In box, inainte de un meci, cei doi adversari isi adreseaza amabilitati de genul “n-am ce sparge de fata ta”,”iti dau maxim doua runde pana la KO” sau altele asemenea. Nu am inteles atitudinea asta din moment ce unul dintre ei urmeaza sa traiasca infrangerea si deci penibilul celui care taia si fulgera inainte.

In motorsport, si mai aproape, in motorsportul din Romania, declaratiile de izbanda dinaintea sezonului sau a unei curse sunt mai moderate. Totusi, exista si aceia care il apuca pe Dumnezeu de picior si se vad cu o gramada de bani de la sponsori. Sau mai sunt si aceeia care au investit mult din buzunarul lor in masina si acum rezultatele sunt asteptate fara dubiu. Unii dintre acestia urmeaza sa-i nimiceasca pe fratii lor mai saraci. Sau cel putin asa zic.

Unul din cei care se tot bate la titlu si spune asta raspicat si care isi pregateste masina mai profesionist ca Petter Solberg este Tempesta. De ani buni rezultatele lui stau sub semnul ghinionului, al nesansei unei setari neinspirate, al unei defectiuni, al unui furtun, al unei muste. Cu cat omul asta se pregateste mai tare pentru un rezultat cu atat rezultatele se incapataneaza sa nu apara. Sa nu fiu inteles gresit, Tempesta concureaza la cel mai inalt nivel in tara si are rezultate chiar si peste granita. Fara el, si a lui echipa Napoca Rally Team/Academy motorsportul romanesc ar fi foarte sarac. Dar la cat tamtam a facut te-ai astepta la mai mult.  Si putem vorbi si de altii. Cum ar fi Raspopa din 2010, zis si vanatorul de balene. Ce a vanat numai el stie. Raspopa e multiplu campion la grupa A si aratat de-a lungul timpului ce poate si nu se pune problema ca ar fi avut pretentii nefondate. Cine isi aduce aminte, la un moment dat a fost aproape de o victorie cu “bondarul” sau in fata tuturor integralelor. Noi insa vorbim de altceva nu-i asa?

Si mergem in mondial. Cand il auzi pe Jordi Gene sau pe Tom Coronel ca se vor bate la titlu in WTCC iti spui “cum sa nu, o sa fiti 30 de pretendenti la titlu pana in ultima cursa!”. Si urmeaza un sezon in care Gene ia o victorie si doua podiumuri si gata. Coronel urca si el o data pe podium si asta a fost campania lui. Dar il auzi si pe Yvan Muller ca va incerca sa se adapteze cat mai repede la noua masina, ca va incerca sa aduca rezultate dar nicidecum ca i va invinge pe toti cu viteza si constanta lui. Si urmeaza un sezon in care Muller conduce de la inceput la sfarsit clasamentul pilotilor si ia titlul.

E adevarat ca daca il auzeai pe Mark Webber in 2009 ca el inca isi doreste titlul mondial iti venea sa-i spui “Mark, du-te acasa si te culca, ti-a trecut vremea!”. Acum iti vine sa-i spui asta lui Schumacher dar dupa experienta cu Webber, probabil cu jumatate de gura. Si Schumacher a revenit tot cu gandul la titlu. Dar pentru ca Schumacher e baiat destept mai nou a dat-o pe extrema cealalta.

Care e extrema cealalta? Cea a filosofilor. S-au perindat prin categoria asta multi iar la noi imi vin in minte Marisca sau Giri. Astia-s cei de la care nu poti smulge nimic. Un fel de Mircea Geoana. Marisca parca si-a mai revenit cu declaratiile dar tot asa precaut a ramas. Cu toate ca de ani buni se bate la varf, el vesnic nu stie ce o sa faca anul viitor, daca o sa aiba bani sa se dea dar de fiecare data se prezinta cu o masina de top. Sau doua. Oricum, cu declaratii pe gustul meu sau nu, Marisca ramane un campion si un mare pilot. La fel si Schumacher.

Deci pe scurt ce vreau sa spun: nu te lauda inainte de sezon sau de o cursa ca o sa-i bati pe toti dar nici nu fa pe marele precaut! Asuma-ti un tel, spune si tu ceva concret si lupta-te ca si cum ai fi in primul an de motorsport! Din fericire sunt multe exemple in categoria asta. Edwin Keleti e unul din ele. Dar nu l-am pomenit pentru ca e un pilot excelent. Ci pentru ca, daca am un model printre cei din lumea motorsportului de la noi, el e. Dar despre pilotii-jurnalisti vom vorbi alta data.