Category Archives: Bloguri

Derapaje Controlate

O zi alaturi de Shadows Racing Team

5 Comments

Toti pasionatii de fenomenul auto din Romania au fost in weekendul care a trecut la Bucharest Wheels Arena. A fost cam cel mai mare eveniment dedicat pasionatilor de masini si motociclete tunate, care a avut loc in ultima vreme. In cadrul complexului expozitional Romexpo care a gazduit evenimentul au avut loc si o serie demonstratii. La drift Sorin “HAI” Ene, Marius “KNS” Mitrache, Iulian “Jumi” Jumuga, Traian Buse, Razvan DOI” Tica, si Cristi “Mouse” George au fost cei care au tocit cauciucurile din plin, la rally demo campionul national en-titre Valentin Porcisteanu, multiplul campion national Titi Aur si Manu Mihalache au fost responsabili cu buna dispozitie, iar pe doua roti campionul mondial de stunt-bike, Kevin Carmichael, a fost cel care a intretinut publicul.    

 

Sambata am fost si eu prezent la eveniment si cam toata ziua am petrecut-o alaturi de prietenii nostri de la Shadows Racing Team, care au venit tocmai din Valcea pentru acest show. Dupa turul de 10-15 minute pentru a vedea masinile expuse m-am retras pe canapelele din cortul Shadows la umbra pentru a ma feri de canicula care invadase Bucurestiul. Nu am putut sa zabovesc prea mult pentru ca DJ-ii veniti chiar in dimineata zilei ne-au electrizat cu mixurile lor aducand voia buna in cadrul standului, unde toata lumea care poposea era cuprinsa de o stare pozitiva. S-a dansat, s-a aplaudat, s-a zambit si asta datorita in mare parte DJ-ilor care au mixat non-stop, dupa ce cu doar cateva ore inainte acestia pusesera muzica in Valcea. Din pacate in dupa-amiaza zilei acestia au luat din nou calea Valcei pentru ca urma o noua noapte alba pentru ei. Un adevarat maraton “back 2 back” pentru Andy si Gabi, DJ-ii care nu ne-au lasat sa stam jos.  

 

Cu aceasta ocazie ne-am relaxat in sfarsit si noi vreo doua ore si odata cu venirea serii a inceput din nou show-ul. La platane a trecut Alex care a reusit sa intre in pielea unui adevarat DJ si sa readuca atmosfera de club in cadrul standului. Fumigenele si artificiile au fost specialitatea lui Bogdan “Greu” care au aprins seara de sambata, iar de jocurile de laser s-a ocupat Dragos “de la pro-motor 🙂 ” posesorul primului Seat Leon 1P cu tractiune integrala din lume, zic ei si ii credem pe cuvant. Vali Porcisteanu a venit si el impreuna cu Alina Bunica la stadul Shadows unde a fost fascinat de Golful 6R a lui Darian, care i-a povestit despre masinuta lui timp de vreo jumatate de ora. George ne-a aratat Led-ul motorizat de 81 cm diagonala, din portbagajul Sportage-ului visiniu, si dupa ce a pierdut vreo 2 ore pe la concursul de SPL impreuna cu Cristi, inginerul de sunet, si-a mai descretit fruntea spre seara cand lumea se oprea si il intreba despre masina. Artileria grea de la stand a fost asigurata de Marius de la RBN Tuning care a expus in cadrul stadului Shadows 4 Porsche 911, doua BMW M3 respectiv 330 si un Audi S3 in total peste 3000cp.  

 

Din cate am inteles cei de la Shadows Racing Team nu au luat niciun premiu, dar daca ar fi existat un premiu pentru cea mai frumoasa atmosfera facuta de un club la acest eveniment cred ca ar fi fost castigat detasat de acesti baieti.

 

In general nu prea sunt asa atras de acest gen de manifestari incat sa stau sa pierd o zi intreaga la ele, insa acesti prieteni de la Valcea mi-au aratat ca nu vin la evenimente pentru cupe sau alte premii ci ca sa socializeze si sa se simta bine alaturi de alti pasionati de automobile. Cand ii vedeti pe la show-uri nu ezitati sa le treceti pragul pentru ca veti gasi niste oameni minunati.  

Fumurile lui Mitraşcă

Dragi concurenti, 20 lectii de viata pentru voi. Cu drag, raliurile

5 Comments

Intr-o explozie de generozitate, raliurile mi-au oferit in scurta noastra perioada petrecuta impreuna cateva lectii care trec cu mult granita sportului cu motor. Intotdeauna am fost fascinat de aparenta lejeritate cu care pilotii gestioneaza accidentele si abandonurile din curse. De fiecare data ma gandesc cat de important ar fi sa putem sa avem aceeasi atitudine fata de loviturile pe care le primim de la viata ( de care, la fel ca in curse, ne facem de multe ori singurii vinovati ).  Urmeaza cateva invataminte care se pot aplica atat in raliuri cat si in in afara lor:

1. In orice moment, dezastrul poate interveni. Tot ce ai facut pana atunci se duce naibii. Va trebui sa accepti ca te-ai zbatut in zadar, ca va fi foarte greu sa te refaci si pe urma sa incepi sa recuperezi. Ceea ce s-ar putea sa nu se intample. In tot acest timp altii se departeaza.  

 

2. Multi raman pe marginea drumului pentru ca nu au gasit resurse sa mai continue. Tu ai ales la un moment dat ca nu esti “spectator” ( cel care accepta ce primeste de la viata ) ci esti “concurent” ( cel care incearca sa isi construiasca viata asa cum vrea el ). Cei mai blazati sunt concurentii deveniti spectatori.  

 

3. Poate ca tu ai talent sau ai muncit mai mult sau pur si simplu esti mai bun ca majoritatea. Intotdeauna insa vor fi altii mai putin talentati dar cu bani, cu oameni in spate, care o sa te intreaca pentru ca au puterea de a cumpara ce e mai bun. Si pentru ca au bani si relatii sunt mai relaxati, isi permit sa se antreneze, sa riste si la final devin mai buni ca tine.

 

4. Sunt toate sansele sa nu castige cel mai bun ci cel mai smecher. Cel care s-a ferit de probleme si nu cel care a preferat sa dea piept cu ele.

 

5. Daca te lupti si ajungi sus si dupa aceea nu te poti mentine toti se vor grabi sa iti anunte caderea. Cu toate ca inca tu esti printre cei de la varf, vei fi considerat in deriva. De aici si pana sa te consideri chiar tu in deriva e doar un pas.

 

6. Nu incerca sa recuperezi miraculos ce ai pierdut. O sa te frigi, rau de tot.

 

7. La inceput e bucuria ca ai reusit sa ajungi unde ti-ai dorit. Pe urma e speranta ca o sa faci performanta. La un moment dat vin si rezultatele. Dupa care nu mai poti fara. Te incapatanezi, ii indepartezi pe cei care nu te sustin si ajungi un incrancenat care nu vede decat ce il intereseaza. Ajungi sa nu te mai bucuri si uiti de ce ai pornit pe drumul asta.

 

8. Dupa ce ti-a iesit tot, chiar mai bine decat te asteptai si esti in fata tuturor, te trezesti trimis la coada sau chiar mai rau. Trebuie sa accepti ca totul e guvernat de oameni care habar nu au despre ce faci tu sau au habar dar nu le pasa. Daca le incurci interesele poti sa fi Einstein, Usain Bolt sau Iisus Hristos. Te vor dobori din pix sau printr-un telefon.

 

9. Vei fi mereu in cautarea unui echilibru imposibil. Intre a fi resemnat in fata neprevazutului care te asteapta la cotitura sa te doboare si focusat, ambitionat si intr-o nevoie constanta de a reusi.

 

10. Cand o sa castigi in timp ce altii cad s-ar putea sa te simti stanjenit. Daca tu esti cel cazut, ai da orice sa fii in locul castigatorului chiar daca declari ca nu iti place felul in care a castigat.

 

11.Intotdeauna vei gasi explicatii pentru neputinta de a fi mai in fata dar niciodata nu vei accepta ca cineva e pur si simplu mai bun. Daca nu mai ai niciun argument vei spune” bine dar ala e nebun”.

 

12.Trebuie sa accepti ca reusita este data de un cumul de factori. Talentul, norocul, banii, experienta, indarjirea, toate pun umarul sa te duca sus. Daca te tot lamentezi ca esti talentat si ca lumea trebuie sa vada asta si sa ti le dea pe celelalte, n-ai inteles nimic din competitie.

 

13.Peste tot dinozaurii si-au construit mica lor mafie. Pentru ca tie sa iti fie greu sa intri si sa le iei felia de tort. O sa uiti cat de furios ai fost pe ei pentru ca o sa ajungi si tu momentul in care…

 

14… cineva mai tanar ca tine, mai carismatic sa fie la panda sa iti ia lumina reflectoarelor si sa o puna pe el.  Daca esti cu adevarat bun nu ti-o va lua dar sansele sunt ca tu sa te zbati sa nu i-o dai si sa arati ridicol. Sa iti accepti locul si sa te retragi la locul potrivit e o mare arta. 

 

15.In timp ce tu esti ocupat sa arati tuturor ca esti cel mai tare, cineva se uita cu foame la iubita ta. Dupa ce o pierzi iti dai seama ca erai cel mai tare fara sa-i bati in lupta directa. Acum chiar nu ai alta sansa decat sa ii bati in lupta. Sa pierzi si pe “frontul” asta ar face din tine un mare looser.  

 

16.Povestea oricarui “concurent” e povestea unui om care duce multe “bagaje” cu el.

 

17.Ca sa reusesti trebuie sa fi capabil sa te debarasezi de tot ce nu e relevant pentru drumul tau spre victorie. Ai grija totusi ca diferenta intre focusare si obsesie e si ea foarte mica. Nu uita, mai bine sa pierzi pentru ca te-a furat peisajul decat sa castigi si sa nu-l mai vezi!

 

18.Ne place sa ne alintam ca suntem aici ca sa ne simtim bine, sa fim fair-play dar de fapt am vrea sa smulgem capetele celorlalti si le atarnam in sulite pe care sa scriem cu sange “victimele mele”.

 

19.Cu toate ca ne consideram deasupra lor trebuie sa recunoastem ca fara “spectatori” nu am avea niciun rost. Ei sunt cei care iti dau energie. Ai face bine sa ii respecti ca pe orice alt “concurent”.  

 

20.Scopul nu e prima pozitie. Nici macar lupta pentru prima pozitie. Ci lupta in general!

 

Fumurile lui Mitraşcă

Despre pilotii mediocri cu Mitsubishi Evo

14 Comments

Stim si vedem cu totii ca Vali Porcisteanu e peste tot. In orice parcare, cu orice masina, cu toti fanii, fanele, la toate posturile de radio, la toate emisiunile. In felul asta, jumatate din tara asta a ajuns fan Daurette.  Avem de invatat multe de la el in sensul asta. Pe facebook, trei din cinci care cer prietenii pilotilor au poza de profil cu masina lui Vali sau cu el. Vali a ajuns un fenomen. Unul care trage motorsportul in sus si deci si pe noi care incercam sa facem ceva in domeniul asta. Ultimul lucru pe care poti sa-l spui despre unul ca el e ca e un mediocru. Si ca el mai sunt. Titi Aur, Marisca, Manu Mihalache, Claudiu David etc. Poate ca ei nu au atatia fani dar ajunse pe mana lor, Evo-urile au facut minuni.

 

Ei bine, unul din armata de fani Vallino a gasit printre postarile mele mai vechi pe Facebook un album care se intitula “Colectia mea imaginara”. Acolo erau zece masini care valorau cat un supercar si pe care eu ziceam ca le-as prefera in detrimentul modelului nou nout de performanta.

 

 Despre acest album eu am spus atunci cand l-am postat: “Porsche e pentru singuratici care nu fac sex, Ferrari pentru frustrati, Bentley GT pentru fotbalisti, Wiesmann pentru snobi care se cred cultivati iar Mitsu Evo pentru piloti mediocri. Asta cred eu! Desigur nu este doar 612 Scaglietti, exista si 250GT asa cum exista si Porsche GT3 RS. Dar daca ar fi sa stric sa zicem 150.000 de euro nu as lua un supercar de toti banii ci cateva modele de suflet. Lista ar putea arata asa” … si urmau pozele cu Caterham Roadsport, Lancia Fulvia, Lancia Delta, Volvo P1800, Karmann Ghia si altele.  

The Fan s-a sesizat. Cum adica, adica Vali e un mediocru? L-a taguit pe Vali care in trei secunde a si ripostat. Ca mi s-au urcat fumurile la cap, ca tractoare, ca una, ca alta. Dupa alte trei secunde apare si Keleti. Ca nu-i frumos “sa fac pipi” pe colegii mei de breasla, ca ma zbat intr-un nor de fum etc. Au fost mentionate nume precum Stohl, Makinen sau Galli. S-au napustit fanii si a iesit un fel  de Libertatea intalneste Cancan pe facebook. Bravo Mitrasca! Ai vrut sa spui ca iti place Alfa Romeo Giulieta de 6000 de euro dar de fapt ai spus ca Claudiu David e un mediocru. Cu alte cuvinte, in viziunea fanilor lui Vali dar si a protagonistilor CNR-ului, declaram cu aroganta ca toti sunt praf si chiar mai mult decat atat ca eu sunt sultanul lumii auto.

 

Frustrant a fost ca nu aveam cum sa ma apar pentru ca ce e scris e scris iar intonatia si printrerandurile nu isi au locul in motorsport. Ori ii bati pe probe ori nu-i bati. Ori esti cel mai bun ori mai ai de invatat. Nu exista interpretari. Campionul National e unul singur si are mici sanse sa ajunga acolo intr-un mod interpretabil sau subiectiv. Lista mea insa era subiectiva prin excelenta. Iar marile jigniri aduse prorietarilor de Porsche, Ferrari si alte marci erau dragul penei. Nu din convingere pura. ( Ca fapt divers, exista un studiu care a aratat ca masina in care se face cel mai putin sex e Porsche)

 

Dar acum, pe bune, oare Viorel  Ivan ar sari in sus daca as spune ca Dacia Logan e pentru pensionari sau taximetrie?  Andrei  Serban sau Dutescu m-ar lua la suturi daca as spune ca un Renault Megane se strica mai des ca un drum national? Nu cred. Indiferent daca Meganu e atat de praf sau nu. Dutescu insa ar putea sa-mi dea un telefon sa imi vorbeasca “de bine” dupa ce in viziunea mea obtuza el e un frustrat. Pentru ca tocmai si-a cumparat un Ferrari. Dar Duta nu s-ar simti vizat niciodata de postarea mea pe facebook asa cum nici Vali nu ar fi trebuit sa isi imagineze ca il consider vreun mediocru. Sau Keleti, de la care ma asteptam sa fie cel putin indiferent fata o insiruire de categorii voit prapastioase.  

 

Ma intreb daca Edwin Keleti ar sari din nou ca ars daca as spune ca toti PSD-istii sunt comunisti. Pentru ca la fel cum toti PSD-istii sunt comunisti, PDL-istii sunt toti niste infecti. PRM-istii sunt niste dezaxati iar fotbalistii sunt niste inculti. Titlul de doctor se ia pe banda rulanta cu lucrari copiate si sa nu uitam de toti preotii care sunt pedofili si ipocriti. Pot sa continui pana cuprind toata pupulatia tarii. Si implicit ma cuprind si pe mine …. care in aroganta mea cred ca nu sunt nici infect, nici comunist, nici incult, pedofil sau ipocrit. Desi recunosc, stiu cativa PSD-isti misto, cunosc chiar si un preot cu care mi-as lasa copilul. Dar cel mai repede as recunoaste ca mi-ar placea la nebunie un Porsche sau un Ferrari, iar de Evo nu mai zic. Cu o singura conditie, sa aiba cutie manuala. Aia automata de pe Evo X e pentru fraieri!  

Derapaje Controlate

In goana dupa Claudiu David la Mecsek Rally

Anul acesta merg la toate etapele de raliu din tara. Si la viteza in coasta merg, atunci cand pot, mai ales la cele din apropierea Bucurestiului. In 2012 foarte multe sunt aproape de Bucuresti, asa ca programul il am foarte incarcat. Saptamana trecuta primeam un telefon „ Mergi in Ungaria la Mecsek Rally? Se da Claudiu!”, imi spunea un prieten. Dupa cateva fractiuni de secunda planurile erau facute iar eu plecam spre Pecs direct de la ultimul examen de la facultate.

 

Parcurgerea traseului Bucuresti-Arad imi creaza intotdeauna dureri de cap, mai ales pentru timpul enorm pierdut in masina. Nici de data aceasta lucrurile nu au stat altfel si ajungeam la destinatie dupa vreo 12 ore, dupa ce parasisem capitala in jurul orei 15. In total parcursesem vreo 900 de kilometri.

 

Pecs este al cincilea oras ca marime al Ungariei si este situat la poalele muntilor Mecsek, in Sud-Vestul tarii, in apropierea granitei cu Croatia. Desi este infratit cu Arad si Cluj-Napoca, eu l-am perceput ca fiind mai apropiat de Sibiu. In 2010 Pecs a fost desemnat Capitala Culturala a Europei alaturi de Essen ( Germania ) si Istambul ( Turcia ).

 

In 2012, Mecek Rally a ajuns la editia cu nr.46. Anul trecut, atunci cand a figurat ca etapa in IRC, duelul s-a dat intre Kopecky si Neuville, cehul impunandu-se la finalul raliului cu un avans de doar 0,8 secunde! Anul acesta locul celor doi a fost luat de catre Turan si Herczig, ambii concurand pe automobile S2000.

 

Mecsek Rally a inceput cu prezentarea festiva a echipajelor in centrul istoric al orasului si a continuat cu prologul etapei, desfasurat in parcarea unui Mall. Aici am platit un bilet in valoare de aproximativ 40 de lei pentru a putea avea acces in zona unde evoluau masinile. Biletul era valabil doar pentru barbati, femeile avand intrarea libera 🙂 Seara, incepand cu ora 22:00 echipajele au avut de parcurs doua probe speciale pe noapte si la finalul primei zile Claudiu si Mihaela se clasau pe locul al zecelea in clasamentul general. Dupa o scurta vizita la miez de noapte in parcul de service din Pecs, ajungeam in camera pe la ora 2.

 

Claudiu David a luat startul in Ungaria dupa o perioada destul de mare de la ultimul sezon complet in Campionatul National de Raliuri, in 2008. Singurele sale aparitii la volanul unei masini de raliuri au fost Mecsek Rally 2009, atunci cand se impunea la Grupa N in etapa maghiara si Raliul Bacaului de anul trecut. In ziua de vineri el a facut o alegere prudenta a pneurilor, preferand siguranta in detrimentul performantei. Ploaia a udat cele doua probe de noapte si s-a oprit cu putin timp inainte de start. Claudiu a mers pe pneuri intermediare spre deosebire de cei clasati in fata sa, care au ales pneuri slick cu taieturi suplimentare.

 

A doua zi, cea de sambata, programa doua bucle identice, alcatuite din trei probe speciale, din care cea mai lunga era de 28 kilometri. Noi ne-am trezit dupa doar patru ore de somn, pentru ca circulatia pe probele speciale se inchidea foarte devreme, mai ales ca inaintea echipajelor din Campionatul National de Raliuri al Ungariei evoluau cei din FIA Historic Rally Championship. La finalul celor 153 de kilometri de probe speciale, echipajul Topp-Cars format din Claudiu David si Mihaela Beldie s-au clasat pe locul zece al clasamentului general. Victoria i-a revenit lui Norbert Herczig ( Skoda Fabia S2000) care l-a invins pe Turan Frigyes ( Ford Fiesta S2000), in timp ce pe ultima pozitie a podiumului s-a clasat David Botka ( Mitsubishi Evo 9 – R4).

 

In total noi am reusit sa vedem patru probe, cate doua in fiecare zi. Nivelul campionatului maghiar a crescut extrem de mult, iar fiecare viraj este atacat la limita de catre piloti. Herczig si Turan sfideaza aderenta si risca in orice curba o iesire in decor. Herczig a castigat a doua parcurgere a probei de 28 de km si a egalat timpul inregistrat anul trecut de Jan Kopecky in etapa de IRC.

 

Impresionante sunt si echipele de asistenta tehnica ale celor doi. Herczig ii are in spate pe cei de la Baumschlager Austria, acestia ocupandu-se de pregatirea masinii lui Juho Haninen in sezonul trecut de SWRC pe care l-a si castigat dar si de pregatirea masinilor lui Herman Gassner jr. ( IRC 2012) sau Patrik Sandell (PWRC 2009-2010). Celalalt nebun al ungurilor, Turan, se bucura de sprijinul fostului pilot din WRC Markko Martin si a echipei sale.

 

Trebuie sa remarc deschiderea arbitrilor de pe traseu fata de spectatori, mai ales catre noi, desi am comunicat intr-o maghiaro-englezo-dat din maini deosebita. In prima zi acestia ne aratau lista de start, timpii obtinuti de piloti si ne ofereau raspunsuri la orice intrebare. Campionatul Ungariei, chiar daca trece printr-o perioada de usoara criza, ramane unul foarte puternic in comparatie cu cel din Romania. Fara a-i jigni deloc, piloti precum Gergo Szabo si Csaba Spitzmuller nu cred ca ar mai prinde podiumul vreunei etape in tara lor natala, indiferent de masina pe care ar evolua.

 

Totul este mult mai bine pus la punct. Masinile de concurs sunt echipate cu sisteme GPS si prin intermediul acestora la orice moment oficialii cunosc pozitia concurentilor pe traseu dar si timpii inregistrati pe probele speciale. Punctele de control orar sunt dotate cu ceasuri electronice spre deosebire de tara noastra unde arbitrii invart niste cartoane la fiecare minut. Campionul de anul trecut ASI a fost exclus din campionat. El era un adevarat Bau-Bau, lovind de mai multe ori membri altor echipaje la finalul probelor speciale, oficiali sau alte persoane care indrazneau sa-l contrazica. Recunoasterile dinaintea raliului sunt „ la liber”in sensul ca echipajele pot face mai multe treceri in intervalul de timp alocat, numarul acestora nefiind limitat la doua sau trei treceri.

 

Sarea si piperul acestui raliu au reprezentat-o echipajele care au luat startul in FIA Historic Rally Championship. Sa vezi la lucru masini precum Lancia Stratos, Audi Quattro sau Lancia Delta Integrale reprezinta o adevarata desfatare a tuturor simtilor, mai ales din punct de vedere al celui vizual, auditiv sau olfactiv! Chiar daca masinile acestora au destui ani vechime, pilotii evolueaza la bordul lor ca si cum s-ar duela pentru titlul mondial, nemenajandu-le deloc!

 

Sincer, d-abia astept etapa de la Arad, care va fi comuna cu cea a vecinilor din Ungaria. Chiar daca oficial nu va exista un clasament, imi doresc ca pilotii romani sa se apropie mai mult de cei unguri decat la editia precedenta.

[nggallery id=295]

Fumurile lui Mitraşcă

De ce am zburat la Bacau

2 Comments

In primul rand pentru ca raliurile sunt un drog. In al doilea rand, pentru ca in viata, daca prinzi o sansa sa iti iei zborul, ai face bine sa nu o refuzi pentru ca altfel o sa regreti amarnic. Din fericire, chiar daca am ajuns la final pe ultimul loc, Costi si cu mine nu avem multe regrete legate de raliul de la Bacau. Lucrurile s-au intamplat asa…

 

…cu gandul sa dam tot ce putem intr-o lupta cu un Badiu greu de batut la debutanti am plecat spre Bacau sa facem recunoasterile intr-o singura zi. Pentru ca urma macadam, Clio-ul RS a devenit Dacia Logan si asta ne dadea emotii. Daca ne bat Loganistii cu ceasul de la gara?! Da, ei au experienta, noi suntem debutanti. Dar daca nu scoti capul printre Loganuri inseamna ca singura sansa sa faci performanta in raliu este sa te inscrii cu o supermasina intr-o clasa unde merg trei masini. Si aia nu e performanta. E praf in ochi. Ei bine, niciodata!! Loganul avea sa ne spuna unde suntem ca echipaj.

 

 Nu a durat mult pana avantul ne-a dus pe un mal de unde nu am mai putut pleca. Era finalul primei probe din ziua a doua si pana acolo venisem tare. ( Oare sunt cazuri in care mergi incet si iesi afara? Probabil ca sunt dar nu cred ca le accepta cineva). Pentru cateva minute nu am stiut ce sa facem. Ma uitam la masina si ma gandeam cum trece clasamentul debutantilor pe langa noi. La insistentele lui Costi am luat-o la fuga spre cativa spectatori din urma noastra. Cred a fost un kilometru pana la ei. Si daca nu a fost, asa a parut. In timp ce alergam mi-au trecut prin minte toate tampeniile din lume. Faceam calcule si ele imi spuneau ca nu avem cum sa ne incadram in timp si ca o sa abandonam. De ce naiba nu am ramas la masina sa incercam singuri sa o scoatem? De ce nu m-am dus in jos ca erau mai aproape spectatori acolo? Toate astea.  Dar am revenit cu o mana de entuziasti si am pus Loganul inapoi pe traseu. Toata batalia noastra cu Badiu si cu alte Loganuri era terminata. Si ca sa fie tacamul complet am facut o pana pe urmatoarea proba.

 

Si a venit proba lunga. Noul obiectiv era sa nu abandonam. Aveam o roata de tabla, nici o alta roata de rezerva si proba lunga nu era menita sa menajeze masina. Am luat-o precaut. Nici nu aveai unde sa iei viteza pe prima portiune. Si incet incet ritmul a venit de la sine. Si saritoarea urma foarte clar in mintea lui Costi iar cand venit a luat-o cu pedala la fund. A fost frustrarea ca nu se mai putea bate in clasament. Ca pierdeam teren in campionat. Ca am facut o greseala pe care nimeni nu o mai facuse. Ca urma sa venim cu mana goala de la raliul asta. Toate au apasat pe piciorul drept. Dar mai ales convingerea ca daca rezultatul final nu impresioneaza macar sa arati pe cate o proba ca nu esti un mediocru. Ca te zbati si muncesti masina aia nenorocita. A pus masina spre trasa de dupa seritoare si ne-am luat zborul. As fi putut jura cu o Dacie nu rezista la o aterizare in bot ca a noastra. Costi a avut alte convingeri si Loganul la fel.

 

Pana la finaul probei viteza a tot crescut. Ne-am rasucit la un moment dat pe un viraj de viteza. Am iesit larg pe langa niste spectatori unde am fost convins ca nu mai revenim pe drum. Mr Stratnic nu a lasat gazul. Am mai mers de-a latul de cateva ori insa saritura a fost medicamentul suprem. Asa ca am ajuns la finalul probei fericiti.  Nu mai conta locul in clasament. Am terminat proba probelor. Si un set de gume impreuna cu ea. Am mai parcurs o data bucla celor trei probe si am ajuns cu bine la final. 

Acum, dupa ce toate s-au linistit, regretul ca nu am luat podiumul la debutanti mai revine de cand in cand.  Satisfactia ca am continuat si mai ales ca am continuat cu aplomb e mai mare.  E adevarat ca la final nu se numara saritorile si nici pozele spectaculoase ci punctele. Dar un debutant nu vrea doar puncte. Vrea sa stie ca e in stare sa se bata cu timpii celor buni, ca are curaj, nerv si mana sa se tina dupa cei din fata. Ivan, Nastase si Barbu au fost in fata. Badiu probabil ne-ar fi batut insa nu poti sa stii ce resurse ai decat atunci cand esti “corp la corp” cu adversarul.  Noi am iesit din lupta pe PS4 dupa care am urmarit-o mult din spate.  Pentru doua secunde insa am fost cei mai buni. Am zburat cel mai mult.

 

Un text al unei formatii care imi place foarte mult suna asa  “I told you/ that we could FLY / cos we all have wings / but some of us don’t know why”

 

                         …pentru ca raliurile sunt locul unde iti dozezi cel mai atent excesele! 

Derapaje Controlate

Frumoasa din padurea adormita

Saptamana trecuta am fost invitati sa testam, in premiera pentru Romania, noul membru din familia Peugeot, modelul 208. Pentru ca in ziua ce a urmat evenimentului am fost ocupati cu Raliul Moldovei Bacau, castigat de altfel tot de un model Peugeot, insa 207 S2000, si, pentru ca jurnalul de calatorie cu noul 208 a fost unul de poveste, am decis sa acordam o atentie sporita acestei aventuri.

 

Expozitiunea

 

In dimineata zilei de miercuri 23 mai la ora 8.00 am ajuns la sediul Trust Motors, unde 11 automobile Peugeot 208 ne asteptau cuminti in fata sediului, pentru a ne purta in calatoria plina de surprize placute.  Dupa o scurta prezentare a programului zilei si sublinierea punctelor de atractie ale calatoriei, ne-am imbarcat, in formula de doi sau trei jurnalisti, la bordul lui 208, noua arma a celor de la Peugeot din clasa B, clasa dedicata segmentului sub-compact. Startul modelelor din aceasta clasa a fost dat de modelul 205, in anul 1983 si a fost continuat de succesul neegalat pana in prezent al lui 206, modelul 207 neavand acelasi impact precum predecesorul sau.

 

Intriga

 

Impreuna cu Radu Buhanita de la AutoTest, pe care am avut placerea sa il am ca partener de calatorie, am inceput lupta cu traficul bucurestean din jurul orelor 9.00, la bordul unui model 208 cu cinci usi, pus in miscare de un motor e-HDi 1.6l FAP, ce dezvolta o putere de 92 cp, si o cutie de viteze manuala cu cinci trepte. Initial am zabovit timp de cinci minute sa admiram interiorul elegant al 208-ului si sa vedem cu ce noutati ne mai surprind designerii francezi de aceasta data. Noul volan si display-ul tactil de 7 inch atractia din habitaclu, au fost cele doua elemente primordiale care ne-au acaparat intreaga atentie.

 

Desfasurarea actiunii

 

Nu este nevoie sa va descriu atmosfera din mirificul trafic de la ora 9 din Bucuresti, insa odata porniti la drum am inceput sa descoperim mai in detaliu masina. Lasandu-l pe Radu la volan, am trecut la studierea ecranului tactil care reprezinta o noutate pentru constructor, acesta avand o interfata extrem de usor de utilizat si care inglobeaza functiile de radio-cd, kit Bluetooth hands-free, conexiune USB pentru fisiere muzicale si nu in ultimul rand navigatia, care este disponibila la un pret extrem de competitiv pe piata de aproximativ 500 euro fara TVA.     

 

Sistemul Stop&Start, cu care era echipat modelul, si-a facut simtita prezenta in traficul congestionat din capitala, atragandu-mi atentia in mod deosebit. 208 nu a fost prima masina echipata cu un astfel de sistem cu care am mers, insa am sesizat ca oprirea motorului se realiza din momentul in care viteza scadea sub 20km/h iar pozitia levierului de viteze se regasea in pozitia neutra. Reactivarea acestuia se realizeaza aproape instant si insesizabil pentru conducator gratie unui alternator reversibil, al unui sistem de control al acestuia si o baterie hibrida care stocheaza si furnizeaza energie aditionala in momentul demararii.

 

Odata evadati dintr-un Bucuresti ploios, pe faimosul DN1, am inceput sa resimtim din calitatile motorului diesel, cuplul de 230Nm facandu-se resimtit foarte repede in jurul a 1800 rpm. Acest lucru, coroborat cu noul volan in trei spite, mai mic in dimensiuni cu trei centimetri fata de cel al generatiei anterioare, te fac sa te simti intr-o masina mai degraba cu tenta sportiva decat in una de familie. Acest lucru m-a incantat, insa abia pe drumul de intoarcere, cand am trecut la comezile cochetei masinute.

 

Punctul culminant        

 

11.30 a fost ora la care am ajuns la Palatul Cantacuzino din Busteni, un loc rupt parca de realitatea si rutina zilnica. Palatul Cantacuzino a fost finalizat in anul 1911 si este format din patru corpuri. Cladirea a apartinut familiei Cantacuzino pana in anul 1948 atunci cand, odata cu nationalizarea, a trecut in patrimoniul Ministerului de Interne, fiind folosit pe post de sanatoriu. In acest moment palatul a trecut in proprietate privata, iar actualii proprietari l-au transformat in muzeu, reincepand totodata si o serie de  restaurari ale acestuia.

Dupa o interesanta vizita a acestuia, pe care personal v-o recomand, am plecat din nou la drum avand ca destinatie finala Timisul de Jos. Acolo ne astepta dl. Marius Cocu, director de marketing si comunicare al Trust Motors, care ne-a prezentat in detaliu noutatile lui 208. Printre multe alte lucruri, am aflat de la el despre noile motorizari in 3 cilindri ce poarta numele de cod EB si care echipeaza modelul 208. Acestea urmaresc consumul redus de carburant si emisii de CO2, oferind in acelasi timp un nivel de performanta comparabil cu motoarele in patru cilindri. Despre tehnologiile folosite pentru aceste motoare ne-ar trebui un articol separat sa va povestim, de aceea cel mai bine cred ca ati putea sa contactati unul din dealerii Peugeot pentru detalii complete si cu aceasta ocazie sa solicitati si un test drive.    

 

Deznodamantul  

 

Lungul drum spre casa, care s-a dovedit a nu fi deloc asa, a fost o placere timpul zburand la volanul celui mai nou membru al familiei Peugeot. Daca in momentul in care am plecat din Bucuresti am mers cu un model in 5 usi, la intoarcere am putut sa ma bucur de modelul in trei usi, personal fiind fan al acestui tip de caroserie. Motorizarea a fost identica cu cea a modelului in cinci usi, tinuta de drum fiind la fel de buna si precisa. Punctul forte, din punctul meu de vedere la acest nou model, este volanul perfect, asa cum l-am denumit eu. In sfarsit, comenzile de pe volan au fost integrate efectiv in volan, nemaifiind pe traditionalele joystik-uri ale celor de la Peugeot.

 

208 este un model care creeaza senzatie in momentul aparitiei, dovada fiind si capetele intoarse de pietoni dupa acest model pe parcursul calatoriei noastre. Mie personal mi-a placut si mai mult, pentru ca acesta reprezinta baza modelului cu care constructorul francez participa in raliuri, 208 R2 debutand deja in mainile lui Stephane Sarazzin in Raliul Corsicii desfasurat la inceputul acestei luni.    

Derapaje Controlate

Bucuresti-Tulcea si retur

Masina pe care o posed, este un coupe. Din “lipsa de ocupatie” i-am montat niste arcuri sport, care au coborat-o cu cativa centimetri, iar gropile si denivelarile au devenit usor, usor, un stres cotidian, pe care am fost nevoit sa-l accept. Din pacate, aceste modificari pe care i le-am adus m-au pus de cateva ori in imposibilitatea de a ajunge in anumite locuri, mai ales din cauza garzii la sol dar si a drumurilor „bombardate” din Romania.

 

In aceasta ipostaza m-am trezit in urma cu vreo doua saptamani. Trebuia sa merg la Tulcea, pentru a pune la punct toate detaliile concediului din vara. Spre rusinea mea, desi am 28 de ani, nu am fost niciodata in Delta Dunarii, iar anul acesta mi-am propus sa sterg aceasta bila neagra de pe lista personala. Problema mea era portiunea de drum de la iesire de pe A2 pana la Tulcea, stiti voi, drumul vechi spre mare. Am ales acest traseu pentru ca este mai scurt si, pentru  binele meu, am aflat ca vreo 60 de kilometri sunt foarte denivelati. Asadar, coupeul meu urma sa ramana acasa, in Bucuresti. Locul acestuia a fost luat de o masina, care mi-a placut la un test anterior, dar pe care nu apucasem sa o descopar in totalitate. Este vorba despre un Renault Grand Scenic pus in miscare de arhicunoscutul motor diesel 1,5 dci.

 

Pentru ca tot am avut o discutie cu colegii din redactie, trebuie sa lamurim un aspect. Meritul pentru „inventarea” primului MPV din istoria auto nu i se poate atribui celor de la Chrysler sau Renault, ci francezului Jacques Tati, un specialist al cinematografiei, care si-a intrecut rivalii cu mai bine de zece ani inainte. Tati a inteles ca nu exteriorul conteaza foarte mult si pentru a veni in sprijinul pasagerilor, spatiul interior este prioritar. El a folosit in filmul Traffic din 1971 un, surpriza…Renault 4, pe care l-a modificat, ajungand la stadiul in care un aparat de barbierit electric iesea din volan. Noua nu ne ramane decat sa speculam ca cei de la Renault au fost primii in acest segment, al MPV-urilor, lansand modelul Espace inca din 1984.

 

Confortabil, spatios si bine finisat, acestea sunt primele puncte forte care-mi vin acum in minte dupa ultima calatorie alaturi de Grand Scenic. Ce-i drept, am fost privilegiat, si am condus cea mai scumpa versiune, Privilege. Masina din test are un pret de pornire de 20.600 euro (inclusiv tva) si este oferita alaturi de o cutie de viteze manuala in sase trepte. Garantia este de 3 ani, in timp ce al patrulea este oferit gratuit printr-o extensie.

 

Asa cum o sugereaza si numele, este mai mare decat modelul standard de Scenic, si poate acomoda, optinal, pana la sapte pasageri, facandu-l ideal pentru soferii societatilor comerciale, taximtristi sau cei cu familii numeroase. Din pacate in Romania acest segment nu este unul care sa inregistreze vanzari prea mari, insa, in ultima vreme, lucrurile parca au inceput sa se schimbe, si tot mai multi clienti au inceput sa arunce o privire si la acest gen de masini.

 

Este putin probabil faptul sa  cumparati o astfel de masina cu inima sau sa fiti foarte entuziasmati de achizitionarea ei. Renault Grand Scenic are un design exterior impus de scopul pentru care a fost construita. Practic, este o cutie, pe care francezii au incercat pe cat de mult posibil, sa o faca sa fie cat de cat atragatoare. Privita din fata este banala, insa linia laterala si stopurile din spate de mari dimensiuni reusesc sa  faca din acest MPV o masina oarecum interesanta.

 

La interior, spatiul este mai mult decat suficient. Bancheta spate este alcatuita din trei scaune individuale, care pot fi rabatate independent unele de altele. Portbagajul este si el foarte incapator, cu conditia sa nu optati pentru randul al treilea de scaune, pentru ca atunci spatiul pentru bagaje se va reduce drastic. Calitatea asamblarii si a finisarilor este tipica Renault, fapt care inseamna ca avem de a face cu un design aerisit, atragator, materiale decente in cea mai mare proportie dar si unele elemente al caror plastic este putin cam dur. Desi multi critica amplasarea in centrul consolei centrale a instrumentarului de bord, eu sunt un fan al acestei solutii, mai ales ca si masina mea personala are un design foarte apropiat. Ok, recunosc, poate sunt subiectiv, dar pe a mea o conduc de aproape 5 ani si m-am obisnuit atat de tare incat ma bucur foarte mult cand am ocazia sa conduc masini cu planse de bord asemanatoare cu cea a masinii mele.

 

Celebrul motor diesel de 1.5 litri (dci) prezent pe masina din test ofera 110 cp si un cuplu de 240 NM, valori suficiente sa puna in miscare fara probleme Grand Scenicul, pasagerii si bagajele acestora. Nu vom mai insista pe alte detalii deoarece vi le-am mai prezentat si cu ocazia altor teste insa trebuie sa vorbim putin despre consum. Cifrele oficiale mentioneaza un consum urban de 5,8 l/100 km, 4,3 l/100 km in afara orasului si 4,9 l/100 km in regim mixt. La capatul a peste 600 de kilometri parcursi in proportie de 60% in afara Bucurestiului, computerul de bord indica o valoare de 6,7 l/100 km. Este un rezultat multumitor tinand cont de faptul ca mereu s-au aflat cel putin trei pasageri in masina, de cele 1 410 kg ale masinii si de forma nu tocmai aerodinamica a acesteia.

 

Ultimul Renault Grand Scenic poate ca nu este atat de atractiv ca o berlina normala, dar este un model ecnomic si cu un raport multumitor pret/dotari. Mie personal cel mai mult mi-a placut calitatea materialelor folosite la interior si faptul ca masina sta pe sosea foarte bine. Acest lucru se datoreaza unui ruliu mai redus fata de generatiile anterioare, iar Grand Scenic a ramas confortabil dar mai ferm. Doar directia este lipsita de viata si nu-ti ofera nici cel mai mic indiciu despre ceea ce se intampla cu adevarat pe sosea. Nu arata nici foarte rau, in comparatie cu alti concurenti din segment si, indiferent daca-l veti folosi doar la transportatul copiilor la scoala, in afaceri sau de placere, Renault Grand Scenic va face o treaba foarte buna.

 

[nggallery id=292]

Fumurile lui Mitraşcă

De ce ar fi trebuit sa mi se ia licenta la Teliu

9 Comments

… nu pentru ca am marcat tot traseul cu motorina sau pentru ca Horatiu Ionescu Cristea a spus lucrul asta. Ci pentru cu totul alt motiv. Sa incep cu ce mi-a spus HIC. “vrei sa stii parerea mea, sincer?” mi-a raspuns la intrebarea mea. “Parerea mea este ca ar trebui sa ti se ia licenta macar pe sase luni, sper ca nu te superi ca iti spun. Ai iesit afara, iti era compromisa urcarea, trebuia sa te opresti. Nu sa scoti nisip, si sa incerci sa ajungi pana sus. Trebuie sa te gandesti si la ceilalti concurenti, aici nu e raliu. E adevarat ca nu scrie in regulament si aici e o alta discutie pentru ca suntem in Romania …” a continuat el si l-am citat cat de mult imi pot aduce aminte cuvintele lui. Ii dadeam dreptate in unele privinte si intelegeam ce imi spune.

 

Parerea lui HIC era importanta pentru mine. Nu eram de acord cu ea la partea cu penalizarea dar era importanta si facea mult sens. Nu era vreun debutant cu Golf turbo care habar nu are pe ce lume traieste si care trece pe langa mine in parcul de service cu 100 la ora. Era omul care a fost seful comisiei de coasta si probabil cel mai bun pilot din cati eram acolo la start. Parerea mea.

Greseala mea, in urcarea cu pricina, a fost ca am plecat nervos, suparat, am incercat sa fac minuni pe ploaie. Imi amintisem ca nu am inmuiat suspensia, ca unii plecasera pe uscat, ca aveam gume cam sterse pe spate, ca nu pornisem camera. Si inevitabilul s-a produs.  Dupa ce m-am invartit si am lovit un mal, am pornit mai departe. M-am mai invartit de doua ori pana sus. M-am gandit ca am strambat directia si atunci mi-am zis ca trebuie sa ajung sus pentru ca a doua urcare nu o sa o mai apuc. Aveam 46 de curse fara abandon, nu era aceasta acea prima fara clasare. Arbitrilor nu li se poate imputa mare lucru pentru ca ei nu prea aveau cum sa vada ca imi curge motorina venind spre ei ( vezi poza ). Daca ar fi fost atenti ar fi putut da prin statie pe masura ce treceam  succesiv de ei pe traseu sa ma opreasca urmatorii. Dara de motorina se vedea dupa mine dar trebuia sa fii atent. Cred. Oricum ploua si daca nu te uitai atent nu vedeai cum imi “marchez cu grija” drumul inapoi spre start.

 

Dupa incident, parerile au fost impartite insa din fericire cei mai multi mi-au sustinut decizia de a merge mai departe. Am fost surprins sa constat ca nu am simtit niciun moment regret sau responsabilitate pentru ca am fost cauza anularii etapei. Intr-un sens cauza anularii se poate arunca in carca organizatorului dar asta pe mine ma intereseaza mai putin acum.

 

Si ajung la adevaratele erori pe care am le-am facut la Teliu. Stiind ca se anunta ploaie, si cu experienta de anul trecut trebuia sa stiu sa fac tot ce pot ca sa iau startul in concurs cat mai repede. Sa ma opresc pe traseu, sa ma dau lovit, cu probleme la motor, nu conteaza. Orice care sa nu constituie incalcarea regulamentului dar care sa ma puna la start imediat dupa istorice. Pentru ca probabilitatea sa fie uscat si sa inceapa ploaia la un moment dat e mai mare decat cea in care incepe sa ploua si se usca dupa aceea. Trebuia sa joc cartea asta. Si acum eram filozof… la open… daca ma intelegeti.

 

Dupa aceea, la nivelul echipei, de frica sa nu alergam dupa mai multi iepuri, l-am lasat pe Bogdan ( Dobranici ) pe margine. E adevarat ca programul lui de anul asta nu e unul consistent dar instinctul meu initial a fost sa-l inscriu la Teliu. Si pe parcurs, dupa sedinte, meetinguri, strategii, am decis sa amanam debutul lui. Iar eram filozofi cu el pe podiumul debutantilor! Am mers pe varianta “safe” si rezultatele au fost intocmai. SAFE. Nimic iesit din comun, exact acolo unde le-am planificat.

 

Si nu in ultimul rand, ajung la batalia cu Sorin Ghisoi. Prietenul meu, Sorin. Un pilot de exceptie pe mana caruia mi-as lasa masina oricand. Sa o piloteze sau sa o pregateasca de curse. Am pornit cu gandul ca o sa ma bata, ca nu am nicio sansa cu el. Am pornit prost. Cele doua secunde erau la indemana mea si psihologic m-am invins singur. Stiu ca isi va aranja electronica, ca isi va gasi setarile pe etapele viitoare astfel incat imi va fi foarte greu sa ma bat cu el dar asta nu e o scuza. Trebuia sa ma duc la Teliu cu alta viziune. “Complexul Ghisoi” il port inca, se pare, in mine.  

 

Si din pacate mai sunt si alte greseli pe care nu le pot spune pentru ca sunt lucruri pe care sper sa le pot aplica la alte curse.

 

Ei bine, ajungem la motivul pentru care ar fi trebuit sa mi se ia licenta la Teliu. Da, dragii mei,  este prostia de care am dat dovada in strategia pe care care am gandit-o si felul cum am gestionat concursul. “Andrei, aveam alte asteptari de la tine” ar fi trebuit sa-mi spuna Stefan Vasile. “Ar fi trebuit sa risti putin cu deciziile logistice, de inscriere, cu probabilitatile. Daca nu mizezi pe capacitatile tale de a surprinde in bine cu riscul de a pierde, nu ai ce cauta in motorsport” ar fi putut continua Stefan Vasile sau Horatiu Ionescu Cristea. Nu mi-au zis dar imi spun eu acum… dupa ce mi-am tras doua palme.   

Speed Rider

RoSBK prin viziera lui Andrei Enescu

4 Comments

Este tanar, ambitios si ii place sa se dea cu motorul. Si nu oriunde ci in campionatul RoSBK la clasa Superbike rezervata motoarelor de 1000cmc. Il cheama Andrei Enescu are numarul de concurs 99 si alearga pe o motocicleta BMW S1000RR. Incepand de astazi, veti putea afla ce se intampla in RoSBK la fiecare etapa, pentru ca ne va povesti chiar el cam ce face pe acolo, in cadrul spatiului virtual pe care i l-am rezervat, intitulat Speed Rider. Pana atunci sa aflam mai multe despre el, precum si ce a facut in cele doua curse de pana acum.       

 

Motorsportnews.ro: Spune-ne cateva cuvinte despre tine si cum a inceput aventura ta in RoSBK?

 

Andrei Enescu: Intodeauna mi-am dorit sa ajung pe un circuit si in 2011 am avut ocazia printr-un prieten, Olteanu Florin si el participant la RoSBK, sa ajung si sa gust putin din mersul pe circuit.

 

Am zis ca trebuie sa o fac si pe asta, sa incerc, imi placea sa merg tare, m-am mai prostit pe “circuitele” astea mici de la noi din tara (de karturi) si dorinta pentru mai mult ma indemna sa merg mai tare si sa imi doresc sa ajung odata pe un circuit mare. Diferenta va pot spune ca este enorma si merita sa faci acest pas.

 

Msn.ro: Care cursa de pana acum este cea mai memorabilia pentru tine si de ce?

 

AE: Prima cursa pentru mine a fost memorabila a avut un sentiment aparte eram prima data pe un circuit mare Brno ca sa fiu mai exact. La prima intrare am fost putin socat fata de cum mergeau ceilalalti concurenti. Era o etapa care se facea in colaborare cu un alt organizator si erau foarte multi concurenti straini cu ceva mai multa experienta si echipament profi. Eu eram pe un amarat de motor stock vopsit tricolor  🙂 cu cauciucuri second hand de 30 euro si putin cam derutat 🙂  de toata situatia.

 

Dupa cateva ore de intrat am inceput sa inteleg mai bine cum stau lucrurile si am inceput usor sa si progresez. Duminica, inainte de cursa, reusesc un timp foarte bun de clasare sub recordul de la debutanti si totusi plec dupa pozitia 5, mie tot nu imi venea sa cred ca eram printre primii in conditile in care la start mai erau 45  – 50 de motociclete, atunci am inteles ca pot si ca asta e sansa mea 🙂

 

Din categoria ori la bal ori la spital plec tare la start iar in a doua curba eram deja pe primul loc nu stiu ce a fost in capul meu sau ce nu a fost in capul meu  🙂 mai bine spus, ca reusesc sa iau avans cam 10 secunde fata de cel dupa locul 2. In ultima tura ajung un intarziat cu un tur, asta din categoria sa nu faceti ca mine  🙂 vad un steag albastru si  ma gandesc  “oare ce era steag albastru?!” si iau mana din accelaratie, incetinesc si ma uitam la nebunu ala de flutura steagul. Ala se uita la mine mirat si atunci realizez ca steagu albastru inseamna pilot intarziat, da culmea il semnaliza pe saracu baiat care il ajunsesem din urma.

 

Cand ma uit in spate foarte hotarat pilotul dupa locul al doilea, venea tare. Pana la finish mai erau doua curbe si atunci realizez si eu prostia care am facut-o si cu chin cu vai reusesc sa castig cursa. Deci pot sa zic ca a fost o cursa cu peripetii dar si cu o satisfactie pe masura.

 

Msn.ro: Pe ce motor alergi in acest an si la ce clasa?

 

AE: Anul acesta am ales sa alerg pe BMW S1000RR un motor nou pentru mine care inca are foarte multe necunoscute, dar sper sa reusesc sa trec peste ele. Clasa la care particip este Superbike Clasa A de altfel cea mai mare categorie din competitia Romanian Superbike.

 

Msn.ro: Esti atras si de alt gen de competitie pe doua roti cum ar fi enduro sau de ce nu dirt-track?

 

AE: Sunt atras in general de motorsport orice lucru pe care vrei sa il faci si iti pui ambitia sa vezi cat de bun esti este o batalie cu tine insuti. Asa ca orice sport cu motor ma va atrage, pentru ca am curiozitatea sa vad cat pot si de ce sunt capabil.

 

Msn.ro: Obiectiv pentru 2012? Cat de greu va fi de realizat?

 

AE: Obiectivul meu pentru 2012 este locul 3 la clasa A Superbike. Greu intodeauna va fi pentru ca oricat de bine mergi acesta este un sport care iti rezerva multe surprize.

 

Msn.ro: Cum ti se pare mediatizarea competitiei  in care participi si cum crezi ca ar putea fi imbunatatit acest lucru?

 

AE: Pai mediatizarea hmmm, care mediatizare 🙂 glumeam, consider ca usor usor cu ajutorul oamenilor  care ne urmaresc, acest sport poate sa creasca, mie imi place sa cred ca motorsportul este un sport spectaculos trebuie doar sa inveti sa iti placa. Si incepand de astazi sper sa pun si eu umarul la acest lucru asa cum voi putea.

 

Msn.ro: Pentru ca deja a inceput sezonul, descrie cum au decurs cele doua etape de pana acum, de la Serres si Pannoniaring, pentru tine?

 

AE: Serres etapa mult asteptata ca sa zic asa, debutul meu la clasa mare cu baieti mai mari  🙂 In primul rand nu stiam daca am facut alegerea perfecta sau daca ma voi intelege cu motocicleta care abia o cumparasem si practic nu mersesem niciodata pe ea. Asta era lucrul care ma speria cel mai rau. Dupa 2 zile in care nu reuseam sa ma inteleg cu motocicleta reusesc sa descopar putin din misterul setarilor si imi imbunatatesc timpul.

 

Ma calific la superpole, pentru cei care nu stiu superpole e un fel de totul sau nimic pentru primi 10 rideri, ti se mai da o sansa ori sa urci ori sa scazi in pozitii, asa ca  la sfarsitul superpolului eram 5 rideri care aveam timpul aproape identic diferenta doar de circa 10 sutimi. Cursa a fost  una frumoasa am fost luati prin surprindere putin de 2 rideri turci (campionul si vicele Turciei), care venisera cu lectia invatata si se antrenasera cu cateva zile inainte. Noi eram amortiti, dupa o iarna lunga 🙂 dar dupa 2  ture il depasesc pe Stefan Popescu si dupa inca 2 ture il depasesc si pe Cazacu, fiind urmarit de Stefan. Din nefericire Stefan se loveste de Cazacu si cursa se opreste din cauza accidentului.

 

Se reia din nou de la grila de start. Plecam din nou in cursa Cazacu in fata mea, pe 4 eu pe 5, alergandu-ne efectiv pana la final. In timpul cursei, toba de esapament a motocicletei mele s-a gandit sa se rupa din prindere si sa fluture ca un accesoriu ieftin la peste 200 km/h. Si cum asta nu era suficient observ ca am ulei pe gheata dreapta si ca  motoreta aluneca destul de tare pe viraj, dar reusesc sa mai tin pasul inca 3 ture si sa termin pe locul 5.

 

Pannonia un circuit frumos, tehnic, care nu iarta greseala. Prima data cand am ajuns pe acest circuit a fost in acest an. Vineri se pare ca norul de praf care sa invartit prin Europa s-a gandit sa treaca si pe la circuit si drept urmare dupa depuneara prafului pe pista in prima zi, in primele intrari s-a cazut foarte mult. O mare parte din rideri, la sfarsitul zilei peticeau la  carene,  printre care si eu desigur 🙂

 

Dupa 2 zile de chin in care nu reuseam sa setez motocicleta pentru accest circuit apelez la un prieten cu cateva minute inainte de cursa sa refacem totul de la capat si sa incercam alta setare. Se pare ca aceasta a fost alegerea potrivita si avea sa functioneze. La start plec tare, cand vad in fata un rider cu mana ridicata. Era chiar Ionut Mistode care a ratat startul si motocicleta nu mai vroia sa porneasca. Reusesc sa il evit pe cat pot dar tot ma lovesc de el ma dezechilibrez si imi sare motorul din viteza.

 

Pierd foarte multe pozitii in urma incidentului iar de aici incepe cursa psihologica si practic o nebunie totala in care si eu si Mistode am facut o cursa de recuperare  reusind sa ajung pana pe locul 4 in spate lui Daniel Vargolici. Cu toate acestea, cursa fiind una destul de scurta, nu am mai avut timp sa incerc o depasire si m-am trezit cu steagul in carouri in fata.

 

Msn.ro: La mijlocul acestei saptamani pleci in Slovacia. Spune-ne cateva cuvinte despre circuit si cu ce rezultat speri sa te intorci?

 

AE: Slovacia este un mister total pentru mine. Sper sa reusesc sa invat acest circuit repede si daca totul e ok o clasare in primele 5 locuri ma va multumi. Dupa aceasta etapa noua pentru mine, va astept pe toti aici pe Motorsportnews.ro la Speed Rider, pentru a va mai povesti din pataniile si realizarile mele.  

 

N.R.: La ora publicarii acestui articol Andrei Enescu se afla in drum spre Slovacia.  

 

Clasament general dupa doua etape:

 

1. Catalin Cazacu (Ro)38 pct.

2. Ionut Mistode (Ro) 36 pct.

3. Daniel Vargolici (R0) 25 pct.

4. Erdal Karabulut (Tr) 25 pct.

5. #99 Andrei Enescu (Ro) 24 pct.

6. Yunus Ercelik (Tr) 20 pct.

7. Marian Zaharia (Ro) 17 pct.

8. Zoltan Zsigmond (Ro) 16 pct.

9. Eduard Alexandrescu (Ro) 12 pct.

10. Iulian Soros (Ro) 10 pct.

 

Calendar competitional RoSBK 2012:

 

Serres Greece 23 – 25 Mar 2012
Pannonia Ring 20 – 22 Apr 2012
SlovakiaRing Slovakia 18 – 20 May 2012
Hungaroring Hungary 15 – 17 Jun 2012
SlovakiaRing Slovakia 07 – 08 Jul 2012
Hungaroring Hungary 13 – 14 Aug 2012
Brno Czech Republic 14 – 16 Sep 2012
Bucuresti 28 – 30 Sep 2012
Derapaje Controlate

Michelin revigoreaza Grupa B

1 Comment

Super, mega, extra tare, nu? Trebuie sa fim cinstiti si sa recunoastem ca am da aproape orice sa vedem in 2012 un raliu la startul caruia sa se afle legendarele masini de Grupa B. Oricat de pasionati am fi noi cu tot ce tine de raliuri, tot monstrii adevarati ne-ar ridica parul pe mana cand ar zbura efectiv de-a lungul probelor speciale.  Chiar daca imi face o placere deosebita sa urmaresc duelurile celor din Cupa Logan, recunosc ca as face un mic credit sa ajung la aceasta cursa 🙂

Printr-o initiativa demna de laudat, cei de la Michelin sprijina in 2012 organizarea unui astfel de raliu, unde altundeva decat in Marea Britanie. Sub sloganul “Interzise dar nu si uitate”, in perioada 25-26 august, pe probele speciale din zona Cheshire si North Staffordshire, intr-o zona pitoreasca si abundenta in castele, se va desfasura acest raliu la care vor lua startul aproximativ 60 de masini legendare, marea majoritate in configuratia fostei grupe B. Trebuie mentionat si faptul ca parcul de service va fi gazduit de circuitul Oulton Park 🙂 

 

Raliul este inscris in calendarul federatiei britanice de raliuri si este organizat conform cerintelor din liga secunda a acestora. Probele speciale sunt cele utilizate in anii `80 in raliul RAC. Totul va fi condimentat si cu niste demonstratii libere de pilotaj al bolizilor de Grupa B. Evenimentul este unul complex si include zone special amenajate pentru cluburile auto dar si probe speciale care nu vor fi cronometrate, astfel incat spectacolul va fi elementul dominant.

 

Membrii asociatiei Rallying with Group B si-au rezervat deja 60 de locuri pe lista de inscriere, alaturi de ei urmand sa fie prezenti si alti posesori de automobile in configuratia fostei Grupe A, WRC, sau foste masini ale echipelor de uzina din anii `70-`80.

 

Stev Dolby, Michelin Product Marketing Manager, s-a aratat deosebit de incantat de aceasta idee : ” Suntem foarte fericiti sa fim implicati intr-un eveniment la startul caruia vor fi multe masini de Grupa B. Michelin are o puternica legatura cu motorsportul, dovada fiind faptul ca suntem furnizorul principal  de pneuri in WRC, dar acest lucru se intampla si in zilele de glorie ale fostei Grupe B, cand furnizam pneuri pentru automobile iconice precum Audi Quattro sau Peugeot 205  T16. Asadar implicarea noastra in acest eveniment este una naturala si are ca scop incercarea de a readuce in prim plan atmosfera fantastica a celei mai memorabile perioade din istoria raliurilor.“

 

Remember :