De ce intotdeauna se termina lucrul la o masina de competitii in noaptea dinaintea cursei? Sau mai rau, atunci se incepe. Si daca se termina, e ok. Daca nu, vine comunicatul. Masina lui cutarica nu e gata intrucat piesele au ajuns in ultimul moment si nu a fost timp pentru a le monta.
Dar din octombrie si pana acum ce naiba am facut? Sau de la o cursa la alta? Fix in ultima zi se fac intotdeauna toate. Si atunci toata lumea e ciufuta, si numai despre asta se vorbeste, cate cafele a baut, “cate” un sfert de ora a atipit de trei zile incoace etc.
Si eu fac la fel cand e vorba de ceva care tine de mine. Pentru ca daca las treaba pe ultimul moment, ma mobilizez mai bine. Ierarhizez mult mai cu spor prioritatile si ce e mai important, sunt nevoit sa ma debarasez de orice nu este imperios necesar. Si cel mai bine lucrezi cand nu mai ai problema alegerii. Sa fac asa sau sa fac altfel? Cand esti sub presiune, nu mai ai pardon. Faci cum intuiesti ca termini mai repede si mai bine. Get the job done! Punct.
Dar cand e vorba de masina, nu e la fel. Pentru ca Murphy ne-a spus la toti. Daca ceva poate sa mearga prost, va merge. Si acum nu putem sa spunem ca nu am stiut. Pentru ca ne-a spus foarte frumos. Si toti am zambit atotstiutor cand am citit invatamintele lui pentru ca le stiam din experienta proprie. Ca daca vom lasa pe ultima zi schimbul de ulei din cutie, o sa vedem ca de fapt cutia e varza. Si trebuie comandata nu stiu ce roata dintata. Care nu exista decat intr-un depozit in Austria. Si nimeni nu raspunde acum acolo la telefon, samd.
Cred ca la un moment dat chiar ne place sa pierdem noptile. Sa avem motiv sa le pierdem. Ne oferim singuri aerul de oameni cu treaba multa. Si cu o viata palpitanta. Poate ar trebui sa ne treaca prin cap ca, de fapt, suntem niste prosti care nu ne putem organiza din timp treaba.
