Category Archives: Fumurile lui Mitraşcă

Fumurile lui Mitraşcă

Cui nu-i place Inna?

1 Comment

Ieri am primit un mail de la un site dedicat presei tv. Primesc de multi ani newsletterele lor si nu m-am dezabonat din lene. Sau din curiozitate pentru stirile lor. Pentru ca sunt putin altfel. Si mailul asta zicea in felul urmator “Kia Motors Captures First Racing Victory in Company History”.

 

Tipule, daca si Kia a ajuns sa faca motorsport cu succes atunci ceva e putred. Nu ca am ceva cu Kia. Coreenii chiar au venit din urma si au ajuns sa faca masini de calitate si sa le ofere la un prêt foarte bun. La un moment dat toata lumea din Romania isi cumpara Kia C’eed. Din cauza pretului si a unui design reusit. Intrebarea nu este daca isi merita pretul pentru ca aproape orice Kia isi merita pretul. Ci daca iti doresti una. Si evident ca nu. Nu e un Golf sau un Mini sau un BMW seria 3. Modele ca acestea inteleg ca iti doresti. Dar un Kia?! Neee.

 

E cam aceeasi treaba si cu fratele Hyundai. Hyundai Coupe e primul model care imi vine minte. Arata sportiv, are un design curat, motoare de cilindree corecta dar nu are absolut nici un fel de performante. Sau pedigree. Si in plus zice despre proprietar ca de fapt si-ar fi dorit un Nissan 350Z dar inca nu isi permite unul. Asa ca nu vad de ce si-ar cumpara cineva un Hyundai Coupe. Asa cum nu vad de ce si-ar cumpara cineva un Lancer altul decat Evo. E mai mult un semn al esecului decat al succesului.

 

Cand iti cumperi un Mercedes primesti nu doar o masina ci si 125 de ani de istorie. Titluri in Formula1, inovatii tehnologice si multa prestanta. Daca iti iei o Toyota mai primesti multe titluri in raliuri, super pedigree in off road, performante intr-o gramada de competitii si o tona de fiabilitate. Ma rog, poate nu chiar o tona. Putem sa continuam si cu Citroen, Ford, BMW etc etc. Chiar si Chevrolet are o istorie in spate. Si oricat de departe e un Aveo de un muscle car, pana la urma e un Chevrolet. Si numele asta are o rezonanta.

 

Dar daca iti iei o Kia, ce primesti in plus fata de masina propriu zisa? Sau altfel spus, in ce consta acest brand, Kia? Raspunsul e simplu. In afara de masina aceea care spune despre tine ca nu prea risti si ca asculti Eros Ramazotti si Inna, de acum mai primesti si o victorie in competitii. Cea din “faimoasa” GRAND-AM Continental Tire Sports Car Challenge. Oh yeah!

Fumurile lui Mitraşcă

Minciuna

1 Comment

Ne cumparam abonament la sala cu gandul ca o sa mergem in fiecare zi si chiar facem asta in primele doua saptamani. Dupa care mergem de trei ori pe saptamana. La un moment data apar niste probleme si luam o pauza fortata. Delegatie sau concediu sau audit la serviciu… Dupa aceea ne ducem o data la doua saptamani la sala. Iar la sfarsitul anului, cand abonamentul a fost platit fara sa fie folosit din noiembrie ne propunem un target indraznet. De la intai ianuarie revenim la cel putin trei sedinte saptamanale. Sau mai bine de luni, 3 ianuarie.

 

Si cei mai multi ne hranim din aceasta minciunica. Cum ca de luni sau de la intai ne apucam in cel mai riguros mod sa ne tinem de un program. Si e valabil pentru tot felul de lucruri. Dieta, sport, nu mai injuram, nu mai cheltuim pe mancare in oras, ne apucam de citit, de germana, nu ne mai uitam la televizor etc.

 

Printre altele, de-a lungul timpului, eu mi-am propus cam de cincizeci de ori pana acum sa nu mai las Formula 1 sa-mi strice duminicile.  Vesnic in conflict cu cei care vor sa ajunga acasa din weekend, ii stresam sa se opreasca, sa stea cu mine doua ore intr-un local de pe marginea drumului ca sa ne uitam la cursa. Sau sa plecam cu trei ore mai tarziu ca sa vad cursa. Sau sa nu plec nicaieri pentru ca la cabana nu este televizor.

 

 

Asa ca  eu am zis “Gata. Nu ma mai intereseaza sa vad live cursa!”. Si din cand in cand am mai scapat cate una. Bineinteles ca tocmai aceea era mai spectaculoasa. Cu ploaie, cu depasiri, cu accidente. Sa innebunesc, nu alta!

 

Si a venit cursa de ieri, din Malaezia. Nu am putut sa o urmaresc la televizor. Dar am urmarit-o pe aplicatia F1live24 de pe Iphone. Am stat ca prostul sa ma uit pe telefon cum decurge cursa. Si culmea e ca nu doar F1 o urmaresc cateodata asa. La fel e si cu WRC, WTCC si chiar BTCC.

 

Si ma intreb unde e competitia, unde e spectacolul? Ce fac eu de fapt cand ma uit ca in Matrix pe niste tabele cu nume si cifre? Nu cumva pierd chiar esenta competitiilor pe care le urmaresc? Vad doar partea statistica dar nu vad instinctele, bucuria, nu vad agresivitatea sau inspiratia de moment. Este ca si atunci cand ti se povesteste un film. Afli care e desfasurarea actiunii dar practic pierzi exact feelingul pentru care te duci la cinema. Si atunci mai bine sa nu ti se povesteasca nimic.

 

Dar eu nu pot sa nu stiu ce se intampla in cursele importante. Si nu stiu cum sa fac sa scap de obsesia asta. Cred ca e mult mai ok sa te duci o data pe an sa vezi la fata locului e etapa de Wrc si o coasta din Austria sau Romania si in rest doar cand chiar nu ai ce face sa te uiti la televizor la o cursa.

 

Asa ca eu, azi, adica luni, mi-am propus cu litere de foc sa ma tin de urmatoarea promisiune: sa nu mai las sa-mi stea in cale nici o competitie de masini in zilele de duminica! O sa merg la iarba verde, la inot, in vizita sau pur si simplu la o expozitie. Cu o singura exceptie. Aceea cand, cine stie, o sa reusesc sa concurez eu din nou.

Fumurile lui Mitraşcă

Ca la mama acasa

Sunt la Brasov. Deci sunt mai mult decat un fan al raliurilor. Pentru ca am venit din Oradea si am facut 12 ore cu trenul. Deci e vorba de pasiune. Ce am cautat eu la Brasov cu patru zile inainte de cursa o sa va spun cu alta ocazie. Acum ma gandesc doar ca mai sunt cateva ore pana la superspeciala. La cata lume va fi, la cate povesti o sa aud … la cat de fain o sa gliseze Vali si Szabo!

 

Dar ca orice pasionat de raliuri care se respecta am fost sa mananc la nea Nelu. Adica “la Nelu”. Stiti, acolo unde sunt poze cu masini de curse pe toti peretii. Pana acum nu am fost vreodata pe acolo fara sa gasesc cel putin un pilot. Acum era Tache. Alexandru Mitroi pentru cine nu-l stie dupa porecla. Fratilor, campion la grupa A, rapid, cu Honda Civic, cu C2R2, sper ca e clar acum. Acum nu se mai da. Dar noi nu-i uitam usor pe cei care au mers tare pe probe, nu-i asa?

Si in timp ce mancam, au venit cativa baieti sa filmeze un interviu cu Nea Nelu. Lung de vreo 20 de minute. Despre raliuri, despre traditia etapei de la Brasov, despre oamenii care au marcat motorsportul din oras si viata lui Nea Nelu. Si m-am prins atunci. Pentru a nu stiu cata oara. Ce se intampla la Brasov nu mai gasesti in alta parte in tara. Iar Oradea, de unde vin eu, probabil ca e polul opus.

 

In peste 25 de ani de cand am prins eu viata si pana mi-am tot luat talpasita, nu am auzit nici din greseala de motorsport in Oradea. Era la fel de departe disciplina asta ca si baseball-ul sau curling-ul. Stiam ca exista dar nu stiam pe nimeni care il practica.

 

In general, despre motorsport nu se intereseaza presa nici daca ai castigat campionatul, dar uite, la Brasov, exista chiar si interviuri despre raliuri ca “fenomen social”. Exact astea au fost vorbele intervievatorului din restaurant.

 

Acum, nu am ajuns sa imi para rau ca nu m-am nascut in Brasov dar ii invidiez pe cei de aici. Pentru ca au respirat motoare si curse de mici. Eu incerc sa recuperez timpul pierdut si pana acum, tinand cont de handicapul startului foarte intarziat, nu ma descurc rau. Zic.

 

Mi-am facut cativa prieteni printre cei de aici, si am ajuns sa ma simt ca acasa. Sa fiu primit cu caldura de Bubu, Sorin “Cox” Ghisoi, Vlad Teodor si nu doar ei. Chestia e ca daca iti plac cursele nu prea ai cum sa nu te simti acasa la Brasov. Atat am vrut sa zic. Fara multumiri primarului, organizatorilor, sponsorilor sau mamei care inca face o ciorba mai buna ca la nea Nelu. Doar celor ca Tache.

Fumurile lui Mitraşcă

Urmarirea

3 Comments

Ok. Zicem noi despre noi ca suntem soferi buni. Ca stim sa o dam de-a latul, sa iesim din situatii limita fara sa ne pierdem cu firea si sa franam cu stangul. Avem o masina de strada normala, cu suspensie moale, poate chiar un break. Dar toti avem aceeasi fantezie!

 

… Ca intr-o zi o sa punem mana pe o supermasina si o sa fim nevoiti sa mergem cat de tare putem cu ea. Aici e spilul. Vom fi nevoiti! Pentru ca in fanteziile noastre trebuie sa ducem pe cineva la spital care e ranit grav. Sau pe cineva care trebuie sa prinda avionul. Iar daca nu il prinde pierde un milion de euro. Ca sa nu zic ca probabil cea mai folosita poveste imaginara e urmatoarea.

Noi, adica eu, adica tu intr-o masina cu o gagica culeasa de pe coperta Vogue. Cum a ajuns in masina cu tine nu e important. Important e ce se intampla de acum inainte. Pentru ca niste “raufacatori” vor sa te scoata de pe drum. Sa te calce, sa te bata si te arunce cu masina cu tot intr-o prapastie. Sau mai rau. O vor pe ea. Si in situatia asta nu mai ai pardon. Trebuie sa o calci. Nu mai conteaza politia, carnetul, daca la Nicole Kidman ii este rau sau daca distrugi bunatate de masina nou-nouta din showroom. Esti in Ronin sau Gone in 60 seconds. Da, domnule, stii ca nu e bine sa faci asta pe circulatie deschisa dar acum e o situatie speciala. E forta majora.

 

Tu te vezi foarte clar. Serios, fara grimase, calm dar crunt cu masina. Ii scoti pe toti de pe drum. Natalie Portman iti spune ca raii se apropie. Tu ii spui “Hang on, I’m gonna try something”. Si tragi frana de mana dupa un scuar si  te intorci chiar pe langa ei spre surprinderea lor. Totul dintr-o bucata, frumos, nu sacadat. Asa, ca si Ken Block. Si ii dai tare pe drumuri laturalnice. Acolo te opresti si o intrebi pe Mila Kunis “Are you ok? Sure?”. Ce se intampla dupa aceea ramane intre voi si nu face obiectul povestirii de fata. Cu toate ca e cam clar… o duci acasa fara nici o zgarietura. Iar ea va ramane vesnic impresionata de curajul si talentul tau. Spune ca nu-i asa?

 

Asta da aventura pe drum public. Nu motorsport, nu masini cu roll bar, nu celula de cronometrare. Talent pur in slujba unei cauze nobile. Poate ziceti ca am exagerat. Fie. Dar eu le-am avut pe Mila Kunis, Natalie Portman si Nicole Kidman in dreapta in ultimele cinci minute. Deja  te gandesti la o tipa meseriasa. Sa stii ca nu e o crima daca te gandesti la Oana Zavoranu. Uite, sa-ti zic un secret. Mihai Popescu ar vrea sa o impresioneze pe Maria Dinulescu. Tu?

Fumurile lui Mitraşcă

Dragi prieteni, anul asta ii bat pe toti! Cu drag, Vali Porcisteanu

3 Comments

In 2011, eu tin cu Vali Porscisteanu ! Si cred ca toata lumea tine cu el. Nimeni nu tine cu Tempesta, cu Titi Aur asa cum nimeni nu tine cu Marisca, Giri sau Szabo. De ce se intampla asta? Simplu. Tempesta a facut atata parada de posibilitatile financiare ca si daca ar fi castigat vreun titlu tot nu te-ai fi identificat cu el. Titi insa a castigat atatea titluri ca iti vine sa-i spui sa mai lase si la altii. Si in plus, are si el o varsta. Nu ca nu ar fi in stare sa produca o surpriza.

Marisca, e cel mai nedreptatit. Merge tare, se poate bate cu oricine dar are darul sa-ti spulbere toate sperantele cu ghinioane sau iesiri in decor. Parca i s-ar stinge becul ratiunii cateodata. Giri nu mai e ce a fost, nu mai are carisma. Si in plus, face cum face si ajunge pe podiumul final. Si iti spui ca e suficient pentru el. Iar Szabo, care poate e cel mai bun, nu e de-al nostru. Si cand vine vorba de straini suntem mai nationalisti ca Vadim. De Szabo nu ai cum sa spui ca nu merge excelent dar deja are doua campionate in buzunar si noua ne place intotdeauna cel care vine din urma. E o chestie psihologica. Asa ca toti tinem cu Vali. Sa fie clar!

Spre deosebire de ceilalti, Porcisteanu are o bucurie in a concura. Si pentru el a fost greu, nu a avut sponsori, nu era sigur pe viitor dar parca ochii ii straluceau mai mult la gandul unei performante. Si ca PR neplatit, el face cel mai mult. El nu pierde nici o ocazie sa se dea cu masina. Ca e in parcare la mall si sunt treizeci de oameni in jur, ca e o etapa de rally sprint la Arad sau ca e etapa eveniment IRC la Sibiu, el e prezent. Si el e precaut in declaratii dar exista ceva care il face tot mai bun, o dorinta, un potential pe care il simti. Si asta ne place.

Acum si-a gasit un sponsor puternic. Si merge cu gandul la locul unu, ceea ce inseamna ca a pus toata presiunea pe el. Dar nu-mi fac griji. Nu mi-am ascuns niciodata simpatia pentru piloti ca Manu sau Keleti. Acolo la categoriile unde au facut rezultate. Dar parca anul asta nu ii vreau pe ei ci pe Porcisteanu. Hai, fie o victorie pentru Szabo, una pentru Titi si una pentru Keleti dar restul pentru Vali. Cati sunteti de acord cu mine?

Fumurile lui Mitraşcă

Cum am ajuns sectant

Cand am facut scoala la Titi Aur, am cunoscut un tip super meserias. Student, relaxat, cu multi bani, fara figuri in cap, venise doar ca sa mai invete cate ceva si nu ca sa obtina licenta de pilot. Intr-un fel, exact opusul meu. Intr-un fel, am zis!

Avea un Cayenne tunat, de 999 de cai dar tunat original. Nu mai tin minte ce kit avea, Mansory sau ce, dar arata foarte turbat. L-am intrebat daca nu se gandeste sa participe la coasta. Mi-a zis “Da, n-ar fi o idee rea, poate imi pun roll bar in Audi-ul S3”. Deci alte posibilitati.

L-am mai intalnit prin Bucuresti si dupa ce am inceput sa particip  in CNVC. S-a bucurat cand a auzit ca am prins ceva rezultate dar nu s-a lasat impresionat. L-am ademenit din nou, dar degeaba. Ma simteam ca un sectant care vrea sa converteasca pe cineva. Adica nasol. El era multumit cu masinile de strada pe care le avea si probabil spectrul unei participari in competitii oficiale il stresa.

Am inteles atunci ca exista aceasta categorie. Baieti cu bani, pasionati de viteza, de pilotaj, care cheltuie pe un set de jante mai mult decat m-a costat pe mine tot sezonul 2010, dar totusi nu vor sa participe cu licenta in curse. E oarecum ca si un inginer care e pasionat de pictura si cineva ii vede lucrarile. Si ii spune sa faca o expozitie, sa incerce sa le faca cunoscute sau sa le vanda pentru ca sunt foarte bune. Dar inginerul nu vrea sa auda de asta. Ceva il nelinisteste la gandul sa-si oficializeze pasiunea.

Eu in continuare raman la parerea mea ca multi dintre cei cu BMW-uri, cu Honde, cu Impreze tunate ar trebui convinsi sa-si mute terenul de joaca pe probele de coasta, rally sprint sau raliu. Pentru ca isi permit si mai ales pentru ca multi dintre ei sunt mai talentati decat multi dintre noi, astia care concuram cu licenta. Eu accept acest lucru si ei se umfla in pene. Ramane doar ca si ei sa accepte ca nu fac bine ca merg cu 250km/h pe drumuri publice.

Fumurile lui Mitraşcă

Ziua Zero

1 Comment

Cand esti copil, tot ce iti doresti este sa ajungi cat mai repede om mare. Sa faci ce fac oamenii mari.  Nu prea stii ce fac ei dar ti se pare ca e super misto. Si oamenii mari ti se par foarte cool. Ei nu plang, nu le e frica, pot sa rezolve situatii si habar nu ai cum o fac si stiu o gramada de lucruri interesante. Iar cel mai important, oamenii mari au voie sa faca ce vor, cand vor.

Cand esti lasat sa stai cu ei esti foarte fericit. Si incerci sa te comporti ca ei. Esti foarte, foarte atent la ce vorbesc si la cum se comporta. Iar cand ti se adreseaza ca si cum ai fi chiar tu om mare, te simti extraordinar.

Pana la urma tot ajungi sa te faci mare. Si multi dintre cei care am ajuns oameni mari, uitam cat de mult ne-am dorit sa ajungem aici si nu mai savuram mai nimic. Totul ni se pare o obligatie, o responsabilitate. Si astea nu sunt misto.

Oamenii sunt fericiti cand fac lucruri pe care copii le invidiaza la oamenii mari dar cei mai multi dintre ceilalti oameni mari le considera puerile. Sa alerge, sa cante, sa se dea cu masinile, sa danseze, sa povesteasca toata noaptea, sa se prosteasca, sa se uite la filme,  sa se plimbe de mana cu cineva pe care iubesc, sa manance ciocolata inainte de masa etc.

Daca iti aduci aminte, atunci cand erai mic, te uitai la televizor si ii vedeai pe Schumacher, pe Senna, pe Carlos Sainz si iti ziceai: ”Eu niciodata nu o sa ajung sa fac asa ceva”. Si cand mergeai la primul raliu, de mana cu taica-tau sau cu unchiul cel cool, iti spuneai acelasi lucru. Il vedeai pe Titi Aur si ti se parea ca ce face e fenomenal. Si intr-adevar, era fenomenal si credeai ca nu ai cum sa ajungi sa faci acelasi lucru pentru ca este, practic, imposibil.

Si intr-o zi Titi Aur e primul la start, si tu al treizecilea. La o cursa adevarata. Si daca esti pe faza iti aduci aminte cat de imposibil ti se parea sa ajungi langa el. Iar acum nu te despart decat cateva secunde de ceea ce face el.  E adevarat ca acele secunde fac toata diferenta… dar totusi.

La fel, urci pe podiumul pe care urca si Giri, Puiu Rusu si Gugu Graef, la capatul aceleasi curse. In regrupare te asteapta Eugen Ionescu Cristea sa-ti povesteasca despre cum a concurat el pe probele speciale din afara tarii. Iar in Parcul de Service te opreste Marin Dumitrescu sa te intrebe daca nu stii o fata frumoasa pentru nepotul lui.

E ziua ta magica. Cea in care esti copilul care a visat ca poate, cine stie, odata va face nebunia asta. Si cea pe care o vei povesti copiilor tai cand acestia o sa te intrebe “Si tu povesteai cu Eugen Ionescu Cristea si ai concurat cu Titi Aur?”.  Ei sunt Senna si Schumacher din tara noastra si privilegiul sa fi fost pe aceeasi proba cu ei va fi o amintire pe care nu vrei sa o uiti.

Acum, opreste-te un minut si gandeste la asta: cam cat valoreaza pentru tine ca vei putea sa-ti incepi povestea si sa le raspunzi copiilor tai “Da, am fost si eu cu ei!”?

Fumurile lui Mitraşcă

WTCC, BTCC e mai misto ca tine!

Sa le luam pe rand. In Formula1 avem Ferrari, Mclaren, Mercedes, Renault si Lotus. Restul sunt bauturi energizante, miliardari si o casa de discuri. Dar constructori de masini de strada care sa-si asocieze numele cu F1 nu sunt altii. Infiniti nu se pune. Si nici Lada. Nu poti sa nu remarci ca Ferrari si Renault, de exemplu, nu sunt concurenti pe piata automobilelor. Iar legaturile dintre Renault si Lotus sunt foarte complicate.
In WTCC avem Chevrolet, BMW, SEAT si un Volvo. Si doar Chevrolet e de la mama lui. Dar e adevarat ca de cand cu WTCC-ul am prins gustul Cruze-ului. Si mi se pare o masina chiar faina. Cea de strada adica. Chiar mi-ar placea una. Eu, care sunt fan SEAT. Blasfemie!

 

Mai departe. In WRC avem Citroen si Ford. Mini e inca mic si Volkswagen e in proiect. In IRC sunt Skoda, Peugeot, Proton si Fiat. Se bat de fapt doar primele doua. In Le Mans avem practic Peugeot si Audi. Hopa. Peugeot se cam intinde. Il avem de doua ori. Iar in Dakar conteaza doar Volkswagen si BMW. Adica Volkswagen, care se va retrage.
Cel mai tare e in DTM. Mercedes si Audi. Punct. O semnatura de la cativa directori si ramanea Audi sau Mercedes singur pe tarla. Dar intre timp le-a venit mintea la cap celor de la BMW si vor veni si ei in curand. Auzi tu, Campionatul German de Turisme fara BMW!?

 

Totusi, cam subtirel, nu-i asa? Ai zice ca constructorii s-au impartit pe competitii in asa fel incat sa prinda toate cate un podium. Chestie de marketing si PR. Interesant este ca daca vrei sa-ti iei o masina, fie ea si mai putin sportiva, tot nu te gandesti sa-ti iei un Citroen, un Renault sau un Peugeot pentru ca le-ai vazut in curse. Gandul iti merge la un Evo sau o Impreza. Si marcile astea s-au cam retras oficial din motorsport. Dar au fost implicate mai demult si au facut rezultate. Si acum traiesc de pe urma lor. Cei care isi iau S Classe 63AMG habar nu au de DTM sau Formula1. Asa am vazut prin Romania. In Germania poate sunt cativa clienti de 63 AMG mai rasariti.
Asa ca pana la urma iti iei un Volkswagen. Fara nici o legaura cu Dakarul. Eu cred ca poate Petrov sa castige toate cursele de anul asta ca Renault tot nu o sa vanda mult mai multe masini. Ceva nu se leaga acolo la Renault. Asa cum nu se leaga nici la Citroen.

 

Lucrurile stau cu totul altfel in BTCC, Campionatul Britanic de Turisme. In 2011, vor concura printre altele urmatoarele modele: Chevrolet Cruze, Honda Civic, Ford Focus (modelul actual), BMW 320 SI, Toyota Avensis (generatia actual), Audi A4, Opel Vectra (Vauxhall adica), SEAT Leon, Volkswagen Golf V. Ati inteles? Numai Dacia nu e acolo. Dar sa nu zicem hop.

 

Stiu sigur ca in Anglia, SEAT a vandut mult mai multe Leon FR si Cupra dupa ce s-a luptat pentru titlu in cateva sezoane. Au crescut in vanzari chiar si alte modele mai putin sportive ale marcii spaniole. Pe date statistice clare. Se pare ca englezii sunt mult mai receptivi la tot ce inseamna implicare in motorsport a unui constructor.
In BTCC sunt trei curse in duminicile cu pricina. Ceea ce e foarte misto. Si stiti ce mai e misto? Busiturile. Imbrancelile de pe pista. Accidentele, determinarea, nervii. De aceea cred ca se inghesuie importatorii sa-si vada masinile in acest campionat. Si sponsorii sa plateasca bani grei pe reparatiile masinilor. Pentru ca in BTCC vezi curse old school. Adica asa cum ne dorim de la orice campionat. Cand doi rivali ajung roata la roata stii ca pot sa se intample doar doua lucruri. O depasire fenomenala sau o iesire in décor. Tin minte si acum cum urmaream ca hipnotizat cursele de BTCC la Motors TV prin 2003 si 2004.

 

Asa ca trebuie sa-i admiram pe englezi! La ei, pilotii nu se lasa depasiti ci isi scot adversarii afara. In BTCC masinile ajung la finis fara spoilere. Sau nu ajung deloc. In BTCC, campionul este un prezentator tv care in 2007 a pierdut titlul pentru ca a concurat cu mainile bandajate in ultimele trei curse. Avea mainile arse.

 

As muta de pe WTCC-ul de la Eurosport fara sa clipesc pe alt canal, sa vad BTCC. Dar nu prind un astfel de canal asa ca raman la fadele batalii dintre SEAT, BMW si Chevrolet. Iar dupa cum se vede va castiga Cruze-ul. Ma consolez cu gandul ca SEAT va prinde cel putin podiumul. Ceea ce nu e foarte rau daca te gandesti ca sunt “aproape” patru constructori in batalie.

 

Mai ca nu ar merita ca cei trei grei sa finanteze participarea Volvo in campionat doar ca sa aiba mai mare valoare oricare loc de pe podium. Dar dupa cum merg lucrurile in motorsport i-ar bate Volvo pe toti. Ca sa vanda suedezii cu 125 de masini de strada mai mult la nivel international!

 

Fumurile lui Mitraşcă

Miko, Loeb is faster than you. Do you understand?

Mai tineti minte ce faceau Senna si Prost in zilele lor bune? Asta ne-am dori si acum sa se intample cu Vettel, Alonso si Hamilton. Dar chiar daca toti trei au sange de razboinic in ei nu se mai pot desfasura nici daca ar vrea. Pentru ca FIA intrat cu bocancii in toate campionatele si a reglementat cu strictete nu numai caracteristicile masinilor dar si un cadru foarte restrans in care pilotii se pot intrece.

In Formula1, de exemplu, nu ai voie sa faci mai multe manevre stanga-dreapta ca sa te aperi de cel din spatele tau. Mie unu, nu prea imi place regula asta. Si sper ca nici voi nu o gasiti binevenita. Doar pentru ca ai un monopost mai rapid nu inseamna ca trebuie sa treci in fata unui pilot care stie sa se apere.

Mai mult decat atat, cu noul eleron ajustabil, cel din spate te va intrece sigur daca e aproape de tine. Dar uite ca nu e chiar asa. Massa a reusit duminica sa-l tina in spate pe Button pana acesta a facut o prostie. E discutabil cine era in fata cui in momentul in care Button a scurtat traseul. Oricum Massa a facut o treaba excelenta. Si camerele au fost pe ei. Mai mult decat pe Red Bull.

Dar Button l-a acuzat pe Massa ca l-a incetinit, ca i-a ruinat cursa. Pai, nene Button, nu de asta sunteti voi acolo? Ca sa incercati sa-i depasiti pe cei din fata iar daca nu se poate sa-i impiedicati pe cei din spate sa va depaseasca. Peste doua sezoane parca vad ca o sa fie obligatorii semnalizatoarele in Formula1, ca sa-i semnalizeze Barrichello lui Schumacher sa nu intre pe langa ziduri. Ca pe acolo e periculos. Si acum, ca a venit vorba, precis Barrichello a vrut atunci sa-l faca ingeras pe Schumi pentru ca el avea un tanc si Schumi o tricicleta.  Yeah, right!

La fel de frustrat ca Button a fost si Loeb in Portugalia. Hirvonen nu s-a dat la o parte ca sa treaca marele campion de praful lui. Ete na! De parca Hirvonen e un tinerel pe o Fiesta R2 care a fost ajuns din urma de un WRC. Da, domnule, a facut pana, s-a oprit sa schimbe roata si a continuat chiar in fata lui Loeb. Asta e raliul, cu regulile lui, si praful lui Hirvonen este la fel ca si pietrisul de sub masina primului concurent. Adica te incetineste dar nu ai ce sa-i faci. Ma mir totusi ca nu este o regula care spune ca daca te-ai oprit pe traseu trebuie sa te asiguri inainte sa te repui in miscare. Sa nu vina cineva din spate pe care l-ai putea incomoda. La naiba, cand o spun asa parca nu suna asa deplasata regula asta! Trebuie neaparat sa citesc odata tot regulamentul WRC! Ceva nu pusca.

In fine, sunt de acord ca regulile sa ajute cursele sa-si stabileasca ierarhiile cat mai aproape de performantele brute ale echipajelor dar trebuie sa-i lase si pe piloti sa se lupte intre ei. Sa-si arate mana, nu doar banii echipei. In 2005, Alonso l-a tinut in spatele lui pe Schumacher la Imola printr-un pilotaj genial si total schimbat fata de ce facea el de obicei. Si astazi ar fi in limita legalitatii acel pilotaj defensiv. Nu as vrea ca  in viitor sa avem cazuri de genul “Alonso, Vettel is faster than you, dou you understand? Let him pass! Jean Todt and Bernie said that.”

Asa ca eu am fost de partea celor de la Ford la faza din Portugalia. Wilson i-a zis lui Miko “Miko, Loeb e in spatele tau, se ineaca in praful tau. Ai inteles mesajul?”.”Da, sefu. Acolo va si ramane pana la finalul probei. Sa traiti!”

Si asta vrem de la piloti: sa mearga cat pot de tare si sa nu se dea la o parte. Ca daca nu fac asta, care e mai e diferenta intre curse si drum public?

Fumurile lui Mitraşcă

Raportul putere – greutate

Stiti ce nu inteleg eu? De ce oamenii considera ca pot sa te ia peste picior si sa-ti spuna” Vai, ce slab esti? Nu mananci? Te stresezi? Dar pune si tu ceva carne pe tine ca te sulfa vantul!”? Dar daca esti gras ca un porc nimeni nu se ia de tine. Nu prea auzi “Vai ,ce gras esti? Nu te poti abtine? Bagi ca spartul si nu mai poti da jos? Da’ mai slabeste si tu ca o sa strivesti pe cineva intr-o zi!”.

Forma fizica si performantele sunt ceea ce diferentiaza sportivii de restul lumii. Cel putin asa ar trebui. Si pilotii nu fac exceptie. Te uiti la cei din Formula 1 si toti sunt niste atleti. Unii au chiar si rezultate in triatlon sau ciclism. Te uiti la pilotii din WRC si e aproape la fel. Sportivi cu dieta, cu antrenamente fizice, cu preparatori fizici. Il vezi pe Juha Kankkunen la 52 de ani ca il incape acelasi comebinezon de acum 20 de ani. Il vezi pe Alain Prost ca se tine cat se poate de bine. Si lista ii cuprinde aproape pe toti pilotii.

Si ajungem la noi. Cand ii vezi pe unii ca nu se pot da jos din masina la cat sunt de grasi te cam iei de cap. Dar iti aduci aminte ca esti in Romania si aici sportul este activitatea prostilor care n-au carte. Asa am invatat de-a lungul anilor. Ori faci carte, ori faci sport! Si tot a doua eleva a trecut prin scoala cu scutire de la medic pentru orele de educatie fizica si tot al doilea baiat a primit o palma ca a alergat in curtea blocului in loc sa invete la chimie.

Dar totusi… Sa fii pilot inseamna sa fii sportiv. Si parca te-ai astepta de la un pilot sa fie mai suplu, mai pregatit fizic. Asa roman de-al nostru cum este. Nu zic sa ia la fel de in serios pregatirea fizica precum o face Claudiu David. Dar de aici si pana la cele 50 de kg in plus inghesuite intr-o burta cat un motor de 3,5 V6 e cale lunga. Chiar nu credeti ca performantele lui Claudiu au legatura cu sarguinta cu care se antreneaza la Institutul National de Cercetare pentru Sport?

Nu prea am ce sa spun mai multe ca nu vreau sa dau nume. Mi se pare totusi o chestie de bun simt sa nu fii atat de gras incat sa incetinesti masina cu doua secunde pe kilometru fata de un alt pilot si sa te numesti sportiv. Dar eu sunt mai de moda veche.

… Si ce ziceti de reglementarea FIA care stipuleaza ca in viitor echipajele sa aiba o greutate minima de 160 de kg? Pilot impreuna cu copilot. S-au tampit acum si ei? Au facut lobby americanii? Ii mancam de vii!