Editia 2011 a Raliului Frantei a fost una plina de surprize; faptul ca Sebastien Ogier a castigat nu este una dintre ele, deoarece ne-am obisnuit ca pilotul in varsta de 27 ani sa faca asta.
Abandonul colegului sau a fost cea mai mare surpriza. Exceptand perioada din finalul sezonului 2006, atunci cand nu a putut lua startul in raliurile din Turcia si Australia dupa ce si-a rupt umarul intr-un accident cu bicicleta, ultimele doua raliuri ale sezonului 2011 reprezinta cea mai slaba perioada pentru Loeb din 2003 pana in prezent. Poate fi considerat chiar un record, o dovada a rezultatelor consistente care l-au ajutat sa domine campionatul mondial in ultimii ani.
De fapt, ultimele trei raliuri au fost sub standardul cu care ne-a obisnuit Loeb. In Germania, a facut o pana si a pierdut pentru prima oara raliul de la introducerea sa in WRC; a terminat totusi pe locul doi, dar acest lucru poate fi considerat un semn pentru ceea ce a urmat. In Australia a iesit in decor chiar in prima zi, dar a revenit si s-a clasat pe locul 10, adaugandu-si inca 3 puncte prin castigarea Power Stage-ului. In Franta, unde zeci de mii de fani daca nu chiar sute au venit sa-l vada in mod special, motorul Ds3-ului WRC a cedat, refuzandu-i orice punct.
In ceea ce-i priveste pe principalii contracandidati la titlul suprem, Ogier si Mikko Hirvonen, se parea ca o vraja fusese facuta asupra lor, mai ales dupa ce Loeb a castigat Raliul Finlandei si toata lumea se astepta ca el sa-si treaca lejer in cont cel de-al 8-lea titlu. Ogier a fost pe faza si a castigat in Franta, in timp ce Hirvonen a fost foarte norocos dupa ce a terminat pe locul trei, pentru acest lucru trebuind sa le multumeasca lui Kris Meeke ( care a iesit in decor in timp ce se afla pe pozitia a 4 a) si lui Petter Solberg ( exclus pentru ca masina sa a fost mai usoara cu 4 kg fata decat prevede regulamentul).
A doua mare surpriza este viteza pe care Dani Sordo a dovedit-o alaturi de noul MINI John Cooper Works WRC. Stim ca spaniolul este capabil sa tina piept aproape oricui pe probele speciale de asfalt, dar cu siguranta nu ne asteptam ca cei de la Prodrive ( preparatorul MINI WRC ) sa se lupte pentru victorii inca din primul sezon, rezervat in continuare dezvoltarii modelului. In cele din urma, Sordo a pierdut in fata lui Ogier, cu putin mai mult de 6 secunde, dar stabilind cativa timpi impresionanti pe probele speciale. Pentru mine, aceasta este performanta anului ! In mainile lui Sordo, MINI este suficient de rapid pentru a castiga un raliu.
Din pacate nu pot spune acest lucru si despre Meeke. Nord-irlandezul are o experienta redusa in WRC in comparatie cu colegul sau Dani Sordo, ori cu Ogier si Latvala, ambii fiind cu cativa ani mai tineri decat el; oare varsta pune atata presiune pe el? Kris parea sa aiba o evolutie consistenta in Franta pana pe Ps 13 cand a iesit in decor si a fost silit la abandon. Aceasta a patra etapa in care nu reuseste sa aduca masina in parcul de service final nu este cu siguranta startul pe care si l-a dorit.
Pe de alta parte consider ca Meeke ar fi trebuit sa-l lase pe Sordo sa impuna ritmul in sanul echipei iar el sa incerce sa termine cat mai multe raliuri care-i pot imbogatii experienta si increderea. Daca nu va reusi sa faca acest lucru in ultimele doua raliuri din Spania si Marea Britanie, sezonul 2012 al lui Meke va incepe de la zero.
Pentru a-l incuraja totusi, el a reusit in Franta sa fie mai rapid decat cei doi piloti Ford, atata vreme cat a stat departe de copaci. Din acest punct de vedere, MINI pare sa fie o masina mai competitiva pe asfalt decat Fiesta WRC ( surpriza numarul trei), dar va trebui sa asteptam si Raliul Spaniei pentru a avea o certitudine.
Aceste cateva surprize reprezinta vesti fantastice pentru Campionatul Mondial de Raliuri, deoarece Loeb si Hirvonen impart sefia clasamentului iar Ogier ii urmeaza la doar trei puncte ( el putea sa aiba un handicap de 10 puncte daca nu termina in fata lui Sordo in Franta).
Cu trei piloti aflati in lupta pentru titlu si doar doua raliuri ramase de disputat – unul predominant pe asfalt si celalalt pe macadam- sfarsitul sezonului 2011 este unul extrem de captivant.
Tyler McQuarrie si-a trecut in cont victoria in aceasta runda, iesind castigator din duelul cu Rhys Millen. Chris Forsberg campionul editiei 2009 si-a asigurat ultima treapta a podiumului invingandu-l pe Darren McNamara in finala mica si totodata termina campionatul pe locul trei in clasamentul general.
Endurocrossul este o îmbinare între enduro și motocros. Această formulă a fost aleasă pentru a le oferi piloților și spectatorilor un adevărat show care dureaza o singura zi și în care adrenalina, oferită de lupta cu secundele, este la ea acasă. Traseul este format dintr-o parte asemănătoare cu cea de pe circuitele de motocros și o parte (de regula peste 70% din întreaga lungime) de enduro.