilor! Am mers pe varianta “safe” si rezultatele au fost intocmai. SAFE. Nimic iesit din comun, exact acolo unde le-am planificat.

 

Si nu in ultimul rand, ajung la batalia cu Sorin Ghisoi. Prietenul meu, Sorin. Un pilot de exceptie pe mana caruia mi-as lasa masina oricand. Sa o piloteze sau sa o pregateasca de curse. Am pornit cu gandul ca o sa ma bata, ca nu am nicio sansa cu el. Am pornit prost. Cele doua secunde erau la indemana mea si psihologic m-am invins singur. Stiu ca isi va aranja electronica, ca isi va gasi setarile pe etapele viitoare astfel incat imi va fi foarte greu sa ma bat cu el dar asta nu e o scuza. Trebuia sa ma duc la Teliu cu alta viziune. “Complexul Ghisoi” il port inca, se pare, in mine.  

 

Si din pacate mai sunt si alte greseli pe care nu le pot spune pentru ca sunt lucruri pe care sper sa le pot aplica la alte curse.

 

Ei bine, ajungem la motivul pentru care ar fi trebuit sa mi se ia licenta la Teliu. Da, dragii mei,  este prostia de care am dat dovada in strategia pe care care am gandit-o si felul cum am gestionat concursul. “Andrei, aveam alte asteptari de la tine” ar fi trebuit sa-mi spuna Stefan Vasile. “Ar fi trebuit sa risti putin cu deciziile logistice, de inscriere, cu probabilitatile. Daca nu mizezi pe capacitatile tale de a surprinde in bine cu riscul de a pierde, nu ai ce cauta in motorsport” ar fi putut continua Stefan Vasile sau Horatiu Ionescu Cristea. Nu mi-au zis dar imi spun eu acum… dupa ce mi-am tras doua palme.   

Oligarhul

In seara primei etape de la Rasnov de anul trecut, ma duceam prin Brasov cu Clio-ul RS de strada luat de la Costi. Mergeam sa-mi dea Sorin Ghisoi niste placute de frana pentru Ibiza mea de curse. Cand m-am intalnit cu Sebi Stanciu care era smecher cu Mitsubu lui Evo galben imi spune “Eee, esti oligarh?!”. Se referea la aroganta mea de a fi un hot hatch.

 

Mi-a ramas expresia asta intiparita in minte. “Esti oligarh” a devenit oricine care face sau are ceva care in mod normal nu-si permite. A prins expresia ca de altfel orice perla pe care Sebi o scoate cam la trei secunde.

 

Trebuie sa recunosc ca parcursul meu in viata a fost o alternanta complet haotica de “oligarhie”, melancolie si incrancenare. Momentele de o aproape falsa opulenta se terminau in zile crunte de asteptare la marginea subzistentei. Chiar daca cele din urma au fost rare, totusi ele isi pun amprenta si te fac nenatural in momentul in care sari gardul in curtea cu iarba verde taiata la milimetru.  Te fac un intrus care se uita tot timpul dupa umar.

 

Exista o realitate. Daca pretinzi destul de mult timp si cu convingere ca esti cineva pana la urma lumea te va crede. Asa am ajuns eu sa fiu pilot si sa-mi spuna un prieten din presa ca am ajuns un mic brand. Exagerarea lui a fost menita sa ma maguleasca si e normal ca si-a atins scopul. Asa cum si elaborata mea sarlatanie de a ma considera pilot a dat roade.

Am ajuns sa fiu principalul pilot intr-o echipa care a facut teste pe un traseu inchis. Ati inteles bine sper! Teste, am spus. Acea activitate pe care si-o permite Loeb, Latvala, Porcisteanu si … un anume Adrian Grigore, dupa cum spun comunicatele lui de presa. Asadar am fost doua zile pe acelasi traseu pe care Colina si-a dus cu cateva saptamani campionii la teste. Cum ar fi zis Sebi, acum sunt oligarh. Am echipa, am un sponsor mare, am spate, “ce-mi mai place opulenta”… nu-i asa?

 

In ritmul asta nu m-ar mira ca peste cativa ani sa pot avea si o masina cu care sa ma bat sus de tot si lumea sa ma recunoasca in vacanta pe carari de munte.” Asta e ala cu dieselul” vor zice niste pasionati cu care m-as intalni pe partia de ski. Si as fi invidiat. Dar stresul si-ar fi spus de mult cuvantul.

 

Oare ce s-ar intampla daca m-as opri acum?! Sa recunosc ca de fapt nu am vrut niciodata sa ajung atat de departe ci doar sa am un job, un partener de viata cu care sa ma  iubesc, un SEAT Toledo din 2002 TDI luat in leasing si sanatate sa pot sa alerg oricand imi vine.  Cine nu ar schimba orice “oligarhie” cu aceste ultime isi merita stresul de a fi mereu in preajma prapastiei, de a pierde tot si de a cadea in derizoriu”

Marco Tempestini si Cupa IRC Production

Stiu, nimeni nu il mai baga in seama pe Tempesta. Niciodata nu-i merg franele pe coborare, intotdeauna isi alege gresit gumele, motoarele rezista cel mult 90% din cursa iar viteza finala il penalizeaza fata de concurentii directi. Motive, pretexte, declaratii pompoase, ne-am plictisit.

 

In CNR, oricine da de o integrala ii pune probleme lui Tempesta. Vorba e una singura: “poate sa vina Tempesta si cu grupa B sau cu masina lui Gronholm de la Pikes Peak ca tot il bate Szabo, Taurette, Marisca, Giri si Manu”.

 

Acum, dupa ce si-a luat ani la rand bataie in CNR merge in IRC. Yeah Right! Ce poate sa faca el acolo? Sa si-o ia de la toate masinile cu doua roti motrice? Si mai ales de la un Megane RS? Asta poate sa faca. Deci, am stabilit. Vai de capul lui Tempesta si de performantele lui cumparate pe bani indeajuns sa tina trei sezoane complete ale tuturor pilotilor de la coasta!

 

Eu zic sa ne mai gandim! Ati urmarit stirile de pe IRCseries.com? V-ati uitat la Eurosport cand Subaru cu Lukoil era cat ecranul de mare? Da. L-ati vazut. Dar nu neaparat despre expunere e vorba. La PR si promovare, Mister Tempesta da lectii. In aula mare chiar. Si o parte din resursele lui financiare se trag si din partea asta.

In plus, tuturor ne place sa-l facem incompetent pe Marco pentru ca si-a propus tot timpul titlul. Si nu s-a ferit sa o spuna. Iar in IRC nu a fost atat de codas cum ne-ar placea noua. Nu a fost batut de toate DS3-urile si Clio-urile. Ci a mers onorabil. Din acest punct de vedere cred ca imaginea de pilot cu resurse i-a atras de fapt antipatia multora. E o caracteristica romaneasca sa nu ii avem la suflet pe cei ca Tempestini.

 

Schepsisul e insa altul. Tempesta va fi pe podium la final de campanie IRC in Production Cup. Si sunt foarte mari sansele sa fie chiar campion. Tocmai pentru ca cei mai multi dintre concurenti au un program extrem de limitat iar Tempesta va face multe raliuri. Si prin cantitate ii va bate. Nu e nici IRC-ul un rai fata de CNR. Asa cum nici WRC-ul nu e un taram fermecat unde chiar si ultimul e mai bun decat campionul nostru national. Nu e chiar asa.

 

Si daca Tempesta va face aceasta performanta nu este ea o mare realizare? In ciuda tuturor criticilor ca nu poate tine pasul cu performerii interni?! Da, stiu, daca Vali Porcisteanu ar avea programul italianului in IRC probabil ca ar merge mai bine. La fel cum Vlad Teodor ar fi fost mai sus ca mine in clasament daca ar fi avut sansa sa concureze cu masina mea. Dar el a avut un Opel Kadett amarat si nu a avut bani. Si nimeni nu isi mai aduce aminte de el. Pe mine ma mai recunoaste vreun tampit pasionat de coasta. Pe Vali in recunoaste toata lumea pentru ca are carisma si merge peste tot.

 

Dar pe Tempesta il vor recunoaste strainii. Tempesta va pune un fanion cu steagul Romaniei la Gala Campionilor din IRC. Michelle Mouton va da mana cu Tempesta si ii va spune ca are nevoie de el in WRC. Sa creasca interesul competitiei intr-o tara neexploatata de tentaculele WRC. Si numele lui va intra intr-o istorie internationala a curselor. 

 

Si stiti ce e cel mai ciudat? Ca sunt unul dintre cei care nu isi iubesc tara. Nu consider ca suntem desteptii pamantului si nici nu ma mandresc ( cum nici nu mi-e rusine ) ca sunt roman. Nu am scris niciodata pe masina “viziteaza Oradea”. Tempesta are insa un proiect numit Napoca. Deci bine ca venit un Italian sa imi dea o lectie de patriotism… si de performanta!  

Cum am fost exclusi de la Tess Rally

Prima data am fost la Bacau in dreapta lui Costi. Am abandonat cu o planetara rupta. A incoltit nevoia sa revenim la raliu. Dar cu o masina cu care sa putem emite niste pretentii. A venit momentul Clio-ului. O jucarie cu cutie secventiala care a mai luat un podium la Raliul Argesului in 2010.

 

Raliul Brasovului este locul unde toti ne imaginam sa debutam in raliuri. Iar daca faci o figura frumoasa este ca un vis implinit pe care il vei povesti nepotilor. Asa ca nu a fost nicio supriza sa ne gasim pe lista de inscrieri.  Ca debutanti. Ne-am pregatit ca la carte. Am facut tot cum scrie la carte.  Ma rog, nu chiar totul, stiti de pe acum.

 

Impreuna cu Costi ne incurajam si ne minteam in acelasi timp ca mergem la siguranta, ca cel mai important este sa terminam. Dar stiam amandoi ca vrem sa luam locul intai la debutanti. Initial ne-am inscris la clasa 12 dar am facut investigatii daca masina se poate inscrie la clasa 5 si toata lumea a zis da. Si FRAS, si fisa si FIA si inspectia tehnica initiala. Toata lumea in frunte cu Alex Filip ne indemna la clasa 5. Ca sa se faca clasa. Si noi am vrut la fel. Daca eram mai atenti puteam anticipa ca diferentele intre Clio-ul de cupa si Clio de aceeasi generatie de grupa A nu vor fi trecute cu vederea. Dar in entuziasmul debutului tot ce am vrut a fost sa ne batem cu ralistii. Sa vedem cum e la clasa mare, cu baietii mari.

Si ne-am dat seama cum e. Intr-un fel e mai usor ca la coasta! Pentru ca poti sa faci rezultate si fara sa ai cai multi, suspensii sau anvelope. Iar daca le rezolvi cat de cat pe aceste ultime, poti emite pretentii mari. Ne-a placut mult pe probe. Babarunca a fost un vis. Proba umeda cu mazga, cu geamuri aburite, cu o dictare facuta doar de noi, am reusit al doilea timp la 2 roti motrice. Si al unsprezecelea la general. Iar asta in conditiile in care masina avea suspensie de circuit. Tare ca piatra… pe umed…

 

Cand am vazut ca am recuperat si minutul de penalizare cu care am inceput raliul si minutul pierdut pe PS1 din cauza anvelopelor am decis sa nu mai fortam. In doar trei probe am ajuns de pe 43 pe 15 la general cumulat. Daca stiam ca nu vom apuca sa vedem podiumul la clasa 5 si victoria la debutanti am fi tras si pe urmatoarele trei probe. Mai ales pe poiana uscata in coborare unde daca veneam mai incet cred ca ne intorceam in timp. Si asta doar sa nu riscam rezultatul. Pentru ca asa am invatat noi din greselile altora. Ca la raliu nu e ca la coasta. Nu mergi blana tot timpul. Iti faci strategii, e o competitie de anduranta.

 

Dar uite ca la primul raliu i-am batut pe jocul lor. Acei cativa, aroganti, piloti de raliu care dispretuiesc coasta.

 

Si dupa ce am terminat raliul si s-au afisat rezultatele, multiplul campion George Grigorescu a instrumentat o contestatie cum ca nu suntem de clasa 5. Si i s-a dat dreptate in secunda urmatoare. Nu tu contestatie afisata, nu tu verificare a masinii, FRAS a constatat din camera de sedinta ca masina nu e conforma!

 

Cu toate ca performantele masinii noastre sunt sub cele ale R3-ul lui GxG pe care l-am batut pe Paraul Rece, asta nu l-a impiedicat pe marele campion sa apeleze la arme din afara probelor. Noi stim ca pe Paraul Rece l-am batut din cauza ca a ales el prost gumele. Si suntem constienti ca titlurile de campion nu isi fac loc singure in palmares. Dar, cu toate ca excluderea are temei tehnic, este regretabil ca unui multiplu campion ii vine atat de usor sa se foloseasca de contestatii. Si astfel, cu doua minute inainte de festivitatea de premiere s-au facut schimbarile si ne-au scos din clasamente.

 

Sunt sigur ca am putea gasi incoerente grave in felul in care am fost exclusi si pe motiv de erori de procedura sa cautam cai de a ne face dreptate. Dar acceptam excluderea si consecintele acesteia.

 

Dar nu asta e sportul pe care ni-l dorim. Sportul pe care ni-l dorim e cel in care Puiu Rusu te bate cu un TDI de 220 de cai cand tu ai 500. E cel in care George Grigorescu e la ani lumina de tine cu o masina ca a lui si iti pui intrebarea cati ani iti trebuie ca sa il ajungi. Chiar daca ai aceeasi masina. Realitatea este ca Puiu Rusu ultima oara s-a dat la coasta intr-un an cand l-au scos din categoria “2 roti motrice” doar pentru ca batea tot. Iar Federatia a considerat ca in felul asta rezultatul nu este unul imprevizibil. Si l-au scos din clasamente. Frumos nu? In anul acela am iesit eu campion la diesel. M-am batut pe mine cum ar veni. Iar George Grigorescu se pare ca nu e la ani lumina de nimeni. Poate doar de fair-play. Iar daca multe titluri de campion au fost luate la fel de usor si in aceeasi maniera in care am luat eu titlul de campion la diesel in 2009, e jenant. Nu numai ca nu amintesc de acel rezultat dar nici nu il voi pune vreodata la numar sau in vreo statistica.  

 

Ne-am dus la Brasov sa intram intr-o cusca a leilor dar aveam frica celor care nu stiu decat sa atace viraje asfaltate impecabil. Am gasit altceva decat ne asteptam. Am gasit o competitie unde a fost mult mai usor de intors un rezultat decat ne-am fi asteptat. 

 

E pacat ca unui campion ca Grigorescu ii este frica de debutanti precum Dutescu pe care l-a amenintat de pe acum ca il contesta daca se inscrie cu Clio R3. Dupa experienta de la Brasov sunt foarte aproape sa cred ca Dutescu l-ar bate pe GXG. Daca intre Duta si GXG se va intercala si un Stratnic, un Ghisoi depinde doar momentul in care acestia pun mana pe un R3 si sunt lasati sa se dea.

 

Azi e deja marti. Am venit cu mana goala de la Brasov. Intr-un fel sau altul vom continua. Costi si Mitrasca. Acesti doi nebuni care impreuna sau separat nu pot sa faca doar act de prezenta!    

Cum sa-ti placa ingineria asta?

Incepem cu o definitie. SEAT este acea marca producatoare de masini care si-a creat o comunitate de fani pe care incearca cu toate fortele sa o testeze sa vada pana unde merge loialitatea. Prima data ne-au torturat cu noul Toledo. Dupa care au pus S-ul de la SEAT pe un A4 vechi. Intre timp au mai renuntat la calitate. Au mai zis pa Campionatului Mondial de Turisme pentru Europa League. Au construit o Ibiza de curse cu cutie DSG care nu e in stare sa depaseasca un Clio RS de strada si se pregatesc sa cuminteasca si Leon-ul. Ibiza ST este la fel de plictisitoare ca o ora de chimie iar Alhambra seamana mai degraba cu un frigider decat cu o masina de familie.

Acum a venit momentul ca SEAT sa se intoarca la origini. Cu un sedan de clasa compacta care sa ne aduca aminte ca pe vremuri un Toledo era trei trepte peste Bora ca design si ca doar tocilarii isi cumparau Golf in loc de Leon. Ei bine, mare surpriza. Toledo in varianta concept este un Jetta cu grila de SEAT.  Nicio linie dinamica, nicio emotie, nicio latinitate.

 

Boon. Am rezolvat-o si pe asta. Mai ales pentru cine inca mai aude soapta “autoemocion”. Cine nu e la curent, autoemocionul s-a transformat in enjoyneering. Un fel de zoom, zoom intalneste pe urban proof combinat cu vorsprung durch technik. Dar mult mai simplu si mai … ineficient. Domnul James Muir ( asta e presedintele SEAT ) cica s-a gandit el singur la treaba cu “placerea din tehnologie”

 

Daca e sa ne gandim bine, pasiunea pe care o vrem de la un SEAT o mai avem in Leon si in Ibiza. Coupe. Cealalta e asa si asa. Cu leon urmeaza sa fim loviti direct in plex iar actual generatie a Ibizei mai are putin de trait.

 

Noroc cu bosorogul de Tarquini care tine sus Leon-ul in WTCC. Macar atat sa faca SEAT Sport. Sa ii ajute pe piloti cu un motor 1.6 turbo competitiv ca altfel, eu doar atat zic

 

   ..daca ma pierd si pe mine ca fan…. fuoaaa Muir….. e grav!

 

Jurnalistii auto, niste razgaiati

Asadar, am fost in Spania. Pe circuitul Ascari sa testez noile cauciucuri Dunlop pentru masini sport si supersport.  Am fost patru romani.  Un moldovean, un tip de pe online, una bucata Gabi Gogiu si cu mine. Moldoveanu ( AKA Constantin Ciobanu, vezi poze ) avea experienta, avea si nerv si miscari de pilot. Online-istul cocheta cu viteza in coasta de ceva vreme dar nu a facut inca pasul decisiv. Gabi Gogiu avea grija de noi. Eu eram in plop.

 

Habar nu aveam cum de ce am ajuns acolo si ce facusem sa merit o sansa ca asta. Pe drum incolo, intre workshop-uri, la masa, la plimbare prin Malaga si pe drum inapoi am ascultat o singura poveste in mai multe variante. Cum a fost la nu stiu ce lansare din Italia, cum a fost cu Audi pe gheata in Finlanda, cum a fost in dreapta lui Ogier.  La naiba, ma gandeam! Tipii astia au forjat si au testat mai mult decat o sa apuc sa o fac eu in 25 de sezoane de coasta.

 

Sa stabilim niste lucruri. Cateva articole pe un blog nu face pe nimeni jurnalist. Asa cum nici trei urcari de patru kilometri nu fac din vreun sofer pilot. Combinatia dintre ele insa a dat cu plus pentru mine si am ajuns pe un circuit privat unde nu ajung decat cei foarte bogati sau jurnalisti importanti.  Din nou, fara sa fac parte din niciuna din categorii am ajuns sa testez pneuri sport pe circuitul Ascari. Si nu cu orice. Cu R8 V10, cu S4, cu Z4, cu TT.  Asa da.

Dar nu despre pneurile Dunlop vreau sa vorbesc eu aici. E inutil sa va spun cum sta un S4 intr-un viraj de stanga 3 pe gumele SportMaxx. Daca vreti sa stiti mai multe luati de aici linkul lui Sebastian Toma de la Automarket si ati rezolvat problema. Vreau insa sa zic doua cuvinte despre aceasta meserie a jurnalistului auto.

 

Daca “ai banii pe tine”, iti poti permite masini performante. Si te poti duce cu ele pe circuit. Dar nu ti le poti permite pe toate. Nimeni nu  si le poate ( Jay Leno si Jamiroquai nu se pun ) Si daca ti le-ai permite nu ai avea timp sa le conduci pe toate. Ei bine, jurnalistul auto le-a condus. Si Porsche-le tau 911 de 120.000 de euro dar si Ferrari-ul California. E, pe ala tu nu l-ai pupat.

 

Daca esti pasionat de curse, iti vei sacrifica si relatii si familie si bani ca sa mai ajungi la o cursa. Sa faci 20 de km in regim de coasta sau 130 de raliu si sa te duci acasa. Jurnalistul auto s-a dat cinci ore non stop pe gheata cu cauciucuri cu cuie la cercul polar cu un Mitsubishi EVO X. Beat that. Nici Vali Porcisteanu nu s-a dat inca cu Evo X pe gheata. Tu ai adeverinta de la Titi Aur ca ai facut scoala la el. Tipul asta din presa a luat sfaturi de la Ogier, Markku Alen, Alain Prost si David Coulthard. Pricepi? Si are adeverinta de la Titi, Claudiu David, Giri si Stefan Vasile.

 

Deci, ma intelegeti pe mine cand zic ca baietii astia din presa auto sunt niste razgaiati. Nu vreau sa renunt la curse si nici nu tanjesc chiar asa de mult sa ma plimb la toate saloanele auto si sa testez toate Renault-urile Clio  si Matiz-urile. Dar vreau sa trag un semnal de alarma Federatiei Romane de Automobilism Sportiv. Nu le mai dati licente jurnalistilor! Astia vin si ne bat si ne strica imaginea. Un Keleti e de ajuns!   

Maratonul national al Adunarii Generale

Asadar ne-am adunat aici ca sa ne intalnim. Sa discutam despre motorsportul romanesc. Ne-am adunat ca sa trecem in revista ordinea de zi. Sa vedem daca nu cumva sunt propuneri noi. Da domnule Savu, bineintelesc ca aveti o propunere, o reclamatie, o speta. Sa vedem despre ce e vorba. Pe urma afilierea noilor cluburi, unde intra in ordinea de zi. Hai sa votam unde intra. La inceput sau la sfarsit.

 

Dar vai, se vorbeste ca Federatia functioneaza intr-un mod fraudulos. Sunt probleme cu decizii de excludere atacate in instanta care pana la solutionare nu se pot pune in aplicare, si de probleme cu statutul care nu e cel din 2011, e de fapt cel din 2010, nu mai tineti minte, e vorba de aprobari, nu intelegeti, ca daca te intorci luni de la cursa, pana iti duci copii la gradinita, te suna organizatorul si pune presiune pe tine…  a explicat presedintele Mazilu pe parcursul intregii zile.

 

Vesnic  intr-o verva, intr-o explicatie fara sfarsit si de multe ori fara noima, Ovidiu Mazilu are ca de obicei, mai multa dreptate de partea lui fata de cat arata eterna defensiva. Din afara, clujeanul Savu a parut ca a pus in corzi FRAS-ul. Adevarul nu intereseaza pe nimeni. Doar pe Savu si pe Mazilu. Restul vor doar sa se dea.  Nu chiar in orice conditii dar ei vor sa se dea. Si Keleti si Danny si Itu. Toti au avut pareri si interventii mai mult decat pertinente. Danny a avut la un moment dat o pauza de concentrare dar e iertat pentru ca se afla in mijlocul unei echipe de comando foarte active si in plus mai era si in direct cu Tempestini.

 

Mihai Leu insa, a fost inimitabil. Intr-un fel, am inteles elanul sau care cred ca vroia sa zica “ Oameni buni, hai sa nu mai facem atata politica ci sa ne concentram sa facem si sport. De dragul sportului”. Dar din pacate au iesit niste aberatii de genul “ cine-i opreste pe sportivii romani sa mearga la Bacau se se antreneze pe probele de raliu?”.  

 

Au fost acceptate cluburi noi si s-a pus problema excluderii unor cluburi vechi. Aici a intervenit buclucul. Cum adica cluburile noi sa se exprime fata de cluburile cu traditie?! Pai daca le-a fost votata afilierea cu drept de vot? Pai da, dar moral vorbind… etc etc. Iar cand intervine morala se duce naibii si statut si lege si ordine.

 

Pe Baldescu nu il interesa decat sa-l dea jos pe Mazilu, pe Norris sa-si recastige dreptul de a organiza sub FRAS etape iar pe Grigorescu sa edifice problema cu combustibilul la Sibiu. Primul vocifera aiurea, al doilea incerca din nou sa se puna in slujba sportului si a mediatizarii acestuia iar ultimul avea o problema concreta, mare si de maxima importanta. Cei care nu reprezentau raliurile erau putin frustrati ca se vorbeste doar de raliuri. Langa mine a stat un domn care a pufait toata sedinta. Si sa pufai si sa comentezi opt ore e ceva!

 

Nu inteleg de ce nu a ridicat mana sa propuna o tema de discutie noua daca ardea pentru vreo alta competitie?!

 

foto: Fras.ro

 

Interesant a fost sa-l urmaresc pe Bela Stoica. Prin puterea pe care o dobandeste incet, incet in campionat ai putea presupune ca este un fel de protejat al FRAS-ului. Nici macar o data nu a intervenit in vreun fel care sa-l deconspire in acest sens. Ba mai mult, mi s-a parut ca e cel mai riguros in interpretari. Daca a fost loc pentru asa ceva.

 

Interventia lui Sorin Badea a fost la obiect, pe cifre, insa diplomatic, in stilul Geoana, raspunsul a venit sub forma unei prelegeri din care nu prea era mult de inteles.     

 

Aparitia secretarului ANST a adus un plus de culoare Adunarii Generale de sambata.  Domnul Mazilu s-a ridicat in picioare la vederea distinsului “om” si i-a facut loc in capul prezidiului.  Acesta, omul, a avut cateva interventii arogant-intimidator-moralizatoare pe care hoarda de reprezentanti ai motorsportului romanesc aproape ca le-au cerut prin dezlanarea sedintei.

 

In aer insa era o stare de nerabdare generala. Sa se ajunga cat mai repede la subiectul IRC. Era si normal sa fie asa. Dupa ce s-a dezbatut monitorizarea expunerii FRAS-ului in presa care postula ca un spot de 40 de secunde este o adevarata comoara, reportaje de ore in sir pe Eurosport reprezinta o liga in care Romania nu a activat pana acum. In motorsport cel putin.

 

Din fericire, lucrurile au mers destul de bine in luarea deciziilor pentru etapa de la Sibiu. S-a stabilit ca etapa sa aiba un coeficient de 1,5, taxa sa fie in consecinta si toti pilotii sa mearga pe combustibil FIA. Si daca participa doar in etapa nationala. Deci daca Vallino va fi cel mai rapid in CNR va primi 37,5 puncte. Si sedinta a avut nenumarate alte momente demne de consemnat dar nici eu nu cred ca o sa mai am rebdare sa citesc acest articol. Fara sa-mi dau seama s-a transformat intr-o postare “mazilista”.

 

In final am sa trag concluzia ca putini sunt cei care sunt dispusi sa stea concentrati opt ore sau sa-si confiste din timpul lor liber.  Mi se pare relevant ca multi au ales sa nu vina iar altii sa plece pe la amiaza. Eu unul nu simt ca am pierdut vremea. Am inteles mult despre cum se fac lucrurile in motorsport la nivelul Federatiei. Si nu neaparat in sens negativ. Cred ca se pot face multe cu actuala conducere. Poate nu la fel de multe ca si cu alta conducere. S-ar putea sa avem discursuri mai coerente, comunicare mai pe placul nostru dar si o debandada mai mare in rest. Si e foarte greu de gasit un om care sa stea pe metereze asa cum o face Ovidiu Mazilu. Bine sau rau, e discutabil. Dar e acolo trup si suflet.

 

Cu drag,

 

unul din cei care au ajuns la finalul evenimentului anual de anduranta, “Adunarea Generala”.

Cinci minute cu Jorg Muller

In urma cu cativa ani, Jorg Muller era unul dintre cei castigau curse in WTCC. Eu de acolo il tin minte. Cu toate ca a fost oarecum in umbra lui Andy Priaulx, Jorg a detinut mult timp recordul pentru cele mai multe victorii. Si cred ca si pentru cele mai multe pole position-uri. Nici el nu e sigur de chestia cu pole-urile si nici eu nu am rabdare sa caut acum pe net.

 

Cand l-am intalnit pe Jorg Muller, prima impresie a fost ca e cam mic de inaltime. Cred ca toti avem problema asta cu inaltimea sportivilor pe care i-am urmarit prea mult la televizor. O data ca fiind sportivi sunt bine proportionati iar in compania altor sportivi de aceeasi talie, nu avem cum sa ne dam seama de inaltimea adevarata; si in al doilea rand, e normal ca pe cineva care are o cariera atat de bogata sa-l vizualizam mai inalt ca noi.

 

In fine, in cele cateva momente in care l-am rapit de la masa, am incercat sa-l intreb cat mai multe. Iata ce am aflat:

 

 

Ca inaintarea in varsta nu inseamna neaparat pierdere de viteza. E constient ca va veni si acel moment dar din fericire inca nu a sosit. In sensul asta e foarte simplu, daca timpii pe tur ar fi nesatisfacatori, BMW nu i-ar mai prelungi contractul. Asta mi-a zis. Ca niciodata nu a avut semnat un contract pe mai mult de doi ani.

 

Cu toate ca este pilot BMW de foarte multi ani, nu considera ca locul in echipa ii este rezervat. Ii plac mai mult cursele de turisme mai scurte dar crede ca e mai bun in cele de anduranta. S-a considerat foarte norocos cand a fost titularizat pe postul de pilot de teste in F1. Cuvintele lui au fost “I thought I was lucky. There were 22 race drivers on the F1 grid and probably one million other race drivers. I was one of the few lucky ones. “. Totusi, ii lipsesc cursele de WTCC. Acolo era maximum attack de la inceput pana la sfarsit. Nu era timp pentru strategii prea elaborate. Asta trebuie sa fie pe placul oricarui pilot.   

 

Cu toate ca si-a inceput cariera la sase ani si nu a facut decat motorsport in niciun moment nu a simtit ca pilotajul a devenit un simplu job. In momentul in care isi pune casca totul se simplifica si se directioneaza pe un singur tel. Sa mearga cat de repede poate. Aceeasi bucurie ca la inceput, aceeasi nevoie sa piloteze cat mai tare.

 

In WTCC, pilotul de care ii era frica era Tarquini. Foarte rapid insa in permanenta la limita regulamentului si chiar dincolo de el. E ciudat, mi-a spus Jorg Muller, cum Tarquini parca era prieten cu toti comisarii de cursa. Niciodata nu era pedepsit. Pe Farfus il considera cel mai rapid dintre competitorii din WTCC insa aici am avut impresia ca este un raspuns prestabilit. Asa ca am insistat pe subiect si i-am spus ca si Farfus a jucat murdar si a scos pe multi din cursa. Raspunsul a fost unul cat se poate de sincer. Daca echipa Alfa Romeo iti cere sa il aperi pe Giovanardi asta faci. Ii scoti afara pe toti care incearca sa treaca de voi. Cinstit sau murdar, asta e jobul tau si iti asumi posibilitatea sa fii descalificat. Pentru ca stii ca echipa asta ti-a cerut.

 

 

 

Adevarat, nu-i asa?

 

Printre randuri am citit o deschidere spre tot ce inseamna comunicare cu oricine se afla langa el.  Un zambet permanent si o bucurie pe care cu greu o poti falsifica. Niciodata nu a am fost fascinat de Jorg Muller asa cum nu am fost fascinat de piloti precum Giancarlo Fisichella, Ryckard Rydel sau Toni Gardemeister. Dar asta nu inseamna ca in prezenta lor nu simt o nevoie de a intra in vorba cu ei. Sa incerc sa aflu cum sunt acesti oameni care sunt puntea de legatura intre noi si zei precum Alain Prost, Sebastien Loeb sau Jean Ragnotti.

 

Asadar, asta a fost pe scurt mica mea discutie cu Jorg Muller. Cel care piloteaza un BMW M3 GT  incaltat cu gume Dunlop pe care din pacate eu nu le-am testat. Am testat surorile lor pentru masinile sport de strada.

 

Dar despre experienta mea pe circuitul Ascari, in fumul urmator. 

Replica pe care Daniel Onoriu nu ar da-o niciodata

Intr-o lume ideala, toti sportivii ar fi fair play. Intr-o lume ideala, Daniel Onoriu ar fi invitat la emisiunea garantat 100% si ar vorbi elegant, frumos despre oamenii din motorsport. Tot intr-o lume ideala, Onoriu mi-ar fi dat replica de mai jos. Dar noi nu suntem intr-o lume ideala iar replica de mai jos mi-am scris-o singur. Asa cum mi-as dori sa poata sa o spuna un sportiv, intr-un fel cum Daniel Onoriu ( sau oricine e in spatele postarilor lui dubios de elocvente) nu ar face niciodata. Asadar, eu raman la parera mea dar imi permit un exercitiu de condei. De dragul unora care nu gasesc doar galceava intr-un articol plin cu reprosuri! 

 

Draga Andrei, fara sa-ti dai seama ai scris un articol unde ai pomenit cinci nume de piloti. Schumacher, Villeneuve, Lucien Hora, Paul Andronic si Daniel Onoriu. Toti sunt campioni absoluti in competitiile in care au activat si toti si le-au castigat intr-o maniera mai mult sau mai putin onorabila.

 

Lupta mea nu este cu Hora. Este cu Federatia, cu regulamentul, cu orice sistem care ma poate priva de un rezultat pe care cred ca il merit. In dragoste si in razboi totul e permis ( “All is fair in love and war” ). Noi iubim sportul asta si este ca un drog pentru noi. In acelasi timp suntem intr-o lupta ( a se citi “razboi” ) in care trebuie sa cautam orice mijloace prin care sa ne apropiem victoria.

 

Peste ani si ani nimeni nu va stii cum s-au castigat campionatele. Ci doar cine e castigatorul. Nu mai conteaza daca Sordo i-a dat pe tava lui Loeb mai multe victorii iar Ogier a fost indepartat tocmai pentru ca Loeb sa iasa a “n”-a oara campion. Noi atata stim ca Loeb este de opt ori campion mondial. Punct. Si eu vreau sa fiu de mai multe ori campion national. Si nu mi se pare normal sa lupt cu un avion care zboara la nivelul solului.

 

Daca Paul Andronic ma bate, nu ma supar. Este lupta dreapta. Dar daca ma bate un monopost, ma simt nedreptatit. Adu-ti aminte cum te-ai simtit cand ai fost exclus din clasamentul automobilelor cu doua roti motrice. Doar pentru ca Federatia nu vroia ca Puiu Rusu sa castige. Ai fost prins si tu in categoria turbodiesel care nu puncteaza. Adu-ti aminte ca exact in anul in care ai debutat s-a scos clasamentul debutantilor. Probabil ca daca faceai ce fac eu acum, erai campion la debutanti. Sau macar pe podium. Si la doua roti motrice la fel. Te-au privat de doua rezultate mari si ai stat si nu ai zis nimic.

 

 

Eu nu vreau sa stau ca tine, in banca mea. Vreau sa spun tare si raspicat ce imi doresc. Cui nu-i convine, sa nu intre in polemica. Tu ai intrat, si dupa cum ai spus, nu esti cu nimic mai bun ca mine. Spui despre mine ca sunt pilot de cancan. Nu uita ca si tu ai aparut in Libertatea in compania unor fete cel putin dubioase. Si tu stii foarte bine ca PR-ul de masa nu se poate face la Dilema Veche. Si noi nu-l vrem pe Andrei Plesu pe probe. Ii vrem pe toti cititorii Click si Libertatea. Ii vrem pe cei care se uita la Capatos, la OTV. Daca ei ar fi pe probe, crede-ma ca nu am mai avea probleme cu sponsorii. Ar veni ei la noi.

 

Am vazut ca l-ai luat si pe Vali Porcisteanu la bani marunti. Si pe Horatiu Ionescu Cristea. Vad ca iti plac campionii. Te cred. Si mie imi plac. Dar spre deosebire de tine, eu nu sunt doar un campion de grupa sau clasa. Eu sunt campion national absolut. Si vreau sa ma lupt inca o data pentru acelasi loc. Stiu ca ma intelegi pentru ca am vazut aceeasi furie in privirea ta la capatul urcarilor de concurs. Te inteleg si eu ca ai prins un subiect fierbinte si ai muscat din el.

 

Te asigur ca o sa-mi continui lupta pentru schimbarea regulamentului si sper ca la sfarsit de an sa ne vedem cu cupele in mana. Sa ne aducem aminte de zilele astea in care nu stiam ce si cum va fi in 2012.

 

Cu drag,

Ono41.    

Daca nu poti sa-l intreci, scoate-l afara!

Asta vrea Daniel Onoriu sa faca cu Hora. La fel cum a incercat Schumacher cu Villeneuve. Diferenta e ca Schumi a incercat pe pista. Onoriu vrea sa-l scoata pe Hora din competitie prin vorbe.

 

Deci Mister Onoriu vrea sa revina in campionat dupa ce si-a “tunat” masina cu 20,000 euro si vrea sa fie campion. Hora ii sta in cale. Pentru ca are un monopost, si cu monoposturile nu te poti bate. Te bat ele pe tine inainte sa iei startul. Si asta Ono41 nu poate sa accepte.  Pentru ca fair-play-ul lui are picioare scurte.

 

Sa fie clar. Omul Hora sau pilotul Hora nu imi sunt la suflet. Niciunul. Sunt foarte dubioase declaratiile si pozitiile resiteanului. Totusi, nivelul campionatului a crescut datorita prezentei monopostului sau, si asta trebuie apreciat. In acest sens, s-a facut dreptate. Daca vrei sa fii Campion National Absolut ( pe scurt CNA ) trebuie sa te gandesti la un monopost. Sau la ceva apropiat. Poti sa te gandesti la titlu la grupa H, la A, la diesel, la ce vrei tu, cu un turism. Dar daca vrei “number one” cel mare trebuie sa tragi de tine si de banii sponsorilor. Si sa risti.

 

Onoriu o tine una si buna ca in Europa sunt doua clasamente care nu amesteca monospoturile cu turismele. O mai tine pe a lui ca tot in Europa daca clasa in care te incadrezi nu s-a constituit in macar trei etape nu existi in clasamentul open la final. A si facut o scrisoare catre Federatie, s-a apucat sa scrie pe forum cu sarguinta. Si cel mai bine a stiut sa se terfeleasca cu Hora in jigniri de cancan. Hora nu a raspuns. Si bine a facut.

 

Nu stiu de ce si de unde, dar in ciuda faptului ca Hora nu mi-a ajuns la suflet mi-a inspirat intotdeuna un respect. Ceea ce Onoriu nu a reusit. Nu pentru ca nu m-as fi inteles bine cu el. Chiar dimpotriva. Ci pentru aceste atitudini nesportive. Culmea, pe care el le arunca in carca lui Hora.

 

Pe Onoriu nu il intereseaza regulamentul. Acum el crede ca a descoperit o America pe care niciunul nu am vrut sa o descoperim: Regulamentul European. Dar el interpreteaza acest regulament dupa placul lui doar tintind la excluderea lui Hora. Pe Onoriu il intereseaza sa mai fie o data campion national. Si nu ii convine doar grupa H. Nu suna bine cand il prezinta Capatos la emisiunea lui. “Campionul national la grupa H, Danieeeeeeel Onoriiiiu!”. Neee.  Ce e aia, H?

Onoriu ne-a explicat in Click caracteristicile stiintifice ale accidentului lui Huidu. Onoriu se intituleaza un “biet campion national absolut”. Ono41, ca sa fie CNA trebuie mai intai sa-l bata pe Paul Andronic.

 

Problema cu oameni ca Onoriu e ca orice disputa sau discutie cu ei te fac sa te cobori la un nivel injositor al bunului simt. In sensul asta, oricine ai fi, degeaba te dai mare intelectual daca seara te uiti la OTV. Degeaba ai facut facultate daca dupa doua pahare te urci pe masa ca sa dansezi pe manele. Nu esti cu nimic mai bun dacat cel cu care te certi si pe care-l faci de doi lei.

 

La fel si eu. Degeaba am scris acest fum despre un personaj care exista prin tabloidele de scandal. In acest moment nu sunt suparat pe Onoriu ca face valva si PR intr-un fel dezgustator. Ci pe mine ca i-am dat importanta intr-un loc prea bun pentru el. Motorsportnews.ro

 

Imi cer scuze!

 

Onoriu, acest Dan Diaconescu al Sportului cu motor. Fara tine viata e pustiu!