Category Archives: Bloguri

Observator

Sparge Pollock ghinionul?

Cand spui Craig Pollock, fara indoiala te gandesti la un simbol al ghinionului. Pentru ca acest tip carismatic, care si-a croit un nume manageriindu-l pe Jacques Villeneuve, n-a reusit sa dea decat chixuri in Formula 1. Fara indoiala, exemplul cu cea mai mare notorietate este al echipei BAR, un proiect esuat in care l-a tarat si pe pilotul canadian, contribuind astfel si la declinul carierei acestuia ca pilot. Motiv pentru care, de altfel, dupa ani in care Pollock a incercat, fara succes, sa mai repare ceva, in 2008, drumurile lui Jacques si Craig s-au despartit.

 

 

Acum Pollock vine cu un alt proiect. A fondat o companie numita P.U.R.E. (de la Propulsion Universelle et Recuperation d’Energie) cu care isi propune sa ofere echipelor de F1 o noua generatie de trenuri de rulare de inalta performanta care sa corespunda regulilor valabile incepand din 2013. Este vorba, in special, de propulsoare ieftine, economice si eco, Pollock intentionand sa foloseasca ulterior tehnologiile derivate din aceste produse atat in industria auto, cat si in cea  aerospatiala, de aparare sau in marina. Echipa nu este deloc una “subtire”, fiind alcatuita din ingineri care au experienta in F1 si cursele de anduranta, in timp ce de coordonarea sa se ocupa fostul sef al Renault Sport, Christian Contzen si expertul in industria aerospatiala Robin Southwell. In plus, departamentul tehnic este condus de Jean-Pierre Boudy, cel care a lucrat la primul prototip de propulsor turbo pentru F1 al celor de la Renault, in anii ’70, si a fost responsabilul proiectului de motoare F1 Peugeot in anii ’90. Punand la socoteala si colaborarea cu TEOS Powertrain Engineering (entitate detinuta in proportii egale de Mecachrome si IFP Energies Nouvelles), intelegem de ce Jean Todt, presedintele FIA, se arata incantat de aparitia acestui nou jucator in “Marele Circ”.

 

Sigur, pe hartie P.U.R.E. poate reprezenta un partener pentru echipele interesate sa obtina tehnologii la preturi reduse. Insa, pe de alta parte, Pollock, fie si insotit de nume interesante, nu reprezinta o garantie a succesului, din motivele explicate in startul acestui randuri. Mai mult, constructorii de automobile sunt interesati sa-si promoveze propriile tehnologii, si, cum multe dintre teamurile private au parteneriate strategice sau tehnice cu acestia, este greu de crezut ca P.U.R.E. va putea gasi si alti clienti in afara de Cosworth. Ceea ce, in principiu, este sinonim cu un nou esec pentru Craig. Sa fie el, oare, capabil sa schimbe lucrurile si sa sparga ghinionul? Un bob zabava si vom afla.

Fumurile lui Mitraşcă

Ce a inteles Valvoline din colaborarea cu Vali Porcisteanu

1 Comment

Anul trecut, Vali s-a batut pentru titlu pana in ultima etapa. Cu totii stiam ca e doar o chestiune de timp foarte scurt pana cand va avea un nume puternic pe masina. Si cel care a sarit primul a fost Valvoline.

 

 

Nu trebuia sa fi un mare vizionar sa-ti dai seama de potentialul imens al unei colaborari cu cel mai carismatic pilot de la noi. Si unul care si castiga raliuri. Iar acum, oriunde merge Vali, la emisiuni tv, la curse, la un gratar, duce cu el Valvoline. Nu bidoane cu ulei, evident, ci numele.

 

 

Noi stim ca in spatele tuturor brandurilor sunt multi oameni de marketing, “oameni de bine” cum ar zice Ion Iliescu, care nu fac altceva decat sa speculeze astfel de colaborari… fructuoase. Ma rog, mai dau si cate un mail, mai fac o sedinta, o intalnire cu agentia de publicitate. Dar astea nu intereseaza pe nimeni.

 

 

Si unul din acesti oameni a aprobat un mesh mare cat China pe o cladire din apropierea statiei de metrou Grozavesti. Cu pilotul nostru in fata masinii de curse si cu un bidon in mana. O fi vreun sediu acolo sau nu stiu. Nu ma intereseaza. Dar ce e interesant este ca deja am auzit cateva indicatii de trasee prin Bucuresti care spuneau ca “trec pe la Vali Porcisteanu”. Nu pe la Grozavesti, nu pe la Carrefour, nu pe langa Regie.

 

Eu unul as face o echipa Valvoline Racing Team. Cu Vali si Alina Bunica. Atat. Sa se lupte cu lupii mari Jack si Napoca. Si pun pariu ca o data cel putin i-ar pune la colt. Ati vazut ce rezultat a scos Alina la Targu Mures! L-a batut si pe Grigorescu. Stiu ca a nins. Ca a fost o nebunie cu gumele dar Alina a fost acolo, a stat pe drum si a mers mai tare ca multi altii.

 

Tin minte ca in urma cu cativa ani, cand Vali venea pe probe lumea iti spunea ca vine Daurette. Pentru ca pe masina lui scria Daurette. Nu cred ca Valvoline va ajunge acolo. Pentru ca traseul meu catre service-ul care imi face masina acum nu trece pe langa mesh-ul cu Valvoline ci pe langa Vali Porcisteanu.

Fumurile lui Mitraşcă

Ce enormitati mai face FRAS

4 Comments

Ieri, marti, 10 mai, am fost cu treaba la sediul FRAS. Cu toate ca ma asteptam sa fiu luat in primire de Roxana Habina am fost intampinat de Leo Stefanescu. De fapt, toata lumea care ajunge pe acolo spera sa o intalneasca pe Roxana, poate poate o imbratiseaza sau o pupa. Pe obraz. Ei bine, Leo imediat m-a deturnat din drumul meu spre primul etaj. Avea o “nemultumire” cu mine.

 

Ca l-am acuzat ca nu a intocmit corect clasamentele de coasta in 2010. Si cum ne uitam si ne contraziceam noi de zor pe marginea lor, a venit Stefan Vasile. L-am oprit sa ne lamureasca. Eu sustineam ca nu am primit puncte la cateva etape si Leo spunea ca la grupe s-au dau puncte si daca nu au fost cinci concurenti dar la clase nu a fost la fel. Si Stefan Vasile i-a dat dreptate.

 

Cu coada intre picioare, am cautat un alt nod in papura. Si l-am gasit intr-un alt clasament. Dar cum Stefan Vasile nu mai era prin preajma sa imi valideze rationamentul, a ramas totul in aer. Dar asta nu inseamna ca am uitat ca am fost batut cu armele mele. Am acuzat Federatia ca nu a intocmit bine clasamentele si se pare ca am acuzat-o pe nedrept.

 

Acum, eu nu am mai consultat regulamentul de anul trecut dar din punctul meu de vedere, Stefan Vasile reprezinta mai mult decat o garantie pentru orice problema legata de regulament. Si astfel, sunt nevoit sa accept ca am gresit. Si dupa ce Leo mi-a aratat munca sisifica pe care o duce cu clasamentele mi-a cam pierit cheful sa iau FRAS-ul la “trei-pazeste!”. Stiati ca el acorda un punctaj subunitar pentru toti cei clasati? Adica celor care sunt sub pozitia a zecea? Doar ca la final, cei cu zero puncte sa nu fie clasati in functie de numarul de concurs. Ci dupa performante.

 

Asa ca o spun clar si raspicat: draga Leo, am gresit cand am spus ca nu ai facut clasamentele corect! Dar sa nu te culci pe o ureche. Vezi cum sta treaba la A5 ca inca nu am rezolvat-o. Te astept la cotitura. Pana atunci eu ma-nclin si imi cer scuze!

 

Si mai am o problema. Daca tot au angajat-o pe Roxana, de ce ea sta acum la etaj si nu la intrare? S-au prins ca e mai mult decat un bibelou si ca pot sa o foloseasca sa faca chiar si treaba concreta? Alta decat sa-i binedispuna pe toti vizitatorii? Hm, eu cred ca o vor doar pentru ei.

 

Daca nu v-ati prins, in poza e Roxana. Si o sa se supere foarte tare pe mine dar asta e. Intr-o zi mi-a spus ca ii este frica sa nu am idei sa scriu despre ea. Si bineinteles ca de ce ti-e frica nu scapi. Nu-i asa ca v-ati face si voi drum pe la sediul Federatiei si numa ca sa o vedeti pe Roxana?

Fumurile lui Mitraşcă

Premiul Heineken ca n-ai iesit pe afara. Niciodata!

3 Comments

In motorsport intra doar cei care au o doaga lipsa. Daca nu iti fileaza o lampa stai linistit pe fundul tau si iti cheltui banii pe altceva. Cum ar fi o casa de vacanta sau mobila supermeseriasa in living.  Sau o barca pneumatica cu care sa faci rafting. Cu toate ca si pentru rafting iti trebuie o doaga lipsa.

 

Ma rog, de obicei, cei care debuteaza nu se gandesc la performante. Am zis de obicei. Ci se gandesc doar sa participe. Daca din cand in cand mai pica si cate un podium, e minunat. Daca nu, asta e. Si-au facut damblaua. Totusi, una din putinele recompense care ti se ofera la curse sunt cupele. Si intr-adevar, FRAS a facut in asa fel incat cat mai multi concurenti sa urce pe podium. Si clasele sunt cat de cat gestionate cu atentie.

 

Dintre vanatorii de podiumuri, ma pot numara printre cei mai norocosi. Cu toate ca nu asta am urmarit de-a lungul timpului, am prins gustul. E si normal. E adevarat ca prefer un podium la 2 roti motrice din an in paste decat la diesel in fiecare etapa.

 

Si de fiecare data cand sunt chemat sa imi colectez cupa la diesel ma gandesc la cei care au facut eforturi mult mai mari ca mine in cursa si pleaca acasa cu mana goala. Si aici am vrut sa ajung. La cei care nu pot spera la podiumuri si totusi vin la curse. Cand te bati cu Andronic, cu Onoriu si cu Radut, nu prea mai ai sanse sa urci pe podium daca ai un H5. La fel e si cu H3. Si nu numai.

 

Daca te prezinti cu un Oltcit de H1, esti condamnat sa completezi clasamentul general fara ca cineva sa te bage in seama. Si asta nu e drept. Nu e drept sa nu ai nicio sansa sa fii recompensat pentru efortul tau.

 

 

Si propunerea mea a fost urmatoarea. Sa se instituie un trofeu al constantei. In special pentru cei care vin la curse si pleaca cu mana goala. De ce sa nu spere si ei la o rasplata, macar la sfarsitul sezonului? In 2010 am fost doar doua masini care au terminat toate etapele la coasta sau raliu. Amandoua au avut numarul 47. Si ma mandresc foarte mult cu performanta de a fi fost singurul care a terminat toate etapele de coasta. Asa cum si Viorel Ivan cred ca se mandreste cu performanta lui.

 

Desi aveam aceasta propunere cu premierea la sfarsitul campionatului a celor care termina toate etapele, nu am putut sa o spun atat timp cat, practic, imi sustineam propria cauza. Dar acum, la inceput de campionat pot sa o fac.

 

Dragii mei, de ce sa nu vina si Oltcitul, si toate Daciile si Peugeot-urile cu putini cai la fiecare cursa stiind ca daca se claseaza la toate etapele, la finalul sezonului vor fi recompensate la Gala Campionilor. Sa urce langa Giri, langa Hora, langa Nistoran pe o scena unde sunt doar cei care au reusit un sezon fara abandon sau neprezentare.

 

S-ar putea atrage un sponsor pentru acest trofeu. In genul “Trofeul Metabond pentru fiabilitate si constanta”. Sau “Premiul Porsche Bank pentru un sezon fara abandon” s.a.m.d.

 

Credeti ca e o idee buna? Eu da.

 

Fumurile lui Mitraşcă

Interviu cu Sebastien Loeb : ”Nu vreau sa ajung ca Schumacher”

3 Comments

Motorsportnews.ro a reusit in acest weekend o performanta unica. Imediat dupa victoria din Sardinia, Sebastien Loeb ne-a acordat un scurt interviu. Iata ce ne-a spus  Campionul Mondial intr-unul dintre putinele momente de sinceritate completa din cariera sa.

 

MSN: Ai curatat tot raliul drumul si totusi l-ai castigat. Ai renuntat la tactica?


Loeb:  Da. Am hotarat sa las deoparte strategiile si sa merg la victorie de la inceput. M-am saturat sa tot aud despre Seb 2.0, despre favoritul principal la titlu. E cam ciudat sa fii al patrulea in clasamentul general si sa fii favorit iar liderul clasamentului sa fie considerat lipsit de motivatie. Cred ca pentru moment am pus lucrurile la punct.


MSN: Sunt zvonuri care te plaseaza in negocieri cu VW. Cum comentezi?

 

Loeb : Intr-advar, am primit o oferta de nerefuzat, financiar vorbind. E incredibil ce buget au mobilizat cei de al VW pentru Campania lor din WRC. Totusi, nu vreau sa ajung ca Schumacher. O umbra a campionului de altadata care alearga pentru o echipa careia ii face mai mult rau decat bine. Toata lumea il stie cu Ferrari asa cum toata lumea isi va aminti de mine alergand pe un Citroen. De ce as vrea sa risc sa dau cu piciorul la ce am realizat in toti acesti ani? Sunt piloti care au cunoscut gloria cu mai multi constructori si sunt cei, foarte putini, care au ramas fideli unei singure echipe. Eu as vrea sa fac parte din a doua categorie.

 


 

MSN: Descrie-ti pe scurt principalii adversari din acest an.

 

Loeb: Hirvonen, constant si matur. Latvala, incredibil de rapid. Ogier, arogant, material de campion. Solberg, totul sau nimic. Sordo, nemultumit dar magnific pe asfalt. Kimi, rasfatat, talent incredibil, imprastiat. Wilson, fiul lui tata. Ostberg, talentat dar moale. Andersson, un fel de Ogier fara sustinere financiara.

 

MSN: Ce ai sa le spui pilotilor din Romania?

 

Loeb:  Nu stiu prea multe despre motorsportul din Romania. Totusi, imi aduc aminte de un pilot Claudiu David care a venit in Argentina si i-a cam batut in primele probe pe cei din PWRC. Daca mai sunt si altii ca el in Romania inseamna ca lucrurile arata bine.

 

MSN: Cum vei aborda restul campionatului?

 

Loeb:  Hm, o intrebare care de obicei imi spune ca nu stau de vorba cu un sportiv, ci cu un jurnalist.  Cum sa abordez decat cu pedala la fund? Mergem la victorie in toate etapele. Doar daca voi avea titlu in buzunar si ne-am lupta si la constructori as lua in considerare sa reduc din viteza. Pana atunci suntem aici ca sa le aratam cine e numarul unu si in 2011.

 

MSN:  Mult succes in continuare!

 

 

Pentru a verifica acuratetea informatiilor, Motorspornews.ro va atrage atentia ca ati citit un articol din cadrul “ fumurilor…”

 

Fumurile lui Mitraşcă

Transfer de mase

1 Comment

Intr-o zi, o sa fiu pilot platit. Si tot ce va trebui sa fac va fi sa ma antrenez, sa ma documentez si sa castig curse.  Intr-o zi, sa fac rost de bugetul pentru o etapa nu va mai reprezenta nici un fel de stres. Pentru ca intr-o zi, motorsportul va fi mult mai mediatizat, spectatorii vor fi mult mai multi si toata lumea va stii diferenta intre raliuri si viteza in coasta.

 

Intr-o zi, Romania va avea un circuit omologat FIA unde se vor desfasura etape de WTCC, FIA GT, Le Mans Series, Formula Renault, F2 si chiar F1. Pe acel circuit, Mihai Marinescu si Doru Sechelariu vor castiga etape de FIA GT si F2 si vor fi mai cunoscuti in tara ca Monica Columbeanu. Dupa un timp sa vor construi alte doua circuite. Si pe aceste trei circuite se vor desfasura campionate nationale monomarca.

 

Cupa 500 Abarth, Megane Trophy, Polo TDi Cup si Dementor XBow Super Challenge. Cinci etape intr-un sezon. Trei pe circuit si doua pe circuite stradale. Timisoara si Constanta. In weekendul curselor hotelurile vor avea pret dublu, restaurantele vor castiga cat intr-o luna iar Timisoara si Constanta vor gazdui peste 50.000 de turisti din tara si nu numai.

 

 

Vor exista filiale ale scolilor de pilotaj de renume din strainatate si oricine isi va putea inchiria un Lotus Elise pentru o jumatate de zi de “forja” pe pista. TVR1 va transmite in direct principalele competitii iar industria motorsportului o va intrece pe cea a telefoniei mobile. In WRC va fi o chipa “Romania Rally Team” cu Claudiu David si Vali Porcisteanu. Ei il vor bate pe Ogier in Raliul Japoniei. Si pe Latvala. Amandoi. Asa se va intampla!

 

Stiu ca o sa spuneti ca trebuie schimbata mentalitatea. Ca oamenii trebuie sa intelegea una, alta, cat de benefice ar fi toate astea pentru economie, pentru conduita pe sosele etc. Nu trebuie schimbat nimic, zic eu. Motorsportul ca si politica, presa si toate celelalte sunt exact acolo unde trebuie sa fie. Acolo unde le-am pus impreuna. Si ne meritam OTV-ul si presedintele si falimentele si fraudele si … stirile sportive.

 

Dar intr-o zi o sa fie mai bine. Cu o singura conditie. Ca cei care-si apara cu darzenie incompetenta din pozitiile de sefi, coordonatori, “specialisti” si responsabili sa inceapa sa mai piarda din lupta cu cei care chiar vor sa faca treaba. Deocamdata multi dintre acestia au abdicat si fac treaba in strainatate. Acolo unde sunt circuite si unde exista piloti platiti.

 

Intr-o zi, o sa fiu pilot platit. Sau doar un om platit. Nu stiu insa daca in Romania!

 

Fumurile lui Mitraşcă

Kubatech was there

Nu am fost singurul care a vrut sa speculeze o oportunitate. Au fost si cei de la Autotehnica, a fost si Robotul (Catalin  Cismaru ). Cei din Rally Dream Team nu sunt la prima participare ca echipa la coasta si ei au fost primii care s-au inscris. Si nu oricum. Ci cu patru piloti. Cei mai smecheri au fost UCM-istii. Ei sunt campioni de atatia ani si nu concep alt loc in clasament.

 

Ceea ce le reprosez eu lor este ca i-am intrebat daca vor sa-si inscrie echipa. Chiar acolo, la Campulung, cat inca mai erau doua ore de inscriere. Si au spus ca nu. Si bineinteles cand au vazut vanzoleala cu echipele, ne-au taxat. S-au inscris.

 

Asa ca am ramas cu foaia de inscriere in mana si am stiut ca nu am nici o sansa sa urc echipa pe podium. Pentru ca nu aveam nici o “integrala” in echipa. Si nici cineva care sa puncteze la general. Dar am zis, fie! Atata timp am urcat singur pe podium incat pot sa fac si eu un efort sa sustin un demers excelent. Sa pun umarul la readucerea bataliei si la echipe. Nu ar fi fost sportiv sa ma intorc din drum doar pentru ca teoretic nu aveam mari sanse la podium. Si nu ar fi fost nevoie de mult noroc pentru ajunge in primele trei echipe. Doar de putin.

 

 

Asa ca am inscris Kubatech Racing Team. Impreuna cu Andrei Serban si cu George Nistor. Acum sa nu va imaginati ca a fost doar un puseu de entuziasm inconstient din banii de sponsorizare care puteam sa-i pun in buzunar. A fost si un alt considerent la mijloc. In caz ca se intampla ceva neprevazut cu masina mea, trebuia sa ma asigur ca sponsorii ( sau macar unul din ei ) vor exista intr-un clasament.

 

Si uite asa, vineri am fost cinci echipe inscrise. Si Kubatech nu s-a descurcat rau. Am fost foarte aproape de Rally Dream Team. Chiar mai buni daca nu s-ar fi pus punctele de le open. Cu masini mult mai slabe.

 

Duminica am hotarat sa nu mai inscriu echipa. Dar a venit o alta echipa sa ocupe locul liber. Asa ca in clasament acum sunt sase echipe. Iar Kubatech Racing Team este a cincea in clasament.

 

Dar nu pot sa nu va zic de unde vine Kubatech. De la Danny Kubasik. Un tenismen profesionist care are obiceiul sa se dea in curse cu un Porsche 997 GT3. Tot el conduce destinele companiei Mcchip-DKR a carui filiala din Romania ma sustine in 2011. Misto, nu? Check-it out : www.mcchip-dkr.com

 

Observator

Hora staccato

Sigur, semnificatia lui “staccato” este sacadat. Dar poti sa exprimi acest lucru si spunand “izolat prin pauze”. O formula potrivita, nu-i asa, si-n sintagma folosita in titlu. Pentru ca Hora (al nostru, din CNVCD) este izolat acolo, in frunte, iar pauza, exprimata in secundele de ecart, are dimensiuni apreciabile.

 

 

Sa luam doar ultimul exemplu, Muscel Racing Contest. Venit din postura de detinator al titlului “King of the Hill” la fiecare din precedentele trei editii, in care a batut de fiecare data recordul Mateiasului, Lucien nu le-a lasat adversarilor vreo sansa in primul weekend dedeicat intrecerilor interne de viteza in coasta din 2011. N-a avut nevoie decat de cate o singura urcare in fiecare dintre sedinte, fie ca a fost vorba de antrenamente cronometrate sau manse de concurs, pentru a-si trece in cont prima pozitie a ierarhiei. A fost extrem de rapid, si a avut un timp de referinta cu aproape 14 secunde mai rapid (mai precis 13,940) decat al celui mai rapid dintre adversari, Paul Andronic, ceea ce inseamna ca nimeni nu s-a putut apropia nici macar de performanta cu care s-a impus in prima zi de concurs, atunci cand fusese cu aproape 7 secunde mai lent.

 

Asadar, un eveniment pe care Lucien l-a dominat fara drept de apel, resiteanul ajungand la 17 intreceri fara sa cunoasca gustul infrangerii. Si, dupa cum stau lucrurile, probabil ca nimeni nu s-ar incumeta sa riste acum fie si un cent pe un pariu avand drept tema momentul in care seria sa pozitiva se va opri, fiind vorba de un eveniment strict circumstantial.

Fumurile lui Mitraşcă

Ursuletii din spatele vitrinei

2 Comments

Cand sa te opresti? Cand trebuie sa spui “a fost frumos, nu as schimba nimic dar e timpul sa trec la urmatorul capitol”? Atata timp cat nu poti face o meserie din a pilota cat de mult e cazul sa sacrifici doar pentru o pasiune?

 

Timpul ingheata cand esti prins in obsesia de a ajunge la urmatoarea etapa. Si saptamana nu mai are sapte zile si luna nu incepe de la intai. Mai sunt doua saptamani sau mai sunt cateva zile pana trebuie sa fie gata masina. Si totul se invarte in jurul ciclicitatii curselor din sezon. Si la sfarsitul verii iti dai seama ca nu ai ajuns la mare, ca ai iesit de doua ori la iarba verde, ai transpirat la curse si cu restul weekendurilor nu iti mai aduci aminte ce ai facut. Dar sigur nu te-ai relaxat. Nu ca ti-ar parea rau dar incepi sa ai o varsta si parca ar trebui sa te gandesti la lucruri mai importante.

 

 

Cine zice insa ca nu se pot face mai multe deodata? Si familie si curse si liniste si … toate. Ei bine, atata timp cat inca te mai gandesti daca sa pleci la concurs in loc sa sarbatoresti un eveniment important in familie, esti inca un adolescent. Un pasionat de duminica sau un pilot de cariera. Sau un incapatanat penibil. Si, cu siguranta, niciunul dintre noi nu ar accepta ca face parte din ultima categorie.

 

Interesant este ca poti trece atat de usor de la o categorie la alta incat nici tu si nici cei din jurul tau sa nu mai inteleaga ceva din ce iti doresti de la viata asta. Cand, de fapt, te plimbi din cand in cand de unul singur prin parcul copiilor si-ti vine sa duci toate cupele in pivnita ca sa poti sa pui tapet cu ursuleti in camera mica. M-ati inteles?

Fumurile lui Mitraşcă

De data asta mi-a dat cu plus

6 Comments

Marti dupamasa eram un viitor spectator dar miercuri dimineata avea sa vina vestea cea mare. “Poti sa mergi la banca. Ti-au intrat banii pe care i-ai cerut.” Nu au fost cati ar fi vrut masina de concurs dar au fost destui ca sa nu imi fac griji pentru toate celelalte cheltuieli. Si linistea ca am cazare, masa, transport, inscriere si chiar in plus, s-a vazut.

 

Vineri, pe noul traseu de la Campulung, am facut cea mai buna cursa a mea de pana acum. Bineinteles ca intotdeauna se poate mai bine dar eu sunt foarte multumit. Privind in urma, toti cei care am concurat stim de unde am mai putea “da jos” cateva secunde. Mai putin Aurelian Andronache care probabil a mers cel mai aproape de limita. Bravo Dode!

 

Probabil si Christian Nistoran sau Robotul au mers la limita. Nu stiu. Dar pentru ca Evo-urile ma lasa rece, nu pot sa ma pronunt pentru categoria integralelor, cine, ce si cum.

 

 

Joi, dupa ce am vazut lista de start m-am gandit ca un loc pe podiumul clasei A3 ar fi minunat. Dar motorsportul nu ofera intotdeauna laurii celui care are masina mai buna sau piloteaza mai bine. Ci celui caruia i se aliniaza cel mai bine “componentele”. Masina, traseul, recunoasterile, pilotajul si probabil cel mai important, concentrarea, linistea psihologica, “piticii din mansarda” cu alte cuvinte. Si combinatia dintre toate astea, mie mi-a a dat cu mult plus la Campulung.

 

Asa ca, vineri au fost patru podiumuri. Dintre care trei, muncite. Cel de la diesel nu se pune. Nu inteleg de ce nu vin si alti concurenti in grupa asta. Cu doi nu se face primavara. Casule, te-ai fofilat de trei ani, iti fur turbina de pe Ibiza daca nu completezi podiumul la diesel in urmatoarele etape! It’s a promise.

 

Asa. Revenind la Campulung, Duminica, in etapa a doua, cand ar fi trebuit sa atac si mai mult, mi-am impus din nou sa nu risc. Dar am mers cat am putut de tare astfel incat sa nu sar afara. Si afara ar fi putut insemna sa ma dau de-a berbeleacul mult si bine. Tot duminica a venit George Grigorescu sa o scoata pe Monica Cojocaru de pe un extraordinar podium pentru ea si sa ma puna si pe mine la respect. Dar sa fii pe podium langa “profesorul” sau “Cornel Dinu al motorsportului” e oricum o onoare. Pe bune!

 

Rezultatele i-au multumit pe sponsori asa ca duminica noaptea eram cu ei in Bucuresti, sa sarbatorim. La o saorma! Acum, luni dimineata, am un sentiment foarte placut. Dar nu pot sa nu ma gandesc ca am ridicat cam mult stacheta si va fi greu sa repet performantele de la Campulung. Cand ma gandesc doar la cate “secventiale” sunt acum in campionat nu cred ca o sa mai apuc vreun podium la doua roti motrice (2RM). Si niciunul dintre ei nu a aratat inca ce poate cu adevarat masina.

 

Dar asta nu inseamna ca ma dau batut.