All posts by Andrei Mitraşcă

Fumurile lui Mitraşcă

Leii in cusca

8 Comments

Instinctul de conservare este probabil cel mai folositor software pe care il avem.  Mergi ca nebunul pe proba, te dai jos din masina si spui “Am mers plin acolo”. Dar te uiti pe filmare si vezi ca ai luat piciorul de pe acceleratie. De fapt tu il tineai acolo, apasat, dar instictul a fost mai puternic si a refacut comanda. La fel e si cand vrei sa te arunci in cap in bazin de la 10 metri inaltime. Te cacai zece minute si pana la urma bagi o “bomba”. Si tot la fel ar trebui sa fie si cand injuri un alt sofer care iti taie calea. Si ii arati semnul victoriei injumatatit. Dar atunci prostia ta e mai mare ca instinctul de conservare si dupa ani buni in care ti-ai perfectionat atitudinea de mare dobitoc se intampla inevitabilul. Se dau jos trei handralai din masina, te scot prin geam si iti dau o mama de bataie sora cu moartea. Ti-ai meritat-o. Daca ascultai de instictul de conservare, erai binemersi.

Povesti despre cum s-au schimbat pilotii dupa un accident major am tot auzit. Din pacate am auzit mai mult pareri ale soferilot de strada. Cum ca Porcisteanu a nebun, si el chiar daca ar face-o muci tot la fel de tare ar merge si dupa aceea. Ca Edwin Keleti s-a pleostit dupa accidentul de la Campulung. Ca Raikkonen e si el sarit de pe fix dar oricum nu are stresul banilor. Ideea e ca se vorbeste foarte mult de instinctul de conservare sau de frica unor zone in care poti sa cazi in rapa sau sa te lovesti la viteze mari de pomi sau capeti de pod. Pilotii insa nu sunt atat de ingroziti de accidente care sa le pericliteze viata. Sunt doar corecti si atenti cu posibile astfel de zone…  Din ce am vazut eu.

 

Sincer, din putina mea experienta, pot sa spun ca nu m-am lovit de nicio frica pentru sanatatea mea ci doar ca pocnesc masina. Pe de alta parte s-ar putea ca ea, frica, sa fie acolo fara ca eu sa-mi dau seama. Ceea ce pot sa spun sigur e ca din fata televiorului sau de pe marginea probei se vede cu totul altfel ce face pilotul fata de ce este in sufletul lui.

 

Cand mi s-a spus ca s-a vazut clar ca m-am enervat si ca am mai umblat la masina de am mers ca nebunul atunci am fost mai linistit in cusca mea. Si masina era aceeasi. La fel e si cu adrenalina. Toata lumea, dar absolut toata lumea imi spune despre adrenalina de care ma bucur eu cand concurez. Ca ei inteleg cat de misto e sa-ti “descarci” adrenalina in felul asta si multe altele despre subiectul asta. Doar eu stau ca prostul si ma minunez ca nu e deloc asa.  E mult mai putina adrenalina, mult mai putina nebunie decat spun cei de pe margine. Eu unul ma duc la curse pentru competitie, pentru sport, pentru exclusivitate. Nu pentru adrenalina. Ma duc pentru ca cele mai multe lucruri din afara masinii de concurs ma fac sa ma simt ca un leu in cusca. Iar acolo, intre barile din jurul meu, in scaunul in care nu pot sa ma misc nici un centimetru, ma simt liber. Liber sa iau deciziile cele mai instinctive.

 

Credit foto: Mircea Rosca

Fumurile lui Mitraşcă

Maidanezi cu aere de rottweiler

6 Comments

Inainte sa incep eu cursele, cel mai bun prieten al meu, Oliver, incepuse sa-si pregateasca o masina de coasta super puternica. Un Audi A4 de peste 500 de cai. Responsabili erau niste baieti cu numele de DogTuning. Creierul DogTuning era un mare povestitor care te invartea din vorbe in asa fel incat puteai sa juri ca omul stie mai multe ca Tommi Makinen. Ei bine, nu stia!

 

Si tot sezonul 2009 s-au cacait ei sa vina la o coasta. Masina trebuia sa se bata sus… inspre Onoriu. Eu am luat Ibiza mea lovita si reparata de pe la raliuri si am inceput ca un inconstient direct pe proba sa o incerc. Filosofii de la DogTuning au zis “Nu! Noi nu il lasam pe Oli sa mearga la coasta inainte sa facem sute si sute de kilometri de teste”. Da, asa zice manualul. Eu insa trageam de ei:“ Lasati testele si haideti la coasta! O testati acolo”. Ei nu si nu. O puneau pe platforma si mergeau in Ungaria pe circuit si testau cateva ore incontinuu.

 

Si veneau de acolo incantati ca au facut mai multi kilometri in regim de concurs decat o sa fac eu vreodata in campionatul de coasta. Si cum au impins de la spate un Lancer de raliu fara sa aiba slick-uri. Si cum au mega giga de date in laptop. Etc etc.

 

Dar a venit si fatidicul debut al masinii in cursele oficiale din Romania. La Resita. Si cum au ajuns ei cu Audi-ul in parcul de service au navalit toti pe ei. Heinz Goellner, Hepo, Spuderka, toti. Maaaaaama ce masina! Al patrulea Audi. Si ce suspensie, ce motor! Tuna ca o mitraliera.

 

Si surpriza! Oliver si-a luat-o in cel mai dur mod posibil. L-au batut toti care au avut cat de cat o masina. Inclusiv eu. Nu vreau sa va faceti o impresie gresita. Oli e un pilot excelent. Stiu ce poate pentru ca m-am dat in dreapta lui si in plus, mult din ce stiu eu m-a invatat chiar el. Dar toata pragatirea aceea pe circuit, toate aerele de mare preparator din sanul DogTuning nu au fost decat un mare bull shit.

 

Mica istorioara e relevanta in mai multe sensuri. O data, cel mai bun test il faci tot pe proba, atunci cand esti concentrat la maximum. Cand ai adversari care fac timpi adevarati. In al doilea rand, nu orice tampitel care a surubarit la un moment dat la un Subaru Impreza e in stare sa construiasca o masina de curse de la zero. Si nu in ultimul rand,  una e circuitul unde iesi pe pietris, vine tractorul si te scoate si alta e coasta unde pomii si parapetii sunt langa tine.

 

E pacat ca toate acest greseli le-a facut Oliver si acum nu mai are acea dorinta flamanda sa participe la coasta. Cred si eu. Dupa mai mult de 50.000 de euro aruncati pe geam mi-ar cam pieri cheful si mie. Asta era o alta invatatura. Nu iti fa masina tare de la inceput! Ia-o mai usor! Rupe-i fasul la o masina de 180 de cai pana nu mai poti scoate nimic din ea. Si dupa aceea ia-ti o Mitsuba. Sa poti sa stai la taclale de la egal la egal cu Iliescu, Giculetz ( stim cine e, nu?), Andronic etc. Desi pare greu de crezut, nici ei nu s-au nascut in Lancer-uri “full Gaetmo”. 

Fumurile lui Mitraşcă

Codrii Cosmanului

3 Comments

Daca v-ati uitat la etapele de WTCC de la Hungaroring, ati vazut entuziasmul maghiarilor pentru Michelisz. De fiecare data cand trecea pe langa tribune, acestea explodau Ti se facea pielea de gaina.

 

 

Michelisz e un pilot maghiar care a pornit tarziu in curse. A ajuns si el cumva in Cupa SEAT Leon Europeana si a castigat-o. Apoi a debutat in WTCC si a impresionat imediat. Iar ca sa puna lucrurile la punct  a si castigat o etapa. In fata lui Tarquini. Maghiarii pur si simplu il adora. Au adus WTCC-ul in Ungaria pentru el. Mai precis el a facut ca Hungaroring sa fie plin si sa fie ales inlocuitorul etapelor din Maroc.

 

 

Cand urmaream cu sufletul la gura darzenia lui Tarquini, tenacitatea lui Villa si ghinionul lui Dahlgren din Ungaria, nu am putut sa nu ma gandesc cum ar fi sa avem si noi un pilot pe care sa-l aclamam la scena deschisa intr-o etapa de mondial. L-am avut pe Keleti in Spania si nu ne-a facut de rusine. L-am avut pe Claudiu David in mai multe randuri si ne-a adus si mai mari satisfactii. Il avem pe Marinescu in F2 si e in plutonul fruntas.

 

 

Dar cum ar fi sa avem o etapa de WRC sau de IRC la noi in tara?! Sa urlam ca nebunii cand trece pe langa noi, conationalul nostru? Sa ne adunam cu miile in fata podiumului pe care urmeaza sa urce chiar el. Ar fi bestial. Chestia misto e ca avem un Michelisz al nostru. Il cheama Vlad Cosma. Inutil sa va spun ce a facut in etapa de IRC din weekendul asta. Despre cum a ajuns Vlad dintr-un spectator pasionat intr-un pilot care-si bate idolul cu o masina de doua ori mai slaba, ar trebui sa va spuna el. Eu stiu un singur lucru. De mult nu am fost atat de bucuros pentru o performanta a unui roman intr-o cursa internationala.

 

 

Va rog, un “val mexican” pentru Vlad!

Fumurile lui Mitraşcă

Mikko, nu dispera, ma retrag in curand

1 Comment

Asta ar trebui sa ii spuna Loeb lui Hirvonen. Cei sase ani diferenta ar trebui sa-l aduca pe finlandez in situatia de a concura la un moment dat in absenta multiplului campion. Sincer, eu m-am plictisit de cate ori am auzit ca Hirvonen e praf, ca nu mai merge, ca e vai de capul lui. Asa cum am auzit de Coulthard, Irvine sau Fisichela. Bine, cu Fisichela s-ar putea sa fie adevarat desi nu imi permit sa zic sus si tare ca omul a fost mediocru. Unul care nici macar nu stie sa franeze cu stangul in cursa nu are acest drept. Iar cursele de coasta la care particip cu greu imi dau dreptul sa emit judecati la nivelul Formulei 1.

 

 

Parerea mea este ca Hirvonen este un pilot excelent. Ghinionul lui este Loeb. Daca nu ar fi fost acesta, Hirvonen era el multiplu campion mondial. Si atunci multi din fanii lui Loeb ar fi fost fanii lui Hirvonen. Stim cu totii de acest curent al “pupincurismului”. Ne-a vorbit Razvan Codorean ultima data despre el.

 

 

E adevarat ca Latvala e mai rapid ca Hirvonen. Ca Ogier castiga mai des, ca Solberg e in primele doua zile in fata lui. Dar nu stiu cum se face ca la sfarsit, Hirvonen tot pe doi e. Si nu prea scapa sa mai puncteze si in Power Stage.  Loeb e marele campion, Ogier este speranta viitorului, Latvala e mai rapid decat toti, Solberg are ghinioane dar de Hirvonen nu se intereseaza nimeni. El e condamnat sa se lupte fara glorie.

 

 

In primele sase curse, de cinci ori a fost batut de Loeb. Si mai poate sa o tina tot asa inca vreo cinci raliuri, in urma adversarului sau direct. Dar totul se poate intoarce intr-o clipa. Si din cel care nu isi gaseste ritmul sa devina cel care speculezeaza o eroare a lui Loeb si iese campion.  Chiar nu mi-ar displacea.

 

 

Pentru ca pe Hirvonen il aud cel mai des declarand cu sinceritate ca merge cat poate de tare dar nu intelege de ce nu se poate tine dupa cei din fata. Si mie imi place sinceritatea de o mie de ori mai mult  decat declaratiile oficiale … de marketing. Voua nu?

Bloguri, Fumurile lui Mitraşcă

FRAS scoasa la licitatie

2 Comments

Pentru anul 2012, FRAS ar putea face cateva schimbari in dobandirea unui buget suplimentar. Acest bani pe care i-ar obtine din noi proiecte sunt destinati promovarii motorsportului ca disciplina sportiva. Si nu oricum. Cu un media plan foarte bine pus la punct. Sunt incluse reportaje la ProTV, Antena1 si TVR1. Spoturi si la ProFM si Europa FM. Machete in Ziarul Financiar si in cateva reviste glossy. Si foarte mult online. Dar cum se pot aduna acesti bani? Din suplimentarea aportului pe care Dunlop il aduce nu se face primavara. E binevenit totusi.

Pentru inceput se scoate la licitatie un loc de forlighter pentru etapele de asfalt din CNR. 12000 de euro este pretul de plecare pentru cei care vor sa se promoveze ca Official Tarmac Forlighter 2012. 7000 de euro este pretul de plecare pentru pozitia de forlighter oficial pentru etapele de macadam. Federatia ofera un pachet generos pentru cei interesati de aceste pozitii. Comunicate oficiale dedicate, mentionarea in comunicatele cu rezultatele etapelor. Expunere garantata pe canalele media contractate si proprii FRAS etc. Avantajul unui forlighter este ca poate sa aiba ca si copilot pe oricine. Doar pilotul trebuie sa fie licentiat FRAS.

 

Pentru fiecare etapa in parte, FRAS va mai scoate la vanzare pozitia de Forlighter secund. Banii obtinuti se vor imparti cu organizatorul insa de data aceasta expunerea oferita va fi limitata. Acelasi principiu se va aplica si Campionatului de Coasta.

 

Pentru etapele de coasta insa Federatia pregateste alta surpriza. Pilotii care poseda masini dotate cu loc in dreapta si nu mai sunt debutanti, se pot inscrie intr-o lista speciala. Lista va ierarhiza dupa putere, experienta pilotului, stilul de pilotaj, palmaresul pilotului, pretul pentru o licenta de copilot one event. Spre exemplu. locul din dreapta al lui Paul Andronic va costa in jur de 200 de euro pentru trei urcari in timp ce un loc in dreapta unui Renault Clio de 180 de cai al unui pilot aflat la a al doilea an competitional ar putea costa 50 de euro. O parte din acesti bani le vor reveni pilotilor. Este luata in considerare aceeasi politica si pentru shakedown-urile dinaintea raliurilor.

 

FRAS va concepe o oferta foarte tentanta pentru corporatii/firme puternice. Va oferi cate un VIP team Pass spre vanzare pentru fiecare etapa de raliu si coasta. Acestea vor include, locuri in dreapta la shakedown, om dedicat care sa introduca invitatii in culisele curselor, cazare, masa cu pilotii, reprezentanti ai FRAS etc. Un fel de oferta de team building! Pret? Se discuta. Sunt multe variabile in calcul.

 

Si nu in ultimul rand FRAS va scoate la vanzare un trofeu special. Cumparatorul isi va denumi singur trofeul si va avea libertate in a-l oferi pilotului sau echipajului pe care il considera cel mai potrivit pentru a infatisa spiritul curselor, a fair play-ului, spectacolului, curajului. Un fel de Trofeul Abu Dhabi, daca stiti la ce ma refer. La fiecare etapa si la sfarsit de sezon. Valabil pentru CNR si CNVC. Pretul va porni de la 12,000 de euro pentru CNR si 8000 pentru coasta.

 

In lucru mai sunt si alte proiecte asemanatoare insa pentru moment acestea au ajuns in atentia noastra. Sau, ca sa nu existe confuzii, acestea ne-au venit in minte!!! E un pas inainte? Sunt sortite esecului? Nu stim. Dar daca ar exista dorinta s-ar descoperi si putinta.

Fumurile lui Mitraşcă

Cele sfinte

1 Comment

Daca baietii care ma ajuta sa particip la coasta au un Audi A3 de strada cu vreo 290 de cai, de ce sa nu punem bestia la treaba? Zis si facut. M-am anuntat ca forlighter in etapa de regional de la Lacul Sf. Ana. Si toti am fost de acord sa plecam duminica dimineata sa ajungem putin mai repede ca sa am timp sa fac cateva urcari. Sa ma bucur de traseu. Nu sa fiu cu ochii in paispe.

 

 

Un drum de 240 km pana acolo. Recunoasteri. Atmosfera relaxata. 15 masini in concurs, timp berechet. O duminica intr-un loc in care nu am mai fost. O coasta de care sa ma bucur fara sa fiu incrancenat, ingrijorat, montat la maximum. Un Audi cu cutie secventiala, cu padele pe volan, o placere de condus. Putin delay dar dupa ce te obisnuiesti, anticipezi si din unele puncte de vedere e chiar mai bine.

 

 

La sfarsit, un gulas mare pentru toti concurentii. Discutii, baliverne, mistocareala. Ce mai reuseste Leob cu un minut de penalizare. Ce reuseste Vettel in Principat. Ce bataie isi iau toti anul asta de la Vali si ce mai face Giculetz ( aka Boroianu ) cu Evo X. Mai vine, nu mai vine, ramane cu asta de acum? Iar in final,  un drum spre casa, putin obositi. Doua plinuri de benzina. Bestia chiar consuma.

 

 

Atat doar ca sambata seara am hotarat sa nu mai mergem. Am ales o duminica si mai tihnita. Acasa, cu cele sfinte. Adica Formula 1 la Digi si WRC pe net. Acum imi pare rau. Atunci parea o idee buna. Ne luam insa revansa data viitoare. Si lucrurile se vor intampla exact asa cum am spus mai sus. Cu exceptia castigatorului care poate nu va mai fi Marcus Andreoiu.

 

 

Lacul Sf Ana. Locul unde exista un traseu excelent de coasta. Trebuie sa-l vad.

 

Fumurile lui Mitraşcă

Fair Play

4 Comments

E vineri. Nimeni nu mai are chef de lucru. Aproape nimeni nu mai are chef sa citeasca si cu atat mai mult sa scrie. Fie. Noi o tinem pe a noastra. Azi insa mai scurt.

 

 

Inca ma mai gandesc la cum a fost la Alba Iulia. Primul weekend in care s-a concurat sambata si duminica. Si a fost obositor. Multi s-au plans de organizare. Intr-adevar, a fost o problema cu pietrele scoase de “marii” piloti de raliuri. Si Hora s-a plans ca s-a transformat intr-un autovehicul de curatat cu lama. Andronic s-a adresat si el forurilor inalte si ghiciti ce s-a intamplat. S-a modificat regulamentul. Asa adhoc. Ca sa le fie bine unora. Orice, domnilor, numai sa nu se supere cei cu masini de sute de cai ca fara ei ramanem noi astia mici. Si cu noi nu se mai numeste campionat national ci miutza. Probabil.

 

 

Dar nu asta vroaim sa zic. Ci cu totul altceva. Organizatorul a facut un lucru laudabil. A premiat cu cate o medalie pe toti cei care au terminat macar o cursa. La inceputul festivitatii de premiere de duminica. Dupa parerea mea a fost excelenta ideea. Au mai premiat si cel mai bun start si primul pilot care s-a inscris. Dar sa-i urci pe toti concurentii in fata podiumului de premiere indiferent de rezultat doar pentru ca au facut efortul sa vina sa participe, este mai mult decat laudabil.

 

 

Stiu ca puteau sa mature pietrele intre treceri. Ca au fost prinsi pe picior gresit de evenimentele de sambata dar AutoSport Fair Play si-a dat interesul si a venit cu ceva nou. Eu ii felicit. Pentru ca si ei ne-au felicitat pe noi indiferent daca am venit cu 500 de cai sub capota sau cu 80. Pentru ca asa e Fair Play!

 

Weekend placut!

 

Fumurile lui Mitraşcă

Mai bine sa ai ce regreta

1 Comment

Intotdeauna vrei mai mult. Iti merge bine, reusesti sa faci ceva ce ti se parea foarte greu si acum consideri ca e cat se poate de normal sa iti iasa si datile viitoare. Cu efort si mai mic. Hm, gresit.

 

 

Doar pentru ca te-ai mobilizat o data nu inseamna ca sortii vor fi cu tine la nesfarsit. Doar pentru ca iti ies pasentele la coasta nu inseamna sa treci in raliuri.  Nu zic sa ramai vesnic pe probele de coasta dar gandeste-te de trei ori inainte sa crezi ca la nivele superioare ale sportului iti va fi la fel de usor sa performezi.

 

 

Stiu ca acum cativa vor spune “Pai daca ne gandim asa nu o sa ajunga nici un roman in wrc. Nu poti progresa cu atitudinea asta. Sa stai in banca ta si sa te limitezi la cat ai reusit pana acum. E o atitudine antisportiva. Trebuie sa vrei tot mai mult”. Asa e. Dar nu vorbim de atletism sau de alpinism. Vorbim de curse de masini. Unde talentul tau joaca un rol mult mai mic decat in alte sporturi.

 

 

Cand te joci pe playstation ajungi sa faci record pe o proba. Il bati pe Leob. Si vrei mai mult. Dai restart. Si iesi in prima curba. Dai din nou restart. Si iesi la mijlocul probei. Iar in urmatoarele 149 de incercari nu termini niciodata. Tot dai restart in speranta ca iti va iesi o tura magnifica. Ei bine. In realitate nu poti sa dai restart. Cand simti ca te ia curajul pe sus ar fi bine sa te calmezi. In 99% din cazuri.  Cei care fac mari performante stiu cand sunt in fata acelui rest de 1%. Nu e nici o reteta. Pur si simplu simt ca toate s-au aliniat si pornesc ca din tun spre victorie. Dar sunt si cei care au facut-o dauna totala si nimeni nu a mai auzit de ei dupa aceea. De ei nu ne prea aducem aminte cand atacam cu curaj un viraj de mare viteza. De fapt, nici nu cred ca ar trebui sa facem asta. Daca o balbai, e si mai rau.

 

 

Doar asta vreau sa spun. Nu trebuie sa spui nu intotdeauna cand iti tremura picioarele la gandul ca iti mai trebuie o jumatate de secunda. Sau cand te gandesti sa faci un raliu de macadam. Ci sa ai in vedere tot spectrul posibilitatilor care te asteapta. Si sa risti cand esti sigur ca vrei asta. Atunci nu o sa-ti para rau ca ai dat-o de gard. Dar daca dupa ce ai “pus-o pe tigle” iti spui “Ce idiot sunt! Nu puteam sta in banca mea?” atunci e bai. Trebuie sa iti spui “Asta e. Am incercat!”

 

 

Acum, daca iti permite timpul, adu-ti aminte de cate ori ai regretat ca ai incercat si nu ti-a iesit. Si ai iesit sifonat. Pe urma de cate ori ai regretat ca nu ai incercat si ti-ai dat palme…. Exact. Se darama cam tot ce am zis mai sus!

 

Fumurile lui Mitraşcă

Adevaratul comunicat cu Roxana Ciuhulescu

2 Comments

Pe Roxana Ciuhulescu am intalnit-o in repetate randuri la evenimente auto. La un moment dat am vazut-o si intr-o piesa de teatru. Da, domnilor! Roxana are un rol in piesa Casa Zoikai, la Teatru de Comedie din Bucuresti. In urma cu mai mult de un an, am intrebat-o daca are licenta de pilot si daca i-ar placea sa piloteze intr-o etapa de coasta. Si ea mi-a raspuns “Vrei calule ovaz?”. Sunt exact cuvintele ei.

 

 

Nu am mai spus nimic pana anul asta cand am sunat-o sa-i fac propunerea sa concureze pe masina mea. A acceptat imediat si si-a modificat tot programul ca sa ajunga la Alba. Nu avea de unde sa stie ca se inhama la un maraton obositor cu somn putin, cu asteptari lungi intre manse, cu emotii imense.

 

 

Dar a trecut cu eleganta peste toate si a dus la bun sfarsit participarea in prima ei etapa de coasta. A mers la vedere, nu a riscat nimic. Si-a stapanit emotiile pentru ca sa ajunga cu bine la final. A fost incurajata de spectatorii care i-au recunoscut numele pe masina si s-a ales cu un podium bine-meritat.

 

 

Daca ar fi ajuns vineri mai devreme si ar fi facut cateva recunoasteri nu cred ca puteam sa iau multe secunde in fata ei. Am vazut-o cum a condus masina din primele secunde. Eu nu am lejeritatea ei cand urc intr-o masina noua.

 

 

Sunt foarte surprins ca am fost primul care i-a propus acest fel de colaborare. Nu va dura mult pana va mai pilota si alte masini. Pe Ibiza mea si-a insa facut debutul. In clasamente o veti regasi cu numele Ivanescu. Un nume cu care nu ar recunoaste-o multi. Toata lumea o stie cu “numele de scena”, Ciuhulescu. Dar eu am petrecut un weekend alaturi de Roxana Ivanescu. Un pilot care-si poarta celebritatea cu mai multa naturalete decat pot eu sa scriu aici.  Si care daca ar veni in mod regulat la etape, ar pune mari probleme in clasamentele.

 

 

Comunicatul oficial il puteti gasi aici

 

Fumurile lui Mitraşcă

Agenda lui Berti Panaiot

5 Comments

Sa o spunem pe aia dreapta. Cel mai citit site de motorsport din Romania este autorally. Sunt online de multi ani si lumea s-a obisnuit sa se uite acolo. In principal pentru ca dau timpii de pe probe in timp real.  Intre timp au venit si alte site-uri care ofera mai multa informatie, mai bine organizata. Autorally inca se tine pe locul unu. Cat timp, nu stiu.

 

 

Mai e Rallymax dar care se tot balbaie. Rallyrom, care din cand in cand se misca foarte bine. Rallymagazin e foarte ofertant dar e atat de incarcat incat nu mai intelegi nimic. La un moment dat am inceput o colaborare cu ei dar m-am oprit. M-am dat peste cap sa scriu pe tren o cronica de cursa din WTCC si am trimis-o cu chiu cu vai ca sa ajunga in timp util. S-a postat a doua zi la amiaza. Pacat, baietii de la rallymagazin chiar stiu ce fac si sunt profesionisti. Dar unele proiecte ale lor sunt pur si simplu sortite anonimatului. Mai e 4tuning care are alta specialitate si altele cum e acest nou venit media-board.

 

 

Cand Motorsportnews.ro “si-a deschis portile” nu stiu cum a facut dar m-a convins ca de fiecare data cand deschideam autorally sa deschid si motorsportnews. Nu laud site-ul asta pentru ca scriu aici ci pentru ca asta e adevarul. Iar daca e sa fiu sincer pana la capat trebuie sa spun ca eu le-am propus sa colaboram si nu invers.

 

 

Aceeasi propunere am facut-o si lui Bela Stoica, de la autorally. I-am spus “Hai sa facem un blog. Sa scriu despre motorsport putin mai altfel decat in comunicate. Uite, vin si altii si iti fac concurenta. Trebuie sa vii cu ceva nou!” Dar nu s-a intamplat nimic. Pentru ca autorally urma sa se schimbe la fata, trebuia sa programeze nu stiu ce nu stiu cine si dupa alte cateva insistente de ale mele m-am plictisit.

 

 

Asa ca am venit cu ideea aici. Si nici nu am rostit bine primele cuvinte ca m-am si trezit cu un banner si cu tot ce aveam nevoie. Doar sa trimit articolele.  Si atata timp cat nu simt nici un fel de obligatie voi scrie. Pentru cativa obsedati ca mine.

 

 

Problema e ca fac si eu aceeasi greseala ca multi altii. Ma limitez foarte des sa ma adresez doar unui cerc restrans. Si scopul era altul, nu? Acela de a mai aduce oameni catre motorsport. De a le povesti altfel despre ce se intampla in domeniul asta. Berti Panaiot a spus la un moment dat “ vrei sa iti spun cine citeste autorally? Stai asa ca ii am pe toti in agenda de telefon” Si a spus un mare adevar. E, cam la fel cum se intampla la premiere. Noi ne aplaudam in timp ce tot noi primim cupele.

 

 

Buuun. Si in weekend a fost coasta de la Alba. Unde partener media a fost media-board. Cu numele doar. Pentru ca nu ai aflat mai nimic de acolo. Si cand am fost sunat de Adi Diaconescu de la autorally sa-i spun timpi si noutati i-am spus. Iar el m-a trecut ca si corespondent.

 

 

S-au trezit oamenii de bine sa faca misto de tradarea mea. Cum se poate asa ceva, uite ce fel de om ai in echipa etc.

 

 

Dragilor, suntem o adunatura de oameni care avem doua lucruri in comun. Pasiunea pentru motorsport si numele in agenda lui Berti.  In loc sa ne luam la cearta care a furat cei cinci vizitatori de pe site-ul celuilalt mai bine ne-am gandi cum sa aducem oameni noi pe site-urile noastre. Ca daca toti scriem aceleasi cronici si stiri, nu am facut nimic.  Chiar nimic! Cati de mare poate sa fie agenda lui Berti?! Ca doar nu e baza date de la Sensiblu!

 

 

N. Red : Motorsportnews.ro nu impartaseste intotdeauna parerile lui Andrei. De data asta s-a intins cu parerile dar libertatea i-am promis-o si ne tinem de cuvant. Va rugam indreptati rosiile catre el !

 

foto : Catalin Stoia | Facebook