Category Archives: Bloguri

Fumurile lui Mitraşcă

Avioanele din capul meu

7 Comments

De cand ma stiu am fost preocupat sa gasesc doza optima de implicare in orice proiect. De multe ori aceasta preocupare, transformata intr-o obsesie, ma tine in loc. Atat de mult vreau sa stiu cat ar trebui sa ma implic si cata detasare sa-mi ingadui incat raman incremenit la inceput de drum.

 

Se stie, deciziile le luam in primele cinci secunde de la ivirea problemei. Restul timpului il ocupam cu justificari. Culmea e ca se intampla mai des sa ne justificam un raspuns contrar cu cel instinctiv, cu decizia luata imediat. Intervin ratiunea, calculele, ce vor zice ceilalti etc. Sunt multi care isi fac un titlu de glorie din a avea o conduita rationala. Adica ei nu se arunca, cum ar veni, la prima momeala. Ei sunt cumpatati. Vai de capul lor, zic eu! Pentru ca nu-si cultiva instictele, feelingul, intuitia. Si noua, celor pasionati de curse, ne plac cei care-si urmaresc instinctele.

 

Din acest punct de vedere eu nu am nici un dubiu. Intotdeauna am fost un coleric. Un intuitiv. Mi-a placut sa merg pe prima varianta care-mi vine in minte. Si am preferat sa-mi ascut instinctele si sa invat prin incercare si eroare. Mai ales eroare!

 

Situatia devine mai complicata atunci cand vorbim de decizii care iti afecteaza o mare parte din viata. Cand te decizi daca sa-ti investesti toate economiile intr-un pont care pare prea frumos ca sa fie adevarat. Sau cand te decizi daca sa te muti in alta tara. Sau cand te decizi daca sa participi in cursele de masini.

 

Daca iei 5000 de euro din sertarul in care mai ai 20.000 ca sa te dai un curse, nu faci obiectul povestioarei de fata. Esti un norocos si ar trebui sa-ti cheltui cincimea fara remuscari. Dar daca in sertar ai doar 3000 si stii ca o data intrat in iuresul curselor nu te vei opri pana spre 10.000 situatia devine mai delicata.

 

Cum compari mere cu pere? Cum cuantifici cat merita sa te afunzi pentru o placere, un vis, o pasiune? Cate zile iti permiti sa nu fii cu sufletul langa iubita ta pentru ca te absoarbe pregatirea masinii, probleme logistice, deplasarile in weekend? Cate sacrifici merita sa faci in viata de cuplu sau de familie pentru ca cei din jur sa fie mandri de tine? Copiii tai sa povesteasca cu ochi care stralucesc ca tata lor e pilot. Dar in acelasi timp nu-I poti inscrie la cursurile celei mai scumpe scoli private pe care ti-ai dori-o. Daca ii intrebi pe ei, nici nu se gandesc sa te opresti. Ar fi in stare sa munceasca ei pentru tine dar totusi, tu stii care e adevarata dilema. Deci, cum alegi in cazul asta, de exemplu?

 

Daca te intreaba cineva cat de mult iti sustii partenerul de viata, tu vei spune ”intotdeauna, oricand are nevoie, il sustin 100% in tot ceea ce isi doreste!”. Asta daca esti la locul tau. Daca si tu ai avioane in cap, cum ca trebuie sa intervii cu mana de fier in pasiunile celuilalt daca observi ca nu sunt “bune”, atunci nu prea mai avem ce vorbi. Inchide articolul asta! Esti naspa!

 

Este asadar responsabilitatea ta sa decizi cat de departe mergi pentru a-ti face niste placeri sau a-ti implini niste vise. Intr-adevar, fiecare dintre noi are datoria sa-si caute fericirea in orice mod ii este la indemana.

 

Si dupa aceasta inadmisibil de lunga introducere ajung la problema mea. Merita sa ma mai inham la un sezon de curse sau nu? Merita sa-mi fie capul la cursa urmatoare in loc sa-mi fie la cadoul pentru cineva drag? Merita noptile nedormite, stresul ca raman din nou fara bani, ca trebuie sa-mi depasesc performantele de anul trecut? Sau ar fi mai inteligent sa incerc o abordare mai “laid back” a vietii?

 

Nu am raspunsul la aceste intrebari si nici nu cred ca o sa le gasesc prea curand. Doua lucruri sunt sigure. Care a fost decizia mea instinctiva si cat de greu imi va fi sa ajung departe daca ma las impiedicat de atatea dileme.

 

                                              Cu drag, un indecis.   

Fumurile lui Mitraşcă

Vremea celor tineri

3 Comments

Formula1 este in revenire de spectacol. Regulile noi ii ingradesc pe piloti de pe o parte dar ofera noi puncte de atractie pe de alta parte. Vettel merge pe urmele lui Schumacher si pare ca vrea sa stabileasca noi recorduri. Mai e mult pana departe dar pana acum e in grafic.

 

In WRC, Mini se pare ca tinteste la mai mult decat o simpla participare de teste si spera ca anul viitor sa fie reprezentata de nu mai putin de zece masini. Deja numarul celor se stie sigur ca vor concura cu un Mini este satisfacator.

 

In BTCC, vor aparea doua exemplare noi in campionat. Doua Insignia mai precis. Prin cautarile mele pe lista masinilor cu omologate FIA am gasit si acest model si chiar am zabovit putin pe ganduri. Cum ar arata un Insignia pragatit de curse. Ei bine, acum o sa stiu.

 

Mihai Marinescu a facut rost de bani pe ultima suta de metri si va concura la Silverstone. L-au ajutat chiar autoritatile din Romania. Din Bucuresti si din Brasov. Ceea ce e un pas inspre normalitate. A stabilit timpi excelenti in teste si e unul dintre cei care merita sa-si continue cariera. Da, domnule, imi place mult stirea asta!

 

In Romania, Vali Porcisteanu a castigat prima etapa de raliuri. Alina Bunica a facut o figura frumoasa de asemenea. Am vazut-o chiar si la televizor stand de vorba cu Mbela. Care a avut o emisiune si cu Andrei si Silviu Dumitrescu. Dunlop se implica in activitati de educare a tinerilor fata de tot ce inseamna sport cu motor. In plus, se va organiza un campionat regional de viteza in coasta pentru care exista deja un interes mare. Etapa de coasta de la Campulung se va desfasura pe un traseu nou. Anul asta vor fi multi debutanti la coasta care isi pregatesc de zor masinile … iar eu mi-am gasit sponsori pentru inceputul de sezon.

 

Asadar, e vremea celor tineri! Motorsportul, asa cum il vad eu, prinde din nou contur. Nu prea e consecvent, e vesnic in reorganizare. Te poate lua foarte usor pe nepregatite. Multi sunt lasati in urma, altii vin entuziasti. Vor abandona si din cei noi dar competitiile vor ramane. Cateodata vad doar piedici, politici si interese. Azi insa vad potential, energie, speranta si mult efort. Avem nevoie si de zile ca aceasta, nu-i asa?

Fumurile lui Mitraşcă

Cui nu-i place Inna?

1 Comment

Ieri am primit un mail de la un site dedicat presei tv. Primesc de multi ani newsletterele lor si nu m-am dezabonat din lene. Sau din curiozitate pentru stirile lor. Pentru ca sunt putin altfel. Si mailul asta zicea in felul urmator “Kia Motors Captures First Racing Victory in Company History”.

 

Tipule, daca si Kia a ajuns sa faca motorsport cu succes atunci ceva e putred. Nu ca am ceva cu Kia. Coreenii chiar au venit din urma si au ajuns sa faca masini de calitate si sa le ofere la un prêt foarte bun. La un moment dat toata lumea din Romania isi cumpara Kia C’eed. Din cauza pretului si a unui design reusit. Intrebarea nu este daca isi merita pretul pentru ca aproape orice Kia isi merita pretul. Ci daca iti doresti una. Si evident ca nu. Nu e un Golf sau un Mini sau un BMW seria 3. Modele ca acestea inteleg ca iti doresti. Dar un Kia?! Neee.

 

E cam aceeasi treaba si cu fratele Hyundai. Hyundai Coupe e primul model care imi vine minte. Arata sportiv, are un design curat, motoare de cilindree corecta dar nu are absolut nici un fel de performante. Sau pedigree. Si in plus zice despre proprietar ca de fapt si-ar fi dorit un Nissan 350Z dar inca nu isi permite unul. Asa ca nu vad de ce si-ar cumpara cineva un Hyundai Coupe. Asa cum nu vad de ce si-ar cumpara cineva un Lancer altul decat Evo. E mai mult un semn al esecului decat al succesului.

 

Cand iti cumperi un Mercedes primesti nu doar o masina ci si 125 de ani de istorie. Titluri in Formula1, inovatii tehnologice si multa prestanta. Daca iti iei o Toyota mai primesti multe titluri in raliuri, super pedigree in off road, performante intr-o gramada de competitii si o tona de fiabilitate. Ma rog, poate nu chiar o tona. Putem sa continuam si cu Citroen, Ford, BMW etc etc. Chiar si Chevrolet are o istorie in spate. Si oricat de departe e un Aveo de un muscle car, pana la urma e un Chevrolet. Si numele asta are o rezonanta.

 

Dar daca iti iei o Kia, ce primesti in plus fata de masina propriu zisa? Sau altfel spus, in ce consta acest brand, Kia? Raspunsul e simplu. In afara de masina aceea care spune despre tine ca nu prea risti si ca asculti Eros Ramazotti si Inna, de acum mai primesti si o victorie in competitii. Cea din “faimoasa” GRAND-AM Continental Tire Sports Car Challenge. Oh yeah!

Fumurile lui Mitraşcă

Minciuna

1 Comment

Ne cumparam abonament la sala cu gandul ca o sa mergem in fiecare zi si chiar facem asta in primele doua saptamani. Dupa care mergem de trei ori pe saptamana. La un moment data apar niste probleme si luam o pauza fortata. Delegatie sau concediu sau audit la serviciu… Dupa aceea ne ducem o data la doua saptamani la sala. Iar la sfarsitul anului, cand abonamentul a fost platit fara sa fie folosit din noiembrie ne propunem un target indraznet. De la intai ianuarie revenim la cel putin trei sedinte saptamanale. Sau mai bine de luni, 3 ianuarie.

 

Si cei mai multi ne hranim din aceasta minciunica. Cum ca de luni sau de la intai ne apucam in cel mai riguros mod sa ne tinem de un program. Si e valabil pentru tot felul de lucruri. Dieta, sport, nu mai injuram, nu mai cheltuim pe mancare in oras, ne apucam de citit, de germana, nu ne mai uitam la televizor etc.

 

Printre altele, de-a lungul timpului, eu mi-am propus cam de cincizeci de ori pana acum sa nu mai las Formula 1 sa-mi strice duminicile.  Vesnic in conflict cu cei care vor sa ajunga acasa din weekend, ii stresam sa se opreasca, sa stea cu mine doua ore intr-un local de pe marginea drumului ca sa ne uitam la cursa. Sau sa plecam cu trei ore mai tarziu ca sa vad cursa. Sau sa nu plec nicaieri pentru ca la cabana nu este televizor.

 

 

Asa ca  eu am zis “Gata. Nu ma mai intereseaza sa vad live cursa!”. Si din cand in cand am mai scapat cate una. Bineinteles ca tocmai aceea era mai spectaculoasa. Cu ploaie, cu depasiri, cu accidente. Sa innebunesc, nu alta!

 

Si a venit cursa de ieri, din Malaezia. Nu am putut sa o urmaresc la televizor. Dar am urmarit-o pe aplicatia F1live24 de pe Iphone. Am stat ca prostul sa ma uit pe telefon cum decurge cursa. Si culmea e ca nu doar F1 o urmaresc cateodata asa. La fel e si cu WRC, WTCC si chiar BTCC.

 

Si ma intreb unde e competitia, unde e spectacolul? Ce fac eu de fapt cand ma uit ca in Matrix pe niste tabele cu nume si cifre? Nu cumva pierd chiar esenta competitiilor pe care le urmaresc? Vad doar partea statistica dar nu vad instinctele, bucuria, nu vad agresivitatea sau inspiratia de moment. Este ca si atunci cand ti se povesteste un film. Afli care e desfasurarea actiunii dar practic pierzi exact feelingul pentru care te duci la cinema. Si atunci mai bine sa nu ti se povesteasca nimic.

 

Dar eu nu pot sa nu stiu ce se intampla in cursele importante. Si nu stiu cum sa fac sa scap de obsesia asta. Cred ca e mult mai ok sa te duci o data pe an sa vezi la fata locului e etapa de Wrc si o coasta din Austria sau Romania si in rest doar cand chiar nu ai ce face sa te uiti la televizor la o cursa.

 

Asa ca eu, azi, adica luni, mi-am propus cu litere de foc sa ma tin de urmatoarea promisiune: sa nu mai las sa-mi stea in cale nici o competitie de masini in zilele de duminica! O sa merg la iarba verde, la inot, in vizita sau pur si simplu la o expozitie. Cu o singura exceptie. Aceea cand, cine stie, o sa reusesc sa concurez eu din nou.

Fumurile lui Mitraşcă

Ca la mama acasa

Sunt la Brasov. Deci sunt mai mult decat un fan al raliurilor. Pentru ca am venit din Oradea si am facut 12 ore cu trenul. Deci e vorba de pasiune. Ce am cautat eu la Brasov cu patru zile inainte de cursa o sa va spun cu alta ocazie. Acum ma gandesc doar ca mai sunt cateva ore pana la superspeciala. La cata lume va fi, la cate povesti o sa aud … la cat de fain o sa gliseze Vali si Szabo!

 

Dar ca orice pasionat de raliuri care se respecta am fost sa mananc la nea Nelu. Adica “la Nelu”. Stiti, acolo unde sunt poze cu masini de curse pe toti peretii. Pana acum nu am fost vreodata pe acolo fara sa gasesc cel putin un pilot. Acum era Tache. Alexandru Mitroi pentru cine nu-l stie dupa porecla. Fratilor, campion la grupa A, rapid, cu Honda Civic, cu C2R2, sper ca e clar acum. Acum nu se mai da. Dar noi nu-i uitam usor pe cei care au mers tare pe probe, nu-i asa?

Si in timp ce mancam, au venit cativa baieti sa filmeze un interviu cu Nea Nelu. Lung de vreo 20 de minute. Despre raliuri, despre traditia etapei de la Brasov, despre oamenii care au marcat motorsportul din oras si viata lui Nea Nelu. Si m-am prins atunci. Pentru a nu stiu cata oara. Ce se intampla la Brasov nu mai gasesti in alta parte in tara. Iar Oradea, de unde vin eu, probabil ca e polul opus.

 

In peste 25 de ani de cand am prins eu viata si pana mi-am tot luat talpasita, nu am auzit nici din greseala de motorsport in Oradea. Era la fel de departe disciplina asta ca si baseball-ul sau curling-ul. Stiam ca exista dar nu stiam pe nimeni care il practica.

 

In general, despre motorsport nu se intereseaza presa nici daca ai castigat campionatul, dar uite, la Brasov, exista chiar si interviuri despre raliuri ca “fenomen social”. Exact astea au fost vorbele intervievatorului din restaurant.

 

Acum, nu am ajuns sa imi para rau ca nu m-am nascut in Brasov dar ii invidiez pe cei de aici. Pentru ca au respirat motoare si curse de mici. Eu incerc sa recuperez timpul pierdut si pana acum, tinand cont de handicapul startului foarte intarziat, nu ma descurc rau. Zic.

 

Mi-am facut cativa prieteni printre cei de aici, si am ajuns sa ma simt ca acasa. Sa fiu primit cu caldura de Bubu, Sorin “Cox” Ghisoi, Vlad Teodor si nu doar ei. Chestia e ca daca iti plac cursele nu prea ai cum sa nu te simti acasa la Brasov. Atat am vrut sa zic. Fara multumiri primarului, organizatorilor, sponsorilor sau mamei care inca face o ciorba mai buna ca la nea Nelu. Doar celor ca Tache.

Observator

Formula 1 nu se plange de criza

In 2005, atunci cand, dupa o indelungata perioada de incertitudine si scandaluri, Formula 1 a fost achizitionata de CVC Capital Partners, nu putini au fost cei care au strambat din nas. Motive nu prea aveau, pentru ca Ecclestone nu facuse nimic altceva decat sa isi inmulteasca banii personali, transferul de putere facandu-se practic doar pe hartie. Si spun asta pentru ca tot Bernie este cel care face jocurile, iar aparitia in ecuatie a fondului de investitii CVC Capital Partners nu l-a facut sa se agite cu mai putin sarg. O probeaza, mai bine decat orice declaratie, cifrele.

Astfel, din 2008, veniturile echipelor, stipulate procentual in Concorde Agreement, au crescut an de an. In 2010, sporul nu a fost deloc de neglijat, 21%, iar daca ne raportam la ceea ce se intampla in 2007, atunci cand se incheia perioada de valabilitate a precedentului acord, de 164%. Firesc, nu este o surpriza, aceasta tendinta in ceea ce priveste banii ajunsi in conturile echipelor are la baza una similara legata de veniturile nete obtinute de Formula 1. Ultimul raport al Formula One Administration (FOA) vorbeste de o crestere de 19 milioane de dolari fata de 2009 si o cifra totala de 1,08 miliarde dolari. O crestere care, spun detinatorii drepturilor comerciale, are la origine faptul ca anul trecut in calendar au fost incluse Coreea de Sud si Canada. Iar daca intrecerea din urma este una traditionala, reintorcandu-se in campionat dupa o absenta de un an, cauzata de divergentele intre organizatori si Bernie, pentru tara asiatica a fost vorba de o premiera. Una care, iata, s-a dovedit de bun augur.

 

La ce sa ne asteptam anul acesta? FOA sustine ca trendul ascendant va continua, unul dintre “motoare” urmand sa fie debutul cursei din India, o piata extrem de atractiva pentru toti sponsorii implicati in “Marele Circ”. Daca acest lucru se va intampla, firesc, negocierile pentru viitorul Acord Concorde vor deveni mult mai usoare pentru reprezentantii actionarilor, fiind de asteptat ca intelegerea care-i va lua locul celei actuale (ce expira in 2012) sa fie parafata fara probleme.

Fumurile lui Mitraşcă

Urmarirea

3 Comments

Ok. Zicem noi despre noi ca suntem soferi buni. Ca stim sa o dam de-a latul, sa iesim din situatii limita fara sa ne pierdem cu firea si sa franam cu stangul. Avem o masina de strada normala, cu suspensie moale, poate chiar un break. Dar toti avem aceeasi fantezie!

 

… Ca intr-o zi o sa punem mana pe o supermasina si o sa fim nevoiti sa mergem cat de tare putem cu ea. Aici e spilul. Vom fi nevoiti! Pentru ca in fanteziile noastre trebuie sa ducem pe cineva la spital care e ranit grav. Sau pe cineva care trebuie sa prinda avionul. Iar daca nu il prinde pierde un milion de euro. Ca sa nu zic ca probabil cea mai folosita poveste imaginara e urmatoarea.

Noi, adica eu, adica tu intr-o masina cu o gagica culeasa de pe coperta Vogue. Cum a ajuns in masina cu tine nu e important. Important e ce se intampla de acum inainte. Pentru ca niste “raufacatori” vor sa te scoata de pe drum. Sa te calce, sa te bata si te arunce cu masina cu tot intr-o prapastie. Sau mai rau. O vor pe ea. Si in situatia asta nu mai ai pardon. Trebuie sa o calci. Nu mai conteaza politia, carnetul, daca la Nicole Kidman ii este rau sau daca distrugi bunatate de masina nou-nouta din showroom. Esti in Ronin sau Gone in 60 seconds. Da, domnule, stii ca nu e bine sa faci asta pe circulatie deschisa dar acum e o situatie speciala. E forta majora.

 

Tu te vezi foarte clar. Serios, fara grimase, calm dar crunt cu masina. Ii scoti pe toti de pe drum. Natalie Portman iti spune ca raii se apropie. Tu ii spui “Hang on, I’m gonna try something”. Si tragi frana de mana dupa un scuar si  te intorci chiar pe langa ei spre surprinderea lor. Totul dintr-o bucata, frumos, nu sacadat. Asa, ca si Ken Block. Si ii dai tare pe drumuri laturalnice. Acolo te opresti si o intrebi pe Mila Kunis “Are you ok? Sure?”. Ce se intampla dupa aceea ramane intre voi si nu face obiectul povestirii de fata. Cu toate ca e cam clar… o duci acasa fara nici o zgarietura. Iar ea va ramane vesnic impresionata de curajul si talentul tau. Spune ca nu-i asa?

 

Asta da aventura pe drum public. Nu motorsport, nu masini cu roll bar, nu celula de cronometrare. Talent pur in slujba unei cauze nobile. Poate ziceti ca am exagerat. Fie. Dar eu le-am avut pe Mila Kunis, Natalie Portman si Nicole Kidman in dreapta in ultimele cinci minute. Deja  te gandesti la o tipa meseriasa. Sa stii ca nu e o crima daca te gandesti la Oana Zavoranu. Uite, sa-ti zic un secret. Mihai Popescu ar vrea sa o impresioneze pe Maria Dinulescu. Tu?

Fumurile lui Mitraşcă

Dragi prieteni, anul asta ii bat pe toti! Cu drag, Vali Porcisteanu

3 Comments

In 2011, eu tin cu Vali Porscisteanu ! Si cred ca toata lumea tine cu el. Nimeni nu tine cu Tempesta, cu Titi Aur asa cum nimeni nu tine cu Marisca, Giri sau Szabo. De ce se intampla asta? Simplu. Tempesta a facut atata parada de posibilitatile financiare ca si daca ar fi castigat vreun titlu tot nu te-ai fi identificat cu el. Titi insa a castigat atatea titluri ca iti vine sa-i spui sa mai lase si la altii. Si in plus, are si el o varsta. Nu ca nu ar fi in stare sa produca o surpriza.

Marisca, e cel mai nedreptatit. Merge tare, se poate bate cu oricine dar are darul sa-ti spulbere toate sperantele cu ghinioane sau iesiri in decor. Parca i s-ar stinge becul ratiunii cateodata. Giri nu mai e ce a fost, nu mai are carisma. Si in plus, face cum face si ajunge pe podiumul final. Si iti spui ca e suficient pentru el. Iar Szabo, care poate e cel mai bun, nu e de-al nostru. Si cand vine vorba de straini suntem mai nationalisti ca Vadim. De Szabo nu ai cum sa spui ca nu merge excelent dar deja are doua campionate in buzunar si noua ne place intotdeauna cel care vine din urma. E o chestie psihologica. Asa ca toti tinem cu Vali. Sa fie clar!

Spre deosebire de ceilalti, Porcisteanu are o bucurie in a concura. Si pentru el a fost greu, nu a avut sponsori, nu era sigur pe viitor dar parca ochii ii straluceau mai mult la gandul unei performante. Si ca PR neplatit, el face cel mai mult. El nu pierde nici o ocazie sa se dea cu masina. Ca e in parcare la mall si sunt treizeci de oameni in jur, ca e o etapa de rally sprint la Arad sau ca e etapa eveniment IRC la Sibiu, el e prezent. Si el e precaut in declaratii dar exista ceva care il face tot mai bun, o dorinta, un potential pe care il simti. Si asta ne place.

Acum si-a gasit un sponsor puternic. Si merge cu gandul la locul unu, ceea ce inseamna ca a pus toata presiunea pe el. Dar nu-mi fac griji. Nu mi-am ascuns niciodata simpatia pentru piloti ca Manu sau Keleti. Acolo la categoriile unde au facut rezultate. Dar parca anul asta nu ii vreau pe ei ci pe Porcisteanu. Hai, fie o victorie pentru Szabo, una pentru Titi si una pentru Keleti dar restul pentru Vali. Cati sunteti de acord cu mine?

Observator

O gluma care da idei…

Site-ul oficial al lui Nico Hulkenberg a oferit o informatie potrivit careia pilotul de rezerva al echipei Force India a apelat la o initiativa radicala pentru a atrage banii sponsorilor: si-a tatuat numele firmei Katjes pe antebrat! “Cum nu puteam sa le ofer publicitate pe combinezon sau masina, am ales aceasta solutie”, era declaratia lui Nico, in timp ce Tobias Bachmuler, CEO la Katjes preciza in comunicatul respectiv ca “ne dorim un parteneriat pe termen lung, iar acest gest reprezinta o dovada suplimentara”. Ba mai mult se mai preciza si faptul ca in contract exista si o clauza potrivit careia firma Katjes va suporta costurile de indepartare a tatuajului cu ajutorul laserului in cazul in care acordul ajunge la final.

Informatia n-a fost decat o simpla gluma de 1 aprilie. Una insa credibila in conditiile in care “Hulk” nu are un post de titular in F1 anul acesta tocmai din pricina faptului ca i-au fost preferati piloti sprijiniti de companii dispuse sa plateasca pentru protejatul lor. Iar gluma a atras atentia si pentru ca, pana la urma, ofera o idee. Solutii similare se practica, ati vazut deja, in boxul profesionist sau K1, in care se folosesc acele inscriptii temporare pe pielea spatelui, iar pentru suma potrivita probabil ca se vor gasi piloti care sa accepte o propunere similara. O probeaza si rezultatele unui mini-sondaj initiat de un post de radio britanic in randul pustilor care alearga in competitiile minore din Insula, peste 60% din repondenti afirmand ca n-ar ezita sa-si tatueze numele sau sigla sponsorului daca banii primiti le-ar permite sa concureze in competitii cu greutate din motorsportul mondial.

Fumurile lui Mitraşcă

Cum am ajuns sectant

Cand am facut scoala la Titi Aur, am cunoscut un tip super meserias. Student, relaxat, cu multi bani, fara figuri in cap, venise doar ca sa mai invete cate ceva si nu ca sa obtina licenta de pilot. Intr-un fel, exact opusul meu. Intr-un fel, am zis!

Avea un Cayenne tunat, de 999 de cai dar tunat original. Nu mai tin minte ce kit avea, Mansory sau ce, dar arata foarte turbat. L-am intrebat daca nu se gandeste sa participe la coasta. Mi-a zis “Da, n-ar fi o idee rea, poate imi pun roll bar in Audi-ul S3”. Deci alte posibilitati.

L-am mai intalnit prin Bucuresti si dupa ce am inceput sa particip  in CNVC. S-a bucurat cand a auzit ca am prins ceva rezultate dar nu s-a lasat impresionat. L-am ademenit din nou, dar degeaba. Ma simteam ca un sectant care vrea sa converteasca pe cineva. Adica nasol. El era multumit cu masinile de strada pe care le avea si probabil spectrul unei participari in competitii oficiale il stresa.

Am inteles atunci ca exista aceasta categorie. Baieti cu bani, pasionati de viteza, de pilotaj, care cheltuie pe un set de jante mai mult decat m-a costat pe mine tot sezonul 2010, dar totusi nu vor sa participe cu licenta in curse. E oarecum ca si un inginer care e pasionat de pictura si cineva ii vede lucrarile. Si ii spune sa faca o expozitie, sa incerce sa le faca cunoscute sau sa le vanda pentru ca sunt foarte bune. Dar inginerul nu vrea sa auda de asta. Ceva il nelinisteste la gandul sa-si oficializeze pasiunea.

Eu in continuare raman la parerea mea ca multi dintre cei cu BMW-uri, cu Honde, cu Impreze tunate ar trebui convinsi sa-si mute terenul de joaca pe probele de coasta, rally sprint sau raliu. Pentru ca isi permit si mai ales pentru ca multi dintre ei sunt mai talentati decat multi dintre noi, astia care concuram cu licenta. Eu accept acest lucru si ei se umfla in pene. Ramane doar ca si ei sa accepte ca nu fac bine ca merg cu 250km/h pe drumuri publice.