All posts by Andrei Mitraşcă

Fumurile lui Mitraşcă

Ignoranta – linistea saracului sau aroganta – adapostul bogatului

 

Cel mai simplu este cand nu ai de ales. Cand esti pus sa te decizi intre mai multe variante care iti surad in egala masura, deliberezi pana nu mai poti si iei cea mai proasta decizie. De obicei. Mai sunt si cazuri fericite. O mare problema este atunci cand trebuie sa te decizi intre a face un efort mare pentru ceva care pare ca merita si a nu face acel efort. Te gandesti “daca o sa ma dau peste cap si o sa iasa un mare rahat?”. Dar despre asta, mai tarziu.

 

 

Cand mi-am cumparat masina de curse am primit si niste cauciucuri de competitii. La momentul ala nu stiam cum arata un cauciuc de ploaie sau unul de uscat. La prima cursa am plecat pe gume de ploaie si nu le-am dat jos decat atunci cand mi-au spus unii ca o sa le distrug daca mai merg pe uscat.

 

 

In timp, am tot schimbat gume pe masina de curse fara sa stiu ca pun pe ea. Mergeam pe mana celui care mi le dadea. Moca. Am ajuns sa am opt roti. Patru cu gume de ploaie ( sau intermediare, pentru mine tot una e ) si patru cu gumele de uscat. Si din punctul asta de vedere nu am avut niciodata problema alegerii. Soft, mediu, tare, alea noi sau alea vechi? Am stat linistit. Cat timp e uscat merg pe alea care sunt pe masina. Cand incepe sa ploua, le pun pe celelalte. Punct. Nu m-a interesat niciodata care gume se potrivesc cu ce vreme, cu ce temperatura, cu ce asfalt. Pentru ca degeaba as fi stiut daca oricum nu puteam sa aleg. Trebuia sa ma descurc cu ce am si orice informatie era in plus. Chiar mai mult, orice informatie imi dauna. Imi putea arata ca nu merg pe ce trebuie. In felul asta, aceasta tabula rasa fortata a avut avantajele ei.

 

 

Colin McRae a ajuns la finalul unei probe de macadam cu gumele roase de tot. Proba pe care o castigase. A fost intrebat daca stie cum ii arata gumele. A raspuns ca nu stie si cand le-a vazut a spus ca daca stia ca sunt asa de roase, cu siguranta nu ar fi mers asa tare. Nu ma compar cu McRae, dar e exact genul de ignoranta pe care mi-am impus-o.

 

 

Cu setarile suspensiei si cu toate celelalte legate de setarile masinii a fost la fel. Nu m-a interesat ce si cum pentru ca oricum nu am avut bani sa le schimb sau sa le modific. Si la suspensie nu am umblat ca sa nu fac o boroboata. S-a dovedit ca boroboata era deja acolo in patru reglaje diferite la cele patru roti. Eu mergeam de mai mult de una an asa cu masina.

 

 

Anul trecut l-am rugat pe Sorin Ghisoi sa imi seteze suspensia. Mi-a dat clicurile necesare si masina a devenit alta. Am lasat-o asa. Acum am fost la Resita si vineri a plouat. In ignoranta mea crasa, nu m-am gandit sa inmoi suspensia. Am lasat-o tare ca pentru uscat. Si am mers ca pe gheata.  Tampenia m-a costat podiumul la 2 roti motrice.

 

 

Duminica, dupa cele trei urcari dinaintea concursului am ajuns la concluzia ca gumele de uscat de care trag de mai mult de un sezon nu mai tin. Adica sunt praf. Asa ca am facut ceea ce orice pilot “umil” face in aceasta situatie. Am cumparat doua gume noi. Pirelli. Si am dat opt secunde jos din timpul din calificari. Si se mai putea.  Aroganta a costat peste 20 de milio.

 

 

Dar nu consider ca atat au costat cele doua gume. Ci atat a costat lectia pe care am invatat-o la Resita:  cand vrei sa te bati sus, ai face bine sa incepi sa studiezi putin ce poti sa faci la masina pentru ca din mana poti sa faci minuni doar pana la un moment dat. Dupa aceea intervin banii. Fara sponsori, acum eram unul din cei care si-ar fi luat bataie mar la Resita. Asa, am fost unul dintre cei care au reusit marea performanta sa fie si ignorant si arogant in acelasi weekend. E ceva, nu? Concluziile sa le tineti pentru voi!

Fumurile lui Mitraşcă

You, people!

3 Comments

Am pus masina pe platforma. Mi-a spus Cipri Ciubotaru ca este loc si pentru Ibiza pe trailer. Un trailer mare care duce inca sase masini de curse. M-am dus cu prietenii mei care ma sponsorizeaza. Am primit banii pentru deplasare, pentru transport. Pe aceeasi platforma si-au trimis masinile si Cipri, Lucian Radut sau Catalin Cismaru. Adica big boys. Masina mea a ajuns acum langa a lor. Pe platforma. Nu in clasamente.

 

 

Apoi am intrebat in stanga si in dreapta cine mai merge spre Resita sa ma ia si pe mine. Pana la urma am avut mai multe posibilitati. Si am ales sa pornesc cu Sebi Stanciu. Maine dimineata, doar noi doi la un drum de 500 km. Povesti, barfe, glume. In doi nu poti sa faci bascalie si asta ma relaxeaza de pe acum. Si oricum Sebi e un unul din acei oameni cu care poti sa discuti mai mult decat etriere, electronica si suspensii.

 

 

Andrei Cascaval mi-a dat doua gume de ploaie. Le-a adus special pentru mine de la Brasov. Am plecat de la serviciu sa le iau. La serviciu nici macar nu a trebuit sa imi iau liber. Pentru ca toata lumea stia ca plec la Resita. Asta nu inseamna ca zilele nu sunt concediu. Dar nu a strambat nimeni din nas. Chiar dimpotriva. Iar Norris ma sustine. Nu pentru ca stie cum e sa te dai la curse. Pentru ca asa e el. Da, evident, Mihai Popescu o sa spuna ca il pup in fund pe Norris si ma dau bine pe langa el ca zic asta. Stai jos, Mihai, ai nota patru.

 

 

 

Luci Lopazan mi-a spus ca a reusit sa inchirieze doua corturi sa avem amandoi. El vine de la Alba. Singur. Radu Ortelecan ne-a ajutat cu camera la hotel. El nu mai poate sa ajunga. Pacat, el era unul din cei foarte putini care imi inspira relaxare. Calm. Doar sa fie si el acolo. Pe Andrei Manciu nu am reusit sa-l ajut cu transportul in timp util. Pana am stiut ceva sigur, el s-a hotarat sa plece cu trenul la Resita. Ca sa ma ajute pe mine si pe Lopanezu. Sa fie cu noi in parcul de service.

 

 

Dar inainte am iesit putin in oras. Sa ma intalnesc cu Mihai Popescu si cu… e, deja ne intindem cu gluma. Cu cineva cu care sunt ”in a relationship with” cum zice facebook-ul.

 

 

E joi dimineata. Stau si ma intreb ce am facut de ma bucur de toata lumea din jurul meu? Sper sa fi facut ceva bine in trecut pentru ca e mult prea bine acum ca sa platesc pentru asta in viitor. Emotiile si incrancenarea vor veni de maine.  Acum e un moment aparte. Il doresc tuturor celor care au ajuns sa-si traiasca visul cu ochii. Orice performanta fara oameni care sa se bucure cu tine e ca un foc de artificii la televizor. Il vezi, e minunat dar nu iti da nicio emotie.  Asa sa va ganditi ca eu sunt acolo de unde se transmite in direct.

Bloguri, Fumurile lui Mitraşcă

Invata, nu o sa-ti foloseasca la nimic!

4 Comments

Una din lozincile pe care le aud foarte des este “pe mine nu ma intereseaza rezultatul. Am venit sa invat. Sa acumulez experienta”. Minunat. Sa inveti este un scop laudabil. Daca iti justifici insa in felul asta rezultatul mediocru, ai o problema.  

 

Unul din lucrurile care nu imi plac deloc in viata asta este incremenirea in proiect. Suferim de aceasta boala foarte multi dintre noi. Absolvim trei facultati, cursuri peste cursuri, ne apucam sa invatam limbi straine, facem orice numai sa incepem sa lucram de adevaratea nu facem. Toate in ideea ca intr-o zi vom ajunge unde ne dorim. Mari specialisti cu notorietate, invitati la seminarii, cultivati si cu o multime de diplome pe peretele cabinetului personal. Ixulescu & Asociatii. Cabinet de consultanta. Whatever. 

Lucrurile nu stau foarte diferit in motorsport. Astia tineri invata, aia mai in varsta se multumesc sa-i tapeasca pe astia mici iar cei aflati la mijloc nu se pot hotari. Daca sa mai continue sau sa se opreasca. Oricum prea putini sunt cei care fac motorsport la nivelul la care isi doresc.  Problema mea este cu cei care tot o tin una si buna ca ei invata, ca e important sa adune kilometri.

 

Fratilor, in cursele la care participam noi nu e vorba doar despre cine stie sa franeze cu stangul sau viseaza trasele divine ale lui Puiu Rusu.  Si cu atat mai putin cati cai are masina, ce cauciucuri ai sau daca ai venit cu masina pe platforma sau pe roti. E vorba de o gramada de lucruri pe care trebuie sa le potrivesti.  Unul din ele este odihna. Altul este cel legat de recunoasteri. Altul este gestionarea nervilor, a pornirilor sa tot scazi secunde chiar daca nu mai e de unde. Dar cel mai important lucru e sa participi. Si sa accepti ca esti acolo pentru ca vrei sa concurezi. Ca nu ai tot ce ai vrea, e o tehnicalitate. Lupta-te cu ceilalti cu ce ai.

 

E mai putin important ca nu ai gume, nu ai mecanici, ca motorul intrerupe, ca nu ai pus aditivi in ulei. Important este sa scoti cat mai mult din situatia in care esti. Smecherii iti vor spune intotdeauna ca ei nu s-ar prezenta cu o masina neverificata ca a ta, cu gume ca ale tale. Iar tu, ori spui ca nu te intereseaza rezultatul si ca mergi sa acumulezi experienta, ori astepti la nesfarsit sa iti tot pregatesti masina, bugetul, mecanicii si setarile. Nu dragule, lasa-i pe smecherii atotstiutori in treaba lor si tu du-te pe drumul tau. Ai vrut sa pilotezi? Asta fa. Nu gasi scuze pentru care nu esti la maximum potentialului tau. Asuma-ti rezultatul si nu te mai tot alinta ca tu inca inveti. Toata lumea invata.

 

Din ecuatia masina-gume-mecanici-sponsori-putere-setari-probleme pe care le duci cu tine-recunoasteri-trase-mers la siguranta-viziune-bani-etc tu ai rezolvat un loc 17. Asta e. Ai facut mai mult decat altul cu masina perfect pregatita care nu s-a sinchisit sa ajunga la cursa pentru ca nu i-a ajuns suspensia cea noua. Concurezi pentru ca asta ti-ai dorit. Nu concurezi pentru ca sa acumulezi experienta sau sa inveti. Lasa textele. Chestia cu invatatul o accept doar de la Radu David. Sau de la cei care au clar o viziune, un viitor. Toti ceilalti suntem in motorsport pentru am visat lucrul asta.  Nu ca sa fim mai buni ca Titi Aur.

 

Asadar, se poate sa nu mai tot invatam ci sa ne bucuram de lucrurile care ne dau satisfactie chiar daca nu le facem la modul cel mai profesionist cu putinta? Se poate. E, atat am vrut sa zic.     

Renault, Renault Twingo

Renault Twingo – Drive le Chic

3 Comments

 

Noua, barbatilor, ne plac masinile mari. De fapt si femeilor le plac masinile mari. Cred ca de frica sa nu treaca altcineva cu o masina si mai mare peste ele in timp ce ele parcheaza. Intr-o intersectie.

 

In general am auzit doua feluri de raspunsuri cand am intrebat o femeie ce fel de masina ii place. O data sunt cele care vor Hummer, Tuareg si Q7, adica pitzi. Si pe urma sunt cele care vor o Broscuta, un Mini, un 207. Adica finutele. Frica legata de parcare e aceeasi. Atat doar ca unele vor sa-si faca loc cu autocamionul pe cand celelalte vor sa aiba loc… intre autocamioane.

 

Barbatii sunt de un singur fel. Cei care isi doresc un Ferrari.  Punct. Subcategoriile sunt: cei care recunosc lucrul asta, cei care se autoconving ca un Audi A4 e cel mai bun lucru si cei care nu sunt dispusi sa vada mai departe de un Logan.  Pe cei din ultima categorie ii mai poti vedea cu Opel-uri Astra second, cu Kia C’eed noi-noute sau cu Renault Clio Symbol. Deja mi-am pus in cap jumate din Romania.

 

Dragilor,  asta e parerea mea. Ultima oara cand mi-am spus asemenea pareri a fost despre Kia. Si am reusit sa urc articolul pe podiumul celor mai vizualizate tocmai pentru ca fanii Kia au vrut sa vada cine isi permite sa le denigreze obiectul idolatriei. Le multumesc pe aceasta cale.

 

 

Fanii Renault si-au scos deja la ascutit halebardele dar probabil ca mai asteapta sa vada urmatoarele randuri despre Twingo. Si ce naiba de legatura are ce am spus pana acum cu micutul Twingo pe care l-am testat cateva zile? Aveti putina rabdare, dragii mei, e de bine.

 

Ca orice barbat, cand am auzit ca voi merge cu un Twingo am ridicat o spranceana. Pe langa faptul ca ma vad intr-o categorie care nu mai accepta nici macar autovehicule din categoria mica, daramite din categoria mini, mai si aud ca bestia are un motor de 1.2.  Si e stickerita cu Renault Sport. Eu, “marele pilot”, sa merg cu un titirez din asta mic care nici macar nu trage.

 

Si din acel moment lucrurile aveau sa se schimbe. Avantajul lucrurilor care incep prost e ca nu au unde sa se duca  decat inspre bine. Cat de bine nu puteam sa anticipez nici in cele mai optimiste predictii.

 

Pentru mine, masinile nu sunt clasate in functie de performantele si fiabilitatea lor. Ci in functie de cum te fac sa te simti in ele si deci ce spun ele despre tine. Un BMW te va face intotdeauna sa te crezi pilot. Un Volvo S80 te va indemna spre politete si calm. Un Tuareg nu te lasa sa astepti la coada, te va obliga sa treci trotuarul si sa intri in fata tuturor. Dintr-un Fiat 500 te astepti mereu sa iasa pe trapa o bambi care sa urle “mi-am cumparat tzoaleeeee!”.Dar un Twingo? Ce spune un Twingo? Cum te face sa te simti un Twingo?

 

Renault-ul Twingo a fost una din acele masini la care ravneam cand eram student. Imi spuneam ca e exact ce mi-ar trebui. Nu stiu de ce nu credeam acelasi lucru despre un Lupo sau un Beetle. Am crezut ca am depasit faza. Ei bine, nu. Nu cred ca depasim niciodata faza studentiei. Ne alintam ca devenim oameni responsabili insa in suflet ramanem aceeasi.

 

Twingo este masina fiecaruia care a fost student vreodata. Fiecaruia care a vrut mai mult decat galagie, betii si absente de la facultate. Cu un Twingo te vede lumea in centrul orasului fara sa strambe din nas. Esti acolo pentru ca te duci la teatru. Esti in centru cu un Twingo pentru ca urmeaza ca cumperi cateva carti de la Carturesti si sa te intalnesti cu trei prieteni la o ceainarie. Nu te intalnesti cu 15 prieteni. Nu mergi la Princess sa spargi 500 de euro. Aia sunt cei cu BMW cabrio.

 

Un Twingo este masina perfecta pentru tine pentru ca are toate calitatile pe care trebuie sa le aiba o masina in nebunia de azi. E sic, nu e aroganta dar nu e nici comuna, e comoda, are mult loc pentru pasagerii din spate, are vizibilitate, te face sa zambesti, consuma putin, enorm de putin ( credeti-ma pe cuvant ), costa foarte putin si, cel mai important, spune despre tine ca ai simtul umorului, ai gusturi fara sa fii cu capul in nori. Esti cumpatat fara sa fii plictisitor.

 

 

Am mers la drum lung cu micuta frantuzoaica si pe masura ce parcurgeam kilometri ma atasam tot mai mult de ea. Daca o turam ca sa accelerez mai puternic ma tinea in loc dar daca o lasam sa mearga relaxat parca prindea cai in plus. Sutele de kilometri curgeau. Si in oras si in afara lui. Si m-am gandit ca as putea foarte bine sa traiesc cu o astfel de masina fara sa mai am una pentru drum lung, cu portbagaj incapator. Desi Twingo poate sa aiba un portbagaj mare nu poate sa aiba si loc pentru cei din spate in acelasi timp. Dar seara, in oras, pe o terasa, nu ai nevoie de bagaje. Iar la drum lung esti doar tu cu jumatatea ta. Si atunci ai loc pentru toate bagajele. Simplu, nu?

 

Twingo e unisex. E masina in care vrei sa o vezi pe gagica cu care ti-ai dat un blind date. E masina pe vrei sa o iei in fiecare duminica dimineata cand iti duci prietena la Mogosoaia. Sau la mare. E masina cu care vrei sa te dai cand ajungi in Barcelona, la Roma sau la Paris. Si daca vrei sa ajungi cu ea acolo nu o sa fii obosit cum le-ar placea celor cu Vectre sau 407 sa creada.

 

Dintr-o biblioteca va iesi o domnisoara draguta, cu ochelari, exact asa cum cauti tu pe site-urile acelea deocheate, care are o esarfa la gat si un album foto in mana. Ea e femeia visurilor tale pentru ca nu isi doreste un ML sau un barbat care detine o companie aeriana. Ci pentru ca se urca intr-un Twingo. Si asta inseamna ca a ales libertatea, ca isi doreste sa fii atent la ce spune mai mult decat la cum arata. Desi e o  femme fatale.

 

Intrebarea mea nu este daca Twingo este alegerea perfecta atunci cand te gandesti sa iti iei o masina ci daca tu esti omul care sa merite parfumul subtil pe care il ofera cea mai mica dintre surorile Renault?

 

 

[nggallery id=176]

Fumurile lui Mitraşcă

Ce semnezi aia esti

1 Comment

In primul rand se vede treaba ca cei mai multi dintre concurentii de la coasta sunt vai de capul lor. Pentru ca nici macar nu citesc regulamentele. Ne-am trezit la inceputul sezonului cu un regulament schimbat si toti am fost mirati sa vedem ca ordinea in mansele de concurs este inversa ca pana acum. La Campulung, chiar cand ne pregateam de mansele de concurs.

 

 

Mai mult, se dau buletine de schimbare a regulamentului particular si nimeni nu le citeste. Toti stim ca inscrierile se fac de la 16.00 la 19.00. Poate sa ninga, sa ploua, sa se schimbe orarul, noi intre orele astea ajungem la inscriere. Inertia vechilor reguli este in capul nostru mai mare ca la o masina fara frane.

 

 

Booon. Si am ajuns la etapele de la Alba Iulia si s-a trezit Hora ca eleronul fata al monopostului sau e pe post lama de curatat pietroaiele scoase de toti din fata lui. Si s-a cerut schimbarea regulamentului. La presiunea maselor s-a acceptat. Normal ca s-a acceptat, suntem in Romania. Problema nu a fost in regulament ci la organizator care nu a pus cauciucuri destule in virajele cu pricina. E dreptul fiecarui pilot sa mearga pe unde crede ca va scoate un timp mai bun. Si de asemenea e obligatia pilotilor sa se supuna regulamentului. Asa cum e el ,bun sau prost.

 

 

 

Horatiu Ionescu Cristea mi-a explicat foarte clar considerentele pentru care s-a ajuns la noul regulament si sunt de acord cu toate. Imi place foarte mult ideea ca pilotii din coada clasamentului sa aiba sanse mai mari in fata aparitiei ploii decat granzii campionatului. Si asta s-a vazut la Teliu. In plus, masinile din frunte au nevoie mai multa de “ingrijiri” mecanice. Iar pentru spectatori nu mai zic. Dupa primii zece m-as cara si eu acasa in timp ce pilotii cu timp mai slab inca ar concura.

 

 

In acest context a venit Cipri Ciubotaru la mine sa ma intrebe daca sunt de acord cu el in unele privinte pe care vrea sa le puna pe hartie si sa le trimita la FRAS. Si a reusit sa dea o forma foarte elocventa a solicitarilor lui. Interesant este ca am semnat si l-am sustinut chiar daca nu imi doresc schimbarile pe care le cerem.

 

 

Motivul pentru care am semnat a fost exercitiul democratic al propunerilor facute instantelor superioare. Adica m-a motivat mai mult apartenenta la un astfel de demers decat demersul in sine. Pozitia este probabil una la marginea ipocriziei, a duplicitatii insa eu am invatat un lucru. Nu conteaza pe cine sustii, ce sustii atata timp cat esti implicat in a sustine ceva. Decat sa fac parte din grupul mai mare al celor care nu zic nimic mai bine sa fiu unul din cei putini care spun ceva. Chiar daca ce sustin nu ma avantajeaza.

 

 

Dar nu sunt eu cam fraier sa propun sa nu se interzica pernele de incalzit atata timp cat eu nu am asa ceva?!  Sa propun sa se porneasca in concurs in ordinea timpilor din calificare si nu invers?!  Acum cand am punctat si eu la general tocmai pentru ca am beneficiat de noul regulament?

 

 

Din pacate, nu cred ca vom primi un raspuns si daca il vom primi va fi unul complet nesatisfacator. Adica nici da nici ba. Tipic FRAS. Adica acea Federatie care dupa sase etape de coasta inca nu a reusit sa publice clasamentele pentru Campionatul National de Viteza in Coasta Dunlop 2011.

Fumurile lui Mitraşcă

Ratacesti fara rost

5 Comments

Una din greselile in care persistam este ca ne dorim posesia lucrurilor care ne plac. Lucram ani si ani ca sa ne cumparam o casa doar ca sa prindem radacini, sa nu mai plecam niciunde, sa ne stabilim acolo. Dar un castel, un palat nu avem cum sa-l cumparam. Si in cel mai bun caz il vizitam in plimbare, civilizat, vorbind in soapta si zambind la alti vizitatori.

 

 

Intr-o zi vine cineva la tine si iti spune “Ma duc in lume. Vreau sa-mi vad castelele, palatele, muntii si oamenii care ma asteapta de atata vreme sa-i cunosc.” Il iei de nebun. Iti spui ca e un vagabond, un ratacit in propria minte. Nu ai cum sa-l crezi pentru ca nimeni nu are atatea posesii. Si cum ar putea sa-l astepte oamenii pe care inca nu i-a cunoscut? Suna bine dar realitatea ii penalizeaza pe poeti, pe visatori. Au apus vremurile romantice in care se scria sub o lumanare, intr-o bojdeuca intr-un sat in care “s-a nascut eternitatea”. Azi nu ai voie sa visezi mai mult de 15 minute. Daca pierzi un email, un telefon, o reducere, un pont, o intalnire, ce te faci? Totusi…

 

 

…cu toate ca ai toate dovezile de partea ta, certitudinile cotidianului nu mai sunt atat de reconfortante cum iti sunt de obicei. Pentru ca o indoiala si-a facut loc in sufletul tau. “Si nebunul asta stie ceva? daca e chiar asa cum spune? Daca in lume il asteapta oameni deosebiti, il asteapta eroi care au facut lucruri inimaginabile si ii vor povesti despre cum au reusit? Daca toate experientele lor il vor imbogatii atat de mult incat nu mai are nevoie de nimic altceva?”

 

 

Interesant este ca nu te gandesti la cei pe care ii va intalni si nici la locurile pe care le va vedea sau le-a vazut. Ci la el. Cum a ajuns atat de usor la ele? Cum de a renuntat la radacini? In mintea ta el e eroul.  Si ca sa te scuture si mai tare iti dai seama ca el fost cel care a venit la compania la care lucrezi tu si i-a convins pe sefii tai sa-l sustina in proiecte la care tu nici nu ai avut curajul sa visezi.

 

 

Pe Ovidiu Jelea l-am intalnit vineri seara, cand ne-a spus despre cum a ajuns el un vagabond cu un aparat de fotografiat si cu o masina veche de 20 ani careia i se spune “legenda”. Ovidiu Jelea ne-a aratat un film despre Claudiu David si ne-a spus ca vor urma si alti eroi pe care ii va filma si ii va arata lumii ca se se bucure cat mai multa lume de povestile lor. Lumea va savura aceste povesti dar eroul tuturor povestilor va ramane Ovidiu. Cel care a reusit sa-si dea examele si sa fie primit in clubul foarte select al unei profesii exclusiviste. Probabil cea mai ravnita profesie din lume. Cea de vagabond.

 

 

Ca sa stii ce ai pierdut cand te-ai facut contabil, profesor, om de marketing sau inginer intra pe vagabond-tv.ro sau borntoexplore.ro. Ne-am ratat, fratilor, e oficial!

Uncharted News

Gratarul de pe acoperisul lumii

1 Comment

 

In data de 18 iunie 2011 se va desfasura pe platoul din apropierea cabanei Capra evenimentul cultural-sportiv “Gratarul de pe acoperisul lumii”. Evenimentul se va desfasura pe baza prezentului regulament, scris si redactat intr-o mare graba, intrucat suntem cu doar o zi inainte de eveniment.

 

 

Sunt admise la acest eveniment orice fel de autovehicule atat timp cat ele transporta cel putin doua persoane.  Este necesar ca in fiecare masina sa fie cel putin doua persoane intrucat una trebuie sa sofeze (nu sa piloteze), iar cealalta sa fotografieze cinci borne kilometrice aflate pe ruta Curtea de Arges – Cabana Capra. Acestea sunt: borna kilometrica 57, borna kilometrica 62, borna kilometrica 82, borna kilometrica 99 si borna kilometrica 107. Toti cei care vor avea consemnate in carnetele de bord( aparatul foto, telefon, etc.) cele cinci fotografii, sunt eligibili pentru premiile puse la bataie de organizator impreuna cu partenerii oficiali.

 

 

Pentru mai multe clarificari consultati hartile nationale, dati zoom pe Transfagarasan si vizualizati zona. Toti cei care vor parcurge drumul spre Capra sunt rugati sa arate respect pentru toti cei care lucreaza la asfaltarea soselei. Sunt binevenite aplauzele, incurajarile, cadourile si strangerile de mana calduroase. Acolo chiar s-au facut eforturi mari.

 

 

Se vor premia cele mai spectaculoase gratare, dar si cele mai inventive si cele mai ecologice.

 

 

Cabana Capra va functiona ca centru de presa, secretariat, birou oficial de inscriere dar mai ales centru de colectare a unei mese satioase.  Pentru cei care nu au gratare, pentru membri ai federatiei, reprezentanti ai partenerilor, membri ai echipajelor sportive si staff-ul acestora, organizatorul evenimentului si Cabana Capra vor organiza un gratar separat, chiar la Cabana Capra.

 

 

Evenimentul “Gratarul de pe acoperisul lumii” se va incheia in Pitesti, la Clubul Illusion, unde Horia Brenciu va concerta alaturi de HB Orchestra de la ora 22.00.  Dupa concert, cei care sunt rupti de somn si de distractie se vor putea caza la Hotel Muntenia sau Hotel Victoria din Pitesti la tarife preferentiale, afisate pe site-urile www.victoriahotel.ro si www.hotelmuntenia.ro .

 

 

Program

17 iunie  – 13:00 publicarea regulamentului, Bucuresti

18 iunie – 10:00 – 14.00 inscrieri in concurs, verificari tehnice si administrative, Cabana Capra

18 iunie – 14:00 publicarea listei de participanti, Cabana Capra

18 iunie – 14:30 deschiderea oficiala a concursului, la Cabana Capra spre Balea lac

18 iunie – 14:30 – 17:30 prima si singura mansa de concurs “Cel mai curat si mai spectaculos  gratar”

18. iunie – 18:00 afisarea rezultatelor provizorii, Cabana Capra

18 iunie –  18:30 premierea celor mai bune sase gratare

18 iunie – 19:30 inchiderea parcului “Gratarul de pe acoperisul lumii” si coborarea spre Club Illusion

18 iunie – 22:00 party la Club Illusion cu Horia Brenciu

 

Descriere traseu

 

A Lungime totală Cat te tine rezervorul
B Numărul probelor speciale 1
C Lungimea totala aproximativa(Bucuresti – Capra – Bucuresti ) 420 km
D Lungime totala aproximativa(Pitesti – Capra – Pitesti) 230 km
E Lungimea totala aproximativa(Campulung  Muscel – Capra – Campulung Muscel ) 220 km
F Suprafata de rulare Asfalt (mare grija si respect pentru muncitorii care inca asfalteaza )
G Procent 96,26 % distractie si relaxare

 

ATENTIE!

–          de la Curtea de Arges pana la Capra nu exista nicio statie de alimentare, deci verificati rezervoarele masinilor inainte de a incepe urcarea

–          nu uitati sa luati cu voi saci de gunoi, Transfagarasanul trebuie sa ramana neschimbat dupa trecerea noastra

–          circulatia pe Transfagarasan este deschisa publicului doar pana la cabana Capra. Daca cei de la Drumurile Nationale vor reusi deschiderea tunelului pana sambata, se va putea trece si in partea Nordica a versantului. La momentul scrierii acestui document, traseul nu este deschis.

Pentru orice alte lamuriri sunati la 0744.83 14 14 – Andrei Mitrasca

Fumurile lui Mitraşcă

Eziti, tragi sau smulgi?

5 Comments

La Teliu ar fi trebuit sa ploua. Asa cum erau toate prognozele si pentru Campulung sau Alba. Dar nu a plouat…pana duminica spre sfarsitul primei manse de concurs. Si haosul s-a produs. Am fost printre norocosii care au apucat sa urce pe uscat. Nu am prins decat ultima portiune uda si aceea inca cu aderenta satisfacatoare. Rezultatul lui Cuzma sau chiar un loc trei la general l-am pierdut pe mana mea insa. Adica am gresit enorm de mult pe prima portiune, acolo unde a fost uscat.

 

Pentru cei care nu stiu, Cuzma este un debutant, cu un Renault Clio, ceva mai potent ca Ibiza mea, care a luat locul patru la general. Va repet, la general! Meritul rezultatului il poarta intr-o masura foarte mare. A fost acolo, a fost pe faza si a taxat balenele.

 

 

A fost a nu stiu cata oara cand mi s-a confirmat o teorie foarte draga mie. Daca perseverezi si te prezinti la toate etapele, la un moment dat planetele se vor alinia. Si vei obtine acel rezultat pe care il visezi. Nu conteaza cat de mult ai indraznit sa visezi. Gandeste-te cam cate sanse as avea eu sa vin pe podium la general cu o masina ca a mea. Zero, in mod normal. E, uite ca nu e asa! Ceea ce am invatat foarte dureros cu cateva ocazii in viata personala s-a intamplat si acum. Sansa a fost acolo insa trebuia sa fac mai mult decat sa stau ca blegul sa-mi pice in brate. Trebuia sa fiu pregatit sa o inhat. Iar eu am fost doar pe jumatate pregatit. Adica am crezut in ea, mi-am pregatit toate lucrurile pentru a fi capabil sa trag lozul cel mare dar nu am avut nervii sa-l smulg. Asa ca in loc sa castig 15 milioane la 6 din 49 am castigat un scuter si o vacanta la mare. Adica am luat ultimul punct la general.

 

 

E bine si asa. In 2009 am visat la un podium la grupa A la o etapa si pana la urma l-am luat. Am luat chiar mai multe. In 2010 am vrut macar un podium la 2 Roti Motrice si l-am luat si pe ala. De doua ori. In 2011 , dupa patru podiumuri la 2 Roti Motrice din sase etape, mi-am dorit sa punctez la general. Si uite ca sansa a fost acolo. Greseala mea a fost ca nu am crezut niciodata ca as putea face o “aroganta” atat de mare incat sa intru adanc in primii zece. Si ezitarea m-a costat.

 

 

Puse in perspectiva, rezultatele de la Teliu sunt excelente. Invatamintele insa sunt mult mai importante. Si inca un lucru. Toata lumea stie in teorie ca  nu trebuie sa renunti niciodata. Dar oare chiar actioneaza asa? Nici vorba. Chiar daca lucrurile nu se leaga si sansele par ca ti-au scapat, esti tu omul care nu renunta? Aminteste-ti ca esti la competitii sa te iei la intrecere in primul rand si pe urma sa castigi. Sambata am renuntat prea usor si nu am mai urcat in a doua mansa pentru ca a plouat. Dar s-a dovedit ca pana la urma s-a uscat si multi au coborat timpii. “Bad, bad Andrei”!

 

 

Nu mi-am dat palme dar nici bine nu m-am simtit. Un sportiv nu face asa. Data viitoare voi urca si pe ploaie. Pentru ca trebuie sa incep sa-mi construiesc sansele ca pe ploaie pe ambele manse sa-i bat pe cei care s-au ferit de ea tot timpul. Cam asa vad eu ce mi s-a intamplat la Teliu. Din afara, probabil ca s-a vazut ca am scos mult fum. Ceea ce se potriveste perfect cu rubrica asta.

Fumurile lui Mitraşcă

Raliul Argesului – drumul spre iad e pavat cu intentii bune

2 Comments

Cu Norris am discutat de multa vreme posibilitatea sa vin la el, la Hatters, sa-l ajut cu una cu alta. Si pana la urma m-a convins. Am aterizat in mica lui “intreprindere” tocmai in momentul in care toata organizarea Raliului Argesului se incingea mai tare. Adica nici macar o luna pana la raliu. Norris mi-a spus “nu-ti fa griji, o sa gresesti, o sa te dai cu capul de o suta de chestii, o sa le descurcam pe toate. Dar o sa inveti multe”.

 

 

La momentul acesta, Raliul Argesului este anulat. Pozitiie fata de anulare se gasesc pe Facebook, pe Autorally, pe Motorsportnews, la B1TV, peste tot. Pilotii se intrec in a lauda brusca exigenta a FRAS fata de calitatea drumului iar “spectatorii profesionisti” injura. Nu conteaza pe cine injura, ei trebuie sa fie galagiosi. In fond, asta e menirea lor.

 

 

Fata de FRAS nu pot sa-mi exprim niciun fel de pozitie. Regulamentele se incalca si se respecta intr-o ciclicitate care ii prinde in ambele situatii pe aceeasi oameni. Adica acelasi organizator sau echipaj este cand cel pentru care se incalca regula, cand este  cel  dat exemplu de rigurozitate a aplicarii legii.

 

 

Stim cu totii ca nu calitatea unui proiect este cea de care depinde succesul acestuia ci oamenii pe care ii cunosti.  La  un nivel mai inalt, incepi sa cunosti pe toata lumea buna insa asta te pune intr-o intersectie foarte periculoasa a intereselor. La nivelul acesta, mult mai sus decat vreun FRAS, nu mai poti multumi pe toata lumea pentru ca pur si simplu nu mai poate exista ceva care sa fie pe placul tuturor. Sau pe placul “platformelor” tuturor. Si in acest sens daca deschizi un restaurant elegant intr-un cartier din Cucuietii de Deal toata lumea o sa te laude. Si o sa faci niste banuti. Dar daca vrei sa il deschizi intr-un oras mare, in centru, o sa calci pe batatura cuiva.  Si o sa te trezesti ca nu ti se aproba. Cum indraznesti tu sa arati ca poti sa faci lucrurile cum scrie la carte in zona lui cutarica?! Cutarica nu vrea sa deschizi tu acolo nimic. Nu pentru ca ii strici piata sau ceva. Pur si simplu nu ai voie sa ii unesti pe toti in jurul unui lucru bun. Pentru ca granzii trebuie sa pastreze macar aparentele unor pozitii combatante. Asa ca ti-o iei. Dar asta e doar un exemplu. Iar Raliul Argesului asta a vrut. Sa aduca la un loc pe toata lumea pentru un eveniment de mare succes. Si s-a facut ca uita de toate conflictele, animozitatile si interesele din jur. Si asta nu se iarta.

 

 

In final, pentru mine, experienta anularii Raliului Argesului mi-a adus aminte de regula psihologica cea mai importanta in motorsport. Aceea ca oricand trebuie sa fii pregatit ca totul se poate narui intr-o clipa. Nici intr-un alt sport abandonurile nu sunt la fel de multe si cazaturile la fel de spectaculoase. Acum esti la start, focusat pe un rezultat bun si cu o situatie satisfacatoare din toate punctele de vedere. Peste doua secunde este in decor, in afara concursului, naruit, cu toate prioritatile date peste cap.

 

 

Dar stati asa! Cum necum, toti cei din motorsport, indiferent de cat de groaznic au cazut la un moment dat, au revenit. Si Raliul Argesului va reveni… poate mai repede decat ne imaginam.

Fumurile lui Mitraşcă

In sfarsit!

1 Comment

M-a sunat Mihai. “Bai, ai vazut ca e un BMW diesel la Teliu? Stii ceva de el?”. Ma uit pe lista, vad BMW-ul. Mi se spune ca are peste 200 de cai dar dupa un timp omul spune ca are 175. Mai apare un diesel. Subaru Impreza diesel. Nu prea are cum sa mearga tare. E 4X4. Dar e si Andrei Cascaval. E raliist. Isi cunoaste masina. M-a batut anul trecut. Dar atunci a fost alta situatia. Acum sunt mai focusat. Dar iar n-am gume. Nu-i nici un bai, daca ma tin cele de pe masina ii bat pe toti.

 

 

Dar la A3 e si mai mare concurenta. Sunt noua. Vine un C2R2 Max. De cand zic ca vreau sa ma intrec cu un C2R2?! Sa vad cat e diferenta. Si Nicolae Ion vine cu Alfa cu cutie scurta. Sper sa scot un podium macar la A3. Pana acum mi-a mers bine. Nu ma pot gandi ca o sa raman pe prima pozitie la A3 la final de sezon dar podiumul este in target.

 

 

La 2 Roti Motrice situatia e si mai neverosimila. Pentru moment locul doi e mai mult urmare a unor abandonuri.  Nu ma gandesc deloc la clasamentul asta. Mi-as face sperante degeaba.

 

 

Dar mai e si promovarea. Am sustinere anul asta. Si trebuie sa fac si PR. Am vorbit sa vina cineva din presa sa scrie un articol dar inca nu mi-a dat raspuns. Ar trebui sa vorbesc pentru un combinezon, pentru o casca daca e sa-l iau in dreapta. Si oricum inca nu am facut rost de masina de strada pentru deplasare. De fapt de abia mi s-a confirmat platforma cu care va trebui sa mergem pe la Targoviste sa luam cortul. Fitza, dar trebuie. Si daca va fi soare, un cort chiar ajuta. Bineinteles ca iar am uitat sa-l sun din timp pe Raducioiu sa-mi aduca scaunele si aditivii de la Timisoara. E a treia oara cand las pe ultimul moment si cand il sun, el e pe drum.

 

 

Mi-e frica totusi ca nu o sa ma tina gumele.  Dar cazarea? Am facut rezervare dar inca nu stiu cine vine. M-au sunat cativa prieteni sa-mi spuna ca pot sa ma duc sa stau unde stau ei. Am refuzat. O sa regret. Habar nu am.

 

 

Totusi e mai bine ca in anii trecuti. Nu sunt atat de stresat ca sunt pe ultima suta de metri dar am o neliniste. Ca exact ca si anul trecut, tocmai cand trebuie sa arat ce pot sa fac cu dieseul meu o sa fac o cursa mediocra. La naiba!

 

 

Cam asta sunt gandurile unuia care piloteaza un SEAT Ibiza TDI in CNVC. La prima mana. Mai adanc, in suflet, probabil ca sunt foarte ingrijorat. Si mai adanc nu am acces. Ceva imi spune ca acolo se dau adevaratele lupte pentru deciziile importante. Acelea care fac diferenta intre fricosi si curajosi.  Nu in curse. In viata.