In urma cu mai putin de un an s-au nascut “fumurile”. A fost o idée care ar fi trebuit sa prinda contur pe autorally. Intr-un fel e mai bine asa. Pentru ca aici am mai multa libertate decat as fi avut la autorally.
La inceput am scris in fiecare zi. Si in felul asta, prin incercare si eroare, mi-au iesit cateva bunicele. Pe urma, romaneste, am rarit-o. Dar nu am renuntat la ele. Si uite ca s-au facut peste 100 de fumuri. Acesta este al 104-lea. Intr-o vreme, fumurile erau cele mai citite articole de pe motorsportnews. Acum nu mai sunt. Pentru ca intre timp a venit si Vaca in barca cu noi si am simtit cum se inclina totul. Inspre vaca, evident. Are carisma, are aplomb, are cititori. Si asta face bine acestui mic boutique de motorsport.
Vaca insa a luat-o incet. Nu s-a aruncat la un program zilnic de postari. L-a sfatuit Mihai. “Nu te arunca cum a facut Mitrasca. Ia-o mai incet!”.Ca si mine, Vaca stie ca nu sa postezi zilnic e o problema. Ci sa il respecti pe cel care te citeste. Si e greu sa vii cu ceva nou si interesant in fiecare zi. Si daca iti restrangi aria la doar un domeniu e si mai greu.
Salvarea este intr-un mic artificiu. Sa scrii ca si cum ai vorbi cu cel mai bun prieten. Dar unul care e departe. Pe care nu l-ai tinut la curent cu toate pataniile tale.
Daca cititorii autorally/motorsportnews se confunda cu fanii de pe marginea probelor care se confunda cu prietenii celor care participa la curse cam asa este si cu cititorii fumurilor. Se confunda cu prietenii mei si cativa din cunoscutii lor. Nu sunt mai multi. Cativa fani Kia pe care i-am jignit la un moment dat si o prietena de-a lui maica-mea. Atat. Formula “lui maica-mea” ii va placea foarte mult! J. Mary, asta esti tu!
Asadar, am vrut sa fie vorba despre oameni. Am vrut poze cu oameni nu cu masini. Pentru ca motorsportnews nu vorbeste despre motorsport. Vorbeste despre oameni care sunt pasionati de motorsport.
Acesta este al 104-lea fum care practic nu a spus nimic concret. Decat ca e al patrulea din urmatoarea suta de fumuri.
Lada? In curse? Credeti ca glumim? Cu siguranta nu! Chiar daca producatorul de automobile din Rusia nu are pedigree-ul celor de la Porsche sau Ferrari, exista deja suficiente motive pentru a-i lua in serios.
Primul ar fi acela ca sunt rude prin alianta cu cei de la Renault si Nissan, care, pe langa faptul ca detin o parte din actiunile companiei mama AvtoVaz, intotdeauna si-au sustinut subsidiarele sa intre in motorsport: Renault in Formula 1, Nissan in cursele de tip GT, Dacia in Trofeul Andros. Un alt motiv pentru a-i lua in serios il reprezinta scurta istorie pe care au avut-o in WTCC. Lada a fost prezenta in acest campionat acum cativa ani in urma, iar acum anunta sosirea noului model Granta, confirmand oarecum revenirea in campionat.
Granta Sport este denumirea completa a noului model, care va constitui si o platforma pentru pentru mai multe ramuri ale motorsportului. Una este Campionatul Mondial de Turisme ( WTCC ), unde Lada va concura anul acesta la cel putin doua etape, Ungaria si Portugalia, luand in calcul un sezon complet in 2013. O alta competitie va fi Granta Cup, una de tip monomarca, pe care Lada o va organiza in Rusia. Se lucreaza si la o configuratie S 2000 conforma cu reglementarile FIA, care le va putea permite pilotilor privati sa se alinieze la startul diferitelor curse organizate in mai multe tari.
Momentan nu exista prea multe detalii tehnice despre noua Lada Granta Sport, dar senzatia este ca cei de la Renault Sport s-au implicat serios in dezvoltarea masinii.
Dupa cateva saptamani mai tulburi, cauzate de zvonurile conform carora bugetul echipei MINI WRC a fost diminuat datorita intrarii celor de la BMW in DTM incepand cu sezonul 2012, lucrurile par a se fi limpezit, odata cu anuntul celor de la Prodrive conform caruia motoarele nu vor mai fi fabricate in Germania de specialistii BMW. Asadar, odata cu ultimul raliu din acest sezon, cel al Marii Britanii, cei de la MINI vor utiliza pentru ultima oara motoare produse de nemti.
Cei de la Prodrive au declarat ca acesta a fost mereu unul din telurile lor, acela de a fabrica motoarele de 1,6 litri turbo cu injectie directa de benzina la ei acasa in Anglia. Actualele unitati propulsoare de pe modelele MINI John Cooper Works WRC sunt fabricate in Germania si au multe caracteristici comune cu cele utilizate in campionatele de turisme. Atentia celor de la BMW se va indrepta acum catre echipele din DTM iar pentru dezvoltarea continua a masinilor de raliu MINI vor ramane responsabili doar cei de la Prodrive.
Mai devreme sau mai tarziu trebuia sa ajungem la Gigi. Asa cum toti detestam manelele dar pana la urma ajungem sa le induram la cine stie ce petrecere obligatorie, la fel, fiecare dintre noi am preluat o vorba, un gest sau un banc de la mioriticul patron. Deci inevitabil, Gigi trebuia sa apara si la Motorsportnews.ro. Ii multumesc pe aceasta cale lui Mihai Popescu care nu a cenzurat articolul. El zice de Becali ca este un *&%$# si un %$#@$#.
Dezinvoltura lui Gigi Becali este atat de autentica incat a ajuns sa fie invitat la facultatea de teatru sa le vorbeasca studentilor de acolo. Despre ce poate el sa le vorbeasca nu pot sa imi dau seama cu toate ca am o vaga banuiala. Invitatia a fost facuta in ideea in care Becali este campionul non-tracului in fata publicului. Ca el le va vorbi elevilor despre cum e sa fii un bun crestin, sa urci pe Golgota, sa antrenezi ca Sumudica, sa te daruiesti ca Nicolita sau despre mantuire, ne e egal. Ceva insa trebuie sa fie putred in tara asta daca Becali a ajuns la teatru! Si nu in calitate de spectator sau finantator.
Si ca Becali sunt multi. Intrati pe usa speculatiilor si parvenitismului in clasa de sus, incultii cu multe “succesuri” financiare dubioase la activ ajung profesori universitari, doctori, mari ganditori ai epocii lor si chiar colectionari de arta. Daca lor li se nazare ca vor o vila pe locul unde acum este o casa din lista monumentelor de patrimoniu national nu dureaza o luna si o darama. Acea vila va aparea in reviste, la televizor si va fi vanduta la un moment dat cu un pret exorbitant. Casa demolata nu a interesat pe nimeni. Daca isi cumpara un Rolls Royce il comanda bicolor, cu piele roz inauntru. Nu si Becali. El isi angajeaza oameni care sa il consilieze. Intr-o paranteza, umbla o vorba legata de Brent Valmar. Acesta ar fi raspuns la intrebarea daca schiaza cu “Eu, sa schiez? Am oameni care schiaza pentru mine!” Brent Valmar face parte insa din o cu totul alta categorie si orice asociere cu Becali este fortata.
Bun. Dar o legatura cu motorsportul tot trebuie sa fie pe undeva. Aceste frustrari ale mele/noastre ca nu suntem noi in locul lui Gigi, ca nu le putem arata noi cum trebuie cheltuita o avere imensa trebuie sa duca undeva. Legatura e in imensul rol al banilor in lumea motorsporului. Mai mult ca in oricare alt sport. Banii iti aduc performantele, masinile puternice, titlul de campion. Si dupa aceea iti faci scoala de pilotaj. Si atelier de pregatit masini. Si esti numit maestru al sportului. In raliuri e putin mai greu dar un loc in primii cinci tot gasesti. Indiferent de cat de mediocru esti. Banii sunt suficienti ca sa te duca inaintea unui supertalent in clasamentul general. Si astfel se perverteste tot acest motorsport. Sau nu.
Intervine un mic amanunt. Nimeni nu a spus ca motorsportul este o disciplina destinata exclusiv talentelor. Capacitatea de a face rost de bani este una din calitatile necesare participantilor. Ca multi vin cu bani de acasa, e o tehnicalitate si nu trebuie sa ii privim pe acestia cu dispret. Dimpotriva. WRC Academy nu urmareste doar tineri care stiu doar sa piloteze ca Leob. Cauta tineri care sa stie sa vorbeasca engleza cursiv, sa raspunda coerent la un interviu, sa faca PR, sa gaseasca bugete, sa-si gestioneze timpul cu eficienta. Un pilot care stie toate astea va fi preferat unuia care merge cu o jumatate de secunda pe kilometru mai repede dar e ursuz, vorbeste doar congoleza si nu il intereseaza de mesajul sponsorilor.
Greseala noastra, a celor care privim cu gura cascata in gradinile verzi de peste gard, este sa consideram banii un obstacol de netrecut care ne sta in cale. Ceea ce e foarte gresit. Cu toate ca motorsportul penalizeaza foarte mult lipsa unui buget ramane totusi o ramura sportiva. Si in sport, pasiunea si talentul tind sa iasa la iveala mai devreme sau mai tarziu. Chiar perseverenta corelata cu mai putin talent aduce rezultate pana la urma. Si atunci de ce consideram ca singura piedica pentru noi in a face performanta este lipsa banilor? Pentru ca ne e foarte usor sa ne imaginam unde am fi daca am avea banii unuia mai putin talentat ca noi. De aceea. Dar cine a spus ca talentul trebuie sa iti garanteze ca toate usile se vor deschide? Nimeni. Doar noi, plangaciosii, ne tot miram ca nimeni nu coboara dintr-o cladire de sticla ultramoderna sa ne spuna “Te-am urmarit. Esti extraordinar de talentat. Te vom sustine cu 100 de miliarde de dolari in cariera ta.”
Gigi Becali este un monument de incultura dar a devenit ambasadorul unei epoci. O epoca pe care trebuie sa ne-o asumam. Noi am creat-o si o avem exact asa cum o meritam. Ar trebui sa ne treaca prin minte ca succesul in viata din epoca noastra nu mai depinde de cultura, de bun simt sau de o reputatie impecabila. Acestea sunt optiuni care submineaza succesul asa cum il vedem noi in averea lui Becali. Mi-l si imaginez cum se maimutareste in fata studentilor si le spune o gramada de tampenii. Multi dintre noi ar prefera sa se ascunda in munti un an de zile decat sa le spuna enormitatile acelea unor studenti. Dar Becali le vorbeste liber, chiar din suflet.
De fapt, nu banii lui Becali ii vrem ci dezinvoltura lui. Carisma lui. Libertatea lui de a face si spune orice. Si puterea lui de regenerare dupa scandaluri care pe noi ne-ar arunca intr-o deprimare lunga cat viata intreaga. In acest sens, Becali are un talent extraordinar.
Asadar, nu rezultatele de top cu un bolid puternic sunt ce ne dorim. Ci placerea de a merge la curse cu gandul ca nimic rau nu se poate intampla. Si daca nu va fi locul intai nu va fi o tragedie. Si daca iesim afara sau mergem mai incet ca o scolarita, viata merge inainte (fotbalistilor le place la nebunie expresia asta! ). Orice se intampla, putem sa reparam. Cu bani sau fara. Nu trebuie sa uitam ca noi am creat lumea in care traim, unde banii iti pot cumpara orice. Iar daca nu ne convine nu inteleg de ce nu ne orientam spre lucrurile care nu costa? Probabil pentru ca suntem prea indoctrinati cu vorbele si atitudinile celor ca Becali. Si atunci, cu se suntem noi mai buni ca ei?
Litera “M” pe masinile BMW are o insemnatate deosebita pentru constructorul din Munchen. Creata in mai 1972 subsidiara BMW Motorsport a avut ca principal scop facilitarea si dezvoltarea programului de competitii a constructorului BMW. Primul proiect de care aveau sa se ocupe cei 8 angajati ai firmei nou infintate avea sa fie modelul BMW 3.0 CSL (E9) dedicat curselor de circuit. Datorita cererilor si interesului tot mai mare de modele sport si in urma succesului avut cu modelul 3.0 CSL, BMW M avea sa ofere in anul 1978 primul model dedicat publicului, M1. Nu a mai durat decat un an pana cand cei de la BMW Motorsport au venit cu un nou proiect M535i, de aceasta data modelul oferit publicului fiind versiunea imbunatatita sedan a seriei 5, serie care reprezinta pentru BMW 50% din profitul companiei si al doilea cel mai bine vandut model dupa seria 3.
In 1992 BMW Motorsport a iesit din nou la rampa atunci cand a furnizat motorul V12 de 6.1L, 48v pentru celebrul McLaren F1, care in 1995 a si reusit victoria in legendara cursa de 24H de la LeMans. BMW insa avea sa obtina singura victorie la LeMans in anul 1999 cu prototipul V12LMR.
In prezent succesul de care se bucura BMW M este dovedit de faptul ca aceste modele sunt parte integranta a ofertei constructorului BMW AG pe toate pietele unde acesta activeaza, variantele disponibile in prezent fiind M3, 1 series M Coupe, X5 M si X6 M.
Claudiu David, Mihaela Beldie, Mihai Beldie
Pentru ca si Romania se afla pe harta pietelor de desfacere a celor de la BMW AG, saptamana trecuta mai exact vineri 5 august, BMW Group Romania ne-a invitat la un eveniment dedicat modelelor M. Locatia aleasa pentru eveniment a fost un aeroport dezafectat de langa Bucuresti, unde ne astepta Claudiu David, pilot de raliuri si unul dintre cei mai valorosi instructori BMW Fahrer Training. Prea multe detalii nu cunosteam, cei de la BMW Group Romania reusind sa pastreze destul de multe secrete in privinta desfasurarii evenimentului, asa ca odata ajunsi in locatia cu pricina Claudiu a inceput sa ne prezinte pe scurt programul zilei. O prima surpriza a fost introducerea a inca doi instructori, alti doi oameni de motorsport din Romania, Mihai si Mihaela Beldie. Dupa o prezentare succinta cu ce avea sa se intample pe parcursul a aproximativ 4 ore si prezentarea modelului BMW 1 Series M Coupe am fost invitati afara pentru a vedea sosirea modelului prezentat. Din nou am avut parte de o supriza foarte placuta atunci cand o flota intreaga de modele BMW M si-au facut aparitia, mai exact M3 , M3 cabrio-coupe, X5 M, X6 M si doua BMW 1 Series M Coupe.
Toti participantii am fost impartiti in trei grupe, repartizati la unul din cei trei instructori, fiecare urmand a ne prezenta si invata lucruri diferite. Primul instructor la care am fost repartizat a fost Mihai Beldie responsabil cu sesiunea de drift la volanul M3-ului. Cercul amenajat pentru drift a devenit rapid locul nostru de joaca cu “mica” bestie M3 si nu ne-a trebuit mult pana ca adrenalina sa inceapa sa isi spuna cuvantul, insa tocmai cand incepusem sa ne obisnuim, profesorul a sunat adunarea si am plecat inapoi spre baza. Modelul M3 (E92) alaturi de care ne-am petrecut prima parte a zilei, beneficia de un motor de 4.0L V8 ce dezvolta 420 cp si este disponibil in oferta constructorului BMW AG inca din anul 2008.
Intorsi la baza, am fost preluati imediat de Claudiu David care ne astepta la o “plimbare” cu superbul model BMW 1 Series M Coupe. Acesta este cel mai nou model M al celor de la BMW. A debutat chiar in acest an si beneficiaza de un motor de 3.0L Twin-Turbo cu 6 cilindri dispusi in linie, ce dezvolta 335cp cu o distributie a masei fata/ spate de 51.7/48.3% reusind sa accelereze de la 0 la 100km/h in doar 4.7s. Tot acest pachet se reflecta in controlul foarte bun al modelului ce beneficiaza de o aderenta excelenta pe virajele luate in mare viteza si o franare asemanatoare cu cea a automobilelor de competitii.
Ultima provocare avea sa o constituie traseul cu jaloane, unde am fost coordonati de cel de-al treilea instructor al zilei, Mihaela Beldie. Dupa ce ne-a prezentat intr-un tur de recunoastere traseul, am fost pusi la treaba contra cronometru la volanul modelelor M3 cabrio – coupe, 1 Series M Coupe, X5 M si X6 M. Cel care avea sa obtina cel mai bun timp urma sa castige din nou o “plimbare” cu Claudiu David. In caz de daramare a conului eram penalizati cu 5 sec, iar in caz de ratare a traseului cu 15 sec. Primul tur l-am facut la volanul modelului X5 M (un Sport Activity Vehicle cu motor de 4.4L twin turbo V8 de 555cp si 680Nm) si probabil timpul obtinut avea sa fie unul bun daca nu ocoleam un con pe unde nu trebuia. A urmat cea de-a doua trecere, insa de aceasta data am beneficiat de sprijinul colegului meu Catalin Oprea pe post de copilot. Modelul folosit X6 M, mai bine nici nu se putea, un monstru de 2,4t plus copilot, insa 555cp 🙂 . Ce sanse aveam in fata perfect echilibratului 1 Series M Coupe care beneficia si de o cutie manuala. Copilotul a facut diferenta, tipand la mine de doua ori astfel incat sa nu mai ratez conurile si sa obtin cel mai bun timp al grupei mele. Asa m-am bucurat din nou de inca o “plimbare” cu Claudiu David. Intreaga grupa din care am facut parte a fost felicitata de Mihaela Beldie, declarandu-ne cea mai buna grupa, cei care nu am daramat niciun con pe trecerile de pe traseul amenajat.
La finalul celor trei “probe” toata lumea era cu zambetul pe buze si se schimbau pareri despre senzatiile traite la bordul acestor minunate masinarii. Exact ca in cazul copiilor cand se joaca cu jucarii noi, doar ca preturile jucariilor difera un pic 🙂 la cei mari.
Nu va ganditi ca dupa ce am terminat cu cele trei probe organizatorii ne-au lasat sa plecam. Ne mai pregatisera o supriza. Noul BMW seria 6 coupe ce va fi lansat oficial in Romania abia in toamna, ne-a fost prezentat in premiera in toata splendoarea sa. Modelul va fi disponibil in trei variante de motorizare 640i, 640d si versiunea de top cea care ne-a si fost prezentata 650i de 407 cp si care beneficiaza de sistemul de tractiune integrala xDrive. Versiunile sunt echipate standard cu o cutie de viteze automata cu 8 trepte iar preturile pentru versiunile acestei serii pornesc de la 64.800 euro (fara TVA).
Dupa atatea surprize placute, trairi intense si o infuzie de modele M, mai ales ca vorbim despre modelele de top ale constructorului bavarez, am plecat inapoi spre Bucuresti cu gandul inca la ceea ce din punctul meu de vedere a reprezentat o dimineata perfecta.
In 32 de curse de coasta, nu am concurat niciodata pe ploaie. Am urcat pe ploaie in antrenamente, in calificari dar niciodata in concurs nu am mers pe ploaie. Si pentru ca eram implicat in niste lupte in clasamente nu vroiam niciodata sa concurez pe ploaie. Imi era frica de cat de incet o sa merg.
Pe uscat simt cand masina ma anunta ca ma apropiu de limita. Pe ploaie nu simt asta. Si atunci, ca sa ma duc la siguranta, ma duc foarte incet. Mai era si problema gumelor de ploaie foarte uzate ceea ce nu ma ajuta deloc.
Pe de alta parte, prietenul meu Vlad Teodor isi doreste sa concureze pe ploaie de cand il stiu eu. Si nu a avut norocul asta niciodata. Ma simteam aiurea cand il auzeam cu cat entuziasm imi vorbeste despre mersul pe ploaie. Aproape ca ajungea sa ma convinga sa imi doresc si eu ploaia doar sa vad daca imi da o bataie cu ceasul de la gara sau nu.
Specialistii, adica in general barbatii cu manecile suflecate care stiu sa puna mana pe o cheie franceza, spun ca pilotii se vad cu adevarat pe ploaie. Schumacher a fost un as. A fost. Alonso si Hamilton au impresionat si ei. Titi Aur isi doreste intotdeauna sa ploua. De fapt Titi si-ar dori gheata, bile, rumegus, orice, numai asfalt uscat nu. Si se spune ca pe ploaie conteaza mai putin motorul si puterea ci mana pilotului. Si bineinteles gumele. Ca poti sa fii Puiu Rusu, daca ai slick-uri de uscat, esti pierdut. Bine, daca esti Puiu Rusu, s-ar putea sa-i bati pe toti si pe patru roti dejantate. Patrate.
Si acum aud ca la Alba Iulia va ploua tot weekendul. Exact cand am invitat si eu un alt pilot sa se dea cu mine. Sa impartim masina. Ceea ce inseamna ca nu o sa pot sa imi reglez viteza de abordare a virajelor pe ud decat in doua urcari. Asa ca nu am decat trei variante. O sa mi-o iau de la toata lumea, si atunci o sa dau vina pe faptul ca nu am avut decat doua urcari. O sa am un rezultat mediocru si atunci o sa invoc acelasi motiv. Sau o sa merg foarte bine si atunci o sa spun “cu toate ca am avut doar doua urcari, am reusit sa ma mobilizez si sa….”. Stiti voi. Fitze de mare pilot.
Nu stiu cat o sa mai pot sa ocolesc ploaia sau sa ma ocoleasca ea pe mine dar as avea si eu o dorinta. Nu se poate sa amanam putin botezul ploii pentru urmatoarele etape? Nu la Alba iulia! Nu vreau sa ma fac de mirul lumii chiar acolo. Nu acum cand o sa fie si camere de filmat!
Dupa ce m-am dat doi ani in cursele de coasta, brusc m-am trezit mare specialist. Nu in pilotaj, nu in mecanica, pneuri sau altele din astea. Ci in managementul costurilor unui debutant. Sau cum ar scrie pe cartea de vizita, MCD. Suna misto numele dar e cam la fel cum e cu asistant manager, si de fapt e vorba de o secretara.
Ce inseamna acest MCD? Simplu. Am luat tot ce am auzit de la oameni cu experienta in motorsport si am combinat cu ce am invatat pe propria piele. Si cu foarte mici exceptii, cele doua categorii de invataminte erau la extreme diferite.
Toti marii oameni de bine care au experienta in sportul nostru minunat imi spuneau acelasi lucru. Ca iti trebuie 250 de cauciucuri ca sa te poti prezenta la o cursa. Ca iti trebuie duba, platforma, sa te antrenezi, sa faci minim 100 de urcari de recunoastere si daca nu ai investit cel putin 15.000 de euro in revizia generala a masinii inainte de sezon ar trebui sa fii impuscat. Pentru ca el, cel care iti spune din suflet, si cu mare generozitate aceste sfaturi, decat sa se prezinte cu masina asa cum vrei sa o faci tu, mai bine nu se duce.
Unii dintre ei imediat iti vin cu o oferta sa iti pregateasca masina. Pentru ca ei au experienta si decat sa o dai pe mana unor nepriceputi mai bine o duci la ei. Ca lucreaza profesionist, poti sa intrebi. Stii masina de 1000 de cai pe care a pilotat-o x-ulescu la Abrud? Ei bine, ei au pregatit-o.
Eu am invatat altceva. Ca sportul cu motor e foarte scump dar nu atat de scump precum pretind unii. Poti sa debutezi si cu o masina de 3000 de euro. Poti sa iti cumperi opt cauciucuri de competitie si sa faci tot sezonul de coasta. Patru pentru uscat si patru de ploaie. Nu 30, nu 250. Nu o duba intreaga de piese, ca nu mergi la Raliul Sibiului. Poti sa mergi si cu o masina fara autoblocant, fara cutie scurta, fara suspensie reglabila pe sapte cai. E adevarat ca nu vei lupta pentru rezultate mari dar eu cred ca debutantii vor sa participe. Si doar dupa o vreme isi doresc rezultate.
Nu e rau daca debutezi pe o supermasina, daca iti permiti tot ce scrie in manual. Dar e la fel de adevarat ca poti sa debutezi si fara sa iti nenorocesti toate proprietatile si economiile.
Asadar, ultimul cuvant pe acest subiect: Nu asculta doar de lupii batrani si smecheri daca vrei sa te apuci de coasta. Mai intreaba si cativa baieti mai mici, care s-au descurcat cu putin. Ca sunt multi MCD-isti in tara. Nu o sa iti ofere servicii, nu o sa te certe daca vrei sa mergi pe cauciucuri de strada la cursa si pe slick-uri pe strada. O sa-ti spuna ce au gresit ei. Si concluzia o tragi singur. Bine?
In primul rand trebuie sa acceptam: nu numai femeile barfesc! Si barbatii o fac, si cateodata o fac cu atata inversunare ca te intrebi daca nu cumva prima barfa din lume a fost rostita de un barbat. Aproape ca as putea incerca o demonstratie stiintifico-religioasa care sa arate ca inventatorii barfei au fost barbatii. Sau mai bine spus, barbatul.
Barfa este insa oficiala doar atunci cand parerile pe care le rostim despre cei care nu sunt de fata nu sunt aceleasi cu cele pe care le afisam de fata cu acestia. Cum ar veni, daca esti consecvent cu parerile tale despre oameni, indiferent daca ei sunt de fata sau nu, nu mai esti in categoria barfitorilor. Adica am zis aici acelasi lucru in doua feluri.
Dar noi suntem romani. Si romanii au fost invatati cu Cantarea Romaniei, cu plecat capul in fata vacarului care a ajuns primar si cu “Buna ziua, domnu’ director! Ce mai faceti, domnu’ director! Ati venit la iarba verde, la aer curat? Cum sunteti, sunteti bine, familia? ” si dupa ce se indeparteaza “fir-ai tu al dracului de director imputit!”. Stiti despre ce vorbesc chiar daca unii habar nu aveti cum era in epoca ceausista!
Un om civilizat, care prin definitie se abtine in majoritatea timpului de la barfa, ar spune “Buna ziua” si atat. Dar noi nu suntem civilizati, noi suntem balcanici. Si nu putem sa ne adunam fara sa luam pe cineva in vizor si sa-l catalogam ca fiind ultimul retardat. Pentru ca, nu-i asa, daca nu e de fata, e ca o tinta pe care e pacat sa nu o impungi cu o suta de sageti.
Si in final ajungem in lumea noastra. A motorsportului romanesc. Aceasta familie care nu e mai numaroasa ca oamenii dintr-un sat din Apuseni este atat de mult angrenata in barfe incat oricare membru poate sa barfeasca cel putin zece minute despre oricare alt membru. Toti ne-am tepuit intre noi, ne-am ajutat, ne-am dat picioare in fund, ne-am imbrancit la coada succesului, a pozitiilor incat de la un moment dat am ajuns sa ne zambim si sa ne toleram din lipsa de alti membri noi. Cand acestia incearca sa scoata capul, prima data se trezesc cu o tigaie in mecla. Daca rezista in timp si se angreneaza in sistemul de barfe existent pana la urma intra si ei in circuit.
E si normal sa fie asa. Pentru ca noi nu suntem genul de oameni care dupa inscrieri sa mergem in camera de hotel si sa studiem onboard-uri, sa planificam strategii. Noi ne adunam la un gratar, dormim la prieteni, ne plangem de lipsa sponsorilor, a interesului presei, a Federatiei, a guvernului, a Uniunii Europene. Si sa nu credeti ca eu tronez deasupra acestor practici in niste sfere inalte si pure. Nu. Am intrat si eu in sistem si aproape ca sunt mandru ca am gasit capacitatile necesare sa functionez in rand cu turma. Din fericire sau din pacate, inca nu m-am hotarat, nu doar in familia motorsportului mioritic se intampla asa. Ci peste tot.
Si de fapt, ce vreau eu sa zic aici? Sa ne oprim din barfa si sa ne apucam de lucru? Sau de pilotat? Nici vorba. Zic si eu asa, generalitati care nu supara pe nimeni atata timp cat nu zic nume. Si daca as zice tot nu ar fi cine stie ce acuzatie din moment ce toti suntem in egala masura vinovati. Dar sper ca sunteti toti de acord ca in loc sa tacem si sa facem mai mult, barfim si facem foarte putin. Iar eu sunt printre fruntasii acestui sport romanesc! Deci pe mine sa nu contati daca vreti o revolutie!
Erau o haita de pitbuli. Unii faceau parte din nucleul permanent altii intrau in gasca sporadic. Dar isi insuseau repede caracteristicile pitbulilor. Nu mai era nimeni ca ei. Existau si altii care faceau acelasi lucru dar cat timp haita asta se afla in actiune, nu prea aveau altii sanse. Cu toate astea pitbulii nu muscau concurenta. Dimpotriva, se aliau cu ei.
Daca se intampla un eveniment ei erau deja acolo. Daca urma sa se intample ceva in alta parte, simteau primii. Daca nu se intampla chiar nimic, hm… asa ceva nu se putea pentru ca atunci faceau ei sa se intample. Nu exista loc prea periculos. Daca asta era sub masina de concurs a lui Titi Aur in timp ce se rasturna, unul din pitbuli era acolo.
Seful lor era cel care i-a transformat pe multi din maidanezi sau pudeli in luptatori pur sange. Ei au facut din motorsport arta. Din raliuri au facut cultura. I-am vazut prima oara in 2005 cand m-au alergat pe probele de la Raliul Hunedoarei in timp ce caram genti cu laptopuri si cu obiective. Ca sa ajungem la un pod. La un nesuferit de pod intr-un sat din capatul lumii. Si acolo l-am vazut pe Marisca cum o tranteste in capul de pod. A plecat pe trei roti si a abandonat. Pe Grigorescu l-am vazut cum sparge un gard de beton si pe Marius Herascu cum se napusteste in acelasi cap de pod. De aia s-au dus ei acolo!
Pentru o scurta perioada de timp am umblat si eu cu haita asta. Dar eu nu cred ca am fost un pitbul. Mai degraba un ogar. Pentru ca eu nu faceam poze ca ei. Am reusit cateva la nivelul lor din pura intamplare. Ei eu facut mii, zeci de mii. A fost o perioada tumultoasa din viata mea si mi-ar fi placut sa mai raman cu ei. Chiar daca rolul meu acolo nu era sa fac poze. Eu am ales sa plec departe, in Olanda. Nu regret decizia dar regret ca haita s-a destramat. Cu ei am fost la Rasnov sa stam intr-un canal in interiorul unui ac de par sa-l vedem pe Baldescu calare pe aproape 800 de cai. Cu ei am visat pentru prima oara despre cum ar fi sa pilotez. Si acum, ca am fost de cealalta parte a obiectivului stiu ca performantele din motorsport nu sunt cu nimic mai prejos de performantele din fotografie.
Oamenii in veste portocalii erau flamanzi, curajosi, inconstienti dar erau liberi. Pentru ca asta inseamna sa fii Freelancer. In topul meu foarte subiectiv al brandurilor, Freelancer e in top zece. Acolo cu SEAT, Caterham, Nike, Apple, TopGear, Carturesti, Cinemagia sau FruFru. Acum exagerez, nu? Deloc. Dan Besliu a reusit sa construiasca un brand. Dar el nu a ales niciodata calea cea mai simpla. Asa ca a daramat tot si a inceput din nou. Ce poate sa fie mai in spiritul motorsportului decat asta?
Prima mea tentativa sa particip in cursele de coasta a fost in 2007. Dealerul la care lucrasem din 2002 pana in 2004 era dispus sa ma sponsorizeze ca la carte. Ii prezentasem un proiect si l-a acceptat. Urma sa imi dea un Leon FR TDI de 170 de cai nou nout pe care sa-l pregatesc de curse. In plus, intelegerea era sa ma sustina logistic si financiar la fiecare etapa. Eram pe cale sa intru in lumea motorsportului pe usa din fata. Si cu un program profesionist. Dar nu s-a intamplat asta. Totul a murit in fasa. Eu am plecat sa lucrez la Bucuresti pe un salar mic si nu mai puteam sa ma achit de obligatiile din proiectul meu indraznet.
Si a venit a doua sansa. Jobul de la Porsche Romania si un pret excelent pe o Ibiza gata pregatita de curse. Nu am ezitat. M-am bagat cu capul inainte. Criza se facea simtita tot mai mult dar eu o tineam una si buna. Toata lumea in jurul meu imi spunea ca nu e o rusine sa mai aman in conditiile astea startul cu un an sau doi. Dar stii cum e cand ti se baga o idee in cap?! Poate sa vina si Papa de la Roma ca tu esti ca teleghidat.
Si am urcat in masina sa dau o tura cu ea. Cand am accelerat prima oara am crezut ca o sa ma fac de toata rusinea la curse. Mi se parea ca are 500 de cai. Bestia asta nu am cum sa o tin pe drum, mi-am spus. Ii si vedeam cum vor rade toti de mine la cat de incet o sa merg. Am pus-o pe o platforma si m-am prezentat la prima coasta din 2009. La Rasnov. Acolo unde am vazut prima coasta din viata mea in 2005.
Cand am ajuns la startul primei urcari nu stiam ce caut acolo si cine naiba m-a pus sa cheltui asa de mult ca sa ajung in acel loc? Ramasesem fara bani inainte sa se termine primul weekend de curse. Ce tampit! Doar eu puteam sa o fac de oaie in asemenea hal. Asta e! Si am facut-o pana la capat.
Iata-ma la start la Rasnov! Traiam un vis si eram in acelasi timp perplexat de nebunia de care am fost in stare. Si am facut recunoasterea. Ok chiar fac asta. Chiar sunt la curse si particip. Si am pornit in prima urcare de calificare. Si… Poc! Planetara. Am ajuns cumva sus. Nu am stiut ce s-a intamplat dar am stiut ca am stricat masina. A cazut cerul pe mine. Am crezut ca asta a fost, ca asa se va termina incursiunea mea in motorsport. O cutie de viteze pentru Ibiza de grupa A costa 6700 de euro, un blocant 1600. Era aproape clar. Atat a fost… Ma duc acasa.
Dar nu stiu cum am putut sa ma mobilizez sa dau zeci de telefoane, sa pun pe jar pe toata lumea pana cand am gasit un cap de planetara la Ernest Mulner. Vorbise chiar seful meu cu el. Si am reusit cu un prieten sa repar masina pana la ultima urcare de concurs. Am plecat ultimul in acea mansa.
Seara am urcat de doua ori pe podium. Locul intai la doua roti motrice si locul doi la diesel. Atunci, la doua roti motrice nu intrau si masinile de grupa H iar la diesel eram doar doi. Eu si cu Puiu Rusu. Duminica a fost mai bine. A venit si Ruxi, adevarata Ruxi, si am inceput sa simt cu adevarat realitatea pe care mi-o construisem cu atata inconstienta.
Asa a inceput tot. Asta a fost inceputul celor doi ani in care vesnic nu am avut bani, tot timpul eram stresat sa nu stric masina, sa nu cumva sa o dau de gard etc. Asa e cand te impinge de la spate o mare pasiune. Ratiunea nu te mai ajuta si nu te mai bazezi pe aceleasi instincte. Esti alt om. Interesant este ca indiferent cat de multe piedici intalnesti, le treci pe toate. Cumva reusesti sa ajungi unde ti-ai dorit. Pe drumuri ocolitoare cateodata dar ajungi. Pretul pe care il platesti insa este pe masura.
Nu doresc nimanui sa se indatoreze, sa doarma in masina, sa nu manance, sa nu se duca la strand toata vara, sa nu isi cumpere o haina timp de un an de zile si sa se desparta de prietena lui. Dar imi doresc ca fiecare sa aiba sansa sa traiasca momentul in care nimic nu mai este imposibil in viata. “Pentru ca fericirea e atunci cand iti traiesti un vis si daca ai facut-o pe asta poti face orice.”
Totul despre WRC,IRC, CRR , CNVC , F1 si restul sporturilor cu motor
