Campionatul National de Viteza in Coasta a reusit sa ne surprinda placut de foarte multe ori prin alinierea la starul acestei competii a unor masini extraordinare. Ford-ul Gabat, Mini Hayabusa a lui Victor Baldescu, monopostul Lola a lui Lucien Hora, Alpine-ul Renault A110 a lui Horia Popescu si exemplele pot continua. Sunt doar cateva automobile care ne incanta prin simpla lor aparitie, fara sa mai punem la socoteala ca spectatorii prezenti la etapele campionatului le pot vedea si in actiune, exact pentru ceea ce au fost ele create.
Desigur ca restaurari de masini probabil exista multe in Romania si mai exista probabil foarte multe masini speciale in tara noastra, pe care proprietarii aleg sa le tina in garaje. Acest caz nu se aplica si pentru Adrian Rusea care, ca un adevarat pasionat de masini, a ales sa impartaseasca acest sentiment cu iubitorii de automobile si in special a celor dedicate motorsportului. Astfel incepand cu 2012 un frumos exemplar de Porsche 911 model 930 restaurat aproape obsesiv de perfect, va putea incanta spectatorii ce vor fi prezenti la etapele CNVC. Insa mai multe detalii despre masina si procesul de restaurare aflati chiar de la dl.Rusea in cele ce urmeaza.
Motorsportnews.ro: Anul trecut, fiul dumneavoastră, Bogdan, a debutat în CNVC cu un automobil Dacia Logan şi a reuşit să încheie în poziţia de campion la clasa H2. În acest an aţi pregătit o frumoasă surpriză, un Porsche 911 recondiţionat în totalitate şi special pregătit pentru competiţii. Când îl vom putea vedea pe traseele de concurs din România?
Adrian Rusea: Cu certitudine maşina va participa în acest an la CNVC. Amuzant sau cel puţin neaşteptat, maşina cu o vârstă de 27 de ani nu va participa la clasa istorice sau “ClassicCars” ca în alte părţi, ci la grupa H5 alături de bolizi ultramoderni de 600-800 CP. Vă daţi seama care sunt şansele la podium în acest caz?
Maşina nu este istorică deoarece nu are încă 30 de ani de la sfârşitul fabricaţiei. Ea este fabricată în 1985 şi modelul s-a fabricat până în 1989, deci va fi istorică abia la vârsta de 34 de ani.
MSN: Maşina era pregătită de curse când aţi achiziţionat-o sau era o maşină de stradă? Cât a durat recondiţionarea ei, cine s-a ocupat de acest lucru şi dacă aţi întâmpinat probleme deosebite cu procurarea pieselor de schimb?
A.R.: Când am cumpărat-o, maşina era una de stradă, necesita multe reparaţii, dar era în starea de origine. A fost o şansă extraordinară faptul că am găsit-o, în acea perioadă nu se puteau aduce şi înmatricula în ţară maşini mai vechi de 8 ani. Aceasta era deja înmatriculată. Am înnebunit când am văzut-o: era visul copilăriei mele, în sfârşit realizat!
Apoi, fiecare pas a fost de la sine înţeles. Urmăream de mult competiţiile şi am fost atras de oportunitatea creată de Horia Popescu de introduce grupa I a maşinilor istorice in Campionatul Naţional de Viteză în Coastă.
Am început cu partea de informarea asupra modului în care se face o restaurare, ce lucruri sunt apreciate, ce trebuie urmărit în mod special. De exemplu, o maşină cu toate piesele noi şi care arată ca nouă, nu impresionează. Important e ca după restaurare maşina să aibă elemente care să păstreze şi să pună în evidenţă „patina timpului”. Maşina nu trebuie să treacă în faza super-restaurării, neapreciată de critici, cea în care apar vopseluri sau cromări acolo unde nu e cazul. Important este ca maşina să fie restaurată păstrând soluţiile constructive, aspectul celei de origine.
Desigur cea mai valoroasă maşină restaurată este cea de competiţii, dar desigur preparată cu elemente din epoca respectivă, nu cu CIP-uri, amortizoare reglabile, xenon, turbo-charger, etc. In acest caz, lucrurile încep să se complice, lucrarea trebuie documentată extrem de bine şi găsiţi furnizori de subansamble racing „pur-sânge”. Nu este nici uşor şi nici ieftin.
Am găsit foarte multe informaţii în revistele din Franţa, reviste de mare valoare jurnalistică profesională şi cu un aspect grafic pe măsură. Aici se regăsesc toate temele: noutăţi auto, maşini clasice, maşini sport, competiţii, interviuri, maşini de ocazie, piese de ocazie, furnizori de piese noi şi servicii, asigurări, evaluări, chiar şi „critică de artă” privind restaurările, recomandări pentru achiziţii – tot ce vrei!
Recondiţionarea maşinii a fost aproape „maniaquale” cum spun francezii cu sensul de foarte meticuloasă. Ea a fost făcută cu mult suflet, nu cu puţini bani şi cu oameni minunaţi de la mine, de la Service Auto Serus, oameni pasionaţi până în măduva oaselor de maşini, de competiţie, dar şi de atingerea perfecţiunii în orice detaliu. Am insistat pe ţinuta de drum în special: suspensii, bare stabilizatoare, frâne.
La servodirecţie am făcut o excepţie acceptată şi în lumea retromobilului, altfel maşina în setările de competiţie cu valori modificate de gardă la sol, cădere, fugă, convergenţă, ET majorat, anvelope de 240/600/16 pe faţă în condiţiile utilizării la limită, ar fi greu de stăpânit.Furnizorul pentru servodirecţie este unul consacrat din Olanda, specializat numai în furnizarea de servodirecţii pentru maşini clasice Ferrari, Lamborghini, Rolls Royce, Porsche.
Am mai făcut modificări la cutia de viteze, ambreiaj, schimbător de viteze, sistemul de răcire. Şi motorul are doar câteva schimbări menite să ofere suplimentar 25-30 CP. Nu mi-am dorit mai mult, nu doream să stric spiritul Porsche al unui motor celebru, iar cei 25-30 CP în plus faţă de cei 231 CP de origine îmi sunt suficienţi.
Am mai înlocuit axe cu came, eşapamente RSR, megafoane RSR, suporţii motor şi ai cutiei de viteze rigizi, calculatorul injecţiei, centurile, jantele, pneurile etc. Furnizorii sunt din toată lumea Franţa, Belgia, Olanda, Statele Unite, Germania, sunt foarte specializaţi, iar piesele vin in serii limitate.
Acum maşina atinge 100 km/h într-un timp de aproximativ 5,5 secunde.
MSN: De ce această maşină şi nu alta?
A.R.: Este o maşină care în pilotaj cere foarte mult de la tine, îţi impune să fii foarte precaut, dar te şi răsplăteşte. Maşina sport modernă cu atâţia cai şi atâta electronica conduce la o implicare din ce în ce mai mica a pilotului în atingerea performanţei la limita aderenţei. In schimb, revenirea la lumea auto a anilor 85 arată cât este de frumos să trăieşti senzaţii tari, adevărate, încercând să domini direct, “neasistat electronic” o maşină care te droghează emoţional, cu numai 230-250 CP.
MSN: Ce obiectiv v-aţi propus pentru participarea în CNVC?
A.R.: Dacă în 2011 am participat alături de Bogdan şi de Loganul lui la CNVC din afară, implicându-mă în parte de pregătire şi asistenţă, 2012 va fi primul an în care sunt la volan, deci obiectivul principal este acomodarea.
Sigur, voi fi prudent cu o astfel de maşină, nu mi-am propus să o exploatez la maxim, să o „storc” cum se spune. Mi-e greu să accept eventualitatea unei ieşiri în decor ştiind cât de mult am lucrat la ea. Este o maşină mai degrabă de colecţie sau de expoziţie, decât de competiţie.
Trăirile emoţionale, nivelul de adrenalină sunt la acelaşi nivel ca în trecut, dar sunt conştient că reflexele, atenţia distributivă nu mai sunt aceleaşi. Maşina nu este una uşor de “ţinut în frâu”, mai ales că în conducerea la limită trebuie multă concentrare şi exerciţiu, pentru a face performanţă cu această maşină. Tocmai de aceea am nevoie de un stil de conducere ponderat şi cerebral.
În cele din urmă, trebuie să accept că nici măcar teoretic nu pot concura la podium la grupa H5 cu o maşină concepută acum 40 de ani având ca adversari maşini de 600-800 CP cu piloţi de talia campionilor Andronic sau Onoriu.
Particip pentru a descoperi performanţele maşinii şi pentru bucuria de a fi alături de alţi împătimiţi ai sportului automobilistic.
MSN: Veţi efectua un sezon complet sau la ce etape vă propuneţi să luaţi startul?
A.R.: Voi participa la câteva etape, probabil cele apropiate Bucureştiului, la care va participa şi Bogdan. Sunt curse la Baia Mare sau Reşiţa despre care am auzit numai lucruri frumoase despre traseu şi modul de organizare, dar care necesită deplasări de mai mare durată şi la care probabil nu vom putea să participăm din lipsă de timp.
MSN: Ţinând cont că sunteţi deja implicat în lumea curselor din România, cum vedeţi fenomenul de mediatizare al acestui sport la noi în ţară? Ce lipseşte acestui sport pentru ca numărul spectatorilor pe probe să crească şi implicit cel al sponsorilor?
A.R.: Mediatizarea acestui sport supravieţuieşte datorită, în primul rând, implicării unor oameni pasionaţi în acest sport.
Cred că una din cauzele insuficientei mediatizări ţine şi de noi cei din lumea sportului, începând cu organizatorii şi până la piloţi sau mecanici: nu suntem suficient de comerciali, toată lumea, caută, aşteaptă sponsori, fără să ne punem în locul lor, să gândim ce plus valoare pot obţine ei din investiţia în competiţii.
Trebuie să ne inspirăm de la lumea occidentală în care competiţiile sunt adevărate evenimente locale şi chiar naţionale. Acolo cultura şi pasiunea pentru autovehiculele de competiţie există de la cea mai fragedă vârstă. Există şi la noi începuturi: spre exemplu iniţiativa unui grup de tineri piloţi care explică copiilor pilotajul în contextul siguranţei rutiere. Există centre de karting, un sport ce dezvoltă competenţe tehnice, dar şi de pilotaj sportiv.
MSN: Îl veţi convinge pe Radu Dumitrescu să revină şi el în curse să alcătuiţi o echipă Champion Racing a seniorilor sau vă veţi ruga de „juniorii” Bogdan Rusea şi Andrei Dumitrescu să vă primească în echipa lor? 🙂
A.R.: Revenirea lui Radu Dumitrescu m-ar bucura imens. Prin cariera şi tradiţia familiei Dumitrescu, el ar da un plus de notorietate şi spectaculozitate grupei de istorice în CNVC şi un grad sporit de competitivitate şi profesionalism în pregătirea şi pilotarea automobilului clasic.
Desigur el este un “dependent” ireversibil până la ultimele terminaţii nervoase de lumea sportului auto şi trăieşte din plin prin băieţii săi clipele fiecărei competiţii.
În privinţa revenirii, eu zic să mai avem răbdare, Radu nu a declarat niciodată că n-ar fi atras de pilotajul unei maşini de grupa I in CNVC.
Dincolo de toate, cred că în anul 2011, Champion Racing şi Serus au făcut o echipă frumoasă, de suflet şi de tradiţie, în care au fost prezenţi bunici, părinţi, copii. E un exemplu de cultivare a pasiunii de la o generaţie la alta şi arată că pasiunea în sportul auto nu trece cu vârsta.
Foto © Catalin Oprea si Bogdan Rusea
[nggallery id=261]
