Andrei Enescu #99 – BMW S1000 RR  – pilot in RoSBK

Brno, circuitul pe care il asteptam de un an, sau mai bine spus prima dragoste, circuitul pe care am debutat si pe care am si castigat prima data. In drum spre circuit am facut un mic popas la Grup West Premium Oradea, cei care ma sprijina in campionat. Am avut astfel ocazia sa cunosc oameni pasionati de motociclete si indragostiti de curse.

La putin timp dupa etapa de MotoGP pot spune ca avem onoarea sa calcam pe urmele marilor piloti din motomondial si sa alergam pe acelasi circuit.

Dupa cum v-am spus etapa trecuta, de la Hungaroring, am schimbat motocicleta. BMW S1000RR, modelul 2012, este motocicleta pe care urma sa iau startul si la Brno insa tot cu componente de strada. Si chiar daca s-a comportat foarte bine si in varianta stock, trebuie sa recunosc ca schimbarea pinionului si foi spate nu ar fi stricat.

Ziua de vineri a inceput cum nu se putea mai minunant. Inorata si mohorata de parca urma sa ploua. Temperaturile evident ca au fost si ele scazute acestea fiind cele care cu drag ne omoara la capitolul aderenta. Dar indiferent de vreme trebuie sa concuram, si pe frig si pe ploaie, pentru ca asta e motorsportul, nu putem avea doar zile frumoase.

Asa ca fac o prima setare la motocicleta si intru pe pista pentru acomodare. Reusesc sa imi ating destul de repede timpul de anul trecut, lucru care m-a motivat sa trag si mai mult. Spre sfarsitul antrenamentelor aflu ca se organizeaza o cursa si cu putin noroc mai reusesc sa ma inscriu pe listele care erau deja pline. Am uitat sa va mentionez, la Brno erau aproximativ 250 de piloti prezenti. Am plecat din pozitia 19 de pe grila de start, o pozitie destul de dezavantajata, dar ma aflam totusi in prima jumatate a plutonului. La start observ ca eram singurul cu faruri si motocicleta de strada, un fel de oaie printre lupi 🙂 . Increzator, insa, pe mine ca pot sa excelez la start ma pregatesc si astept culoarea verde a semaforului. Plec si reusesc sa ma strecor printre concurenti pe o pozitie mai buna. Erau doar 8 tururi asa ca trebuia sa trag tare din prima si depasesc concurent dupa concurrent. Ajung pe pozitia 8 destul de repede, unde un baiat mai hotarat reuseste sa ma blocheze si sa ma tina in spatele lui pana la sfarsitul cursei, chiar daca eram mai rapid decat el in unele locuri. Am decis ca nu are rost sa risc o depasire la limita intr-o cursa care nu conta in campionat, asa ca ma multumesc cu pozitia 8 din 65 de piloti participanti.

Cu moralul ridicat dupa ziua de vineri si cu mai multi kilometri pe pista, incep ziua de sambata si reusesc sa progresez in timp, dar odata cu progresul in timp apar si problemele. La motocicleta trebuiau schimbate setarile suspensiei, care se pare ca au ajuns la o limita. Asa ca intru in mirajul setarilor unde te poti pierde usor si in loc sa progresezi poti pierde usor. Bineinteles ca dupa mai multe incercari nereusite, gasesc pana la urma o setare care imi parea mai comoda, dar ziua se incheie si nu prea apuc sa o testez foarte mult.

Duminica ziua cea mare, ziua cursei. Inainte de cursa propriu zisa am avut parte de doua sesiuni scurte de antrenament, suficient insa pentru a testa cum trebuie noua setare a suspensiei.

Nu va ganditi ca au lipsit peripetiile. Motocicleta se opreste brusc cand vreau sa reintru pe pista si refuza sa mai porneasca… Lucru destul de ciudat insa m-am gandit ca poate am ramas fara benzina. Dupa cateva incercari reusesc sa o repornesc si cu ceva efort ajung inapoi la cort 🙂 Da cort, pentru ca boxa de la circuit e scumpa daca nu stiati 🙂 .

Dupa cateva investigatii si teste motocicleta pare sa isi fi revenit, dar din pacate pierd ultima sesiune de antrenamente.

Se afiseaza grila de start. Urma sa plec dintr-o pozitie buna, din al doilea rand al grilei, in spatele lui Ionut Mistode, Catalin Cazacu si Daniel Vargolici. Urma poate cea mai importanta si mai frumoasa cursa din scurtul meu parcurs in RoSBK pana in prezent. Acum era momentul adevarului. Stiind ca sunt dezavantajat la capitolul suspensie si putere m-am gandit ca punctul meu forte ar fi startul si un prim tur cat mai bun pentru a pune ceva distanta intre mine si adversari mei directi.

Dupa tura de incalzire ma asez in caseta si astept la locul meu semaforul. Se da semnalul si plec. Reusesc sa ii depasesc pe cei trei din fata mea si la primul viraj eu avand interiorul si in stanga mea fiind Ionut decid sa ii cedez pozitia pentru ca nu avea rost sa fortez. Asa ca ma pozitionez in spatele lui fiind urmat de Cazacu. Dupa inca o linie dreapta, fiind presat de Cazacu aflat in urmarirea lui Mistode decid ca ar fi mai bine sa ma las depasit, eu avand un dezavantaj la capitolul experienta si motor.  

Daniel Vargolici se afla chiar in spatele meu si dupa 3 ture reusesc sa pun ceva distanta intre mine si el. Dar cand iti e lumea mai draga ceva trebuie sa se intample. Asa ca in turul 4 in virajul cel mai rapid si mai lung dupa circuit ce problema din calificari credeti ca isi face aparitia? Lucrurile mergeau perfect iar eu acum cu un avans bun si cu gandul la podium ma vad pus in postura in care ma gandesc la abandon. Chiar daca lucrurile devenisera destul de riscante am zis sa nu cedez asa usor. Imaginati-va ca sunteti aplecati intr-un viraj de viteza, iar motocicleta decide ca ea vrea sa se opreasca si se ineaca de parca nu ar mai avea benzina. Acest lucru poate duce la pierderea aderenetei si castigarea unui drum gratuit la reanimare 🙂 .

Pus pe ganduri daca sa risc sa mai rezist inca 6 ture, daca mai rezista motocicleta, ma gandesc ca nu am nimic de pierdut si decid sa fortez pe restul circuitului pentru a compensa timpul destul de mare pe care il pierdeam pe acel viraj.

Si tur dupa tur ma astept ca in orice moment sa fiu depasit de Vargolici. Insa tururile trec si decid intr-un final sa ma uit in spate. Surpriza. In spate nu era nimeni. Tururile treceau si eu ma rugam ca motocicleta sa mai reziste. Lucru pe care l-a facut cu brio si a reusit sa ma duca chiar pe podium si nu la reanimare 🙂 . Ma rog eu m-am dus pe podium pe locul 3, iar ea (motocicleta) s-a dus la reanimare la mecanicii de la BMW 🙂 .

Asa ca Brno se pare ca ramane circuitul meu norocos si cu siguranta prima mea dragoste.

Clasament general RoSBK Superbike 1000cmc dupa Brno:

1. Mistode 147 puncte
2. Cazacu 143
3. Vargolici 92
4. Enescu 79
5. Zaharia 60