Tag Archives: off-road

Jeep Wrangler Sahara


 

Injectat cu aventură

 

Nu știu cum se face, dar majoritatea mașinilor vândute care se pot încadra la categoria “de teren” își petrec viața plimbându-se între creșă/grădiniță, mall și cafenea. Chiar și marele G-Class tinde să fie găsit mai des prin jungla urbană, decât în sălbăticie. Dacă mașinile ar fi urmat regulile selecției naturale, ar fi rămas de mult fără tracțiune integrală și diferențiale blocabile – abilități folosite doar pentru a ieși din nămeții neglijați de primărie.

 

Singurul grup care a rămas fidel destinației autoturismului în jurul căruia s-au adunat sunt cumpărătorii de Jeep. Peste tot unde te uiți on-line, ei sunt cei care se filmează ajungând în locuri greu accesibile, cu modificări făcute doar pentru a crește capacitățile off-road și totdeauna fără crom și alte bling-bling-uri de oraș. Monștrii care devorează deșert, roci, stâncă, râuri și cam orice ar putea arunca mama natură spre ei.

 

Fanii au avut de așteptat 12 ani pentru o nouă versiune de Wrangler, timp în care au visat tot felul de grozăvii, însă așteptarea pare să fi meritat pentru că Jeep a livrat. Măcar pentru o bună parte din visele astea.

 

 

Wrangler vine în aceleași două versiuni pe care le știm – Limited (două uși și un portbagaj cât o pungă de Mega Image – cel puțin până rabatezi bancheta) și Unlimited (patru uși). Avem un motor Diesel de 2.2 l, de 200 de cai putere, 450 Nm la 2000rpm și transmisie automata cu 8 trepte sau, versiunea pe care noi am avut-o la test, un 2.0 benzina, 270 de cai putere, 347Nm la 4100 rpm și aceeași transmisie automată.

 

Avem și trei versiuni de echipare – Sport (un fel de urangutan nervos care aleargă potecile de munte), Sahara (același urangutan, dar îmbrăcat la costum) și Rubicon (demonul munților). Noi ne-am bucurat de versiunea Sahara, care deși la fel de capabilă off-road ca orice Wrangler, vine cu finețuri precum piele pe scaune.

 

In funcție de versiunea de echipare, te vei bucura de sistemul de tracțiune integrală Command-Trac (pentru Sport și Sahara) cu cutie de transfer NV241 GII și raport de demultiplicare 2.72:1, fie de sistemul Rock-Trac (pentru versiunea Rubicon) cu cutie de transfer NV241 și raport de demultiplicare 4:1. Da, nu e stilul meu sa citez cifre dar am înțeles că astea sunt alea care îi gâdilă unde trebuie pe pasionații de off-road. Nu vă mai zic de unghiurile de abordare. Apropo, Rubicon e și modelul care are diferențialele blocabile.

 

 

Ceea ce m-a încântat super mult, e cât de tare asculta Jeep de cumpărătorii lor. Mulți dintre ei fac modificări mașinilor – le înalță, le schimbă cauciucurile cu unele mult mai mari, le pun proiectoare și vinciuri, le dau jos plafonul, ușile etc. De mult timp Wrangler era destul de modular, fiind ușor de demontat diferite elemente, însă acum totul e mai accesibil ca niciodată. Plafonul este din două părți și se ține în doar câteva clame, elementele de caroserie sunt construite să acomodeze cauciucuri mai mari și parbrizul, ușile, partea din spate a plafonului sunt făcute să se demonteze din câteva șuruburi, cu doar o mână de ustensile. Mai mult, toate șuruburile au un loc marcat de stocare undeva în portbagaj, marcat, pentru a nu le rătăcii dacă ești la fel de bine organizat ca mine. Mai mult, există butoane configurabile preinstalate în bord pentru accesorii ca bloc de lumin si vinci/ruliu. Sunt patru la număr și îți poți alege daca vrei să fie on cât timp e apăsat, sau on/off, dacă vrei să meargă pe baterie sau pe alternator. 

 

 

Eu pot.

 

Încă de când am văzut-o de aproape – roțile uriașe, pragurile agresive, clamele care țin capota, ușile, selectorul de viteze care are diametrul unui butoi de vin, totul te duce cu gândul la masculinitate. Și nu vreau să fiu ala arătat cu degetul de feministe, dar chiar pare genul ăla de mașină care te face să îți crească păr pe piept când te urci în ea. Totul e masiv, serios și gata să înfrunte natura. Fără scaune încălzite sau aerisite și briz-brizuri de vopsit părul. Tot ce există pe mașina asta e făcut să o propulseze mai departe în necunoscut – în cele mai grele condiții. Fiecare cent pare cheltuit pe capabilități și pe bărbăție.

 

Am decis să mergem spre Lacul Vulturilor – Buzău, să ne bucurăm de locurile unde ne poate duce mașina și să facem și niște pași pe jos. Sigur, ca în multe weekenduri ploaia abundentă a mai stricat din planuri. Drumul începe ca un drum de țară, de pământ, care se înrăutățește ușor, ușor. La un moment dat am ajuns într-un fel de camping unde erau mai mulți neni cu corturi și mașini de teren. Am vorbit cu unii dintre ei și mi-au zis că sunt podurile căzute și trebuie trecut prin râu și cu ploaia și nămolul și năpasta ce se abătea din ceruri lucrurile aveau să fie destul de dificile. În aceeași direcție mai mergea un Ford Ranger cu doi băieți. Am plecat primul și după prima trecere prin râu, care era la 100 de metri de camping, mi-am zis două lucruri: oamenii ăștia se sperie din orice; mașina asta poate să ajungă până pe lună.

 

 

Nu știam însă că mai urmau multe treceri prin râu, unele de-a dreptul generatoare de morcovi în partea dorsală a șoferului. Mai mult drumul avea să dureze trei ore jumate și să treacă printr-o mulțime de condiții vitrege – stânci, bolovani, nămol, iarbă udă, băltoace, toate pe o ploaie necontenită, care nu doar că făceau totul mai alunecos și dificil, dar umfla și râul prin care aveam să ne întoarcem. Reminder: pe ușa de la portbagaj sunt trecute mai multe date tehnice printre care și adâncimea de apă prin care poate să treacă mașina.

 

Am avut unele dificultăți în a urca niște dealuri extrem de nămoloase, am avut unele emoții la unele treceri prin râu, dar sunt sigur că majoritatea dintre astea ar fi dispărut dacă aveam niște cauciucuri de altceva decât de mall. Chiar și unul din ciobanii de pe vârf, după o lungă privire la mașină a zis: “Mașină…aveți. Dar cu cauciucurile alea…nu știu ce să zic”.

 

Nup…nu ăsta e râul la care mă refeream.

 

După multă ceață, ploaie și aventură, cu o culme înainte de Lacul Vulturilor m-am uitat la partenerul nostru involuntar de drum – Fordul – cum dă din coadă încercând să urce ultimul deal mai rău ca un câine care își așteaptă stăpânul am zis…nu cred că ne mai întoarcem de acolo. Am decis să urcăm un pic mai sus să vedem situația și cu ocazia asta am văzut una din cele mai spectaculoase priveliști, spre Covasna.

 

Am avut intenția să abordăm un drum mai scurt până la asfalt, însă am aflat de la ciobani că situația e destul de nasoală, așa că am bătut același drum. Am așteptat vreo 30 de minute pentru că un tractor nu mai reușea să urce un deal (un TRACTOR!!!), deal pe care noi l-am urcat cu ușurință. Aș face o precizare aici, indiferent câți oameni sunt în tractor și cât de frig e afară, șeful e întotdeauna cel fără tricou și tot el e mereu cel care vine cu soluția care îi scoate din încurcătură. Random fact. Nu știți niciodată când vă va folosi.

 

Fotografia mea favorită.

 

Întors din crestele munților mă gândesc că nu știu cu ce mașină stock aș mai fi reușit să fac drumul ăsta în condițiile astea. Poate cu G Class, care e de două ori mai scump. Și da, am căutat unul second-hand să cumpăr, dar se pare că păstrează valoarea foarte bine. Ceea ce e un lucru bun dacă ești posesor și un lucru rău daca vrei să fii posesor. Tind să cred că unul din motivele pentru care își păstrează valoarea așa bine e că nimeni nu vrea să îl vândă pe al lui.

 

Reductorul, cutia, transmisia, sistemul electronic de asistență la coborâre, toate le-am folosit în drumul nostru și toate s-au comportat exemplar. Si cu fiecare obstacol trecut m-am apropiat de certitudinea că poți ajunge oriunde cu mașina asta.

 

 

Ce se întâmplă când aduci ursul la oraș?

 

Cum este mașina pe stradă? Păi pentru început surprinzător de bine antifonată, având în vedere că dacă tragi de două șuruburi rămâne în transmisia goală. Oglinzile sunt cam cât oglinda mea din baie. Mașina se simte masivă și grea, în special în frânare. Direcția e deconectată de la șosea și am mereu impresia că nu vrea să meargă drept și fac tot timpul ajustări. E înaltă. Pare că ocupă mereu o bandă jumătate. Are o tonă de putere, dar toată vine după un timp apreciabil de turbolag. Deși e mare, nu e chiar greu de parcat din cauza unghiului extrem la care pot vira roțile față (rază de întoarcere 10.5 m – pentru comparație un Touareg are 11.9) plus faptul că are camere și senzori. Versiunea în două uși nu prea are portbagaj, dacă ai pasageri pe bancheta din spate.

 

Yey or nay?

 

Pentru mine, big yey. Încă îmi doresc una la un preț decent. Și da, știu că trebuie să limităm accesul auto pe munte și știu că muntele trebuie protejat și sunt complet de acord. Dar pentru zonele unde încă se poate, pentru drumurile unde nu ajunge orice cocalar, pentru liniștea de dincolo de blocuri și betoane, pentru un loc de cort și hamac unde nu trebuie să le cari în spate, pentru părul de pe piept, pentru toate astea merită să ai un Wrangler.

 

 

 

JEEP CHEROKEE


 

Românii și brandurile

 

Jeep. Cuvântul ăla care pentru mulți români e mai mult o clasă decât o marcă. Dap, românii fac asta și cred că e singurul popor care obișnuiește să denumească un obiect cu numele unui brand (sigur, substantive comune din substantive proprii mai exista – huligan vine de la Patrik Hooligan, un tâlhar) – Adidas, Xerox, Pampers, Scotch, Termos, Frigider (da, împrumută numele de la o firma franceză Frigidaire). Trecerea brandului în domenul public permite asocieri interesante – cumpărăm adidași Nike, jeepuri de la BMW…Aș spune reclamă gratuită, doar că trecerea denumirii în domeniul public lipsește compania de protecția mărcii. Din acest motiv Google descurajează folosirea terminologiei „to google something”…prea târziu Google, prea târziu.

 

Dacă tot suntem la etimologie, Cherokee este un neam de indigeni din America de Nord, ce numără vreo 300.000 de membri și care sunt recunoscuți federal și astăzi. De ce Cherokee, nu e foarte clar. A existat o mica luare de poziție având în vedere că membrii tribului nu au fost consultați în niciun fel, însă lucrurile s-au stins. Jeep a mai ales nume de triburi amerindiene și în trecut vezi Comanche, deci pare a fi doar o pasiune de-a lor. Eu dacă aș da denumiri la mașini, de exemplu, aș folosi personaje din Star Wars. Renault Jar Jar ar fi o mașină de oraș, iar versiune Binks ar fi cea sportivă.

 

 

Să coborâm din incursiunea academică pentru a ne întoarce la mașină. În mod deloc surprinzător, Jeep produce exclusiv jeepuri aka mașini de teren. Cherokee este la mijlocul gamei, plasându-se sub Compass și Grand Cherokee și peste Renegade și Wrangler. Este de departe cel mai futurist model în privința aspectului exterior, fiind deosebit de dramatic în special din față. Niciodată nu vei confunda un Cherokee, nici măcar cu frații săi. Linile sunt cu adevărat îndrăznețe și mă bucur că Jeep a avut ***** (tupeu, ce credeați) să ia o decizie atât de radicală pentru designul acestei mașini. Arată puternic, arată invincibil și arată aparte. Are o frumusețe stranie, în zona aspectului lui Buttercup Cumbersnatch…Bonkyhort Cutiebrunch…Beaniebag Cabbagepatch…știți voi, actorul ăla de îl joacă pe Sherlock/Dr.Strange.

 

Sub-titlu de tranziție de la elemente introductive la descrierea experienței

 

Îmi place cum designerii au reușit să aducă grila caracteristică Jeep în secolul XXII, fără a pierde din familiaritate. Forma atipică a blocurilor optice aduce aminte de Nissan Juke, o altă dovadă de curaj în designul auto. Sunt uimit de faptul că poate părea nou fără să pară excesiv. Merge pe gardul dintre prea avangardist și prea puțin avangardist. Just perfect.

 

Interiorul nu este atât de inovator, însă păstrează un aspect plăcut și elegant fără a fi pretențios. Este o mașină din care nu pari clown nici dacă te dai jos în costum, nici dacă te dai jos în salopetă. Liniile clasice de la interior sunt completate de elemente moderne precum LED-uri și rotițe care schimba sufletul mașinii. Apropo de rotițe, cea de la Jeep folosește o ordine stranie a modurilor de rulare – auto, snow, sport, sand/mud. De ce sport între zăpadă și noroi…poate pentru că între iarnă și toamnă e vară? Nici măcar în ordine alfabetică nu sunt. Sau poate mi se pare doar mie că nu are sens ordinea.

 

 

Este o plăcere să o conduci. Este plantată, motorul de 200 de cai putere are suficient oomph, calibrarea suspensiilor pare a fi făcută pe străzile din București și este foarte silențioasă. Precizare – am avut o ureche înfundată pe toată durata testului așa că este posibil să fie doar „destul de silențioasă”. Nu vom știi niciodată.  

 

Pentru mine este cu adevărat o mașină pe care o poți folosi zi de zi. Este versatilă, are un portbagaj încăpător, are tehnologii moderne – adaptive cruise control, low gear ratio, asistență la coborâre, autoparking și toate celelalte brizbrizuri. Nu o să vorbim despre ele pentru că eu cred că nu asta contează pentru un Jeep. Trebuie să punem întrebarea care e pe buzele tuturor:

 

Cum se descurcă atunci când se termină șoseaua?

 

Pe noi finalul de șosea ne-a găsit în Țara Luanei, Buzău – o zonă încărcată de istorie, legendă și magie. Am mers cu mașina unde am văzut cu ochii, fără să ne fie vreodată dor de asfalt. Am trecut râuri, pietroaie, dealuri, văi, pajiști, toate fără ca Cherokee să dea semne de oboseală. Țin să precizez că spre deosebire de alte mașini ce se pretind a fi SUV-uri, Cherokee este primul cu care nu am atins îndiferent de obstacolele pe care le-am întâlnit. Și nu spun asta ca să creadă Autoitalia că zgârieturile sunt de la alți jurnaliști, ci pentru că mașina chiar e construită în jurul acestui tip de teren. De la gardă la sol, la distanța de la punți la extremitățile mașinii până la sistemele electronice și mecanice de asistență la ieșirea din belele, totul ne arată că avem în față ceva mai mult decât SUV-ul cu care mămicile își iau copiii de la gădiniță.

 

 

Jeep Cherokee nu este o mașină căreia să îi fie frică să fie liberă, ba chiar urlă după niște aventură la finalul celor cinci zile de mers la birou. Se satură repede să miroasă gazele altor mașini și deși îi plac gropile, nu îi plac alea care ar fi trebuit astupate de primărie. Vrea să vadă cerul și munții, vrea să simtă apa și noroiul, vrea să știe că și tu trăiești odată cu ea.

 

Am ajuns foarte des să laud aceste mașini în ultimul timp, mașinile care te trag afară din zona ta de confort, care încearcă să îți arate despre cum cred ele că ar trebui să trăiești. Sunt un împătimit al muntelui și cred că acesta trebuie parcurs la picior, pe cât posibil, dar nu pot nega că găsesc satisfacție în a naviga prin sălbăticie din confortul mașinii. Poți campa departe, poți parcurge zeci și zeci de km. Poate că în viitorul apropiat toate mașinile vor fi electrice și urma de vinovăție care mă face să scriu aceste rânduri va dispărea.

 

 

Despre aspectele negative aș spune vreo două lucruri – interfața multimedia este învechită, aglomerată, neintuitivă și redundantă. Adică ventilarea în scaune poate fi pornită din cel puțin trei meniuri diferite, sunt panouri unde butoanele cu funcții au fost strănutate pe ecran și întreaga experiență scade din plăcerea de a te afla la volan. Pana la Cherokee eram sigur că skeumorphismul a fost ucis definitiv de Jonny Ive, dar se pare că m-am înșelat – poți alege dintr-o sumedenie de fundaluri texturate care nu schimbă cu nimic aspectul UI-ului. Pe faptul că modul sport este între noroi și nisip am insistat suficient. Ah…da. Jantele. Fără bling bling vă rog. Cromul pe jantele unei mașini cu ADN Off-Road sunt ok doar dacă ai 16 ani sau dacă ești proxenet. Mi-ar fi plăcut să aibă culoarea caroseriei. Sper că nu mă luați în serios, puteți să faceți jantele și roz dacă asta vă gâdilă simțul estetic…și dacă vă cheamă Hannah Montana.

 

În încheiere

Dacă veți avea o singură mașină, all purpose, luați-vă una carre să vă ia la goană din oraș la final de săptămână. Luați-vă un Jeep. Dar nu de la BMW, Hyunday, VW. Un Jeep cu J mare.

 

 

 

 

 

Exclusive BMW xDrive Experience și condus semi-autonom pe noul Seria 5


 

 

Exclusive BMW xDrive Experience – cel mai mare eveniment naţional BMW

  • 12 oraşe, 13 locaţii, 14 dealeri peste 3 luni de eveniment, aproximativ 50 de zile de prezentări, aproximativ 2000 de participanţi.
  • Eveniment dedicat lansării BMW Seria 5 în România, BMW xDrive şi gamei BMW X.
  • 4 din 5 modele BMW vândute în 2016 sunt echipate cu sistemul de tracţiune integrală BMW xDrive, 3 din 5 sunt din gama BMW X.

 

Exclusive BMW xDrive Experience a luat startul în Bucureşti. Este cel mai important eveniment pe care marca îl organizează pentru clienţii din România în acest an. Cu participarea întregii reţele, evenimentul va fi organizat pe parcursul a 3 luni şi va include aproximativ 50 de zile de prezntări. Vor fi implicate 12 oraşe, 13 locaţii cu participarea tuturor celor 14 dealeri autorizaţi BMW. Este aştepatată o prezenţă de peste 2000 de potenţiali clienţi.

 

„Experienţa de condus este cel mai puternic argument de vânzare BMW. Sloganul <<Plăcerea de a conduce>> este cu adevărat definitoriu pentru marcă. De aceea acesta este cel de-al 10-lea an consecutiv când organizăm un eveniment de condus de amploare”, explică Nina Brătfălean, marketing manager BMW Group România.

 

 

Piloţi de marcă pentru experienţa de condus BMW
Zece ani de evenimente de condus BMW Group România înseamnă şi zece ani de colaborare cu pilotul Claudiu David. Între timp Caludiu este un membru de bază internaţională BMW Driving Experince, unul din cei 5 responsabili la nivel global cu pregătirea celorlalţi traineri BMW. Evenimentul din România beneficiază şi de prezenţa unor altor piloţi cum experienţă, aşa cum este George Grigorescu, multiplu campion naţional de raliuri.

 

Gama BMW X şi sistemul de tracţiune integrală BMW xDrive
Şi în acest an gama de modele BMW X va fi în prim plan. O flotă de 12 modele BMW X1, X3, X4, X5 şi X6 sunt la dispoziţia clienţilor pentru experienţe în off-road, ca o demonstraţie extremă, într-un spaţiu foarte bine controlat. Modelele îşi vor demonstra capacităţile de control şi tracţiune în condiţii deosebit de dificile, o dovadă a faptului că modelele BMW nu sunt remarcabile pe şosea, dar oferă şi performanţe şi în condiţii dificile, aşa cum este vremea extremă de iarnă, de exemplu.  

 

Gama BMW X şi modelele cu tracţiune integrală ocupă o poziţie specială în portofoliul mărcii. În acest moment 3 din 5 modele vândute sunt un BMW X, în timp ce mai bine de 4 din 5 modele sunt echipate cu sistemul inteligent BMW xDrive. Şi cota totală de vânzări este în creştere, având în vedere că acum sistemul de tracţiune integrală inteligentă este disponibil acum pe toate modelele mărcii, de la BMW Seria 1, la BMW X6.

 

 

Ce înseamnă defapt Exclusive xDrive Experience

Pentru a vedea cum încearcă BMW să convingă clienții să tot cumpere automobile din gama X, am participat la un eveniment de condus organizat pentru presă. Startul a fost la ora 08:30, ceea ce a însemnat, în afară de trezit devreme, un trafic infernal spre zona de nord a Bucureștiului – totul pe fondul ploii abundente. Două gânduri îmi tot răsunau în cap în timp ce stăteam la semafoarele de pe Bd. Aerogării nerăbdător ca un copil : sigur cei de la Automobile Bavaria au planificat evenimentul pe o astfel de vreme cu intenție – au o pilă la Busu, e clar. Și îmi tot aduceam aminte de o vorbă spusă de un taximterist – Bucureștenii folosesc mașinile pe post de umbrele, cum vine ploaia cum se umplu șoselele cu ei. 

 

În cele din urmă am ajuns la sediul Automobile Bavaria unde o gamă amplă de modele din gama X ne așteptau cuminți și curate. Evenimentul a debutat cu cafea, croissante și o prezentare despre parcursul zilei. Urma să ne deplasăm la Ciolpani cu câte un automobil X, unde urma să facem niște aplicații prin care să ne fie ilustrate capacitățile sistemului de tracțiune integrală xDrive și să ne întoarcem la bază cu noul BMW Seria 5 pentru a experimenta avalanșa de tehnologie prezentă la bordul noii limuzine.

 

 

Am ieșit afară, unde ploaia și frigul se încăpățânau să îmi demonstreze că tricoul cu mânecă scurtă și sacoul au fost o alegere complet nepotrivită. Oricum, eram convins de cât de proastă a fost alegerea când i-am văzut pe instructorii BMW îmbrăcați ca pentru o drumeție pe munte. Am întrebat în ce mașină pot să mă urc și mi s-a răspuns că în care vreau. Toate erau aliniate, cu motoarele pornite. Fiecare avea o stație de emisie recepție, apă și mentosane. Cam ca la UBER. Erau niște motorizări care săreau în evidență – X6 M50d și X5 M50d fiind niște opțiuni țipătoare. Știam că vor fi niște ture cronometrate și competitivul din mine urla să mă urc în una din ele. Dar am văzut plăpând, într-un colț, un X4. Îmi doream de ceva timp să merg cu ea, pentru niciun alt motiv decât că e un X6 click-dreapta, scale down 30%, nu stăm la discuții. Am plecat încolonați pe DN1, moment în care am sesizat prima provocare neanunțată – să păstrăm coloana pe traficul de ploaie de pe DN1. Am reușit asta într-o oarecare măsură, după care am ajuns la Ciolpani, unde am intrat pe niște drumuri de câmp care se transformaseră într-o mocirlă (scuze, Antena 3) nesfârșită. 

 

 

În scurt timp am ajuns pe niște movile de pământ și nisip, unde tot felul de camioane cu Doreli harnici mișunau și se minunau la flota de 1 milion de euro pe care BMW avea de gând să o afunde în noroi. Am deschis aplicația cu o demonstrație a funcției Hill Descent Control, care permite mașinii, atunci când e activată, să păstreze o viteză constantă (pe care o poți altera din controalele de pe volan pentru cruise control). Pentru cei ce nu au ieșit de pe carosabil, funcția este extrem de folositoare la pantele abrupte, când gravitația tot încearcă să te grăbească și piciorul de pe frână nu mai face față. Am testat funcția pe o pantă abruptă, atât cu fața cât și cu spatele. Trebuie să recunosc, cu spatele a fost cam freaky. După ce treci puntea, pe parbriz vezi numai cerul. Măcar m-am folosit de camera din spate, pe care am aflat că o poți pune pe tot displayul printr-o apăsare a unui buton în formă de cameră, de lângă selectorul de viteze. 

 

Inițial în plan era să facem un circuit fun de offroad și ulterior unul dificil – tehnic. Însă vremea, pe care cei de la BMW se jură că nu au anticipat-o (o sa îi scriu un mail lu Busu, păi e frumos așa?) a făcut ca circuitul dificil să fie impracticabil și pe cel fun să fie dificil. Am pornit într-o tură de recunoaștere cu sistemul de control al tracțiunii activat. Traseul urma o serie de viraje denivelate, un slalom printre jaloane într-un nămol de juma’ de metru, o serie de denivelări grosolane și o urcare pe o pantă abruptă în curbă unde deja nu mai exista aderență nici dacă am fi avut șenile. Această ultimă porțiune a fost cea mai problematică, mulți dintre participanți rămânând blocați pe diferite secțiuni, însă sistemul de tracțiune integrală i-a salvat într-un final. 

 

 

După tura de recunoaștere am crescut distanța dintre mașini și viteza și am trecut sistemul de control al tracțiunii în modul DTC (Dynamic traction control), care permite derapaje controlate și intervine mult mai târziu permițând un condus sportiv. Aș vrea să detaliez puțin aici pentru că am fost super impresionat de managementul tracțiunii în modul ăsta. Nu numai că sistemul nu intervine să îți taie puterea sau distracția ci încearcă să te ajute. Derapejele sunt ușor de controlat, transmisia pare să prefere puntea spate și sistemul de control inteligent al cuplului te ajută să descri o trasă frumos creionată în jurul curbei. Este maxim fun. Și faptul că nu trebuie să te lupți cu volanul și accelerația să menți mașina în control face tura extrem de relaxantă.

 

A urmat o tură cu sistemul de control al tracțiunii complet oprit (acest lucru se face printr-o apăsare lungă a butonului de traction control). Aici a devenit distractiv, însă a fost și pentru prima dată când am realizat cât de puțină aderență există în condițiile alea. Mașina nu mergea aproape niciodată drept, fiind ghidată de denivelările traseului. Mereu trebuia să compensez și să încerc să combat subvirarea și să controlez supravirarea. În fiecare derapaj vedeam cum sare noroi în toate direcțiile. Mă simțeam ca un copil care sare cu picioarele în baltă când nu sunt părinții lângă el să îl certe că se murdărește.

 

 

Ultima tură am făcut-o pe rând și a fost cronometrată. Am avut o tendință competetivă, dar m-am gândit că mai bine pun accentul pe distracție decât să rup X4 în vreun dâmb. Mi-aș fi dorit niște cauciucuri de noroi, cât să fie redusă subvirarea, dar în rest am fost impresionat de modul în care xDrive se descurcă în situații dificile. Am fost cu ochii și pe mașinile colegilor din presă să văd ce roți se învârt în momentul în care se pierde tracțiunea. Aproape că simți cum muncește computerul să își dea seama unde să distribuie cuplu pentru ca în final mașina să păstreze direcția și să nu se oprească. 

 

 

Chiar nu m-am mai distrat de mult așa. Deja îi invidiez pe clienții norocoși care după ce vor experimenta din distracția pusă la cale de BMW vor avea una din mașinile astea la pragul ușii. În continuare, să vorbim despre Seria 5.

 

Debut pentru BMW Seria 5
Totodată, evenimentul marchează debutul noii generaţii BMW Seria 5 pe piaţa din România. Cel mai de succes sedan business din toate timpurile a fost vândut la nivel global, până acum, în peste 7,6 milioane de exemplare. Noul BMW Seria 5 este disponibil pe piaţa din România începând cu 41250 Euro fără TVA pentru versiunea 520d.

 

Noul model respectă tradiţia şi oferă o experienţă excepţională de conuds construită pe baza unui şasiu excepţional şi o gamă extinsă de premiere tehnologice. De exemplu, BMW Seria 5 este primul model din gamă care combină tracţiunea intergrală inteligentă cu Integral Active Steering (puntea spate directoare). Nu lipsesc amortizoarele controlate electronic (Dynamic Dampers Control) şi barele antirului active (Dynamic Drive).

 

 

Cu până la 100 kg mai uşor, în ciuda extinderii de echipamente opţionale, cel mai bun coeficient aerodinamic din segment (CD 0,22) şi o gamă largă de sisteme BMW EfficientDynamics, noul BMW Seria 5 este cu până la 12% mai eficient faţă de modelele generaţiei anterioare, în contextul unui plus de putere şi performanţe. În plus, sistemul de reglare a emisiilor diesel SCR, cel mai sofisticat de pe piaţă, este disponibil standard la toate versiunile diesel.

 

Noul BMW Seria 5 marchează debutul celei de-a cincea generaţii BMW iDrive care vine cu un meniu revizuit pentru o ergonomie crescută. Icoanele din ecranul principal (pentru sistemul de navigaţie, funcţii entertainment, setări automobil, BMW Connected Drive etc.) sunt acum panouri active şi afişează informaţii precum harta sistemului de navigaţie în timp real. Acum ele pot fi aranjate după preferinţe utilizatorului. În versiune de top, sistemul iDrive foloseşte un ecran high-resolution de 10,25 ţoli (26,04 cm). Sistemul poate fi operat cu ajutorul controlerului cu touch, prin comandă vocală sau prin gesturi, dar şi prin funcţia touch a ecranului central iDrive. Sistemul oferă şi o altă soluţie unică în industria auto, integrarea wirless a funcţiei Apps. Astfel, o serie de aplicaţii de pe telefonul mobil pot fi folosite în sistemul iDrive al automobilului, fără a fi nevoie de o conectare cu cablu USB sau orice acţiune asupra telefonului.

 

 

Despre condus autonom și FIRST LOOK cu noul Seria 5

Seria 5 este pentru mine un etalon în materie de mașini, în general, nu doar pe clasa lui. Reprezintă un echilibru perfect între lux și sportivitate, între clasic și avangardist, între prea mic și prea mare. E greu să găsești un mix bun însă cred că cel mai aproape de el este Seria 5. Am așteptat cu sufletul la gură se experimentez noul model, mai ales că modelul anterior a fost prima mașină despre care am scris un review. Noul model pare mai mare și mai solid. Pare mai bine antifonat, mai incisiv. Display-ul este uriaș și plin de brizbriz-uri noi. Totul este la superlativ. Sincer, este peste vechiul Seria 7 chiar și în privința luxului și a senzației de calitate. 

 

 

Am plecat din Ciolpani pe un traseu întortocheat spre sediul Automobile Bavaria. Despre cum se conduce mașina și cascada de inovații tehnologice vom vorbi la review. Deocamdată o să ne axăm pe condusul autonom. 

 

Practic, putem lăsa noul Seria 5 să conducă pentru noi (cam cum ați văzut la Tesla). Opțiunea este o combinație între Adaptive Cruise Control și Lane Keeping Assistant. Pentru activare, apăsați butonul de Cruise Control adaptiv. Un martor se aprinde atât pe bord cât și pe Head-Up Display. După aceasta apăsați un buton de pe volan, ce se află în imediata apropiere a Cruise Control-ului și martorul de pe Head-Up vă spune dacă mașina vede marcajele de bandă. Dacă simbolul este verde înseamnă că mașina se conduce singură. Din când în când, în funcție de condițiile de drum, sistemul vă va solicita să atingeți volanul (pentru a se asigura că sunteți încă acolo). În acel moment martorul se va face culoarea galbenă. Dacă este roșu înseamnă că mașina „și-a luat mâinile de pe volan” din diferite motive. 

 

 

Condițiile meteo erau groaznice. Abia vedeam eu marcajele rutiere din cauza ploii, plus că pe marginea carosabilului era plin de apă ceea ce făcea ca mașina să acvaplaneze. Totuși mașina îmi spunea că e în regulă să dau drumul la volan așa că, după ce m-am asigurat că se mai văd frunzele morcovului, am lăsat-o la comandă. Și părea să se descurce ok, doar că n-am fost niciodată mai stresat. Cel mai tare îmi era frică în momentul în care venea trafic pe sens opus, mai ales că mașina nu stă în centrul benzii mereu, ci oscilează în bandă în funcție de condiții. Mi-ar fi plăcut să vorbească cu mine să îmi spună ce vede, să știu și eu dacă vede bine, ce decizii vrea să ia.

 

 

Mașina se descurcă pe drumuri virajate cât timp virajele nu sunt foarte agresive. Dacă nu vă întrebați ce se întâmplă când virajele sunt agresive, ar trebui, pentru că nici eu nu m-am întrebat când se apropia un viraj de 90 de grade și aveam 60-70 kmph. Mașina a intrat în viraj, a început să vireze după care s-a auzit un beep, s-a făcut martorul roșu și practic a zis „Eu îmi bag &#%*, ia condu tu de aici”. Panică. Mi-ar fi plăcut să citească virajul, măcar de pe navigație și să zică „Mă băiete, vine un viraj nașpa și eu nu cred că o să mă descurc”. Oricum, mai  trebuie să merg cu el să îmi dau seama dacă pot să am încredere într-un astfel de sistem. Dacă îl privesc ca pe un Cruise Control mai avansat, este perfect în regulă. Dar încă sunt prea vii aminitirile cu filme precum Terminator ca să îmi încredințez viața în mâinile unui robot.

 

– ÎN CURÂND VIDEO EVENIMENT –

 

BMW X6 M50d


 

 

O plăcere vinovată

BMW X6 a fost lansat în 2008 și încă de la început a stârnit controverse. Am impresia că la baza conceptului au stat toate solicitările clienților, absolut toate, puse la fiert în aceeași oală. Vedeți, chestia asta nu ar funcționa niciodată în bucătărie – de exemplu mie îmi plac brânza, ciocolata, bacon-ul, carnea de oaie, ouăle, rucola, roșiile uscate, prunele etc. Și sunt o singură persoană. Imaginați-vă cum ar arăta o singură mâncare construită doar din preferințele mele, ca să nu mai vorbesc de ale tuturor.

 

Astfel, e clar că mulți clienți au vrut un SUV, pentru că au nevoie de spațiu și de gardă la sol pentru multele excursii în afara părții carosabile (a se citi au nevoie de o mașină care să spună EU POT, chiar dacă afirmația nu va fi pusă la încercare până la casare). S-a rezolvat. Cineva din public a zis „Și să nu alunece iarna când depășesc viteza legală, deși știu că nu ar trebui și că pun pe toată lumea în pericol”. I-au pus x-drive. Altcineva a zis că vrea lux și eventual să coste mult ca să nu își cumpere orice vânzător de roșii. S-a rezolvat și asta. Și, în final, multă lume a zis că ar vrea să fie sportivă. Vă dați seama privirile de pe fețele inginerilor de la BMW. Vor să fie mare, SUV și să fie și sportiv. E ca și cum ai vrea o societate românească modernă, dar în același timp nu vrei să te prezinți la vot. În fine, după multe luni de scărpinat în cap, cineva a spus „Hai s-o facem și p-asta. Dați-i linii de coupe, întăriți suspensia, puneți motoare puternice și eliberați bestia pe șosea”.

 

 

La prezentarea conceptului mulți s-au arătat sceptici, spunând că făcând pe Professor Utonium din PowerPuff Girls nu poți spera la un rezultat coerent. Nici nu puteau să se înșele mai tare. BMW X6 a început să se vândă ca pâinea caldă și sincer, deseori când stau la semafor la Romană, mă întreb dacă nu cumva în țara asta sunt mai multe X6 ca Dacia Logan.

 

Anii au trecut și BMW X6 a devenit standardul în noua categorie de off-roadere sportive. Generația a doua a fost lansată în 2014, modelul testat de noi primind o serie de optiuni pe care le vom discuta imediat.

 

 

Ceea ce voiam să discut la începutul articolului sunt stereotipurile. Cumva, pe sub toate cifrele vânzărilor, s-a strecurat o pată pe imaginea lui X6. Multe din vocile de pe stradă (care nu au condus unul) vor lansa afirmații spunând că mașina este condusă doar de genul x de oameni și de ăia care… și de ăia care… Adevărul fie spus, nici eu nu sunt un fan al mașinilor exagerat de mari – mi se pare că aduc foarte puțin la spațiul interior pentru costul în poluare, dificultate de manevrare și lipsa agilității. Dar, în tot timpul ăsta cât mi-am format un gust în materie de autoturisme și diverse păreri tranșante despre anumite tipuri de mașini, am avut o dorință ascunsă, o dorință cu numele de X6. Combinația asta între o mașină agilă și sexy și una care poate să se murdărească și să care remorci și chestii, mă atrăgea inexplicabil.

 

 

Cele bune, cele rele și cele extraordinare

 

Noul model aduce modificări binevenite vechii generații de X6. Spun asta pentru că cea mai importantă schimbare a modelelor BMW din ultimul timp nu a constat în LED-uri sau în cine știe ce tehnologii – ci în introducerea instrumentarului digital. Vedeți voi, ceasurile alea galbene de pe mașinile BMW au fost inventate odată cu roata, și, deși ergonomice și funcționale, au îmbătrânit mai repede ca electoratul socialist în fața televizoarelor. În mod deloc surprinzător, noile instrumente de bord sunt desprinse dintr-un vis de vară. Grafica este excelentă, informațiile sunt lizibile, animațiile sunt subtile. Și, peste toate, ador micile detalii la care BMW are grijă. Să vă explic. Grafica de pe instrumente se schimbă în funcție de modul de rulare pe care îl alegeți – EcoPro, Confort, Sport/Sport+. În fiecare dintre modurile astea, informațiile pe care vi le oferă sunt optimizate. În modul sport, vitezometrul devine pur digital (doar cifre) iar accentul este pus pe turometru și pe decongestie, fiind astfel excluse informațiile care nu sunt relevante pentru șofer ca acesta să se poată concentra la viraje. În modul confort (a se citi „Normal” sau „Auto”), cifrele din apropierea acului sunt mărite și accentuate pentru o mai bună vizibilitate. Și în modul EcoPro accentul este pus pe cât de tare (sau de încet) apeși pedala de accelerație. Deseori vă sunt oferite sfaturi pentru optimizarea consumului prin simboluri grafice, în genul „Mergi în EcoPro, dar degeaba dacă o să continui să apeși pe accelerație ca un țăran” sau „Pe bune? Ții cutia de viteze în Sport și cu motorul în EcoPro?”. Mi-a plăcut foarte tare faptul că dacă ai destinația setată pe GPS și mergi în modul EcoPro, pe indicatorul de combustibil veți avea un marcaj care vă arată cât din rezervor va mai fi plin când ajungeți la destinație, păstrând actualul stil de condus.

 

 

Combinația de putere și dinamică cu ideea de economic și diesel este la fel de stranie ca însăși definiția acestei mașini. Consumul stă la un nivel decent de 9l/100 km, cu excepția cazului în care petreci prea mult timp în modul sport, când vortexul din rezervor începe să sugă și viața din tine.

 

În legătură cu modul sport…o denumire mai apropiata de realitate ar fi putut fi HyperSpeed sau Teleport. Modul eliberează toată nebunia motorizării ăsteia, în public. Toată. Vorbim de 381 de cai putere și 740 de Nm cuplu. Ar trebui să fie ilegal. Avem o mașină de peste două tone care atinge suta de kilometri pe oră în 5.1 secunde. Și toată puterea este livrată într-un pachet care nu vrea să te sperie, vrea doar să fii primul la linia orizontului. Provoacă dependență. M-am bucurat ca un copil de accelerațiile succesive și inutile. Dacă s-ar da o lege care să oblige toți producătorii de SUV-uri să folosească același motor, aș spera din suflet ca ăsta să fie motorul pe care îl aleg.

 

 

 

Aventura

 

Am început aventura în spațiul urban, printre clădiri de birouri și claxoane.Printre semafoare nesincronizate și autobuze care nu le respectă. Printre străzi prea înguste și oameni supărați. Încă de la X5 am fost surprins ce efect are o bună izolare fonică asupra sentimentului pe care îl ai într-o mașină. Închiderea ușii pune distanță între tine și problemele lumii. E ca și cum ai fi ajuns deja acasă. Aventura începe într-o vineri la ora 18:00 pe bd. Aerogării. Primul lucru pe care vreau să îl încerc este ceva numit Traffic Jam Assistance. Am citit despre el, ar trebui să preia controlul accelerației și al volanului în situații de trafic intens. Perfect, îmi zic…doar că pe bord îmi apare o notificare care îmi spune că sistemul poate fi folosit doar pe autostradă. Ce?? Pai pe autostradă e rareori trafic aglomerat. Înțelegeam dacă zicea că pot folosi sistemul doar pe Bd. Pipera. Dar pe autostradă? Mă resemnez și încep să folosesc sistemul de cruise-control adaptiv care menține viteza după autoturismul din față și poate frâna până la zero kmph. Dacă petreci mai mult de câteva secunde în staționare, va trebui să apeși butonul de reset al sistemului, dar tot e mai bine decât să mă concentrez la traficul infernal. Sunt liber să butonez telefonul.

 

 

Nu trece mult timp până începe să îmi placă. Deși mare, mașina se comportă bine în oraș. E ușor de parcat cu ajutorul sistemului de camere care îți pot prezenta o imagine de ansamblu a împrejurimilor – practic vezi pe display o imagine de parcă ar fi filmată de o dronă de deasupra mașinii. De asemenea, mașina poate parca autonom, dacă țineți apăsat un buton (da, controlează și vitezele și accelerația). Singura problemă este că parchează automat doar lateral L.

 

Ador faptul că se încălzește în interior imediat. Ador scaunele care pot fi ajustate pe j’demii™ (e un cuvânt franțuzesc care înseamnă „foarte multe”) de axe. Ador cum se simte volanul. Și ador auto-hold-ul. Trebuie să bifați autohold!!! Aș putea să fac naveta spre muncă cu o mașină d-asta.

 

 

Plecăm spre Parcul Național Cozia cu gândul să facem o drumeție. Prima oră a dimineții – rămân meditativ cu ochii în portbagajul mașinii. Rucsac, bețe de drumeție, bocanci de munte. Pare atât de potrivit mașinii ăsteia și totuși nu cred că a văzut foarte des genul ăsta de bagaj.

 

Pe autostradă mi-am dat seama că trebuie neapărat să folosesc cruise-control-ul pentru că altfel ajung la viteze amețitoare fără să îmi dau seama. Este mașina care dă cea mai mică senzație de viteză din câte am văzut. Probabil motorizarea, izolarea fonică și gabaritul ajută, dar, credeți-mă…la 130 kmph poți crede cu ușurință că ai 60 dacă nu ai avea Heads-Up Display. E pentru prima dată când îi înțeleg pe oamenii ăia care merg cu 170 vorbind la telefon. Nu e vina lor. Încerc din nou să folosesc Traffic Jam Assistance. De data aceasta îmi spune că nu funcționează la viteze mai mari de 60 kmph. Frânez, pe autostradă, la 60 de kmph. Din nou eroare. Trebuie să ai o mașină în față. Rămân blocat – efectiv mă uit ca Iohannis la rezultatele alegerilor parlamentare. Mă așteptam la limitări, dar parcă nu îmi vine să cred. Mai are să îmi ceară să fiu încheiat la cămașă și să am întreținerea achitată la zi. E absurd. Știu că sunt modele ale BMW, unde sistemul nu are atâtea limitări. Abia le aștept.

 

Pe drumurile naționale încep să îmi dau seama că dimensiunile mașinii încep să mă streseze. Mi se pare că ocup toată șoseaua. Plus că suspensia mi se pare că ar fi putut fi mai moale. E adevărat că pe Dealul Negru am mers în sport și puteam să jur că sunt într-un hot hatch. Nici un pic de ruliu. O grămadă de cuplu. O grămadă de aderență. Singurul moment în care se simțea greutatea, era la frânare, dar nici atunci suficient. Mă face să mă simt adolescent mașina asta. Sunt în mica mea navetă spațială – e rapidă și turbată, dar în același timp mă simt de parcă aș bea un ceai lângă un șemineu într-o zi de iarnă. E greu de explicat.

 

 

Ajungem în off-road (pentru cei care mi-au dat mașina – a se înțelege un drum forestier, fără prea mari provocări; pentru ceilalți cititori – a se înțelege același lucru, pentru că pragurile M-Sport nu par să se împace cu bolovanii și nu am de gând să pun presiune pe bugetul meu pe 2017). În continuare mi se pare că suspensia e prea dură. Totuși, liniștea asta deplină, peisajul, frigul de afară, confortul…e cumva incredibil. Nici nu îmi vine să cred că urc pe un vârf de munte. Merg într-un adevărat hotel pe roți. Deși am subestimat dificultatea traseului auto, acesta nu face probleme mari. Singura mașină pe care am mai întâlnit-o pe traseu a fost un X5. BMW POWER!!

 

 

Lumina începe să pălească și pe măsură ce urcăm începe să apară zăpada. Senzația de hotel de 5 stele nu se schimbă. Sunt super încântat. Chiar este o mașină care satisface nevoile tuturor (mai puțin celor care trebuie să își parcheze mașina în Militari…lor nu…). Mi-ar fi plăcut ca cei de la BMW să mai renunțe puțin la dinamică în favoarea unei gărzi la sol mai înalte și a unei suspensii mai iertătoare. Este o mașină de două tone și da, e impresionant că se conduce ca un Golf GTI, dar eu aș vrea să pot să ajung oriunde văd cu ochii fără să mă gândesc la bară și la ornamente și la jantele de 700 de inch. Sunt sigur că mulți sunt încântați de genul ăsta de modificări, fie ele și pe genul ăsta de mașină.

 

 

Ajuns pe vârf nu pot să mă gândesc decât că am dreptate. Ar fi păcat să ai o mașină atât de versatilă și să nu ai curiozitatea să explorezi. Eu cred că despre asta e viața, nu doar despre mersul la Mall.

 

* recomand ca mersul pe munte să se facă pe jos, respectiv cu picioarele, dar uneori vrei să pleci la pas dintr-un punct mai înalt, pentru că nu îți ajunge timpul

 

 

Dar…eu cu cine votez?

 

BMW a reușit să facă noul X6 mai spectaculos ca vechiul. M-aș putea descurca cu o mașină ca asta pentru că răspunde atâtor nevoi. Singura întrebare este dacă merită banul motorizarea asta minunată. Și da știu că am lăudat-o. Și chiar sunt dat pe spate de performanțe. Dar la 93.124 euro (cu tot cu TVA – în bază) este cu 18.000 de euro mai scump decât BMW X6 xDrive40d, care este cu doar 0.6 secunde mai lent până la 100 kmph.

 

Eu pot doar să vă spun că este o mașină excelentă, care vă poate duce atât de departe. Nu o țineți doar în parcare pe Dorobanți.

 

 

 

GTC Trophy 2015 – Peste 50 de mașini se vor întrece în acest weekend


Peste 50 de mașini 4×4 vor lua startul la GTC Trophy 2015, compețitie de off-road organizată în acest weekend (25-27 septembrie) de clubul sportiv GTC Motorsport în stațiunea Sărata Monteoru din județul Buzău. GTC  Trophy 2015 – cea mai lungă zi din off road-ul românesc – se va desfășura sub egida F.R.A.S. – Federația Română de Automobilism Sportiv.

GTC.Trophy

Aflată la cea de a patra ediție, GTC Trophy vine anul acesta cu un format nou, în care cele trei zile de concurs clasice – două de traseu și una de Trial, vor fi condensate în circa 25 – 30 de ore, cu parcurgerea traseului atât ziua, cât și noaptea. O altă noutate este faptul că se navighează atât pe roadbook, cât și pe track.

 

Echipajele înscrise în concurs vor putea opta pentru trei clase competiționale, Open, Standard și Hobby, cu grade diferite de dificultate. Lungimea traseelor va fi de 150 – 200 km la clasa Open, 200 – 250 km la clasa Standard și aproximativ 150 km la clasa Hobby. Pentru a reuși, concurenții vor trebui să adopte o strategie eficientă, astfel încât la capătul celor 4 secțiuni de traseu și a probelor speciale să ajungă cu mașina întreagă și să se claseze cât mai bine.

Premiul cel mare se va acorda la clasa Open, constând într-un troliu în valoare de 10.000 de lei. Echipajele anunțate la start se vor lupta la propriu cu noroiul și cu oboseala, pentru a reuși să câștige acest premiu. Competiția va fi foarte strânsă și la clasa Standard, unde se vor întrece în jur de 30 de mașini, pe un traseu cu grad de dificultate mediu, pregătit de Alexandru Piedemonte – directorul clasei, a declarat Răzvan Cirap, organizatorul evenimentului.

GTC.Trophy1

Nou veniți la GTC Trophy sunt concurenții de la clasa Hobby, care vor avea parte atât de trasee frumoase cât și de un curs de off-road susținut de Romică Chiriac, cunoscut campion la clasa Extrem.

 

Clasamentul final va ține cont de punctajul obținut la cele două secțiuni ale concursului, traseu și Trial, iar premierea va avea loc sâmbătă seară, 26 septembrie, la Hotel Cazino, din Sărata Monteoru. De asemenea, participanții la Trial pot alege să se înscrie la Triatlonul Hitachi, un concurs de îndemânare tehnică, unde vor înfrunta probe precum: înlocuirea unei roți cu pistolul pneumatic cu acumulator, înșurubarea cât mai multor holtzșuruburi într-un panou OSB într-un minut și chiar o probă de tăiat lemne cu drujba.

 

Proba de Trial va avea loc sâmbătă, 26 septembrie, lângă stațiunea Sarata Monteoru, cu începere de la ora 15:30. Câstigatorii celor 3 clase – Open, Standard și Hobby – vor fi premiați la Hotel Cazino, începând cu ora 22.30. De la 23:00 va începe GTC Party, care va ține toată noaptea,  atmosfera fiind întreținută de cei de la trupa Folk Frate.

 

Partenerii principali ai evenimentului sunt Red Bull România, Hitachi Powertools România, Pick-Up.Ro, RUD România, Line-X Romania și GTC Auto. De asemenea, competiția este susținută și de Ferma Dacilor, Cabana Izvoranu, Hotel Cazino, Bristot, Ursus, Jidvei, Fasonare Otel, Vesta, Lex Protect, Human Performance Development International, Today Advertising, 4×4 Adventure, Șugăraș și Alu-Fix.

Bucharest Wheels Arena 2014 – Trial Off Road 4×4


Monstri 4×4 dezlantuiti in inima capitalei si singura competitie de offroad 4×4 din calendarul oficial 2014 desfasurata in Bucuresti – Bucharest Wheels Arena Challenge, trial de off road 4×4 si una din disciplinele de baza ale celui mai mare festival auto-moto si sporturi extreme din Romania. Organizat impreuna cu clubul sportiv GTC MotorSport trialul se va desfasura pe 14 si 15 iunie in zona special amenajata pentru offroad din Centrul Expozitional Romexpo Bucuresti.

 Bucharest Wheels Arena Challenge 2014

Pentru participanti, piloti si copiloti, organizatorii au pregatit premii substantiale in valoare de 4.750 euro cash! Publicul va putea admira in actiune cele mai performante vehicule 4×4 din Romania, echipate special pentru competitie sau offroad, de la masini stock la buggy modificate.

 

Competitia se adreseaza atat echipajelor de incepatori, care vor utiliza vehicule 4×4 fara modificari structurale speciale, cat si echipajelor care au experienta si utilizeaza in concurs vehicule 4×4 cu modificari speciale pentru off-road.

 

Bucharest Wheels Arena Challenge este organizata sub egida CNOR (Comisia Nationala de Offroad) si FRAS (Federatia Romana de Automobilism Sportiv), cu respectarea stricta a Regulamentul sportiv 2014 si anexele sale, a Caietului de sarcini al organizatorului de Cupe 2014 dar si a Regulamentului Particular si va avea trei sectiuni distincte definite de acestea: STANDARD, OPEN si EXTREM.

 

Perioada de desfasurare: 13-15 iunie 2014

Locatie: Centrul Expozitional Romexpo Bucuresti

Tip competitie: trial off-road tip sincron

Fond premiere: 4.750 euro cash

 

Program de desfasurare:

Vineri 13 iunie – 16:30 – 22:00 – inscrieri, verificare tehnica

Sambata 14 iunie – 8:30 – 9:30 – inscrieri, verificare tehnica

                             – 9:30 – 9:45 – briefing

                             – 10:00 – START calificari (standard, open, extrem)

                             – 24:00 – Incheiere calificari

 

 

Duminica 15 iunie – 10:00 – START Finale (standard, open, extrem)

                              – 16:00 – Finish

                              – 18:00 – FESTIVITATE PREMIERE

 

Taxe de participare:

Clasa STANDARD 250 lei / echipaj = taxa concurs si bonuri valorice masa

Clasa OPEN 300 lei / echipaj = taxa concurs si bonuri valorice masa

Clasa EXTREM 300 lei / echipaj = taxa concurs si bonuri valorice masa

 

Premii acordate – Locul: I / II / III

Clasa STANDARD: 600 / 400 / 200 Euro

Clasa OPEN: 800 / 600 / 250 Euro

Clasa EXTREM: 1000 / 600 / 300 Euro

 

Inscrierile se fac online, completand FORMULARUL DE INSCRIERE disponibil pe www.BucharestWheelsArena.ro

 

Lansat oficial in Romania in 2012 sub sloganul “Depaseste-ti limitele!” Bucharest Wheels Arena prezinta publicului pe parcursul a 3 zile si 3 nopti, pe o suprafata exterioara si interioara de peste 40.000 mp, un concept unic dar si cea mai mare expozitie auto – moto din Romania.

Muscel Adventure Trophy


Joi 11 octombrie, la Câmpulung Muscel, începe „Muscel Adventure Trophy”, a 6-a etapa a sezonului 2012 din Campionatul Naţional de Off Road, organizat sub egida Federaţiei Române de Automobilism Sportiv (FRAS).

Evenimentul, ajuns la cea de-a XI-a ediţie, se desfăşoară pe durata a trei zile (11-14 octombrie 2012) şi include etape cu trasee de dificultate extremă, tronsoane de orientare, precum şi o secţiune de trial – parcurs cronometrat de îndemânare pe teren accidentat.

 

Competiţia de navigaţie şi îndemânare reuneşte deopotrivă piloţi auto si moto. La start se vor alinia echipajele ce vor concura în cadrul a trei clase auto: extrem, open şi standard si, respectiv, doua clase moto: exterm şi open.

 

Traseul se derulează pe o distanţa totală de aproximativ 170 km, în judeţul Argeş, în împrejurimile oraşului Câmpulung Muscel şi în masivul Iezer-Păpuşa.

Kamikaze Adventure Trophy


In perioada 26-29 iulie are loc la Curtea de Arges “Kamikaze Adventure Trophy”, cea de- a treia etapa a Campionatului National de Off-Road, organizat sub egida Federatiei Romane de Automobilism Sportiv. Peste 50 de echipaje si-au anuntat prezenta la startul in una din cele trei clase de concurs- Open (25), Standard (12) sau Extrem (13). Sportivii vor trebui sa dea dovada de indemanare si orientare ei avand de parcurs intre 60 si 100 de km pe zi, in functie de clasa la care s-au inscris, traseul de concurs fiind necunoscut pana la Startul probelor. La aceasta etapa a CNOR vor lua startul si doua echipaje de uzina de la Dacia, la volanul unor masini Duster.

Programul evenimentului este urmatorul:

 

ZIUA 1 – 26.07.2012
17.00 – 23.00 – Sosire concurenti
17.00 – 23.00 – Secretariat deschis: inscrieri,verificare tehnica, cazare
20.00 – 22.00 – Cina

 

ZIUA 2 –27.07.2012
7.00 – 8.30 – Mic dejun,
8.30 – Sedinta tehnica,
10.00 – Start in competitie – traseu
20.00 – 22.00 – Cina

 

ZIUA 3 – 28.07.2012
7.00 – 8.30 – Mic dejun,
8.30 – Sedinta tehnica
10.00 – Start in competitie – traseu
20.00 – Cina

 

ZIUA 4 – 29.07.2012
7.00 – 9.00 – Mic dejun,
9.00 – Sedinta tehnica, deplasare la zona de trial
10.30 – Start in competitie – Superspeciala
Festivitatea de premiere

 

Pentru cei interesati sa asiste la eveniment, organizatorii ii asteapta duminica de la ora 10.30 la proba de trial, care va avea loc in Curtea de Arges, pe str. Macesului, in zona “La bazin”.

 

“Kamikaze Adventure Trophy” este o competitie organizata sub egida FRAS, cu sprijinul Primariei si Consiliului local din Curtea de Arges si a Regiei Nationale a Padurilor Romsilva, partenerii etapei fiind Fiskars, GTC Auto, Roton Music, Biborteni, Iron Man 4×4, Hitachi, Uleiuri Total, Casco Ieftin si www.asigurareamasinilor.ro

Start in sezonul competitional de off-road 2011


In 2011, al doilea an de cand disciplina off-road face parte din sporturile cu motor pe patru roti organizate sub egida Federatiei Romane de Automobilism Sportiv (FRAS), sunt programate 17 competitii nationale: 8 etape ale Campionatului National de Off-Road si 9 Cupe, conform calendarului.

 

Competitiile nationale de off-road atrag foarte multi participanti straini, in mare parte din Ungaria, Germania, Franta, Olanda, Austria si Belgia. Organizarea competitiilor de off- road sub egida FRAS a dus la impunerea unor noi norme de siguranta si desfasurare, fapt care a transformat genul acesta de evenimente in competitii sigure atat pentru participanti cat si pentru public.

 

 

Ca grad de dificultate, etapele din Campionatul National sunt mai dificile, avand trasee mai complexe, decat Cupele. Insa, indiferent de competitia pentru care opteaza sportivii, investitia in masina de concurs si echiparea acesteia insumeaza minimum 20.000 euro. Concurentii prefera sa cumpere masini mai vechi, la care nu predomina partea electronica asa cum se intampla cu modele mai noi de 5 ani. Acestea trebuie echipate obligatoriu cu cauciucuri speciale, troliu cu accesorii, sufe, scripete, centuri, rollcage, bare de protectie si, eventual, chit de suspensie.

 

 

Desi sunt voci care sustin ca evenimentele off-road distrug natura, FRAS precizeaza ca toate competitiile gestionate de noi se desfasoara numai pe drumuri forestiere sau militare dezafectate, fara a interveni in habitatul natural al acelor zone. Sportivilor le este interzis sa intre in zone cu puiet, pasuni sau orice alta forma de vegetatie tanara.

 

 

Cei mai multi participanti la competitiile de off-road spun ca principala caracteristica a acestui sport este aceea ca promoveaza spiritul de echipa. Chiar daca sportivii se afla intr-o competitie, pe traseu isi repara unii altora masinile, fac schimb de piese sau se ajuta cu combustibil. Ineditul consta si in faptul ca traseul pe care il au de parcurs este necunoscut pana in momentul Startului, cand echipele primesc un road book cu instructiuni si semne pe care trebuie sa le urmareasca, fara a avea desenat in clar drumul pana la Finish. Traseul trebuie parcurs in cel mult 12 ore, media fiind de 9 km/ora, fapt care face din acest sport in primul rand unul tehnic.

Temerarii săptămânii extreme revin în acțiune după ziua de odihnă


Cea mai lungă săptămână de off-road extrem, Castrol Extreme Adventure, a ajuns la cea de a treia zi de concurs. Mai precis în ziua în care toți concurenții vor descoperi frumusețile Masivului Penteleu. Sunt pregătiți câțiva zeci de km pentru toate categoriile și clasele, însă după ce marți s-au parcurs la Auto Open și 8.5 km în 8 ore cea de a treia zi de concurs nu se anunță de loc a fi ușoară.

A cincea ediție a Romanian Extreme Adventure, devenită în acest an Castrol Extreme Adventure, a debutat duminică, 18 iulie cu verificările tehnice și administrative și cu încercarea de a parcurge traseul de Prolog. După anularea Prologului din cauza ploii, a urmat ziua în care concurenții au ajuns în tabăra de lângă Lacul Mocearu, locație unde se va sta până sâmbătă. Dacă luni a fost o zi relativ rapidă, chiar dacă la clasa Auto Open trolierile au fost la ordinea zilei, marți, în a doua zi de concurs, lucrurile nu au mai stat de loc așa. Din cauza ploii de luni seară traseul s-a îngreunat foarte mult și, deși, organizatorii au întârziat startul, pe 20 iulie a fost o zi extrem de grea pentru cei de la Auto. Cu excepția echipajului Bogdan Oprea/ Petzalis Rasty, care a reușit cu al său bugy să nu se trolieze în nici una din zilele din munți, toți ceilalți au făcut kilometri întregi pe jos pentru a putea lega troliile de câte ori a fost nevoie. Marți, din cauza noroiului, au fost exchipaje care în 8 ore nu au reușit să ajungă nici măcar la primul punct de control orar. Mai mult întregul traseu programat pentru a doua zi în munți, la clasa Auto Extreme nu a fost parcurs decât de trei mașini. Sorin Pârvulescu este liderul acestei clase, însă dacă în a treia zi în munți lucrurile vor decurge normal pentru Sorin Craioveanu acesta va deveni liderul Castrol Extreme Adventure.

La Auto Open, Dan Cernisov este lider după două zile și se chinuie astăzi, în ziua a treia să își păstreze avantajul în ciuda faptului că nu se va putea distanța prea mult de Adrian Floricescu, având în vedere că ambii vor pierde mult timp pe traseu din cauza șanțurilor făcute de cei de la clasa Auto Extrem.

La Moto lucrurile decurg într-un mod firesc, mai ales la clasa Extrem unde Mani Gyenes și Marton Szilveszter în pofida problemelor tehnice privesc această cursă ca pe un antrenament. Mani este lider după două zile deși a fost nevoit ca marți să își schimbe pe traseu o piesă de la ambreiaj. Iar Marton, care tot marți a fost nevoit să desfacă de 5 ori motorul într-un râu din cauza unor probleme apărute la carburator, se află pe locul doi.

Moto Open este o clasă extrem de animată unde, după două zile, lupta pentru victorie este încă deschisă. Mihai Eperes este lider în timp ce Krisztian Nagy ocupă locul doi și speră ca după victoria de la Prologul Red Bull Romaniacs să își poată trece în palmares și un loc 1 la Castrol Extreme Adventure.

De la clasa Moto Hobby ne putem aștepta la o adevărată surpriză. Andreea Goga singura femeie pilot din competiție se află pe locul 2 după două zile și nu este exclus să o vedem câștigând, deși la începutul săptămânii nu își dorea decât să ajungă la finiș. Pe primul loc la această clasă se află Ionel Spinu.

Categoria Moto este cea mai animată având în vedere că există patru clase și cu excepția clasei Extrem (cu cel mai dificil traseu), unde doar o problemă tehnică îi mai poate lua victoria lui Mani Gyenes, la toate există o luptă aprigă pentru podium. La clasa Moto Old Boys Aron Gorog este lider, el profitând și de mutarea lui Ioan Lutaș și Laurențiu Nedelcu la clasa Extrem.

La ATV Open Mihai Mohora este lider după două zile.

După ce ieri a fost programată ziua de pauză, în care s-a profitat pentru ca vehiculele să fie reparate după chinul de marți, astăzi concurenții se bucură de condițiile extreme din masivul Penteleu. Aici, organizatorii au decis să mai reducă traseul la categoria Moto având în vedere că după furtuna care s-a abătut asupra zonei unde se află tabăra (Lacul Mocearu – Masivul Penteleu) anumite porțiuni au devenit impracticabile.

Castrol Extreme Adventure continuă până sâmbătă 24 iulie când în apropierea taberei (Lacul Mocearu, localități apropiate Lopătari, Plaiul Nucului) sunt programate probele speciale care vor decide câștigătorii celei mai lungi săptămâni de off road extrem din Europa.

Renatta Stepanov

Media Relations Castrol Extreme Adventure

credit foto: Dragos Savu