Category Archives: Bloguri

AutoTerapie

Am stiut dintotdeauna ca o sa fac facultatea la Timisoara. Chiar daca as fi putut ramane acasa, la Oradea, mergeam inca din liceu sa iau ore private de filosofie la Timisoara. Pana la urma am ajuns la Psihologie si am invatat mai mult despre masini decat despre psihologie. Dar asta stim cu totii. Ca in studentie faci toate tampeniile dar scoala mai putin.

 

Pentru ca Timisoara o asociam cu vacantele, cu matusi care imi faceau toate poftele, cu un verisori care ascultau Fleetwood Mac si Santana, studentia a facut din Timisoara un oras si mai frumos. In timp, am tot revenit in orasul de pe Bega. Ba sa lucrez la dealerul SEAT de acolo, ba sa-mi ling ranile somajului si a unui sezon de coasta crancen, sponsorizat de maica-mea si matusa-mea.

 

Anul trecut, la Timisoara, am luat primul si ultimul podium la un raliu. Orasul isi adauga la sirul amintirilor frumoase inca una. In locul unde visam sa ajung la startul unei coaste, primeam o cupa la o etapa din CNR. Viata avea sens. Cursurile la care am chiulit, relatiile terminate, carierele incepute si neimplinite, sincopele, greselile, toate faceau parte dintr-un drum care prindea consistenta. In orasul in care cu 12 ani in urma ma perpeleam de frica unui viitor in care nu o sa reusesc sa fac nimic remarcabil, ma vedeam dintr-o data implinit. Ma simteam ca in filmele acelea in care un tanar rebel revine dupa niste ani, acasa. Avocat, in costum, cu o masina scumpa, sigur pe el, scolit, realizat. 

 

Anul acesta nu mergem la Timisoara. Nu ne vom lupta pe probe. Nu o sa ma plimb noaptea prin Timisoara sa-mi spun “ Sunt sportiv de performanta. Fac parte dintr-un echipaj care concureaza la raliu. Sunt cel pe care in studentie il vedeam imposibil de egalat.” Si cu toate astea nu sunt trist. Se apropie campionatul de coasta si probabil sufletul s-a reorientat deja. Iar planurile pentru anul viitor care imi tin sperantele sus au si ele rolul lor terapeutic. Zilele raliului de anul trecut sunt insa foarte vii in mine. La fel ca o gramada de colturi din Orasul Rozelor. Si asta e o capacitate extraordinara. Sa tii viu un moment care se tot indeparteaza in trecut.  Sa-l retraiesti constant dar nu obsedant.     

Sylvester Stallone Image

In weekend, altii se vor bate pe probe iar eu o sa fiu in Bucuresti. O sa ma vad cu un prieten bun sa ne uitam la un film cu Sylvester Stallone si o sa merg duminica la teatru. La o piesa cu Victor Rebenciuc. Acelasi Stallone, acelasi Rebenciuc pe care ii savuram si in tinerete. Adica o sa-mi hranesc si baiatul din curtea blocului si tanarul meditat la filosofie. Din cand in cand o sa ma uit la timpii de pe probe. Si o sa-mi fac o promisiune. Sa nu uit niciodata cat de putin imi trebuia in studentie sa fiu fericit!

Comanda dubla

-Costi Stratnic-Andrei Mitrasca - Brasov 2013 - 72

La Brasov am dat cu masina in parapet. Eram pe Poiana in urcare, PS4, si tocmai ce ratasem startul. Chiar daca cele cateva secunde pierdute nu erau decisive, ne-am aruncat din ce in ce mai tare pe viraje. Zapada era tot mai multa dar noi am ignorat-o complet. Parca nu o vedeam.  Mie mi se parea ca se poate merge si mai tare si ziceam intr-una “Da-i, da-i, da-i!”. Pe o franare nu s-a mai oprit si jbeng!  Cu suspensia rupta pe stanga spate si roata blocata am tarat masina pana in sosire unde ne-am oprit. Directia pe fata era si ea stricata si evaluarea ochio-metrica ne spunea ca nu aveam piese sa o reparam nici daca ajungem in parcul de service. Stop joc, asadar. De pe locul II la clasa 11 si de pe IV la 2WD.  

 

Al patrulea abandon consecutiv. De fiecare data de pe podiumuri confortabile. Brasovul ar fi putut fi revenirea, ar fi putut fi … rampa. Dar am platit lipsa de responsabilitate fata de o echipa. Sau fata de un plan la final de sezon. In plus, serviciul lui Costi il hartuia, raceala ii slabea atentia, planurile pentru o emisiune TV ii consumau din energie si cel mai rau dintre toate, sufletul ii era in alta parte. De cealalta parte eram eu. Mult mai linistit insa cu o singura dorinta. Sa mergem tare, sa ne luptam la 2WD.

 

Aveam experienta in care spuneam ca o moara stricata sa mergem incet si vorbeam singur asa ca de data asta am mers eu chitit sa riscam. Daca ne iese bine, daca nu, asta e. Dar Costi a pilotat ca de obicei. Rapid dar in limitele in care se simte el in siguranta. Eu eram putin dezamagit. Simteam ca merge mai tare. Mai lung. Dupa primele trei probe eram ok. Pierdeam o secunda pe km fata de Raspopa insa mergeam mai tare ca Sebi Barbu.

 

Inainte de “Poiana” eram stresati in masina. Geamul se aburea, nu reuseam sa pornim camera onboard, rampa de lumini si ventilatorul luau prea mult din putere iar noi eram pregatiti pentru o urcare de coasta. Afara ningea si parca urma sa batem Pikes Peak.  Am pornit, am balbait-o la start si a inceput urcarea. In loc sa imi fac jobul, sa ii atrag atentia ca e zapada, eu ii tot ziceam “sa-i dea”. Stiu ca viteza si-o alege el. E in lumea lui cand piloteaza si aude foarte slab daca spun altceva decat dictarea. Dar eu sunt sigur ca ar fi trebuit sa ii spun sa o lase mai incet si as fi putut preveni accidentul.  

-Costi Stratnic-Andrei Mitrasca - Brasov 2013 - 63

Baiul e altul. La fel de sigur sunt ca am fi iesit afara pe Babarunca. Ar fi fost dupa o zi excelenta pentru noi iar startul pe Babarunca era prea devreme ca sa spunem ca stam potoliti, la conservarea rezultatului. Sa stam linistiti pentru ce? Ori aratam ce putem si facem un rezultat sa caste toti gura, ori plecam mai devreme acasa. Evident, sambata la amiaza eram in Bucuresti. Daca am fi fost maturi si profesionisti am fi terminat raliul. Si l-am fi terminat pe prima pozitie la clasa 11. Pentru ca Danny a avut probleme. Dar cu toate ca viteza e acolo, puterea e acolo, chiar si strategia e acolo, mintea nu ne-a fost la cursa. A fost in toate partile si nu ne-am putut desprinde nici macar o secunda sa vedem lucrurile cu obiectivitate. Amandoi.

 

Din afara, se vede un echipaj de hobby. Din masina se vede potentialul unor rezultate mari. In sufletul meu e o batalie. Pe de o parte e ciuda ca ne tot pierdem avantul si ca nu ne hotaram pe o strategie. Pe de alta parte avem un “click”, un “feng-shui” al nostru. Din pacate nu mai reusim sa ajungem la finalul curselor. Dar probabil ca e mai bine asa. Mai bine fericit mai tarziu decat arogant prea devreme! E mai bine sa stii ca ai fi putut fi sus dar ai gresit decat sa ajungi prea repede in varf. Da valoare mai mare rezultatelor. Iar urmatorul podium de la raliu, indiferent cand se va intampla, va fi ceva extraordinar. Si va fi, sunt sigur!      

Cat mai rezista Bernie?

Calendarul. Acordul Concorde neparafat si, implicit, incertitudinile legate de situatia financiara a echipelor. Apoi numeroasele procese aflate pe rol de-a lungul si de-a latul planetei si in care sunt implicati cativa dintre jucatorii importanti ai F1. In fine, regulamentul din 2014. O lista impresionanta de lucruri care au fost (sau mai sunt) in ceata si care probeaza ca epoca Bernie Ecclestone se apropie de sfarsit.

ecclestone

Chiar daca numai Marussia nu a semnat Acordul Concorde, mentinand astfel starea de incertitudine, nu de-acolo vine pericolul, ci de la Ferrari. Luca di Montezemolo a spus deja ca Formula 1 are nevoie de o alta viziune, mai moderna. Mai mult, nu s-a sfiit sa spuna ca simte ca a sosit momentul in care trebuie sa i se multumeasca lui Bernie si pozitia de boss al Marelui Circ sa fie preluata de un om mai tanar. De ce aceasta schimbare de atitudine?

 

Nu, nu pentru ca de aceasta data Luca di Montezemolo nu a mai reusit sa obtina privilegii suplimentare din partea lui Bernie, asa cum s-a intamplat mereu in ultimele doua decenii. Ecclestone are o varsta si nu este exclus ca foarte curand sa cedeze sefia. Or, daca tot apare un nou boss al F1, seful Ferrari ar prefera sa stabileasca noii termeni ai Acordului Concorde cu acesta. Mai ales ca este vorba de unii care urmeaza sa fie valabili pana in 2020. Si-atunci sustine din umbra rebelii de la Marussia, sperand ca Bernie, presat de toate acele probleme amintite deja la inceputul acestor randuri, va ceda suprematia. Sigur, Ecclestone nu a fugit nicicand din fata provocarilor, si probabil nu o va face nici acum. Pana cand insa?

Ora de dirigentie

Sambata, 9 martie, au avut loc “Lucrarile Adunarii Generale” ale Federatiei Romane de Automobilism Sportiv (FRAS). In aceasta sedinta, s-a ridicat Mihai Leu sa ceara coeficient marit pentru raliul Aradului, Bogdan Iancu sa ceara taxa scazuta clasei 5, Adrian Dragan sa se propuna presedintele unei comisii de media, Directorul de la Suzuki sa ceara taxe diminuate pentru cupa Suzuki, George Grigorescu sa se ia de Suzuki si Constantin Ciufrila sa-si ia angajamentul ca-si va plati datoriile.

Adunare Generala FRAS 2013-14

Lui Mihai Leu i s-a explicat ca doar pentru ca face 170 de kilometri de proba speciala nu inseamna ca raliul are merite de coeficient marit dar i s-a acordat totusi coeficientul 1,2. Bogdan Iancu a reusit exact contrariul si s-au marit taxele si pentru clasa 5 si clasa 6 si 11, masini integrale. Adrian Dragan nu s-a propus de fapt seful comisiei ci doar a acceptat propunerea presedintelui FRAS insa nimeni nu a inteles ce e cu aceasta propusa comisie. Suzuki a vrut taxe micsorate dar George Grigorescu ajutat de Ovidiu Mazilu s-a batut pentru ca marcii nipone sa-i fie cat mai greu sa organizeze o cupa. Ciufrila va organiza coasta de la Ranca si in rest…. mai nimic.

 

Mazilu le-a tinut piept politicieneste sportivilor si organizatorilor care habar nu au avut sa-si sutina cauza sau sa ceara lucruri pertinente. (si nu e prima oara cand s-a intamplat asta.) Astfel, cei cativa reprezentanti ai cluburilor s-au vazut dominati de explicatiile fara sfarsit si alambicate ale presedintelui care si-a dus sedinta exact asa cum a planificat-o. Fara sa-si ia angajamente incomode si sa termine sedinta cat mai repede.  

 Adunare Generala FRAS 2013-23

Adunarea Generala a FRAS? O gluma, o fresca reprezentativa pentru felul in care se desfasoara motorsportul din Romania. Domnilor piloti, aveti sportul pe care il meritati!

 

PS. Totusi, se pare Raliul Aradului a platit taxa de candidatura a raliului pentru accederea in ERC, la fel cum planuiesc si Raliul Clujului si Raliul Deltei. Daca e sa ne luam dupa entuziasmul de a spera sa mai avem curse in ERC, ar fi bine daca i-am instiinta pe cei de la Eurosport sa-si mute o parte din operatiuni in Romania. Campionatul National se va confunda cu cel European in scurt timp, nu-i asa?

 

Dupa parerea noastra doar Raliul Clujului are sanse sa inlocuiasca Raliul Sibiului in ERC! Motivele unei astfel de mutari, intr-un articol viitor.    

Taxa VIP marca FRAS

Astazi o sa va povestesc  despre minunatele taxe, specifice tarii noastre. Taxele sunt iubite in general de cei care vor sa  isi rotunjeasca veniturile si nu prea le place sa munceasca. E foarte usor sa institui o taxa si sa-ti asiguri un venit periodic din aceasta, tu neavand prea mare lucru de facut decat sa ii asiguri pe ceilalti ca fara ea nu se poate.

 

Ei bine da, vorbesc despre taxa impusa de Federatia Romana de Automobilism Sportiv (FRAS) pentru copilot One Event din Campionatul National de Viteza in Coasta (CNVC). Sa o luam metodic. Orice pilot care participa la competitile organizate FRAS trebuie sa se supuna reglementarilor acestei entitati iar asta este un lucru normal. Cui nu ii convine este liber sa se duca sa concureze in alta tara. Desigur, nu este deloc usor sa organizezi competitii de motorsport. La coasta trebuie sa inchizi drumul pentru aproape doua zile intr-un weekend. Trebuie o droaie de avize, de la Politie, CNADNR, Primarie, IGSU si multe altele. Nu o sa stau sa va plictisesc cu toate. Toate acestea nu vin gratis, ele costa bani si resurse cheltuite cu oamenii care fac posibil acest lucru: jandarmi, medici, politisti. Bani pe care trebuie sa ii recuperezi de undeva, pentru ca nimeni nu mai face munca voluntara. Organizatorul trebuie sa isi acopere macar cheltuielile daca nu face profit, pentru ca lui ii revine toata responsabilitatea de care va spuneam inainte. Astfel, este oarecum normal sa fie si o taxa de copilot One Event veti spune. Da, poate, daca ea ar fi incasata de organizator. Dar aceasta taxa este incasata de FRAS.

 vip

Ca sa stai in dreapta unui pilot intr-o urcare la una din etapele din CNVC trebuie sa platesti la FRAS o taxa de 50 euro. (anul trecut era de 120 lei.) Trebuie sa fii echipat corespunzator cu casca si combinezon, deci e normal sa platesti pentru ca le inchiriezi veti spune. Da, dar FRAS nu ti le inchiriaza, ci trebuie sa te descurci tu singur sau pilotul. Deci nu primim asta pentru 50 de euro? NU. Bine, dar trebuie sa mergi pe un traseu inchis si securizat de oameni care stau acolo si se asigura ca drumul e inchis si totul este in regula, asa ca acei oameni trebuie sa fie platiti. DA dar nu de FRAS sunt platiti, e treaba organizatorului. Aha, deci nu pentru asta sunt cei 50 de euro? NU. Vai, acum mi-am dat seama, pilotul are cheltuieli, masina merge cu benzina, cauciucuri, ulei etc. Da, dar e treaba lui si daca vrea sa te ia in masina, o face ca esti prieten cu el sau vrea sa faca o bucurie unui fan sau partener sa simta pentru aproximativ 2 min ce simte un pilot. Adica, cei 50 de euro ajung la pilot? NU. Pai atunci de ce platesc 50 de euro la FRAS? Pentru ca primesti o hartie A4 (probabil s-a scumpit hartia de a crescut taxa) pe care o semnezi si declari ca daca ai vreun accident, FRAS nu este raspunzator pentru nimic, si cu asta ai licenta VIP (one event). Aceasta licenta este daca vreti gaselnita prin care FRAS a instituit legal aceasta taxa.

 

Asadar, avem o formula FRAS + organizator + pilot = 50 euro, fiecare are un input in acesta ecuatie si totusi FRAS = 50 euro, deci organizator = 0 si pilot = 0? Pai cum daca toti fac parte din ecuatie. Pai asa cum ti-am explicat mai sus.

 

Din acest an Campionatul National de Drift se va desfasura sub egida aceleiasi FRAS. Nimic mai frumos, insa ajungem la taxa de copilot care a existat si in anii precedenti. Aceasta era de 50 de lei si revenea in integralitate PILOTULUI. Oare asa va ramane si in 2013? 

Si-acum, fara Loeb, cine?

Dupa 166 de starturi si 77 de victorii (ultima venita chiar in acest an, la Monte Carlo), Sebastien Loeb nu se va afla la startul intrecerii din Mexic. Deja se implica in proiectele post-WRC, intrecerile de anduranta si WTCC, iar in aceasta saptamana va urmari de acasa lupta pe care o vor da pentru victorie cei care i-au fost ani de zile rivali. Ultima data cand s-a mai intamplat sa asiste la disputa mexicana de la distanta, modelele Citroen nu erau rosii ci albastre, Xsara WRC evoluand sub culorile privatilor de la Kronos Racing, dar el nu a putut merge in Mexic pentru ca isi rupsese bratul dupa ce cazuse de pe motocicleta. 
 
Loeb Mexic 2012
 
Asadar, dupa sase ani in care Seb a dominat intrecerea, duminica vom avea parte de un nou invingator. Mai mult, o sa fie vorba de o premiera absoluta, pentru ca in afara lui Loeb singurii piloti care au in palmares victoria in Mexic sunt alte doua nume care nu se vor regasi la start, Markko Martin si Petter Solberg. Dar cine? Sa fie Ogier? Polo R WRC nu s-a miscat rau in Suedia, dar este pregatit pentru conditiile speciale din Mexic? Dar cei de la Ford, care au dovedit anul trecut progrese remarcabile, vor izbuti sa intrerupa seria celor de la Citroen?
 
Nu mai este mult si vom afla.

13 Greseli

Nu sunt cel mai in masura sa dau sfaturi. Sunt oameni cu experienta inzecita fata de mine. Dar poate exista  cineva care se zbate in conflicte pe care nici el nu le intelege si concluziile astea de mai jos ii vor fi de folos, cumva. Cine stie?! Asadar, treisprezece greseli, din punctul meu de vedere, pe care le-am vazut in jurul meu la curse, de-a lungul timpului:

 

1. Cand pui “ori” intre familie si curse. Cursele nu au nicio sansa in aceasta situatie. Ori renunti la curse si atunci mai bine ca ai facut asta, nu aveai “stofa” de sportiv. Ori renunti la familie si atunci esti un idiot si cursele nu o sa-ti umple golul. Deci daca nu poti sa vezi “si”-ul dintre cele doua, esti pierdut oricum.

 

2. Cand iti amani participarea pentru ca nu esti top, super pregatit, cu super masina revizuita, cu buget pus la punct etc. Daca astepti momentul in care masina sa-ti fie gata, tu sa te simti pregatit, antrenat, la nivelul la care iti doresti sa performezi, o sa pierzi sezoane intregi. Nimic nu e mai permanent ca provizoratul. Asa ca cea mai buna pregatire e competitia. Chiar daca nu esti la potentialul tau maxim. Ia startul, nu-ti iesi din mana, accepta-ti conditia mai putin ideala si bucura-te ca ajungi la finis! O sa ai mai mult aplomb sa te pregatesti asa cum vrei pentru urmatoarea cursa. Daca nu iti doresti sa fii la curse decat daca ai masina tzipla, esti un dandy, nu un pilot.

 

3. Cand renunti sa mai mergi la etape pentru ca nu mai ai sansesa te bati pentru locul pe care ai crezut ca-l poti castiga. Da, ai iesit in decor in prima etapa, nu ti-a mers masina in a doua si ai fost capabil doar de un loc cinci in a treia etapa. Nici daca le castigi pe toate celelalte nu mai ajungi campion. Asa ca mai bine te retragi si-ti promiti ca anul viitor, fuoaa, ce le faci!!! …Tampenii! Du-te pana la finalul sezonului. Si daca nu o sa fii pe podium, ce? Te-ai nascut cu sampania in mana? Cel care nu gaseste o satisfactie in faptul ca a fost la toate etapele dintr-un sezon nu e un sportiv, e un amator, un razgaiat. Marisca a plecat acasa dupa ce a vazut ca nu-i merge Subaru R4? Nu! A continuat la clasa 3. Si s-a batut cu arme inegale cu ceilalti. Asa face un campion!

 

4. Cand pierzi noptile inainte de cursa. Te duci la curse ca sa te imbeti? Ca sa stai de povesti pana la trei dimineata? Nu esti un sportiv. Esti unul care a gasit niste bani pe care sa-i arunce la curse. Nu e vorba de sacrificii aici si nici de disciplina. Pur si simplu trebuie sa te duci la culcare cat de repede poti pentru ca vrei sa te bucuri in zilele urmatoare de competitie. Nu vorbim de situatii exceptionale.

 

5. Cand incepi sa te mobilizezi in ceasul al 25-lea. Stiu ca de obicei asa se intampla. Faci rost de bani in ultimul moment, atunci poti sa iti comanzi cutia de viteze, de abia cu o zi inainte ajunge ambreiajul etc. Dar aici vorbim despre lucrurile care tin de tine. Trimite inscrierea la timp, fa revizia la masina cu doua saptamani inainte, daca ai bani! Comanda ce ai de comandat ca sa ajunga inainte de etapa cu ceva vreme. Ia-o din loc inspre cursa astfel ca sa ajungi la o ora decenta. Acorda-ti timp sa intri in atmosfera cursei.

 

6. Cand ai impresia ca un sticker pe masina ta valoreaza ceva pentru un sponsor. Nu dragule, nu valoreaza nimic. Pe nimeni nu intereseaza ca tu te dai cu Kadett-ul sau cu Ibiza in padure la Cucuietii de deal. Si nici daca te urci pe un podium pe care te aplauda doar ceilalti piloti. Trebuie sa apari in presa. Sa se vorbeasca despre tine. Sa ti se vada masina in pozele din presa. Sa apari la televizor. Sa iti duci masina la evenimente. Sa arate bine, sa fie curata. Sa fii dispus sa curtezi invitati pe care eventual sa-i dai in dreapta. Sa deschizi gura sau deschida altii pentru tine. Sa poti sa cuantifici toate astea si sa le oferi celor care crezi ca sunt interesati de asa ceva. E atat de mult de vorbit aici…

 

7. Cand inca nici nu ai debutat dar iti conditionezi debutul de gasirea sponsorilor. Simplu, lasa-ne in pace! Du-te si joaca biliard! Daca nu esti dispus sa dai de la tine inseamna ca nu vrei sa faci motorsport. Vrei doar sa fii langa Vali Porcisteanu si sa te dai mare in curtea blocului. E foarte usor sa ajungi pe aceeasi lista cu Vallino. Nu-ti trebuie decat pasiune. Dar sa arda!

 

8. Cand nu te poti abtine sa mergi ca nebunul. Nu ai masina pregatita cum trebuie. Sau nu ai gumele care trebuie. Sau pur si simplu vezi ca toti in jurul tau au probleme. Las-o mai moale, pentru numele lui Dumnezeu! Motorsportul nu este doar despre a merge tare. E si despre strategie, despre dozarea eforturilor si a vitezei. Pana la urma tintesti o clasare cat mai buna. Daca totusi nu vrei sa tii cont de competitori ci doar de potentialul tau atunci asuma-ti oricare din consecinte!

 

9. Cand stai langa masina ta, singurel cuc si astepti doar sa iei startul. E pacat sa faci toate eforturile sa ajungi la o cursa si sa nu stai de vorba cu cat mai multi oameni. Plimba-te prin parcul de service! Intreaba pe fiecare cum ii merge, ce parere are despre cutare masina, ce crede despre masina ta, care sunt gumele potrivite, cum abordeaza el nu stiu care viraj. Aduna informatii, imprieteneste-te cu cat mai multi, asculta o suta de pareri si fa asa cum crezi ca ti se potriveste! Ajuta-i cu ce poti. Ofera-ti suportul, oricare ar fi el. Fii sincer si deschis. Inveti in felul asta mai mult decat in doi ani de citit carti.  

13

10. Cand te certi cu oficialii, cu organizatorii, cu alti sportivi. Cea mai mare greseala in viata este sa ai impresia ca ti se face in ciuda, tie personal. Da, stiu ca oficialii pot fi stupizi si incompetenti, ca Federatia nu ia deciziile pe care le-ai vrea si ca alti sportivi primesc tratament preferential. Dar vorbeste frumos, intreaba cum poti sa-ti rezolvi problema, ce sfat ti-ar putea da si o sa fii surprins cat de mult vei fi ajutat. E la fel ca si cu politistii.  

 

11. Cand iti pui gumele de ploaie la primul strop. Panica asta cand incepe sa picure ai impresia ca am invatat-o la gradinita. Aoleeeu, picura, schimbam rotile! Nu, dragii mei! Am invatat de la Gunther Graef si Lucian Boroianu. Asteapta putin, vezi daca ploaia continua. Daca nu cumva se zvanta pana iei tu startul. Chiar si pe asfalt ud poti sa mergi cu slick-uri de uscat. Asta la coasta. La raliu e cu totul altceva.

 

12. Cand esti convins ca celalalt are masina de o suta de ori mai tare ca a ta. Asta e o caracteristica romaneasca. Intotdeauna celalalt are o masina mai buna, gume mai scumpe, cutie mai scurta, suspensie mai bine reglata, mai multi bani etc. Daca intr-adevar are masina mai buna, accepta-ti pozitia. Daca e mai bun pilot, accepta si asta. Daca masina celuilalt e ilegala hotaraste-te daca vrei sa mergi pe drumul contestatiei. Daca nu, dribleaza la randul tau legea. Competitia are mai multe nivele decat cel al curajului pe viraje.

 

13. Cand pilotajul este singurul sport pe care-l practici. Asadar, ai ajuns pilot. Bravo, ai reusit! Poti sa ai talent cu carul si sa performezi la cel mai inalt nivel si fara sa te intretii fizic. Dar totusi, o tura de parc, un mers cu bicicleta, o sedinta de fitness, un baschet, o drumetie, toate astea sunt aur curat. Daca esti sportiv, vei face cate ceva din astea. Daca nu, inseamna ca doar iti plac masinile. Poti sa-l bati pe Alex Filip intr-un raliu dar asta nu inseamna ca esti un sportiv mai bun ca el. Ca sa fii mai bun ca el trebuie sa faci mai mult decat sa-l bati pe probe. Trebuie sa te bati pe tine la niste probe fizice.

 

                  …. si ar mai fi probabil multe de spus. Sper ca nu v-a suparat tonul putin agresiv. Asa vorbesc prietenii intre ei. Liber!                   

Cursa de anduranta

Unul din cei trei “best friend” ai mei traieste in Elvetia. Dupa ce a terminat Politehnica la Timisoara a vrut sa faca un master.Tot la Timisoara. Nu l-au acceptat. A fost insa invitat in Elvetia sa-si faca acolo doctoratul. Interesant, nu? Ai nostri nu l-au considerat vrednic de un master in schimb a fost dorit la Universitatea din Berna pentru un doctorat. Acum e consultant in niste domenii pe care nu prea le inteleg.  Sustine conferinte, antreneaza creiere, isi creste copilul, isi iubeste sotia.

 

Cand eram in liceu, m-a intrebat ce vreau sa fac in viata? Si inainte sa dau piept cu ea, ce facultate as vrea sa fac? Nu stiam nimic pe vremea aceea.  El stia. Vroia la Politehnica, vroia informatica. Eu in schimb, eram pierdut. Eram la o clasa de informatica, faceam atletism, luam ore de pian si vroiam sa dau la Filosofie. A urmat Facultatea de Psihologie desi am dat de doua ori la Filosofie. Am facut o formare in Psihoterapie dar am inceput sa vand masini dupa ce am terminat facultatea. La un dealer SEAT, unii stiti povestea de dupa.  

 

Prietenul meu a stiut dintotdeauna ce vrea sa faca. A vrut sa inteleaga sisteme, orice sistem, sa teoretizeze si sa puna in practica ce a invatat. Nu neaparat in ordinea asta. Si a ajuns departe. In comparatie cu el, eu nu am ajuns nicaieri. Si era clar de pe vremea aceea. El era focusat, eu eram imprastiat. El invata pentru facultate, eu ma dadeam cu masinile noaptea. El initia grupuri de studenti intr-o materie pe care a inventat-o chiar el, eu ma uitam la filme. El a inceput sa lucreze, eu pierdeam vremea prin tara si prin Europa.

 

Si pentru toate astea l-am invidiat. Il vedeam atat de impacat cu ce vrea si ma gandeam ce simplu trebuie sa ii fie! Sa stii ce vrei! Tot ce acumulezi te duce in directia buna. Nu te pierzi pe drumuri secundare ci mergi doar inainte. Si cel mai important: ai luat startul la o varsta la care asimilezi ca un burete tot ce iti iese in cale!

long-distance-runner

Pe cand el isi sustinea doctoratul, eu nu faceam bine distinctia intre raliu si coasta. Si uite, acum aproape tot ce ma reprezinta are legatura cu cursele de masini. Daca ar fi o intrecere de alergare de 5000m intre mine si Doru ( elvetianul nostru ) cred ca el ar avea un avans de vreo opt tururi. Norocul meu este ca nu suntem intr-o competitie cu celalalt. Ci doar intr-o cursa de anduranta cu sine. Toti cei ce ajung la final primesc cate o medalie. Dar ca sa ajungi la final trebuie sa faci ceva, sa-ti lasi amprenta cumva. Sa te ridici cu un cap peste medie. Orice, si iti vei primi medalia. Eterna mea problema a fost sa iau startul. Am fost mereu incremenit in fata posibilitatilor si nu am avut curajul sa renunt la niciuna. Totusi, timpul a avut grija sa ma aduca intr-un loc in care sa fiu multumit cu drumul ales. Chiar daca nu am pornit pe el cu gandul ca o sa ajung departe.    

 

Ma gandesc acum la Doru pentru ca e prima oara in viata cand stiu ce voi face in urmatorul an. Stiu sigur.  O sa merg la toate etapele de coasta. Pentru ca vreau sa duc la final cinci ani plini. Da, asta o sa fac! Vreau sa ajung la 70 de curse consecutive. Si daca se poate, sa ajung la finis la toate. Niciodata nu m-am simtit mai impacat cu ce am de facut.  Mi-ar placea sa ma lupt pentru rezultate, sa-mi bat timpii din ceilalti ani, poate sa am o masina noua de concurs. Dar daca nu o sa pot, nu e nicio problema. Singurul rezultat sportiv pe care ti-l poti impune e sa iei startul la toate etapele. Si eu asta mi-am propus. Si o sa-mi duc la bun sfarsit planul pentru ca l-am mai avut si l-am dus de trei ori in situatii mai grele ca acum.  Si de fiecare data cand mai reuseam un an de coasta ma gandeam la prietenul meu. Ma gandeam ca probabil asa s-a simtit si el cand trecea cate un hop in cariera lui. Acea satisfactie ca ai construit ceva ce nu mai poate sa iti fie luat.     

 

Din pacate, Doru e departe. Din toate punctele de vedere. Prieteniile din liceu insa nu se sting. Si chiar daca nu ne-am vazut de cativa ani, abia astept sa stam fata in fata. Sa ma intrebe “ Andrei, cum iti merge?”. Si eu sa-i spun “ E bine, Doru, sunt multumit!”. Si dupa aceea vom vorbi de familie, subiect cu care sunt prins in offside pentru moment. Desi un tata care a participat la toate cele 70 de curse de coasta din 2009 pana in 2013, nu suna deloc rau, nu-i asa?       

Daca arde, arunca benzina

Cea mai mare intuitie este sa pleci cand simti ca te apropii sa intelegi viata. Daca nu ma crezi incearca sa iti imaginezi cum ai trai daca nu ti-ar fi frica de nimic, daca nu ar putea sa te mai mire ceva, daca nu ai mai avea sperante.  Nu ai mai avea ce sa-ti doresti, totul ti-ar fi egal, nu te-ar intrista nimic pentru ca ai inteles de ce se intampla.

 

La fel este si cu alte lucruri mai mici. Nu foarte mici pentru ca daca ne impotmolim la a intelege unele lucruri simple dam in alta pacoste. Adica nu e bine nici sa fii geniu dar nici idiot. In mare, tot ce trebuie sa stim despre viata este ca timpul nu curge niciodata inapoi, ca totul e permis in razboi si in dragoste si ca fetelor le plac cicatricile baietilor.

 

Asa ca daca iti doresti sa vezi un film, da-l jos de pe net, imprumuta de la alte activitati doua ore si uita-te la el! Daca te impinge nevoia sa te dai in curse, da-te! Iar daca iti place o fata, du-te la ea si spune-i “Stiu ca suna aiurea, dar trebuie sa ma lasi sa te invit la un ceai”! Da, o sa fii distrus a doua zi la serviciu pentru ca ai adormit la doua noaptea, o sa-ti nenorocesti toate perspectivele cand o sa alegi sa arunci banii de casa pe curse iar cu fraza aceea de agatat vei bea singur 100 de litri de vin inainte de prima ceasca de ceai cu vreo fata. Dar stim deja, mai bine sa avem ce regreta decat sa regretam ca nu am incercat. 

 

Cu toate ca sa incerci sa cuceresti o fata este infinit mai savuros si probabil cel mai frumos in viata asta, noi ne vom opri bineinteles la curse. La nevoia de a merge la curse.

 

E clar ca cei mai multi dintre piloti vor sa fie admirati, sa fie aplaudati, sa fie recunoscuti. Admit ei sau se dau mari profesionisti introvertiti, adevarul e ca tanjesc dupa galagia galeriilor de pe margine si de la masa. Dar fani ai si la fotbal si sunt mult mai multi. La curse insa, vraja e alta. E riscul, curajul, concentrarea celui care ataca un viraj la 180 la ora mai calm decat deschide omul obisnuit un calculator. O face de 0 mie de ori la rand fara sa clipeasca si cu asta ne-a dat pe toti pe spate.

 

Insa doar pentru ca ne place sa fim aplaudati si priviti cu admiratie nu inseamna ca stim ce e cu nevoia asta patologica de a participa la curse. Ce hraneste nevoile acestea venite parca dintr-o viata anterioara ramane, in covarsitoarea majoritate, un mister. Si cel mai bine e sa ramana un mister. Ca sa ai combustibil pentru avant. Stim cu totii cazuri in care oamenii au luat decizii rationale sa se retraga din a-si face o dambla pentru ca foaia cu plusuri si cu minusuri a tras concluzia rece ca se afunda. Si culmea, nu s-au mai afundat in datorii, au incheiat-o cu certurile pentru timpul pierdut, pentru absenteism din viata celor dragi insa au sarit direct in alta afundatura. In engleza ii zice “misery”. Au facut burta, s-au blazat, s-au ascuns de ei. Cu toate ca acum concediile sunt all inclusive si copiii si-i duc la gradinita cu SUV-ul luat cu banii jos, cate un oftat sau o privire lunga le tradeaza dorintele care inca ard in ei.

Running_Man_on_Fire_by_evilopi8

Iar eu vroiam sa ajung exact aici. Daca esti pe punctul sa te lasi convins ca ceea ce iti place nu e bine pentru tine, da-i naibii pe toti! Si pe piticii rai din capul tau. Walk away si continua cu ceea ce te face fericit! Asa ca daca “te arde” sa te dai la curse, nu incerca sa inabusi focul lasandu-l sa piara, ci arunca apa pe el! Vei fi cel mai fericit sa-ti lingi si sa-ti arati tacticos ranile pentru ca inevitabil se va dovedi  de fiecare data ca ai aruncat cu benzina.     

Autonomie pentru Raliul Ținutului Secuiesc

camila-tinutul-secuiesc

Sezonul intern va avea anul acesta 11 etape, după ce Raliul Ținutului Secuiesc și-a făcut loc discret în calendarul pe 2013 al Campionatului Național de Raliuri. Însă organizatorii competiției care va avea loc în județele Harghita și Covasna au șocat lumea sportului cu motor din România, vorbind explicit despre autonomie chiar în regulamentul particular!

 

“Având în vedere lungimea probelor speciale și distanța mare dintre punctele unde este autorizată realimentarea, vom recomanda echipajelor participante la Raliul Ținutului Secuiesc să aibă la bord o canistră de benzină sau motorină, pentru a mări autonomia de funcționare a mașinii. Compania petrolieră maghiară care este și sponsorul raliului va furniza gratuit întreaga cantitate de carburant necesară”, se arată într-un comunicat de presă emis de organizatori.

 

N.red: Acest articol este um pamflet. Toate materialele prezente in aceasta rubrica reprezinta opiniile autorilor lor si nu ar trebui luate in considerare de catre nimeni. De fapt, orice asemanare cu persoane reale este un adevarat compliment pentru noi. Oricine se simte lezat de conținutul editorial al acestui website este indemnat sa se impace cu situatia, asta daca nu stie de gluma.