Category Archives: Bloguri

Observator

Excepția de la regulă

1 Comment

În lumea raliurilor de top circulă o vorbă potrivit căreia dacă dorești performanțe de top atunci musai trebuie să apelezi la un finlandez. Nici nu este de mirare ținând cont de numărul mare de staruri pe care această țară le-a oferit de-a lungul timpului. Însă, părerea mea, ideea trebuie să aibă parte și de ceva completări. Mai întâi pentru că WRC nu se dispută exclusiv pe macadam, iar pe asfalt nordicii nu mai au aceeași vigoare. Până și dacă ne referim la numele mari provenite din această țară atunci când vorbim de succese pe această suprafață performanțele nefiind o constantă. Însă, dacă vorbim despre actuala garnitură a celor de la Ford, lucrurile stau chiar mai rău, putând vorbi chiar de excepția de la regulă.

Înaintea Raliului Germaniei, Malcolm Wilson spunea că este încrezător în capacitatea echipei sale de a obține o victorie pe asfalt în acest sezon. Realitatea din teren l-a contrazis însă. Ba mai mult, băieții săi nu numai că nu s-au apropiat de cei doi Seb, ci nu au putut să-i facă față nici lui Sordo. Așa că afirmația lui Wilson are iz de utopie, singura situație în care echipa sa ar putea avea motive să destupe șampania fiind aceea în care ghinionul i-ar lovi crunt pe adversari. Sau dacă, iată că sunt nevoit să mă repet, Wilson va schimba garnitura. Și, pentru că am vorbit de finlandezi, aș avea o sugestie: Hanninen!

Fumurile lui Mitraşcă

Fa un calcul

Daca un sportiv isi face calcule legate de clasamente nu inseamna ca e mai putin sportiv ca unul care vine la fiecare intrecere doar cu gandul la victorie. E adevarat ca e o caracteristica romaneasca ( venita din infecta lume a fotbalului ) sa ne tot agatam de calcule si mai ales de rezultatele celorlalti. Daca Uganda bate Franta, Olanda pierde la Burkina Faso si Spania e descalificata, noi trebuie sa castigam ultimele 20 de meciuri si suntem calificati. Deci avem o sansa si cum viata in fotbal merge intotdeauna inainte si niciodata inapoi, noi si cu baietii lui Mitica trebuie sa credem in calificare. Am inchis paranteza.

 

 

Revenind la clasamente, trebuie spus ca nu e o rusine sa o lasi mai moale spre sfarsitul unui campionat sau a unei curse pentru a-ti conserva rezultatul.  E adevarat ca tuturor ne plac cei care merg la maximum pana la capat indiferent de ce si cum. Dar parca iti vine sa-i dai una dupa cap lui Marisca atunci cand abandoneaza a treia oara consecutiv si perde titlul la mustata. Daca o lasa mai moale, era filosof.

 

 

Pe moment el e erou, dar pe termen lung, sunt amintiti campionii, nu cei care au avut curaj sau au fost mai combativi. Acum nu trebuie sa cadem dintr-o extrema in cealalta. Romaneste, daca nationala de fotbal reuseste prin minune sa dea un gol in minutul 15, va incerca pana la sfarsitul meciului sa tina de rezultat. Si bineinteles ca va pierde cu 2-1 si va zice ca a avut ghinion. O vorba spune ca cea mai buna aparare e atacul. In acelasi fel  am vazut cum Loeb a declarat de multe ori ca nu reduce viteza ca sa nu isi piarda ritmul si concentrarea. Button a castigat primele curse dintr-un sezon si pana la final nu a facut altceva decat a stat pe pista si s-a ferit de abandonuri. Si a luat titlul.

 

 

La Baia Mare le tot ziceam lui Sanu si lui Opincariu. Dragii mei, puteti sa-mi faceti un serviciu si sa-l bateti pe Duta? Ei zambeau si probabil se gandeau “uite si la asta! In loc sa-si vada de cursa lui face tot felul de calcule.” Adevarul e ca imi vedeam de cursa mea dar stiam ca Duta vine din urma si o sa ma scoata de pe podiumul de la 2 roti motrice la final de sezon.

 

 

Interesant este ca Duta nu credea ca ma poate ajunge in clasament dar adevarul e ca la Ranca deja o sa fie in fata mea. Asta daca performantele noastre nu vor fi influentate de defectiuni sau abandonuri.  Daca Mihai Avram isi facea calculele stia ca trebuie sa vina la Baia Mare. Si sa-si apere locul doi la A3. Asa risca sa piarda chiar podiumul la sfarsit.  In cazul lui si nu numai chiar si doua urcari in regim de avarie aduc puncte. 

 

 

Pe de alta parte, atunci cand iti faci calculele trebuie sa stii sa iti calculezi punctele. Nici organizatorii si nici Fras nu se prea uita pe clasamente sa vada daca nu cumva sunt greseli. In clasamentul automobilelor  diesel, la coasta, de exemplu, apare un pilot care concureaza cu o masina pe benzina. Au vazut ca e un SEAT Ibiza si ce-au zis “asta e sigur pe motorina, ca doar e Ibiza!”. La echipe au gresit la Raliul Aradului iar la Baia Mare le-au facut pur si simplu muci. Cel putin de erorile astea stiu eu ca le-am vazut. Cine stie cate mai sunt?!

 

 

Asadar,  sportul asta e pe puncte. Asa cum baschetul e pe cosuri si fotbalul pe goluri. E frumos sa dai slam dunk, e super tare sa incerci o foarfeca si sa ratezi la cativa centimetri. Dar la final se numara cosurile si nu slam dunk-urile. Se numara golurile si nu ocaziile. Asa cum si in motorsport se numara punctele si nu victoriile.

 

 

Dar ca sa nu ziceti ca ma cred mare filosof voi fi sincer si o sa spun cu mana pe suflet ca prefer sa fiu lider intr-un raliu pe ploaie in care toti merg la siguranta, sa raman pe ultima proba fara benzina si sa abandonez decat sa sa ma zbat la mijlocul plutonului si sa-mi iau puncte vitale pentru campionat. Cu toate ca la final de sezon mi-as da palme incontinuu pentru asta.  

Fumurile lui Mitraşcă

Debutantul

2 Comments

In anul in care am inceput sa concurez, nu s-a facut clasamentul debutantilor.  Daca s-ar fi facut as fi luat locul trei.  Ceilalti doi din fata m-au cam batut in toate etapele iar eu eram abonat la un caldut loc trei intr-un clasament moral al incepatorilor.

                 
                   
                   
                   
                   
                   
                   

Anul asta, debutantii au intr-adevar clasamentul lor insa parca au inebunit de tot. Si-au luat niste mici bombe si le piloteaza de parca viata lor ar depinde de rezultatul din fiecare cursa. Unul din ei ii incurca pe veterani in clasamentul open. Altul era cat pe ce sa urce pe podium la general la un moment dat. Rup cutii, dau de pereti cu masinile, revin, merg la fel de tare si ne aplica fara niciun fel de jena cate o bataie celor care avem cativa ani de curse in spate. Clasamentul debutantilor arata ca o zona a unui razboi in care doar primii trei vor fi gratiati. Si vezi debutanti pe primele locuri si la grupa H si la H3 si la 2 Roti Motrice.

                 
                   
                   
                   
                   
                   
                   

Daca in 2009 eu ma gandeam doar sa ajung la sosire si sa nu ma fac de rusine, baieti ca Mihnea Dutescu, Costi Stratnic, Bogdan Cuzma sau Mihai Avram vin in primul lor an de curse cu gandul sa rupa fasul la toti cei cu doua roti motrice. Si mai sunt si altii pe care nu ii ajuta masinile atat de mult insa scot untul din ele.

 

Pe Costi Stratnic l-am intalnit prima oara la Campulung.  Ii stiam masina dar eram sigur ca ii vor trebui macar patru etape pana sa isi intre in mana. Ceea ce a fost complet gresit. M-a batut fara niciun fel de menajamente inca din prima cursa si s-a instalat cu o siguranta sora cu aroganta pe primele locuri in vreo patru clasamente.

                 
                   
                   
                   
                   
                   
                   

Cand am inceput sa stam de vorba mi s-au clarificat mai multe lucruri despre acest Costi 475 Fly Man. Omul nu a venit la coasta doar sa-si faca damblaua. A venit sa invete, sa mearga tare, sa isi pregateasca masina din ce in ce mai bine si sa faca lucrurile cum trebuie.

                 
                   
                   
                   
                   
                   
                   

Cand vad cum analizeaza onboard-urile lui si a celorlalti, cum isi pregateste fiecare weekend ma gandesc la distanta enorma fata de cum abordam eu cursele in primul an. Si chiar fata de cum le abordez acum. Daca eu inca ma bat cu Costi in clasamentul automobilelor cu doua roti motrice este pentru ca Mr. Omniasig a ratat clasarea in cateva etape. Atunci a mers atat de tare incat nu a mai apucat sa ajunga la finis. Si nu vreau sa ma gandesc ce timp ar fi scos. Pentru ca mi-ar zdruncina moralul.

                 
                   
                   
                   
                   
                   
                   

Pentru mine e clar! Nu exista debutanti sau piloti cu experienta. Exista piloti care vin la curse sa mearga ceva mai tare ca pe sosea si piloti care vin la curse sa mearga cat de tare este fizic posibil. Sau chiar mai mult decat atat. Costi a pus la indoiala niste legi ale fizicii de cateva ori. Si le va mai pune de acum incolo. Tare mi-e frica insa ca dupa ce isi va lua titlu de Campion la Debutanti va veni anul viitor atat de hotarat sa bata tot incat doar ce va avea peste 100  de cai in plus fata de ce va avea el va putea sa-i puna probleme.

                 
                   
                   
                   
                   
                   
                   

Cam asa il vad eu pe unul din debutantii de la coasta de anul asta. Cat despre ceilalti debutanti… numai de bine!

Fumurile lui Mitraşcă

Cum ni s-a bagat Gutai-ul in coaste

11 Comments

Cand s-a anuntat ca vor fi etape de coasta la Baia Mare am zis “In sfarsit!”.  Mi-am dorit ca toti marii piloti si oameni de bine din Brasov si Bucuresti sa faca o deplasare la niste sute de kilometri. Prea s-au obisnuit ca acest Campionat National de Coasta sa fie de fapt Campionatul lor din jurul Brasovului.  Cei care vin din Timisoara, de exemplu, nu se plang ca pentru fiecare etapa trebuie sa faca un million de kilometri. Dar cand e etapa la Resita, sclifositii din Brasov si din Bucuresti incep sa strambe din nas si multi aleg sa nu faca deplasarea.

 

 

Etapele de la Baia Mare nu puteau fi insa ignorate intrucat bataliile din clasamente sunt mai aprige ca nicicand.  Cum traseul de la Baia Mare era unul nou, cativa concurenti au mers cu mai multe zile inainte sa isi faca temele la fata locului. Altii au ajuns de abia vineri, in ziua inscrierilor. Si eu am ajuns tot vineri dimineata cand am facut cunostinta cu proba Gutai-ului. Un drum cu niste viraje magnifice dar atat de prost ca suprafata asfaltica incat nu imi imaginam cum de s-a aprobat un astfel de traseu.

 

 

Ne-am adunat mai multi piloti. Ne-am revoltat. Am ridicat vocile. Pentru inceput in padure, apoi la inscrieri. Am redactat o foaie pe care am printat-o. Erau acolo nemultumirile noastre legate de starea drumului, de lipsa totala de promovare a evenimentului, de faptul ca s-a modificat traseul cu o zi inainte de concurs, ca nu s-a anuntat nimic etc.

 

 

Ne-am incordat la un moment dat sa ne incurajam sa nu luam startul. In semn de protest. Dar ca orice razmerita romaneasca a murit asa cum a inceput. Adica cu un sfert de gura. Lucien Hora cu a lui “masina de formula 1” isi daduse deja  acordul pentru trase si in felul asta nu prea aveam cum sa sustinem ca ne rupem masinile. Catalin Cismaru a zis sa plecam linistiti ca o sa ne povesteasca el luni cum a fost si piticii cu masini cu doua roti motrice au trebuit sa se calmeze.  Adevarul e ca mi s-a cam strans stomacul cand am acceptat sa nu ma inscriu daca toti cei de la 2 roti motrice vor face protestul asta. Planul meu cu cele trei sezoane fara abandon se ducea dracului. Si atunci l-am inteles pe Robot ( Cismaru ).

 

 

Evident ca nici macar acea foaie de hartie nu am putut-o semna sa o dam Federatiei cu titlu de constatare, nu de cerere pentru te miri ce schimbari sau penalizari pentru organizator. Si oricum, cand Bela Stoica si Stefan Vasile au stat de vorba cu noi ( pilotii revoltati ), ne-am facut de rusine. Nu am fost coerenti, aduceam in discutii lucruri complet irelevante pentru situatia de acolo si in frunte cu mine am dat dovada ca nu stim regulamentul si mai mult, nu stim de fapt ce vrem.  Asa ca ne-am dat pe traseul rupt, ne-am luat cele cinci cupe care au fost in total pe masa de premiere si am plecat acasa.

 

 

Asa a fost la Baia Mare! Nimeni din oras nu a stiut ca se tine o cursa de masini in weekend. Trei dintre noi si-au busit masinile, doi si-au stricat cutia de viteze si ceilalti am incheiat cu o satisfactie acra un weekend in care ne-am simtit marionetele unei masinarii Federatie-Organizator complet dezinteresate de sport ci doar de relatii si spagi. Accentuez, asa ne-am simtit!

 

 

Maratonul organizatoric al lui Bela Stoica cu Raliul Brasovului, etapele de la Teliu, Raliul Aradului, Trofeul Baia Mare, Raliul Tara Barsei, Coasta de la Rasnov este de apreciat. Omul este unul din pilonii motorsportului in Romania si fara el s-ar clatina putin calendarul de coasta si de raliuri. Baia Mare insa nu i-a facut cinste. Nu asa se face. Chiar nu asa.

 

 

Si totusi, o comisie pe care, in definitiv, sportivii au votat-o a aprobat traseul. Reprezentanti ai pilotilor si-au dat ok-ul pentru traseu iar pana la urma s-a dovedit ca nu ne-am rupt gatul pe proba. E adevarat ca nu e vina lui Bela sau a lui Mihai Leu ca drumul e prost. Dar e vina lor ca si-au batut joc de promovarea evenimentului, de premierea concurentilor si de comunicarea cu acestia.

 

 

Ipocrizia mea nu stiu daca o sa-mi fie iertata intrucat fac parte din clubul sportiv condus de Bela, Autoblic. Si nu am plecat din acest club dintr-o loialitate cateodata prosteasca. El m-a primit la debutul meu, m-a ajutat cand am avut nevoie si chiar daca a organizat sub standardele lui etapele de la Baia Mare nu inseamna ca trebuie sa ii intorc spatele si sa uit tot. Dar se pare ca tocmai asta am facut.

 

 

Toate cele de mai sus nu inseamna mare lucru doar ca Baia Mare va fi probabil si anul viitor in calendar iar noi ne vom duce ca vitele pe Gutai ca sa ne batem joc de sportul asta.

Fumurile lui Mitraşcă

La anul ce o sa faci mai bine?

3 Comments

Cand am ajuns de la Sinaia inapoi la Bucuresti am rasuflat usurat. Mi-am zis ca am o luna de zile in care am timp sa le rezolv pe toate. Si sunetele suspecte de la masina de curse, si aparitiile in presa, tot. Dar nu a fost asa. Nu am rezolvat nimic. Pentru ca m-am blocat.

 

 

Si cu cat trecea timpul cu atat imi venea mai greu sa ma mobilizez. Era senzatia aceea de deja-vu mai putin placuta cand esti din nou intr-o situatie nasoala. Si nu poti sa spui ca ai avut ghinion. Ai mers ca teleghidat catre ea si acum esti incoltit, fara vlaga, intr-o stare de paralizie.

 

 

Am ajuns pe ultima suta de metri. Etapele de la Baia Mare vin peste mine si sunt, asa cum eram si in 2009 si 2010, in plop si plopul in aer. Nu ma pot plange ca nu mi-a mers bine pana acum in 2011 la curse, dar  cutitul a ajuns la os.

 

 

“Lasa, ca stim noi cum esti tu vesnic nemultumit. Si la sfarsit bati tot la diesel si A3 si te mai urci si la 2 Roti Motrice pe podium. Mai taci ca ne plictisesti!” Aha, da. Cam asa as zice si eu. Dar acum simt ca o sa fac un efort enorm ca sa ajung la Baia Mare si ratiunea imi spune ca am depasit niste limite pe care am jurat sa nu le trec. Imi amintesc insa ce m-a intrebat Bogdan Militaru, brand managerul SEAT Romania, la sfarsitul lui 2010. El a spus “ Bravo Mitraskonen. La anul ce o sa faci mai bine de atat?”. Si ma gandesc cum am o sansa sa ii spun la sfarsiul lui 2011 “ Uite Bogdan, am putut mai bine. Ai fi pariat ca o sa fiu in stare?”

 

 

Dar vin din urma baietii cu masini tari. Sau cu mana de aur cum este Dode si incet incet imi sufla in ceafa si pun o presiune mare pe mine. Si RUXI a mea nu este ingrijita cum as vrea.

 

 

Interesant este ca eu nu astept niciodata sa concurez. Ci sa se termine concursul. Atunci ma relaxez. Acum deja imi tin respiratia. Si e doar marti. Sambata seara sper sa iau prima gura de oxigen. Iar duminica sper sa pot sa-mi dau drumul la plamani. Pentru ca e momentul sa iau decizii importante.  Ori o sa rapun eu stresul, ori o sa ma rapuna el pe mine.  Culmea e ca singurul vinovat sunt eu.  Dar totusi, prefer sa incerc sa termin trei sezoane complete fara abandon si inca un podium la final de an la 2 Roti Motrice si sa esuez decat sa spun “Am decis sa nu mai fortez, nu merita sa ma distrug!”

Fumurile lui Mitraşcă

Din invatamintele lui Gigi Becali

1 Comment

Mai devreme sau mai tarziu trebuia sa ajungem la Gigi. Asa cum toti detestam manelele dar pana la urma ajungem sa le induram la cine stie ce petrecere obligatorie, la fel, fiecare dintre noi am preluat o vorba, un gest sau un banc de la mioriticul patron. Deci inevitabil, Gigi trebuia sa apara si la Motorsportnews.ro. Ii multumesc pe aceasta cale lui Mihai Popescu care nu a cenzurat articolul. El zice de Becali ca este un *&%$# si un %$#@$#.

 

 

Dezinvoltura lui Gigi Becali este atat de autentica incat a ajuns sa fie invitat la facultatea de teatru sa le vorbeasca studentilor de acolo. Despre ce poate el sa le vorbeasca nu pot sa imi dau seama cu toate ca am o vaga banuiala.  Invitatia a fost facuta in ideea in care Becali este campionul non-tracului in fata publicului. Ca el le va vorbi elevilor despre cum e sa fii un bun crestin, sa urci pe Golgota, sa antrenezi ca Sumudica, sa te daruiesti ca Nicolita sau despre mantuire, ne e egal. Ceva insa trebuie sa fie putred  in tara asta daca Becali a ajuns la teatru! Si nu in calitate de spectator sau finantator.

 

 

Si ca Becali sunt multi. Intrati pe usa speculatiilor si parvenitismului in clasa de sus, incultii cu multe “succesuri” financiare dubioase la activ ajung profesori universitari, doctori, mari ganditori ai epocii lor si chiar colectionari de arta. Daca lor li se nazare ca vor o vila pe locul unde acum este o casa din lista monumentelor de patrimoniu national nu dureaza o luna si o darama. Acea vila va aparea in reviste, la televizor si va fi vanduta la un moment dat cu un pret exorbitant. Casa demolata nu a interesat pe nimeni. Daca isi cumpara un Rolls Royce il comanda bicolor, cu piele roz inauntru. Nu si Becali. El isi angajeaza oameni care sa il consilieze.  Intr-o paranteza, umbla o vorba legata de Brent Valmar.  Acesta ar fi raspuns la intrebarea daca schiaza cu “Eu, sa schiez? Am oameni care schiaza pentru mine!” Brent Valmar face parte insa din o cu totul alta categorie si orice asociere cu Becali este fortata.

 

 

Bun. Dar o legatura cu motorsportul tot trebuie sa fie pe undeva. Aceste frustrari ale mele/noastre ca nu suntem noi in locul lui Gigi, ca nu le putem arata noi cum trebuie cheltuita o avere imensa trebuie sa duca undeva. Legatura e in imensul rol al banilor in lumea motorsporului. Mai mult ca in oricare alt sport. Banii iti aduc performantele, masinile puternice, titlul de campion. Si dupa aceea iti faci scoala de pilotaj. Si atelier de pregatit masini. Si esti numit maestru al sportului. In raliuri e putin mai greu dar un loc in primii cinci tot gasesti. Indiferent de cat de mediocru esti. Banii sunt suficienti ca sa te duca inaintea unui supertalent in clasamentul general. Si astfel se perverteste tot acest motorsport. Sau nu.

 

 

Intervine un mic amanunt. Nimeni nu a spus ca motorsportul este o disciplina destinata exclusiv talentelor.  Capacitatea de a face rost de bani este una din calitatile necesare participantilor. Ca multi vin cu bani de acasa, e o tehnicalitate si nu trebuie sa ii privim pe acestia cu dispret. Dimpotriva.  WRC Academy nu urmareste doar tineri care stiu doar sa piloteze ca Leob. Cauta tineri care sa stie sa vorbeasca engleza cursiv, sa raspunda coerent la un interviu, sa faca PR, sa gaseasca bugete, sa-si gestioneze timpul cu eficienta. Un pilot care stie toate astea va fi preferat unuia care merge cu o jumatate de secunda pe kilometru mai repede dar e ursuz, vorbeste doar congoleza si nu il intereseaza de mesajul sponsorilor.

 

 

Greseala noastra, a celor care privim cu gura cascata in gradinile verzi de peste gard, este sa consideram banii un obstacol de netrecut care ne sta in cale. Ceea ce e foarte gresit. Cu toate ca motorsportul penalizeaza foarte mult lipsa unui buget ramane totusi o ramura sportiva. Si in sport, pasiunea si talentul tind sa iasa la iveala mai devreme sau mai tarziu. Chiar perseverenta corelata cu mai putin talent aduce rezultate pana la urma. Si atunci de ce consideram ca singura piedica pentru noi in a face performanta este lipsa banilor? Pentru ca ne e foarte usor sa ne imaginam unde am fi daca am avea banii unuia mai putin talentat ca noi. De aceea. Dar cine a spus ca talentul trebuie sa iti garanteze ca toate usile se vor deschide? Nimeni. Doar noi, plangaciosii, ne tot miram ca nimeni nu coboara dintr-o cladire de sticla ultramoderna sa ne spuna “Te-am urmarit. Esti extraordinar de talentat. Te vom sustine cu 100 de miliarde de dolari in cariera ta.”

 

 

Gigi Becali este un monument de incultura dar a devenit ambasadorul  unei epoci. O epoca pe care trebuie sa ne-o asumam. Noi am creat-o si o avem exact asa cum o meritam. Ar trebui sa ne treaca prin minte ca succesul in viata din epoca noastra nu mai depinde de cultura, de bun simt sau de o reputatie impecabila. Acestea sunt optiuni care submineaza succesul asa cum il vedem noi in averea lui Becali. Mi-l si imaginez cum se maimutareste in fata studentilor si le spune o gramada de tampenii. Multi dintre noi ar prefera sa se ascunda in munti un an de zile decat sa le spuna enormitatile acelea unor studenti. Dar Becali le vorbeste liber, chiar din suflet.

 

 

De fapt, nu banii lui Becali ii vrem ci dezinvoltura lui. Carisma lui. Libertatea lui de a face si spune orice. Si puterea lui de regenerare dupa scandaluri care pe noi ne-ar arunca intr-o deprimare lunga cat viata intreaga. In acest sens, Becali are un talent extraordinar.

 

 

Asadar, nu rezultatele de top cu un bolid puternic sunt ce ne dorim. Ci placerea de a merge la curse cu gandul ca nimic rau nu se poate intampla. Si daca nu va fi locul intai nu va fi o tragedie. Si daca iesim afara sau mergem mai incet ca o scolarita, viata merge inainte (fotbalistilor le place la nebunie expresia asta! ).  Orice se intampla, putem sa reparam. Cu bani sau fara. Nu trebuie sa uitam ca noi am creat lumea in care traim, unde banii iti pot cumpara orice. Iar daca nu ne convine nu inteleg de ce nu ne orientam spre lucrurile care nu costa? Probabil pentru ca suntem prea indoctrinati cu vorbele si atitudinile celor ca Becali. Si atunci, cu se suntem noi mai buni ca ei?

Fumurile lui Mitraşcă

Pariul

6 Comments

Sustinem cu totii ca suntem vai de capul nostru cand e sa ne comparam cu alte natii. Nivelul campionatului national, indiferent care ar fi el, e sub nivelul oricarei regionale din alta tara. Fie ea si Burkina Faso. A venit Simone Campedelli la Sibiu si daca nu facea pana si nu incasa penalizare ii batea pe toti. Si pe Szabo si pe Porcisteanu si pe Marisca. Chiar daca acesti trei asi ar fi ajuns la final cu bine. Si zic asi fara sa-i iau la misto.

 

 

Evident ca imediat vine raspunsul omniprezent “ Dar tu stii ce masina e aia? E un mini-wrc”. De fiecare data cand cineva cu o masina tare e batut de unul cu o masina mai putin potenta explicatia e “dar tu stii ce are ala pe masina?”. Ori are craboti, ori are nu stiu ce suspensie, ori gume noi, ceva are care sa-l faca pe “looser” sau pe sustinatorul acestuia sa nu se impuste de rusine. Daca nici unul din argumentele cu vreo piesa nu sta in picioare atunci vine raspunsul la care nu mai ai nici o replica: “Da, dar ala e nebun”. Gata, nu mai ai ce sa spui.

 

 

Acum vine raliul de la Arad unde hoarde de unguri vor cotropi pamantul romanesc. Cu masini comparabile cu cele din campionatul nostru. Si marea intrebare e daca la final, va reusi vreun roman sa urce pe primele locuri sau sunt ungurii toti nebuni? Daca as face un pariu as zice ca romanii vor incasa bataie. Chiar si cu sutele de recunoasteri pe care le fac in “afara regulamentului”. Daca o sa am dreptate o sa spun “V-am zis”. Daca se va dovedi ca le tinem piept, macar pierd in favoarea noastra. It’s a win-win situation. Atat am vrut sa zic.

Bloguri, Observator

Calcule, calcule…

Asadar, pana la urma decizia este finala. Szabo a fost exclus la Raliul Sibiului 2011, astfel ca Tempestini isi trece in cont victoria, iar Giri pozitia secunda. Fara indoiala, cei doi sunt primii care au de castigat, dar pe lista ii putem trece si pe Vali si Bogdan, ale caror abandonuri nu mai au aceeasi greutate. Asta daca judecam prin prisma celor intamplate in rundele derulate pana acum si tinem cont de regula n-1. Si am sa detaliez…

 

In momentul de fata, cu patru runde inainte de final, Gergo Szabo are nevoie nu doar de rezultate, ci si de o conjunctura favorabila pentru a obtine al treilea titlu national consecutiv. Mai exact, chiar si in cazul in care se va impune in toare etapele ramase de disputat, depinde de rezultatele lui Vali Porcisteanu, care ar trebui sa nu adune 63 de puncte, Girtofan (sa nu ia 66,5), Tempestini (sub 68,5) sau Marisca (sub 71). Iar daca va rata cel putin o victorie, lucrurile s-ar complica si mai mult, sarcina adversarilor sai devenind mai facila.

In fapt, daca judecam, asa cum spuneam, prin prisma clasamentului adevarului si al rezultatelor de pana acum, Vallino este pilotul de invins. Exceptand Muresul, el a fost mereu macar pe locul 2. Inclusiv la Sibiu pana in momentul accidentului. Ceea ce inseamna ca a castigat duelurile cu Giri, Marco si Bogdan. Or, acum, pentru a deveni campion, ar avea nevoie ca pilotii amintiti sa nu isi treaca in cont victoria. Caz in care, chiar in conditiile in care Gergo va reusi un ”full”, are nevoie doar de un loc doi si trei clasari pe pozitia a treia, iar in rundele in care obtine ultima treapta a podiumului, locul secund sa nu revina aceluiasi pilot de mai mult de doua ori.

 

Dar, oare, sa nu asistam de-acum incolo la surprize? Tot experienta rundelor de pana acum ne spune ca nu a existat runda in care calculele hartiei sa nu fie date peste cap. Iar primul prilej ca istoria sa se repete este la Arad. Asa ca promit sa ne reintalnim, cu versiunea revizuita a analizei, dupa runda programata la finele acestei saptamani.

Fumurile lui Mitraşcă

Agentul 00

 

 

Despre masini de deschidere care au abandonat pe probe stim cu totii. Stim de asemenea si despre alte masini de deschidere care s-au facut praf pe probe si au incurcat toata desfasurarea etapei. Pentru ca cei care le pilotau au luat prea in serios parcurgerea traseului si au cazut in extrema cealalta… a drumului.

 

 

Din fericire, cazul de fata nu face parte din categoriile de mai sus. Alfa Romeo Giulietta i-a dat lui Andrei atat de mare incredere ca poate sa se duca foarte “iute” cu ea incat era sa bata coasta de la Cozmeni.  Dar hai sa nu exageram! Pana la urma a reusit al patrulea timp. E ceva cu o masina de strada, nu? Pe scurt, filmul de mai jos arata un tampitel care se crede mare pilot doar pentru ca si-a pus o casca in cap si e la volanul unei super masini:

Fumurile lui Mitraşcă

Cine a omorat campionatul

Cum cine? Hora a omorat campionatul. Cu Lola aceea cu care anul trecut a castigat tot. Si anul asta aproape tot. Nu se poate apropia nimeni de el. E in alt film. Multi se indoiesc de placerea lui de a castiga tocmai pentru ca victoriile vin pe banda rulanta. Si daca el castiga toate cursele ( in afara de cele pe ploaie ), nu e normal sa spunem ca a omorat campionatul?

 

 

Ei bine, nu! Am si eu o parere dar nu prea sunt de acord cu ea! Asa ar suna ce vreau eu sa zic aici. Adica da, Hora e ca si Titi Aur cu Toyota Celica dar asta nu inseamna ca trebuie sa-I punem la zid. Ar fi mult mai interesant sa fie sapte Lole si cinci Oselle si toti sa se bata ca chiorii pentru titlul national. Asa e doar un monopost care bate tot. Si bine face. Ar fi trebuit sa fie si Silviu Dumitrescu in lupta. Ar fi fost frumos sa fie Horatiu Ionescu Cristea cu ceva minunatie tot acolo. Dar e doar Hora.

 

 

Din punctul meu de vedere Hora si cu Lola lui fac un lucru foarte important. Ridica nivelul campionatului! Da, il ridica in sensul in care daca vrei sa fii campion national va trebui sa faci ceva mai mult decat un motor de 500 de cai aruncat cu lopata intr-o caroserie de Mitsubishi cu care sa mergi ca nebunul.  Chiar mai mult decat 150.000 de euro investiti intr-un monstru perfect, cu padele, usurat, aerodinamizat si cu niste ani de experienta in spate. E adevarat ca Andronic a cam speriat lumea si nu a mai avut curajul aproape nimeni sa vina la H5. Asa a ajuns sa urce pe podium cu Golf1, Megane, Clio sau altele. Totusi, Paul face acelasi lucru ca si Hora dar la grupa H.  Cum fac Nistoran si Cismaru la N.

 

 

Nu e normal sa te trezesti intr-o dimineata, sa iti cumperi o Mitsuba si sa-ti spui “ma fac campion la grupa N”. Si dupa cateva luni, pac, esti campion. Neee. Sunt acolo niste baieti care te obliga la o masina competitiva. Si dupa ce o ai, te obliga sa mergi ceva mai tare decat te-ai dat tu mare pe serpentine in Poiana. Si atunci da, te  lupti la N. Dar vezi ca daca Nistoran nu o sa mai concureze la N si Cismaru o sa faca o pauza nu inseamna ca ramai singur pe tarla. O sa vina Radut, Iliescu si Stanciu si o sa te manance de viu. Deci e simplu. Vrei la N, la grupa mare? Incepi cu un onorabil loc sase. Poate chiar sapte. Nu te-ai gandit ca Dode Andronache te poate “curenta” cu un Saxo de 1.6.

 

 

In mod normal nu ar trebui sa iti fie accesibil un podium daca nu esti un super talent cu o super masina. Sau hai sa nu exageram. Un talent cu o masina corecta. Unele grupe insa se mai pot specula. 2 Roti Motrice de exemplu e un clasament foarte interesant. Dupa Open sunt cele mai multe masini aici si inca e loc de mai bine. Eu aici as veni cu o bomba. Si mai sunt si alte grupe/clase.

 

 

Asadar, zici ca Hora merge incet si ca s-ar putea merge mult mai tare cu monopostul lui? Nimic mai simplu. Iti cumperi si tu un monopost si il bati cu ceasul de la gara. La fel si cu Paul Andronic. Zici ca nu merge tare pe viraje? Construieste-ti tu o masina de H si arata-i cum se merge! Pana nu faci asta, mai bine sa taci si sa iti vezi de depasirile tale peste linia continua pe DN1.

 

 

Hora, Andronic, Nistoran, Cismaru si nu doar ei sunt cei care tin campionatul ceva mai sus decat o simpla intrecere intre “soferi de duminica”. Mi-as dori sa fie pe acolo si Puiu Rusu, Gollner, Cristea si poate alti piloti ralisti. Dar e bine si asa. E bine si la clasele mai mici unde ma zbat eu. Si vad cum imi e din ce in ce mai greu sa fac rezultate.

 

 

Ramane doar o singura intrebare pentru cineva care nu a pilotat pana acum dar isi doreste sa ajunga pe probe. In care din clasamentele de la coasta crezi ca te-ai putea infiltra pe primele locuri daca te-ai apuca maine de sportul asta? …. Perfect. Toata lumea te asteapta cu bratele deschise.