Category Archives: Bloguri

Fumurile lui Mitraşcă

Fair Play

4 Comments

E vineri. Nimeni nu mai are chef de lucru. Aproape nimeni nu mai are chef sa citeasca si cu atat mai mult sa scrie. Fie. Noi o tinem pe a noastra. Azi insa mai scurt.

 

 

Inca ma mai gandesc la cum a fost la Alba Iulia. Primul weekend in care s-a concurat sambata si duminica. Si a fost obositor. Multi s-au plans de organizare. Intr-adevar, a fost o problema cu pietrele scoase de “marii” piloti de raliuri. Si Hora s-a plans ca s-a transformat intr-un autovehicul de curatat cu lama. Andronic s-a adresat si el forurilor inalte si ghiciti ce s-a intamplat. S-a modificat regulamentul. Asa adhoc. Ca sa le fie bine unora. Orice, domnilor, numai sa nu se supere cei cu masini de sute de cai ca fara ei ramanem noi astia mici. Si cu noi nu se mai numeste campionat national ci miutza. Probabil.

 

 

Dar nu asta vroaim sa zic. Ci cu totul altceva. Organizatorul a facut un lucru laudabil. A premiat cu cate o medalie pe toti cei care au terminat macar o cursa. La inceputul festivitatii de premiere de duminica. Dupa parerea mea a fost excelenta ideea. Au mai premiat si cel mai bun start si primul pilot care s-a inscris. Dar sa-i urci pe toti concurentii in fata podiumului de premiere indiferent de rezultat doar pentru ca au facut efortul sa vina sa participe, este mai mult decat laudabil.

 

 

Stiu ca puteau sa mature pietrele intre treceri. Ca au fost prinsi pe picior gresit de evenimentele de sambata dar AutoSport Fair Play si-a dat interesul si a venit cu ceva nou. Eu ii felicit. Pentru ca si ei ne-au felicitat pe noi indiferent daca am venit cu 500 de cai sub capota sau cu 80. Pentru ca asa e Fair Play!

 

Weekend placut!

 

Observator

Unde-s fanii lui Schumi?

2 Comments

 

 

In urma cu vreo 10 ani, pe vremea cand Schumi facea legea in F1, nu mai aveai loc de fanii germanului. Putini adevarati, dintre cei care sustinusera mereu Ferrari, ori il placusera pe Michael inca de la inceput, si multi de conjunctura. Culmea, cei din urma erau si cei mai “agresivi”. Refuzau sa vada sforile lui Bernie si apreciau drept normale derapajele de la litera regulamentului, menite sa-l ajute sa mai bifeze un record, si le radeau in nas celor care sustineau pe altcineva, indiferent de numele acestuia sau al echipei pe care o servea.

 

 

La vremea respectiva mi-am atras multe antipatii, pentru ca l-am laudat pe Schumi atunci cand si-a probat talentul incontestabil, dar am criticat multe dintre jocurile de culise sau minciunile pe care si-a construit cariera. Debutul record, pe care cifrele nu-l confirmau. Masina neconforma pusa la dispozitia sa de Briatore. Modul in care a fost construit Dream Team-ul Ferrari. Incidentele cu Hill si Villeneuve. Auto-piedica pe care si-a pus-o echipa de la Maranello atunci cand Irvine, fie si doar printr-o conjunctura fericita, era in situatia de a readuce Scuderia, dupa doua decenii, in fruntea ierarhiilor. Si lista poate continua.

 

 

Insa, asa cum spune un bun prieten de-al meu, “cat e roata de patrata, tot se-nvarte ea o data”. Schumi s-a reintors in Formula 1 sa construiasca o echipa. De aceasta data, spre deosebire de anii ’90, nu mai are spatele asigurat. Iar rezultatele, iata, nu mai vin. Din omul-record a ramas doar prima particula, omul. Unul cu talent si calitati incontestabile, dar care, se vede cu ochiul liber, in conditiile in care si altii au dreptul sa si le puna in valoare eforturile, trebuie sa lupte pentru a urca spre varful ierarhiei. Eu am ramas acelasi. Ii respect truda de a face din echipa Mercedes un jucator important in Formula 1 si sunt sigur ca in anii care vin vom regasi, in rezultate, eforturile sale. Dupa cum ii respect si pe cei care i-au ramas suporteri. Dar nu pot sa nu observ cat de putini sunt si sa nu ma intreb (recunosc, cu ironie) unde sunt fanii lui Schumi? Si evident, ma gandesc la fanii aceia de conjunctura, cei carora romanul le-a spus aplaudaci. As putea baga mana-n foc ca sunt cei care acum cinstesc fiecare succes al lui Vettel.

 

Fumurile lui Mitraşcă

Mai bine sa ai ce regreta

1 Comment

Intotdeauna vrei mai mult. Iti merge bine, reusesti sa faci ceva ce ti se parea foarte greu si acum consideri ca e cat se poate de normal sa iti iasa si datile viitoare. Cu efort si mai mic. Hm, gresit.

 

 

Doar pentru ca te-ai mobilizat o data nu inseamna ca sortii vor fi cu tine la nesfarsit. Doar pentru ca iti ies pasentele la coasta nu inseamna sa treci in raliuri.  Nu zic sa ramai vesnic pe probele de coasta dar gandeste-te de trei ori inainte sa crezi ca la nivele superioare ale sportului iti va fi la fel de usor sa performezi.

 

 

Stiu ca acum cativa vor spune “Pai daca ne gandim asa nu o sa ajunga nici un roman in wrc. Nu poti progresa cu atitudinea asta. Sa stai in banca ta si sa te limitezi la cat ai reusit pana acum. E o atitudine antisportiva. Trebuie sa vrei tot mai mult”. Asa e. Dar nu vorbim de atletism sau de alpinism. Vorbim de curse de masini. Unde talentul tau joaca un rol mult mai mic decat in alte sporturi.

 

 

Cand te joci pe playstation ajungi sa faci record pe o proba. Il bati pe Leob. Si vrei mai mult. Dai restart. Si iesi in prima curba. Dai din nou restart. Si iesi la mijlocul probei. Iar in urmatoarele 149 de incercari nu termini niciodata. Tot dai restart in speranta ca iti va iesi o tura magnifica. Ei bine. In realitate nu poti sa dai restart. Cand simti ca te ia curajul pe sus ar fi bine sa te calmezi. In 99% din cazuri.  Cei care fac mari performante stiu cand sunt in fata acelui rest de 1%. Nu e nici o reteta. Pur si simplu simt ca toate s-au aliniat si pornesc ca din tun spre victorie. Dar sunt si cei care au facut-o dauna totala si nimeni nu a mai auzit de ei dupa aceea. De ei nu ne prea aducem aminte cand atacam cu curaj un viraj de mare viteza. De fapt, nici nu cred ca ar trebui sa facem asta. Daca o balbai, e si mai rau.

 

 

Doar asta vreau sa spun. Nu trebuie sa spui nu intotdeauna cand iti tremura picioarele la gandul ca iti mai trebuie o jumatate de secunda. Sau cand te gandesti sa faci un raliu de macadam. Ci sa ai in vedere tot spectrul posibilitatilor care te asteapta. Si sa risti cand esti sigur ca vrei asta. Atunci nu o sa-ti para rau ca ai dat-o de gard. Dar daca dupa ce ai “pus-o pe tigle” iti spui “Ce idiot sunt! Nu puteam sta in banca mea?” atunci e bai. Trebuie sa iti spui “Asta e. Am incercat!”

 

 

Acum, daca iti permite timpul, adu-ti aminte de cate ori ai regretat ca ai incercat si nu ti-a iesit. Si ai iesit sifonat. Pe urma de cate ori ai regretat ca nu ai incercat si ti-ai dat palme…. Exact. Se darama cam tot ce am zis mai sus!

 

Fumurile lui Mitraşcă

Adevaratul comunicat cu Roxana Ciuhulescu

2 Comments

Pe Roxana Ciuhulescu am intalnit-o in repetate randuri la evenimente auto. La un moment dat am vazut-o si intr-o piesa de teatru. Da, domnilor! Roxana are un rol in piesa Casa Zoikai, la Teatru de Comedie din Bucuresti. In urma cu mai mult de un an, am intrebat-o daca are licenta de pilot si daca i-ar placea sa piloteze intr-o etapa de coasta. Si ea mi-a raspuns “Vrei calule ovaz?”. Sunt exact cuvintele ei.

 

 

Nu am mai spus nimic pana anul asta cand am sunat-o sa-i fac propunerea sa concureze pe masina mea. A acceptat imediat si si-a modificat tot programul ca sa ajunga la Alba. Nu avea de unde sa stie ca se inhama la un maraton obositor cu somn putin, cu asteptari lungi intre manse, cu emotii imense.

 

 

Dar a trecut cu eleganta peste toate si a dus la bun sfarsit participarea in prima ei etapa de coasta. A mers la vedere, nu a riscat nimic. Si-a stapanit emotiile pentru ca sa ajunga cu bine la final. A fost incurajata de spectatorii care i-au recunoscut numele pe masina si s-a ales cu un podium bine-meritat.

 

 

Daca ar fi ajuns vineri mai devreme si ar fi facut cateva recunoasteri nu cred ca puteam sa iau multe secunde in fata ei. Am vazut-o cum a condus masina din primele secunde. Eu nu am lejeritatea ei cand urc intr-o masina noua.

 

 

Sunt foarte surprins ca am fost primul care i-a propus acest fel de colaborare. Nu va dura mult pana va mai pilota si alte masini. Pe Ibiza mea si-a insa facut debutul. In clasamente o veti regasi cu numele Ivanescu. Un nume cu care nu ar recunoaste-o multi. Toata lumea o stie cu “numele de scena”, Ciuhulescu. Dar eu am petrecut un weekend alaturi de Roxana Ivanescu. Un pilot care-si poarta celebritatea cu mai multa naturalete decat pot eu sa scriu aici.  Si care daca ar veni in mod regulat la etape, ar pune mari probleme in clasamentele.

 

 

Comunicatul oficial il puteti gasi aici

 

Fumurile lui Mitraşcă

Agenda lui Berti Panaiot

5 Comments

Sa o spunem pe aia dreapta. Cel mai citit site de motorsport din Romania este autorally. Sunt online de multi ani si lumea s-a obisnuit sa se uite acolo. In principal pentru ca dau timpii de pe probe in timp real.  Intre timp au venit si alte site-uri care ofera mai multa informatie, mai bine organizata. Autorally inca se tine pe locul unu. Cat timp, nu stiu.

 

 

Mai e Rallymax dar care se tot balbaie. Rallyrom, care din cand in cand se misca foarte bine. Rallymagazin e foarte ofertant dar e atat de incarcat incat nu mai intelegi nimic. La un moment dat am inceput o colaborare cu ei dar m-am oprit. M-am dat peste cap sa scriu pe tren o cronica de cursa din WTCC si am trimis-o cu chiu cu vai ca sa ajunga in timp util. S-a postat a doua zi la amiaza. Pacat, baietii de la rallymagazin chiar stiu ce fac si sunt profesionisti. Dar unele proiecte ale lor sunt pur si simplu sortite anonimatului. Mai e 4tuning care are alta specialitate si altele cum e acest nou venit media-board.

 

 

Cand Motorsportnews.ro “si-a deschis portile” nu stiu cum a facut dar m-a convins ca de fiecare data cand deschideam autorally sa deschid si motorsportnews. Nu laud site-ul asta pentru ca scriu aici ci pentru ca asta e adevarul. Iar daca e sa fiu sincer pana la capat trebuie sa spun ca eu le-am propus sa colaboram si nu invers.

 

 

Aceeasi propunere am facut-o si lui Bela Stoica, de la autorally. I-am spus “Hai sa facem un blog. Sa scriu despre motorsport putin mai altfel decat in comunicate. Uite, vin si altii si iti fac concurenta. Trebuie sa vii cu ceva nou!” Dar nu s-a intamplat nimic. Pentru ca autorally urma sa se schimbe la fata, trebuia sa programeze nu stiu ce nu stiu cine si dupa alte cateva insistente de ale mele m-am plictisit.

 

 

Asa ca am venit cu ideea aici. Si nici nu am rostit bine primele cuvinte ca m-am si trezit cu un banner si cu tot ce aveam nevoie. Doar sa trimit articolele.  Si atata timp cat nu simt nici un fel de obligatie voi scrie. Pentru cativa obsedati ca mine.

 

 

Problema e ca fac si eu aceeasi greseala ca multi altii. Ma limitez foarte des sa ma adresez doar unui cerc restrans. Si scopul era altul, nu? Acela de a mai aduce oameni catre motorsport. De a le povesti altfel despre ce se intampla in domeniul asta. Berti Panaiot a spus la un moment dat “ vrei sa iti spun cine citeste autorally? Stai asa ca ii am pe toti in agenda de telefon” Si a spus un mare adevar. E, cam la fel cum se intampla la premiere. Noi ne aplaudam in timp ce tot noi primim cupele.

 

 

Buuun. Si in weekend a fost coasta de la Alba. Unde partener media a fost media-board. Cu numele doar. Pentru ca nu ai aflat mai nimic de acolo. Si cand am fost sunat de Adi Diaconescu de la autorally sa-i spun timpi si noutati i-am spus. Iar el m-a trecut ca si corespondent.

 

 

S-au trezit oamenii de bine sa faca misto de tradarea mea. Cum se poate asa ceva, uite ce fel de om ai in echipa etc.

 

 

Dragilor, suntem o adunatura de oameni care avem doua lucruri in comun. Pasiunea pentru motorsport si numele in agenda lui Berti.  In loc sa ne luam la cearta care a furat cei cinci vizitatori de pe site-ul celuilalt mai bine ne-am gandi cum sa aducem oameni noi pe site-urile noastre. Ca daca toti scriem aceleasi cronici si stiri, nu am facut nimic.  Chiar nimic! Cati de mare poate sa fie agenda lui Berti?! Ca doar nu e baza date de la Sensiblu!

 

 

N. Red : Motorsportnews.ro nu impartaseste intotdeauna parerile lui Andrei. De data asta s-a intins cu parerile dar libertatea i-am promis-o si ne tinem de cuvant. Va rugam indreptati rosiile catre el !

 

foto : Catalin Stoia | Facebook

Fumurile lui Mitraşcă

Criza a trecut. Asta e Klar!

Prin februarie, mi-am pus masina la vanzare. Nu la misto, nu ca sa vad cat primesc pe ea. Chiar am vrut sa o vand. La fel a facut si Luci Lopazan. A participat la cateva coaste, nu a mers rau deloc dar si-a pus si el masina la vanzare. Masina de concurs. Un Clio de grupa A3. Tzipla. Omul chiar isi ingrijeste masina.

 

 

Amandoi, unul mai demoralizat ca celalalt, ne vaicaream la telefon o data pe saptamana, cat e de nasoala treaba cu cursele. Cum am ajuns sa ne vindem pasiunea pentru cateva mii de euro si cum o sa stam pe margine sa-I privim pe cei cu bani sau cu sponsori.

 

 

Dar lucrurile au luat o turnura miraculoasa. Inainte cu doua zile sa inceapa sezonul eu am primit raspuns pozitiv de la doi sponsori iar Luci Lopazan, sau Lopanezu’, cum i se spune, a primit si el o veste asemanatoare.

 

 

 

Si in felul asta ne-am revazut in formula noastra preferata la Campulung. Amandoi pentru prima oara cu sustinere concreta din “afara”. Si ne-am descurcat amandoi foarte bine. El a reusit cu o masina cu cutie lunga sa ajunga pe un podium dificil cu George Grigorescu iar eu… deja povestea e veche.

 

 

La Alba Iulia, Lopanezu a venit cu o masina upgradata. Adica cu o cutie scurta. Si ca sa nu fie discutii cine, ce si cum, s-a instalat fain-frumos pe prima pozitie la debutanti. Asta a fost sambata. Duminica a fost batut tot de un Clio dar care are cutie secventiala. O mica, mare diferenta. Nu mai vorbim de celelalte doua clasari pe locul doi la A3, in ambele zile.

 

 

Si uite asa, Lopanezu nostru a schimbat macazul si s-a pornit cu incredere intr-un sezon 2011 pe care are toate sansele sa-l termine cu rezultate foarte bune. Si toate astea din cauza ca lucrurile nu au mers asa cum am preconizat. Adica prost. Eu ii am pe baietii mei de la DKR si La Service iar el are Klar-ul de partea lui.

 

 

Daca ne-ar fi intrebat cineva in urma cu cateva luni, am fi facut pariu ca scenariul asta nu se poate intampla. Si am fi perdut. Ceea ce totusi e o infrangere foarte dulce!

 

Fumurile lui Mitraşcă

Promotor sau Propneuri

3 Comments

In 32 de curse de coasta, nu am concurat niciodata pe ploaie. Am urcat pe ploaie in antrenamente, in calificari dar niciodata in concurs nu am mers pe ploaie. Si pentru ca eram implicat in niste lupte in clasamente nu vroiam niciodata sa concurez pe ploaie. Imi era frica de cat de incet o sa merg.

 

Pe uscat simt cand masina ma anunta ca ma apropiu de limita. Pe ploaie nu simt asta. Si atunci, ca sa ma duc la siguranta, ma duc foarte incet. Mai era si problema gumelor de ploaie foarte uzate ceea ce nu ma ajuta deloc.

 

Pe de alta parte, prietenul meu Vlad Teodor isi doreste sa concureze pe ploaie de cand il stiu eu. Si nu a avut norocul asta niciodata. Ma simteam aiurea cand il auzeam cu cat entuziasm imi vorbeste despre mersul pe ploaie. Aproape ca ajungea sa ma convinga sa imi doresc si eu ploaia doar sa vad daca imi da o bataie cu ceasul de la gara sau nu.

 

 

Specialistii, adica in general barbatii cu manecile suflecate care stiu sa puna mana pe o cheie franceza, spun ca pilotii se vad cu adevarat pe ploaie. Schumacher a fost un as. A fost. Alonso si Hamilton au impresionat si ei. Titi Aur isi doreste intotdeauna sa ploua. De fapt Titi si-ar dori gheata, bile, rumegus, orice, numai asfalt uscat nu. Si se spune ca pe ploaie conteaza mai putin motorul si puterea ci mana pilotului. Si bineinteles gumele. Ca poti sa fii Puiu Rusu, daca ai slick-uri de uscat, esti pierdut. Bine, daca esti Puiu Rusu, s-ar putea sa-i bati pe toti si pe patru roti dejantate. Patrate.

 

Si acum aud ca la Alba Iulia va ploua tot weekendul. Exact cand am invitat si eu un alt pilot sa se dea cu mine. Sa impartim masina. Ceea ce inseamna ca nu o sa pot sa imi reglez viteza de abordare a virajelor pe ud decat in doua urcari. Asa ca nu am decat trei variante. O sa mi-o iau de la toata lumea, si atunci o sa dau vina pe faptul ca nu am avut decat doua urcari. O sa am un rezultat mediocru si atunci o sa invoc acelasi motiv. Sau o sa merg foarte bine si atunci o sa spun “cu toate ca am avut doar doua urcari, am reusit sa ma mobilizez si sa….”. Stiti voi. Fitze de mare pilot.

 

Nu stiu cat o sa mai pot sa ocolesc ploaia sau sa ma ocoleasca ea pe mine dar as avea si eu o dorinta. Nu se poate sa amanam putin botezul ploii pentru urmatoarele etape? Nu la Alba iulia! Nu vreau sa ma fac de mirul lumii chiar acolo. Nu acum cand o sa fie si camere de filmat!

 

Fumurile lui Mitraşcă

Cine il tine pe Cox acasa?

Anul trecut la Teliu am concurat pentru prima data impotriva lui. Nu i-a mers masina. De abia o cumparase si avea o gramada de probleme. Cu toate astea, m-a batut. A fost tot weekendul mai rapid decat mine cu cateva secunde.

Dupa aceea a venit Resita. Acolo am reusit sa-l intrec pentru prima oara si pentru ultima oara in scurta noastra batalie pentru podiumul final ce a durat doar un sezon. L-am intrecut pentru ca sufletul lui era in alta parte. Acolo unde venea pe lume cel mai bun copilot al tuturor probelor din viata lui.

 

Toata lumea imi spunea de el. Ca stie, ca imi va fi aproape imposibil sa-l intrec. Si au avut dreptate. In mod constant imi dadea secunde bune chiar daca practic concuram cu acelasi material de concurs. Mai mult decat atat, m-a ajutat cu cauciucuri ca sa pot sa fac timpi mai buni. M-a luat la el acasa, mi-a verificat masina si mi-a setat-o mai bine decat a fost vreodata in mainile mele. Se mai si pricepe sa pregateasca orice masina in asa fel incat sa crezi ca tocmai a iesit din showroom.

 

Cu toate ca a lipsit de la primele doua etape si a abandonat la alta din cauza cutiei de viteze, inainte cu doua etape de sfarsitul sezonului nu mai putea pierde locurile pe podiumul final in defavoarea mea.  Daca eu am reusit doar doua podiumuri la 2 Roti Motrice de-a lungul sezonului, el a fost un abonat constant acolo. Cand ne-am dat amandoi cu masina mea, m-a batut si atunci. Am fost aproape dar el a pilotat mai bine. Si cu o jena ca nu e masina lui.

 

Stiu ca e o cursa mult mai palpitanta cea de parinte dar i-am simtit lipsa la Campulung. Pentru ca e un pilot excelent. Si stiu ca si el ar fi vrut sa concureze. Ieri a fost ziua lui de nastere. Ziua lui Cox. Adica a lui Sorin Ghisoi. Un pilot cum nu sunt multi la noi. La Multi Ani, Cox!

Fumurile lui Mitraşcă

Nopti albe de prostie

De ce intotdeauna se termina lucrul la o masina de competitii in noaptea dinaintea cursei? Sau mai rau, atunci se incepe. Si daca se termina, e ok. Daca nu, vine comunicatul. Masina lui cutarica nu e gata intrucat piesele au ajuns in ultimul moment si nu a fost timp pentru a le monta.

Dar din octombrie si pana acum ce naiba am facut? Sau de la o cursa la alta? Fix in ultima zi se fac intotdeauna toate. Si atunci toata lumea e ciufuta, si numai despre asta se vorbeste, cate cafele a baut, “cate” un sfert de ora a atipit de trei zile incoace etc.

 

Si eu fac la fel cand e vorba de ceva care tine de mine. Pentru ca daca las treaba pe ultimul moment, ma mobilizez mai bine. Ierarhizez mult mai cu spor prioritatile si ce e mai important, sunt nevoit sa ma debarasez de orice nu este imperios necesar. Si cel mai bine lucrezi cand nu mai ai problema alegerii. Sa fac asa sau sa fac altfel? Cand esti sub presiune, nu mai ai pardon. Faci cum intuiesti ca termini mai repede si mai bine. Get the job done! Punct.

 

Dar cand e vorba de masina, nu e la fel. Pentru ca Murphy ne-a spus la toti. Daca ceva poate sa mearga prost, va merge. Si acum nu putem sa spunem ca nu am stiut. Pentru ca ne-a spus foarte frumos. Si toti am zambit atotstiutor cand am citit invatamintele lui pentru ca le stiam din experienta proprie. Ca daca vom lasa pe ultima zi schimbul de ulei din cutie, o sa vedem ca de fapt cutia e varza. Si trebuie comandata nu stiu ce roata dintata. Care nu exista decat intr-un depozit in Austria. Si nimeni nu raspunde acum acolo la telefon, samd. 

 

Cred ca la un moment dat chiar ne place sa pierdem noptile. Sa avem motiv sa le pierdem. Ne oferim singuri aerul de oameni cu treaba multa. Si cu o viata palpitanta. Poate ar trebui sa ne treaca prin cap ca, de fapt, suntem niste prosti care nu ne putem organiza din timp treaba.     

Fumurile lui Mitraşcă

Sa nu faci ca mine!

3 Comments

Dupa ce m-am dat doi ani in cursele de coasta, brusc m-am trezit mare specialist. Nu in pilotaj, nu in mecanica, pneuri sau altele din astea. Ci in managementul costurilor unui debutant. Sau cum ar scrie pe cartea de vizita, MCD. Suna misto numele dar e cam la fel cum e cu asistant manager, si de fapt e vorba de o secretara.

 

Ce inseamna acest MCD? Simplu. Am luat tot ce am auzit de la oameni cu experienta in motorsport si am combinat cu ce am invatat pe propria piele. Si cu foarte mici exceptii, cele doua categorii de invataminte erau la extreme diferite.

 

Toti marii oameni de bine care au experienta in sportul nostru minunat imi spuneau acelasi lucru. Ca iti trebuie 250 de cauciucuri ca sa te poti prezenta la o cursa. Ca iti trebuie duba, platforma, sa te antrenezi, sa faci minim 100 de urcari de recunoastere si daca nu ai investit cel putin 15.000 de euro in revizia generala a masinii inainte de sezon ar trebui sa fii impuscat. Pentru ca el, cel care iti spune din suflet, si cu mare generozitate aceste sfaturi, decat sa se prezinte cu masina asa cum vrei sa o faci tu, mai bine nu se duce.

 

Unii dintre ei imediat iti vin cu o oferta sa iti pregateasca masina. Pentru ca ei au experienta si decat sa o dai pe mana unor nepriceputi mai bine o duci la ei. Ca lucreaza profesionist, poti sa intrebi. Stii masina de 1000 de cai pe care a pilotat-o x-ulescu la Abrud? Ei bine, ei au pregatit-o.

 

 

Eu am invatat altceva. Ca sportul cu motor e foarte scump dar nu atat de scump precum pretind unii. Poti sa debutezi si cu o masina de 3000 de euro. Poti sa iti cumperi opt cauciucuri de competitie si sa faci tot sezonul de coasta. Patru pentru uscat si patru de ploaie. Nu 30, nu 250. Nu o duba intreaga de piese, ca nu mergi la Raliul Sibiului. Poti sa mergi si cu o masina fara autoblocant, fara cutie scurta, fara suspensie reglabila pe sapte cai. E adevarat ca nu vei lupta pentru rezultate mari dar eu cred ca debutantii vor sa participe. Si doar dupa o vreme isi doresc rezultate.

 

Nu e rau daca debutezi pe o supermasina, daca iti permiti tot ce scrie in manual. Dar e la fel de adevarat ca poti sa debutezi si fara sa iti nenorocesti toate proprietatile si economiile.

 

Asadar, ultimul cuvant pe acest subiect: Nu asculta doar de lupii batrani si smecheri daca vrei sa te apuci de coasta. Mai intreaba si cativa baieti mai mici, care s-au descurcat cu putin. Ca sunt multi MCD-isti in tara. Nu o sa iti ofere servicii, nu o sa te certe daca vrei sa mergi pe cauciucuri de strada la cursa si pe slick-uri pe strada. O sa-ti spuna ce au gresit ei. Si concluzia o tragi singur. Bine?