Category Archives: Fumurile lui Mitraşcă

Fumurile lui Mitraşcă

Sa nu faci ca mine!

3 Comments

Dupa ce m-am dat doi ani in cursele de coasta, brusc m-am trezit mare specialist. Nu in pilotaj, nu in mecanica, pneuri sau altele din astea. Ci in managementul costurilor unui debutant. Sau cum ar scrie pe cartea de vizita, MCD. Suna misto numele dar e cam la fel cum e cu asistant manager, si de fapt e vorba de o secretara.

 

Ce inseamna acest MCD? Simplu. Am luat tot ce am auzit de la oameni cu experienta in motorsport si am combinat cu ce am invatat pe propria piele. Si cu foarte mici exceptii, cele doua categorii de invataminte erau la extreme diferite.

 

Toti marii oameni de bine care au experienta in sportul nostru minunat imi spuneau acelasi lucru. Ca iti trebuie 250 de cauciucuri ca sa te poti prezenta la o cursa. Ca iti trebuie duba, platforma, sa te antrenezi, sa faci minim 100 de urcari de recunoastere si daca nu ai investit cel putin 15.000 de euro in revizia generala a masinii inainte de sezon ar trebui sa fii impuscat. Pentru ca el, cel care iti spune din suflet, si cu mare generozitate aceste sfaturi, decat sa se prezinte cu masina asa cum vrei sa o faci tu, mai bine nu se duce.

 

Unii dintre ei imediat iti vin cu o oferta sa iti pregateasca masina. Pentru ca ei au experienta si decat sa o dai pe mana unor nepriceputi mai bine o duci la ei. Ca lucreaza profesionist, poti sa intrebi. Stii masina de 1000 de cai pe care a pilotat-o x-ulescu la Abrud? Ei bine, ei au pregatit-o.

 

 

Eu am invatat altceva. Ca sportul cu motor e foarte scump dar nu atat de scump precum pretind unii. Poti sa debutezi si cu o masina de 3000 de euro. Poti sa iti cumperi opt cauciucuri de competitie si sa faci tot sezonul de coasta. Patru pentru uscat si patru de ploaie. Nu 30, nu 250. Nu o duba intreaga de piese, ca nu mergi la Raliul Sibiului. Poti sa mergi si cu o masina fara autoblocant, fara cutie scurta, fara suspensie reglabila pe sapte cai. E adevarat ca nu vei lupta pentru rezultate mari dar eu cred ca debutantii vor sa participe. Si doar dupa o vreme isi doresc rezultate.

 

Nu e rau daca debutezi pe o supermasina, daca iti permiti tot ce scrie in manual. Dar e la fel de adevarat ca poti sa debutezi si fara sa iti nenorocesti toate proprietatile si economiile.

 

Asadar, ultimul cuvant pe acest subiect: Nu asculta doar de lupii batrani si smecheri daca vrei sa te apuci de coasta. Mai intreaba si cativa baieti mai mici, care s-au descurcat cu putin. Ca sunt multi MCD-isti in tara. Nu o sa iti ofere servicii, nu o sa te certe daca vrei sa mergi pe cauciucuri de strada la cursa si pe slick-uri pe strada. O sa-ti spuna ce au gresit ei. Si concluzia o tragi singur. Bine?

Fumurile lui Mitraşcă

Ce a inteles Valvoline din colaborarea cu Vali Porcisteanu

1 Comment

Anul trecut, Vali s-a batut pentru titlu pana in ultima etapa. Cu totii stiam ca e doar o chestiune de timp foarte scurt pana cand va avea un nume puternic pe masina. Si cel care a sarit primul a fost Valvoline.

 

 

Nu trebuia sa fi un mare vizionar sa-ti dai seama de potentialul imens al unei colaborari cu cel mai carismatic pilot de la noi. Si unul care si castiga raliuri. Iar acum, oriunde merge Vali, la emisiuni tv, la curse, la un gratar, duce cu el Valvoline. Nu bidoane cu ulei, evident, ci numele.

 

 

Noi stim ca in spatele tuturor brandurilor sunt multi oameni de marketing, “oameni de bine” cum ar zice Ion Iliescu, care nu fac altceva decat sa speculeze astfel de colaborari… fructuoase. Ma rog, mai dau si cate un mail, mai fac o sedinta, o intalnire cu agentia de publicitate. Dar astea nu intereseaza pe nimeni.

 

 

Si unul din acesti oameni a aprobat un mesh mare cat China pe o cladire din apropierea statiei de metrou Grozavesti. Cu pilotul nostru in fata masinii de curse si cu un bidon in mana. O fi vreun sediu acolo sau nu stiu. Nu ma intereseaza. Dar ce e interesant este ca deja am auzit cateva indicatii de trasee prin Bucuresti care spuneau ca “trec pe la Vali Porcisteanu”. Nu pe la Grozavesti, nu pe la Carrefour, nu pe langa Regie.

 

Eu unul as face o echipa Valvoline Racing Team. Cu Vali si Alina Bunica. Atat. Sa se lupte cu lupii mari Jack si Napoca. Si pun pariu ca o data cel putin i-ar pune la colt. Ati vazut ce rezultat a scos Alina la Targu Mures! L-a batut si pe Grigorescu. Stiu ca a nins. Ca a fost o nebunie cu gumele dar Alina a fost acolo, a stat pe drum si a mers mai tare ca multi altii.

 

Tin minte ca in urma cu cativa ani, cand Vali venea pe probe lumea iti spunea ca vine Daurette. Pentru ca pe masina lui scria Daurette. Nu cred ca Valvoline va ajunge acolo. Pentru ca traseul meu catre service-ul care imi face masina acum nu trece pe langa mesh-ul cu Valvoline ci pe langa Vali Porcisteanu.

Fumurile lui Mitraşcă

Ce enormitati mai face FRAS

4 Comments

Ieri, marti, 10 mai, am fost cu treaba la sediul FRAS. Cu toate ca ma asteptam sa fiu luat in primire de Roxana Habina am fost intampinat de Leo Stefanescu. De fapt, toata lumea care ajunge pe acolo spera sa o intalneasca pe Roxana, poate poate o imbratiseaza sau o pupa. Pe obraz. Ei bine, Leo imediat m-a deturnat din drumul meu spre primul etaj. Avea o “nemultumire” cu mine.

 

Ca l-am acuzat ca nu a intocmit corect clasamentele de coasta in 2010. Si cum ne uitam si ne contraziceam noi de zor pe marginea lor, a venit Stefan Vasile. L-am oprit sa ne lamureasca. Eu sustineam ca nu am primit puncte la cateva etape si Leo spunea ca la grupe s-au dau puncte si daca nu au fost cinci concurenti dar la clase nu a fost la fel. Si Stefan Vasile i-a dat dreptate.

 

Cu coada intre picioare, am cautat un alt nod in papura. Si l-am gasit intr-un alt clasament. Dar cum Stefan Vasile nu mai era prin preajma sa imi valideze rationamentul, a ramas totul in aer. Dar asta nu inseamna ca am uitat ca am fost batut cu armele mele. Am acuzat Federatia ca nu a intocmit bine clasamentele si se pare ca am acuzat-o pe nedrept.

 

Acum, eu nu am mai consultat regulamentul de anul trecut dar din punctul meu de vedere, Stefan Vasile reprezinta mai mult decat o garantie pentru orice problema legata de regulament. Si astfel, sunt nevoit sa accept ca am gresit. Si dupa ce Leo mi-a aratat munca sisifica pe care o duce cu clasamentele mi-a cam pierit cheful sa iau FRAS-ul la “trei-pazeste!”. Stiati ca el acorda un punctaj subunitar pentru toti cei clasati? Adica celor care sunt sub pozitia a zecea? Doar ca la final, cei cu zero puncte sa nu fie clasati in functie de numarul de concurs. Ci dupa performante.

 

Asa ca o spun clar si raspicat: draga Leo, am gresit cand am spus ca nu ai facut clasamentele corect! Dar sa nu te culci pe o ureche. Vezi cum sta treaba la A5 ca inca nu am rezolvat-o. Te astept la cotitura. Pana atunci eu ma-nclin si imi cer scuze!

 

Si mai am o problema. Daca tot au angajat-o pe Roxana, de ce ea sta acum la etaj si nu la intrare? S-au prins ca e mai mult decat un bibelou si ca pot sa o foloseasca sa faca chiar si treaba concreta? Alta decat sa-i binedispuna pe toti vizitatorii? Hm, eu cred ca o vor doar pentru ei.

 

Daca nu v-ati prins, in poza e Roxana. Si o sa se supere foarte tare pe mine dar asta e. Intr-o zi mi-a spus ca ii este frica sa nu am idei sa scriu despre ea. Si bineinteles ca de ce ti-e frica nu scapi. Nu-i asa ca v-ati face si voi drum pe la sediul Federatiei si numa ca sa o vedeti pe Roxana?

Fumurile lui Mitraşcă

Premiul Heineken ca n-ai iesit pe afara. Niciodata!

3 Comments

In motorsport intra doar cei care au o doaga lipsa. Daca nu iti fileaza o lampa stai linistit pe fundul tau si iti cheltui banii pe altceva. Cum ar fi o casa de vacanta sau mobila supermeseriasa in living.  Sau o barca pneumatica cu care sa faci rafting. Cu toate ca si pentru rafting iti trebuie o doaga lipsa.

 

Ma rog, de obicei, cei care debuteaza nu se gandesc la performante. Am zis de obicei. Ci se gandesc doar sa participe. Daca din cand in cand mai pica si cate un podium, e minunat. Daca nu, asta e. Si-au facut damblaua. Totusi, una din putinele recompense care ti se ofera la curse sunt cupele. Si intr-adevar, FRAS a facut in asa fel incat cat mai multi concurenti sa urce pe podium. Si clasele sunt cat de cat gestionate cu atentie.

 

Dintre vanatorii de podiumuri, ma pot numara printre cei mai norocosi. Cu toate ca nu asta am urmarit de-a lungul timpului, am prins gustul. E si normal. E adevarat ca prefer un podium la 2 roti motrice din an in paste decat la diesel in fiecare etapa.

 

Si de fiecare data cand sunt chemat sa imi colectez cupa la diesel ma gandesc la cei care au facut eforturi mult mai mari ca mine in cursa si pleaca acasa cu mana goala. Si aici am vrut sa ajung. La cei care nu pot spera la podiumuri si totusi vin la curse. Cand te bati cu Andronic, cu Onoriu si cu Radut, nu prea mai ai sanse sa urci pe podium daca ai un H5. La fel e si cu H3. Si nu numai.

 

Daca te prezinti cu un Oltcit de H1, esti condamnat sa completezi clasamentul general fara ca cineva sa te bage in seama. Si asta nu e drept. Nu e drept sa nu ai nicio sansa sa fii recompensat pentru efortul tau.

 

 

Si propunerea mea a fost urmatoarea. Sa se instituie un trofeu al constantei. In special pentru cei care vin la curse si pleaca cu mana goala. De ce sa nu spere si ei la o rasplata, macar la sfarsitul sezonului? In 2010 am fost doar doua masini care au terminat toate etapele la coasta sau raliu. Amandoua au avut numarul 47. Si ma mandresc foarte mult cu performanta de a fi fost singurul care a terminat toate etapele de coasta. Asa cum si Viorel Ivan cred ca se mandreste cu performanta lui.

 

Desi aveam aceasta propunere cu premierea la sfarsitul campionatului a celor care termina toate etapele, nu am putut sa o spun atat timp cat, practic, imi sustineam propria cauza. Dar acum, la inceput de campionat pot sa o fac.

 

Dragii mei, de ce sa nu vina si Oltcitul, si toate Daciile si Peugeot-urile cu putini cai la fiecare cursa stiind ca daca se claseaza la toate etapele, la finalul sezonului vor fi recompensate la Gala Campionilor. Sa urce langa Giri, langa Hora, langa Nistoran pe o scena unde sunt doar cei care au reusit un sezon fara abandon sau neprezentare.

 

S-ar putea atrage un sponsor pentru acest trofeu. In genul “Trofeul Metabond pentru fiabilitate si constanta”. Sau “Premiul Porsche Bank pentru un sezon fara abandon” s.a.m.d.

 

Credeti ca e o idee buna? Eu da.

 

Fumurile lui Mitraşcă

Interviu cu Sebastien Loeb : ”Nu vreau sa ajung ca Schumacher”

3 Comments

Motorsportnews.ro a reusit in acest weekend o performanta unica. Imediat dupa victoria din Sardinia, Sebastien Loeb ne-a acordat un scurt interviu. Iata ce ne-a spus  Campionul Mondial intr-unul dintre putinele momente de sinceritate completa din cariera sa.

 

MSN: Ai curatat tot raliul drumul si totusi l-ai castigat. Ai renuntat la tactica?


Loeb:  Da. Am hotarat sa las deoparte strategiile si sa merg la victorie de la inceput. M-am saturat sa tot aud despre Seb 2.0, despre favoritul principal la titlu. E cam ciudat sa fii al patrulea in clasamentul general si sa fii favorit iar liderul clasamentului sa fie considerat lipsit de motivatie. Cred ca pentru moment am pus lucrurile la punct.


MSN: Sunt zvonuri care te plaseaza in negocieri cu VW. Cum comentezi?

 

Loeb : Intr-advar, am primit o oferta de nerefuzat, financiar vorbind. E incredibil ce buget au mobilizat cei de al VW pentru Campania lor din WRC. Totusi, nu vreau sa ajung ca Schumacher. O umbra a campionului de altadata care alearga pentru o echipa careia ii face mai mult rau decat bine. Toata lumea il stie cu Ferrari asa cum toata lumea isi va aminti de mine alergand pe un Citroen. De ce as vrea sa risc sa dau cu piciorul la ce am realizat in toti acesti ani? Sunt piloti care au cunoscut gloria cu mai multi constructori si sunt cei, foarte putini, care au ramas fideli unei singure echipe. Eu as vrea sa fac parte din a doua categorie.

 


 

MSN: Descrie-ti pe scurt principalii adversari din acest an.

 

Loeb: Hirvonen, constant si matur. Latvala, incredibil de rapid. Ogier, arogant, material de campion. Solberg, totul sau nimic. Sordo, nemultumit dar magnific pe asfalt. Kimi, rasfatat, talent incredibil, imprastiat. Wilson, fiul lui tata. Ostberg, talentat dar moale. Andersson, un fel de Ogier fara sustinere financiara.

 

MSN: Ce ai sa le spui pilotilor din Romania?

 

Loeb:  Nu stiu prea multe despre motorsportul din Romania. Totusi, imi aduc aminte de un pilot Claudiu David care a venit in Argentina si i-a cam batut in primele probe pe cei din PWRC. Daca mai sunt si altii ca el in Romania inseamna ca lucrurile arata bine.

 

MSN: Cum vei aborda restul campionatului?

 

Loeb:  Hm, o intrebare care de obicei imi spune ca nu stau de vorba cu un sportiv, ci cu un jurnalist.  Cum sa abordez decat cu pedala la fund? Mergem la victorie in toate etapele. Doar daca voi avea titlu in buzunar si ne-am lupta si la constructori as lua in considerare sa reduc din viteza. Pana atunci suntem aici ca sa le aratam cine e numarul unu si in 2011.

 

MSN:  Mult succes in continuare!

 

 

Pentru a verifica acuratetea informatiilor, Motorspornews.ro va atrage atentia ca ati citit un articol din cadrul “ fumurilor…”

 

Fumurile lui Mitraşcă

Transfer de mase

1 Comment

Intr-o zi, o sa fiu pilot platit. Si tot ce va trebui sa fac va fi sa ma antrenez, sa ma documentez si sa castig curse.  Intr-o zi, sa fac rost de bugetul pentru o etapa nu va mai reprezenta nici un fel de stres. Pentru ca intr-o zi, motorsportul va fi mult mai mediatizat, spectatorii vor fi mult mai multi si toata lumea va stii diferenta intre raliuri si viteza in coasta.

 

Intr-o zi, Romania va avea un circuit omologat FIA unde se vor desfasura etape de WTCC, FIA GT, Le Mans Series, Formula Renault, F2 si chiar F1. Pe acel circuit, Mihai Marinescu si Doru Sechelariu vor castiga etape de FIA GT si F2 si vor fi mai cunoscuti in tara ca Monica Columbeanu. Dupa un timp sa vor construi alte doua circuite. Si pe aceste trei circuite se vor desfasura campionate nationale monomarca.

 

Cupa 500 Abarth, Megane Trophy, Polo TDi Cup si Dementor XBow Super Challenge. Cinci etape intr-un sezon. Trei pe circuit si doua pe circuite stradale. Timisoara si Constanta. In weekendul curselor hotelurile vor avea pret dublu, restaurantele vor castiga cat intr-o luna iar Timisoara si Constanta vor gazdui peste 50.000 de turisti din tara si nu numai.

 

 

Vor exista filiale ale scolilor de pilotaj de renume din strainatate si oricine isi va putea inchiria un Lotus Elise pentru o jumatate de zi de “forja” pe pista. TVR1 va transmite in direct principalele competitii iar industria motorsportului o va intrece pe cea a telefoniei mobile. In WRC va fi o chipa “Romania Rally Team” cu Claudiu David si Vali Porcisteanu. Ei il vor bate pe Ogier in Raliul Japoniei. Si pe Latvala. Amandoi. Asa se va intampla!

 

Stiu ca o sa spuneti ca trebuie schimbata mentalitatea. Ca oamenii trebuie sa intelegea una, alta, cat de benefice ar fi toate astea pentru economie, pentru conduita pe sosele etc. Nu trebuie schimbat nimic, zic eu. Motorsportul ca si politica, presa si toate celelalte sunt exact acolo unde trebuie sa fie. Acolo unde le-am pus impreuna. Si ne meritam OTV-ul si presedintele si falimentele si fraudele si … stirile sportive.

 

Dar intr-o zi o sa fie mai bine. Cu o singura conditie. Ca cei care-si apara cu darzenie incompetenta din pozitiile de sefi, coordonatori, “specialisti” si responsabili sa inceapa sa mai piarda din lupta cu cei care chiar vor sa faca treaba. Deocamdata multi dintre acestia au abdicat si fac treaba in strainatate. Acolo unde sunt circuite si unde exista piloti platiti.

 

Intr-o zi, o sa fiu pilot platit. Sau doar un om platit. Nu stiu insa daca in Romania!

 

Fumurile lui Mitraşcă

Kubatech was there

Nu am fost singurul care a vrut sa speculeze o oportunitate. Au fost si cei de la Autotehnica, a fost si Robotul (Catalin  Cismaru ). Cei din Rally Dream Team nu sunt la prima participare ca echipa la coasta si ei au fost primii care s-au inscris. Si nu oricum. Ci cu patru piloti. Cei mai smecheri au fost UCM-istii. Ei sunt campioni de atatia ani si nu concep alt loc in clasament.

 

Ceea ce le reprosez eu lor este ca i-am intrebat daca vor sa-si inscrie echipa. Chiar acolo, la Campulung, cat inca mai erau doua ore de inscriere. Si au spus ca nu. Si bineinteles cand au vazut vanzoleala cu echipele, ne-au taxat. S-au inscris.

 

Asa ca am ramas cu foaia de inscriere in mana si am stiut ca nu am nici o sansa sa urc echipa pe podium. Pentru ca nu aveam nici o “integrala” in echipa. Si nici cineva care sa puncteze la general. Dar am zis, fie! Atata timp am urcat singur pe podium incat pot sa fac si eu un efort sa sustin un demers excelent. Sa pun umarul la readucerea bataliei si la echipe. Nu ar fi fost sportiv sa ma intorc din drum doar pentru ca teoretic nu aveam mari sanse la podium. Si nu ar fi fost nevoie de mult noroc pentru ajunge in primele trei echipe. Doar de putin.

 

 

Asa ca am inscris Kubatech Racing Team. Impreuna cu Andrei Serban si cu George Nistor. Acum sa nu va imaginati ca a fost doar un puseu de entuziasm inconstient din banii de sponsorizare care puteam sa-i pun in buzunar. A fost si un alt considerent la mijloc. In caz ca se intampla ceva neprevazut cu masina mea, trebuia sa ma asigur ca sponsorii ( sau macar unul din ei ) vor exista intr-un clasament.

 

Si uite asa, vineri am fost cinci echipe inscrise. Si Kubatech nu s-a descurcat rau. Am fost foarte aproape de Rally Dream Team. Chiar mai buni daca nu s-ar fi pus punctele de le open. Cu masini mult mai slabe.

 

Duminica am hotarat sa nu mai inscriu echipa. Dar a venit o alta echipa sa ocupe locul liber. Asa ca in clasament acum sunt sase echipe. Iar Kubatech Racing Team este a cincea in clasament.

 

Dar nu pot sa nu va zic de unde vine Kubatech. De la Danny Kubasik. Un tenismen profesionist care are obiceiul sa se dea in curse cu un Porsche 997 GT3. Tot el conduce destinele companiei Mcchip-DKR a carui filiala din Romania ma sustine in 2011. Misto, nu? Check-it out : www.mcchip-dkr.com

 

Fumurile lui Mitraşcă

Ursuletii din spatele vitrinei

2 Comments

Cand sa te opresti? Cand trebuie sa spui “a fost frumos, nu as schimba nimic dar e timpul sa trec la urmatorul capitol”? Atata timp cat nu poti face o meserie din a pilota cat de mult e cazul sa sacrifici doar pentru o pasiune?

 

Timpul ingheata cand esti prins in obsesia de a ajunge la urmatoarea etapa. Si saptamana nu mai are sapte zile si luna nu incepe de la intai. Mai sunt doua saptamani sau mai sunt cateva zile pana trebuie sa fie gata masina. Si totul se invarte in jurul ciclicitatii curselor din sezon. Si la sfarsitul verii iti dai seama ca nu ai ajuns la mare, ca ai iesit de doua ori la iarba verde, ai transpirat la curse si cu restul weekendurilor nu iti mai aduci aminte ce ai facut. Dar sigur nu te-ai relaxat. Nu ca ti-ar parea rau dar incepi sa ai o varsta si parca ar trebui sa te gandesti la lucruri mai importante.

 

 

Cine zice insa ca nu se pot face mai multe deodata? Si familie si curse si liniste si … toate. Ei bine, atata timp cat inca te mai gandesti daca sa pleci la concurs in loc sa sarbatoresti un eveniment important in familie, esti inca un adolescent. Un pasionat de duminica sau un pilot de cariera. Sau un incapatanat penibil. Si, cu siguranta, niciunul dintre noi nu ar accepta ca face parte din ultima categorie.

 

Interesant este ca poti trece atat de usor de la o categorie la alta incat nici tu si nici cei din jurul tau sa nu mai inteleaga ceva din ce iti doresti de la viata asta. Cand, de fapt, te plimbi din cand in cand de unul singur prin parcul copiilor si-ti vine sa duci toate cupele in pivnita ca sa poti sa pui tapet cu ursuleti in camera mica. M-ati inteles?

Fumurile lui Mitraşcă

De data asta mi-a dat cu plus

6 Comments

Marti dupamasa eram un viitor spectator dar miercuri dimineata avea sa vina vestea cea mare. “Poti sa mergi la banca. Ti-au intrat banii pe care i-ai cerut.” Nu au fost cati ar fi vrut masina de concurs dar au fost destui ca sa nu imi fac griji pentru toate celelalte cheltuieli. Si linistea ca am cazare, masa, transport, inscriere si chiar in plus, s-a vazut.

 

Vineri, pe noul traseu de la Campulung, am facut cea mai buna cursa a mea de pana acum. Bineinteles ca intotdeauna se poate mai bine dar eu sunt foarte multumit. Privind in urma, toti cei care am concurat stim de unde am mai putea “da jos” cateva secunde. Mai putin Aurelian Andronache care probabil a mers cel mai aproape de limita. Bravo Dode!

 

Probabil si Christian Nistoran sau Robotul au mers la limita. Nu stiu. Dar pentru ca Evo-urile ma lasa rece, nu pot sa ma pronunt pentru categoria integralelor, cine, ce si cum.

 

 

Joi, dupa ce am vazut lista de start m-am gandit ca un loc pe podiumul clasei A3 ar fi minunat. Dar motorsportul nu ofera intotdeauna laurii celui care are masina mai buna sau piloteaza mai bine. Ci celui caruia i se aliniaza cel mai bine “componentele”. Masina, traseul, recunoasterile, pilotajul si probabil cel mai important, concentrarea, linistea psihologica, “piticii din mansarda” cu alte cuvinte. Si combinatia dintre toate astea, mie mi-a a dat cu mult plus la Campulung.

 

Asa ca, vineri au fost patru podiumuri. Dintre care trei, muncite. Cel de la diesel nu se pune. Nu inteleg de ce nu vin si alti concurenti in grupa asta. Cu doi nu se face primavara. Casule, te-ai fofilat de trei ani, iti fur turbina de pe Ibiza daca nu completezi podiumul la diesel in urmatoarele etape! It’s a promise.

 

Asa. Revenind la Campulung, Duminica, in etapa a doua, cand ar fi trebuit sa atac si mai mult, mi-am impus din nou sa nu risc. Dar am mers cat am putut de tare astfel incat sa nu sar afara. Si afara ar fi putut insemna sa ma dau de-a berbeleacul mult si bine. Tot duminica a venit George Grigorescu sa o scoata pe Monica Cojocaru de pe un extraordinar podium pentru ea si sa ma puna si pe mine la respect. Dar sa fii pe podium langa “profesorul” sau “Cornel Dinu al motorsportului” e oricum o onoare. Pe bune!

 

Rezultatele i-au multumit pe sponsori asa ca duminica noaptea eram cu ei in Bucuresti, sa sarbatorim. La o saorma! Acum, luni dimineata, am un sentiment foarte placut. Dar nu pot sa nu ma gandesc ca am ridicat cam mult stacheta si va fi greu sa repet performantele de la Campulung. Cand ma gandesc doar la cate “secventiale” sunt acum in campionat nu cred ca o sa mai apuc vreun podium la doua roti motrice (2RM). Si niciunul dintre ei nu a aratat inca ce poate cu adevarat masina.

 

Dar asta nu inseamna ca ma dau batut.

Bloguri, Fumurile lui Mitraşcă

Ce, satana, a facut Tony Fernandes?

2 Comments

Intr-un interviu, intrebat despre pasiunea sa pentru Ferrari si masinile de curse, Chris Rea a spus :”Daca ar fi sa aleg ce religie am, as spune ca sunt ferraristic”. Totusi, Chris Rea nu si-a cumparat niciodata un Ferrari nou nout. Si-a cumparat un Caterham. Albastru, evident.

 

Si, da, masina mea preferata e Caterham. Nu stiu cum s-ar putea numi religia mea, dar nu ar fi gresit sa ii spun caterhamista. Si toti prietenii mei stiu de multi ani de pasiunea mea pentru Caterham. Asa cum stiu ca sunt unul dintre cei mai fideli fani Chris Rea. De vreo 20 de ani adica. Putine sunt lucrurile care au ramas in sufletul meu pe locul intai dar acestea doua au reusit. Chris Rea tocmai si-a anuntat un nou album care are si doua dvd-uri cu filme.

 

Caterham insa a fost preluat de Team Lotus Enterprises. Cei care au echipa de F1. E o veste pozitiva, dar eu sunt trist. Pentru ca aceste masinute Caterham erau dedicate pasionatilor. Nu maselor. Visam la un urmas al Lotus-ului Seven de atatia ani pentru ca nu exista nicio alta masina care sa ma reprezinte mai bine.

 

E usoara, agila, bate supercaruri si nu s-a schimbat de-a lungul anilor. Nu are sisteme electronice, nu are aproape nimic decat un motor, doua scaune si o dorinta exploziva de a te duce pe cele mai sinuoase viraje. Nu e practica, nu are geamuri, nu iti cara niciun bagaj, nu stii ce sa crezi, daca are un aer vechi sau unul nou. Si spune cu litere foarte mari despre posesorul ei ca acesta e oricine doar un om comun, nu. Eddie Irvine e unul. Niki Lauda e altul. Printul Edward se afla si el pe o lista foarte scurta pentru ca Caterham vinde cam 500 de masini intr-un an. Nu zece mii ca Ferrari.

 

Acum a intrat in lumea Formulei1. Si Tony Fernandes se jura ca va pastra identitatea marcii. Nu cred insa ca se vor putea abtine sa nu largeasca gama de modele. Dar chiar si daca nu vor face nimic glamour cu minunata marca britanica, tot nu vor putea impiedica popularizarea excesiva. Si asta nu-mi place deloc. Pentru ca o sa-si cumpere idiotii de dorobanti cate unul. Si atunci eu ce imi iau? Un Karman Ghia? Un PGO? Un Donkervoort? La naiba!

 

Stiti, mi-a placut de Ralph Fiennes inainte sa-l vad in Pacientul Englez. Dupa aceea toata lumea l-a bagat in lista preferatilor. Asa ca nu mai e un actor definitoriu pentru gusturile mele. Asa cum The Road to Hell si Auberge nu sunt neaparat cele mai reprezentative albume ale lui Chris Rea. Dar cel putin albumele lui de blues nu sunt ascultate decat de putini. Si exact acelea sunt cele care imi plac mai mult.

 

Daca, printr-o minune, Caterham isi pastreaza sarmul si exclusivitatea, promit cu mana pe suflet ca imi cumpar unul in urmatorii doi ani. Pana atunci le dau credit proprietarilor si le tin pumnii sa castige cat mai repede primele puncte in marele circ. Dar sa-i fereasca toti zeii daca imi tabloidizeaza visul de a avea  masina din videoclipurile unuia dintre cei mai buni chitaristi slide din lume!